Plata indemnizatiei de concediu de odihna dupa intrarea in vigoare a legii nr. 118/2010

 

      Prin sentinta civila nr.1801 din 8.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau, in dosar nr.6866/110/2010, s-a admis exceptiile, s-a respins ca fiind indreptata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva, actiunea formulata de catre reclamanta S.M.C. si s-a respins ca nefondata actiunea formulata de aceeasi reclamanta cu opinia separata a unui asistent judiciar.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr.6866/110/2010 reclamanta S.M.C. a solicitat in contradictoriu cu paratii: COLEGIUL ECONOMIC "ION GHICA" BACAU, PRIMARIA MUNICIPIULUI BACAU, CONSILIUL LOCAL BACAU, INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI BACAU, MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI si MINISTERUL  FINANTELOR PUBLICE, ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati in solidar paratii la recalcularea si plata catre reclamanta a diferentei rezultate din recalcularea indemnizatiei de concediu de odihna pentru anul scolar 2010.
      In motivarea cererii se arata ca in luna iunie a primit indemnizatia de concediu de odihna diminuata cu 25%, Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacau motivand masura luata prin prevederile Legii nr.118/2010.
      In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr.53/2003, art.145, art.139, art.287.
      In sustinerea actiunii s-au depus la dosar copii ale cererii reclamantei catre Colegiul Economic "Ion Ghica" Bacau si raspunsul primit.
      La 28.09.2010 s-a formulat cerere de interventie in interes propriu de catre P.C.C.
      Paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. In sustinerea apararii s-a depus adresa nr.17489/13.07.2010 a Ministerului Finantelor Publice.
      S-a invocat de asemenea de catre paratul  Inspectoratul Scolar al Judetului Bacau exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.
      La termenul din 29.10.2010 s-a respins ,in principiu, cererea de interventie in interes propriu formulata de catre d-na Preda Carolina Carmen.
      S-a retinut ca nu este admisibila cererea de interventie voluntara principala intrucat o alta persoana nu poate cere sa i se stabileasca drepturi decurgand dintr-un raport de munca in care subiect este persoana ce figureaza ca parte in cererea principala, caracterul personal al raportului de munca impunand o asemenea solutie.
      Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
      Fata de prevederile art.137 Cod procedura civila se vor analiza cu prioritate exceptiile peremptorii invocate.
      Astfel, in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului instanta o apreciaza intemeiata pentru considerentele urmatoare:
      Paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului nu are calitate de angajator in raport cu reclamanta, aceasta calitate fiind detinuta doar de directorul unitatii de invatamant cu personalitate juridica in conformitate cu art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995. De asemenea, paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului Si Sportului nu are calitate de ordonator de credite pentru unitatile invatamantului preuniversitar de stat, finantarea acestor institutii fiind asigurate conform art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unitatilor administrativ – teritoriale pe a caror raza acestea isi desfasoara activitatea.
      Faptul ca a opinat in sensul ca pentru concediile efectuate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.118/2010 cuantumul indemnizatiei de concediu se reduce cu 25% nu conduce la dobandirea calitatii de parata in prezenta cauza.
      Aceleasi considerente se vor retine si pentru admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar al Judetului Bacau.
      Asupra fondului cauzei, se retin urmatoarele:
      In conformitate cu art.145 alin.1 din Codul muncii pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul colectiv de munca.
      Textul nu reprezinta altceva decat o concretizare a dispozitiilor art.41(2) din Constitutie, care consacra dreptul salariatilor la concediul de odihna platit, drept care, ca si celelalte masuri de protectie sociala a muncii, se stabileste de lege. Astfel, legiuitorul este indreptatit sa stabileasca modul de calcul al valorii indemnizatiei de concediu cuvenite.
      Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin.1 din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu si se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.
      In conformitate cu art.7 din H.G.nr.250/1992 pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporul de vechime si, dupa caz, indemnizatia pentru functia de conducere, luate impreuna corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
      Urmare a celor expuse, indemnizatia de concediu de odihna pentru salariati care intra in concediu de odihna in luna iulie se calculeaza raportat la drepturile salariale din lunile aprilie, mai, iunie 2010.
      In conformitate insa cu Legea nr.118/2010 (art.1) cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatia si alte drepturi salariale se diminueaza cu 25%. Aceste prevederi se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a legii sus-mentionate respectiv cu data de 3 iulie.
      Avand in vedere ca indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala prevederile Legii nr.118/2010 se aplica si acestora incepand cu 03 iulie, masurile fiind de imediata aplicare. Astfel, cuantumul brut al indemnizatiei de concediu calculat  conform prevederilor Codului muncii si a  H.G.nr.250/1992 se va reduce cu 25%.
      Impotriva sentintei civile mai sus mentionate a formulat in termen legal recurs recurenta S.M.C. pentru urmatoarele motive:
      - hotararea primei instante este nelegala, insuficient motivata, lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii.
      - gresit s-a respins cererea reclamantei privind plata de catre parati a diferentelor rezultate din recalcularea drepturilor banesti, cuvenite ca indemnizatie pentru concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010.
      Analizand sentinta civila recurata sub aspectul motivelor de recurs invocate dar si din oficiu in temeiul art.3041 Cod procedura civila, Curtea de Apel retine urmatoarele:
      In mod corect instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
      Instanta de fond a retinut in mod temeinic si legal ca Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu are calitatea de angajator fata de recurenta - reclamanta si nici nu asigura finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar.
      Prin definitie, raporturile juridice de munca au caracter intuituu personae, presupun existenta numai a doua parti contractante spre deosebire de raporturile juridice civile si cele comerciale.
      Calitatea de angajator, asa cum este definita aceasta notiune la art. 10 si art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii oi modificarile si completarile ulterioare, 6 are: numai directorul unitatii de invatamant cu personalitate juridica, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995 si art. 22 din Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar.
      Potrivit art. 25 din Legea nr. 128/1997 in coroborare cu prevederile Legii nr. 90/2001, Ministerul Educatiei Cercetarii, Tineretului si Sportului in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale are functii publice specifice care implica exercitiul autoritatii de stat si functii de conducere, indrumare si control.
      In niciun caz Ministerul nu are calitate de angajator fata de reclamanta, conform principiului specialitatii capacitatii de folosinta, nu poate incheia contracte individuale de munca cu personalul didactic de predare, nu are competenta de a recalcula salarii si implicit nici de a plati salarii.
      Pe de alta parte, potrivit art.13 din O.U.G. nr.32/2001 si art.1 Norme metodologice (H.G. 538/2001) „incepand cu anul 2001 finantarea institutiilor din invatamant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale pe a carui raza acestea isi desfasoara activitatea.
      In ceea ce priveste fondul cauzei prima instanta a retinut corect ca:
      Potrivit art.145 al.1 din Codul muncii pentru perioada de concediu de odihna, salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul de munca.
      Cuantumul indemnizatiei de concediu de odihna – potrivit art.145 al.2 Codul muncii – reprezinta media zilnica a drepturilor salariale sus mentionate din ultimele 3 luni anterioare celui in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
      Dispozitiile art.41 al.2 din Constitutia Romaniei, consacra, de asemenea dreptul salariatilor la concediul de odihna platit, drept care, ca si celelalte masuri de protectie sociala a muncii, se stabileste de lege. Astfel, legiuitorul este indreptatit sa stabileasca modul de calcul al valorii indemnizatiilor de concediu cuvenite.
      Asa cum retine si prima instanta, potrivit art.f din H.G. nr.250/1992 pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporul de vechime si, dupa caz, indemnizatia pentru functia de conducere, luate impreuna corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.
      Urmare a celor expuse, indemnizatia de concediu de odihna pentru salariati care intra in concediu de odihna in luna iulie se calculeaza raportat la drepturile salariale din lunile aprilie, mai, iunie 2010.
      In conformitate insa cu Legea nr.118/2010 (art.1) cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatia si alte drepturi salariale se diminueaza cu 25%. Aceste prevederi se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a legii sus-mentionate respectiv cu data de 3 iulie.
      Avand in vedere ca indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala prevederile Legii nr.118/2010 se aplica si acestora incepand cu 03 iulie, masurile fiind de imediata aplicare. Astfel, cuantumul brut al indemnizatiei de concediu calculat  conform prevederilor Codului muncii si a  H.G.nr.250/1992 se va reduce cu 25%, pana la 31.12.2010, potrivit art.16 din acelasi act normativ.
      Insa, prima instanta nu a avut in vedere ca reclamanta S.M.C. a solicitat efectuarea concediului de odihna in perioada 29.06.2010-31.08.2010, potrivit cererii formulate de aceasta, inregistrata la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacau sub nr.1456 din 29.06.2010.
      Astfel, avand in vedere ca, prevederile Legii nr.118/2010 se aplica incepand cu 3 iulie, asa cum se retine mai sus, reclamanta era indreptatita la plata indemnizatiei de concediu din perioada 29.06.2010-2.07.2010 fara reducerea de 25%.
      In temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea de Apel, a admis recursul.