Recurs - acordare spor dispozitiv personal contractual aparatul de lucru al Primarului.

       
     
      Prin sentinta civila nr. 1322/D din 10.09.2010, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar nr. 3141/110/2010, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta A.A. in contradictoriu cu paratii Unitatea Administrativ Teritoriala a Comunei C., jud. Bacau si Primarul acestei comune.
      Pentru a pronunta  aceasta hotarare s-a retinut in esenta urmatoarele:
      Reclamanta A.A. a chemat in judecata in calitate de parati pe U.A.T C. si Primarul com. C. pentru anularea dispozitiei nr. ***/2010 emisa de Primar privind reincadrarea in functie si stabilirea salariului potrivit Legii 330/2009 si obligarea acestuia sa emita o noua dispozitie cu un nou salariu de incadrare in care sa fie cuprins si  sporul de dispozitiv de 25% aplicat la salariul de baza, iar UAT sa fie obligata sa  aloce fondurile necesare platii acestui spor salarial.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a beneficiat de acest  spor prevazut de Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 9.2 si art. 13 din Legea 138/1999. Datorita faptului ca practica judiciara a fost diferita, in conditiile pronuntarii deciziei in interesul legii nr. 37/14.12.2009 si a  deciziei Curtii Constitutionale nr. 821/3.07.2008, prin Legea 330/2009, in anexele I/3 si III/3, legiuitorul a dorit sa inlature discriminarile create  si a prevazut expres sporul de dispozitiv in notele la anexele I/3 si III/3. In sustinerea actiunii, reclamanta a invocat si dispozitiile art. 30 al. 1 si 5 din Legea 330/2009, precum si cele ale Legii 544/2004.
      Prin precizarile depuse la data de 3.08.2010, reclamanta a aratat ca  este salariata potrivit anexei nr. II/14 la Legea 330/2009 si ca la punctul 2  al anexei este prevazut si sporul de dispozitiv. De asemenea, a aratat ca a fost abrogat Ordinul 32/42/11.02.2010 al Ministerului Muncii, familiei si Protectiei Sociale si Ministerului finantelor Publice ce a prevazut avizul obligatoriu al Agentiei de Prestatii Sociale pentru reincadrarea  in functie a personalului bugetar.
      Paratii nu au depus intampinare.
      In cauza s-a efectuat proba cu inscrisuri, din analiza acestora instanta retinand urmatoarele:
      Reclamanta este salariat al aparatului de specialitate al primarului in functia de administrator II - functie contractuala.
      Prin decizia contestata, s-a efectuat reincadrarea reclamantei in functie, conform art. 4 din OUG 1/2010, cu un salariu de 944 lei, in care a fost cuprins salariul de baza de la 31.12.2009, sporul de vechime, acordandu-se si un spor de conditii periculoase sau vatamatoare.
      Nemultumirea reclamantei consta in faptul ca, desi anterior emiterii acestei dispozitii beneficia de sporul de dispozitiv de 25% aplicat la salariul de baza, ulterior acestui moment nu i s-a mai recunoscut acest spor.
          In sustinerea actiunii, astfel cum a fost precizata, reclamanta  invoca punctul 2 din Nota aferenta anexei II/14 (reclamanta incadrandu-se la pozitia 7 din aceasta anexa). Conform acestui punct, „In coeficientul prevazut in coloana "Baza" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de dispozitiv, sporul de preventie, sporul de importanta, salariile mai mari pentru importanta nationala, cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, sporul de vechime in munca.”
      Rationamentul reclamantei conform caruia din modul de redactare   a dispozitiei legale citate, precum si al notelor de la anexele I/3 si III/3,   sporul de dispozitiv este recunoscut prin Legea 330/2009 nu este  corect. Daca s-ar merge pe acest rationament, s-ar ajunge la concluzia evident gresita ca toti angajatii din anexele respective (de exemplu soferii, maistrii, portarii, muncitorii calificati si necalificati) ar beneficia   de toate sporurile mentionate in notele aferente.
In realitate, potrivit art. 30 al. 1 din acest act normativ, „Incepand  cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotarari ale Guvernului, si, dupa caz, indemnizatiile de conducere, care potrivit legii faceau parte din salariul de baza, din soldele functiilor de baza, respectiv din indemnizatiile lunare de incadrare, prevazute in notele din anexele la prezenta lege, se introduc in salariul de baza, in soldele functiilor de baza, respectiv in indemnizatiile lunare de incadrare  corespunzatoare functiilor din luna decembrie 2009, atat pentru personalul  de executie, cat si pentru functiile de conducere.”
Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta ca pentru a putea fi introduse in salariul de baza, sporurile prevazute in notele din anexe trebuie sa fi fost acordate prin legi sau hotarari de guvern.
In cazul reclamantei, aceasta conditie nu este indeplinita, acordarea sporului de dispozitiv neputand fi acordat pana la 1.01.2010 decat functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasurau  activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in  institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea   consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial  si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne,  astfel cum a decis ICCJ prin decizia in interesul legii nr. 37/14.12.2009, prin interpretarea dispozitiilor art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr.   138/1999.
Nici dispozitiile art. 30 al. 5 din Legea 330/2009 conform caruia „In   anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra  salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de  personal din luna decembrie 2009”, nu vin in sprijinul actiunii reclamantei. Faptul ca pana la intrarea in vigoare a acestui act normativ s-a acordat in mod eronat un spor, nu poate fi un argument ca si dupa acest moment sa se acorde in continuare acel spor.
Fata de aceste considerente, instanta a constatat ca actiunea formulata de reclamanta este neintemeiata.
     Impotriva acestei hotarari, in termen legal, motivat si legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, a formulat recurs reclamanta, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 3141/110/2010;
     Criticile de nelegalitate invocate in sustinerea recursului au vizat, in esenta, cazurile prevazute de art. 304 pct. 3, 7 si 9 C.pr.civ., sustinandu-se ca:
     - prima instanta nu a fost competenta a solutiona cauza, competenta revenind Sectiei Comerciale si de Contencios, intrucat actiunea s-a intemeiat pe dispozitiile Legii 554/2004;
     - instanta a adaugat la dispozitiile legii unice de salarizare (nr. 330/2009), exceptand din salariul de baza, contrar notei din Anexa I/3 pct. I B, sporul de dispozitiv pe care-l avea in decembrie 2009, si a nesocotit dispozitiile art. 31 alin.5 conform caruia in 2010 trebuia sa i se pastreze salariul avut la 31.12.2009 (deci cu tot cu sporul de dispozitiv). 
     Intimatii parati, legal citati, nu au trimis reprezentant, nu au fost asistati de aparator, nu au formulat intampinare ori alte cereri.
     Nu s-au administrat probe noi in recurs.
Examinand recursul, in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de disp. art. 3041,  312 C.pr. civ. s-a constatat ca acesta nu este intemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Prima instanta a fost competenta a solutiona cauza fata de dispozitiile art. 34 alin.1, 4 din Legea 330/2009 (conform carora: (1)” Solutionarea contestatiilor in legatura cu stabilirea salariilor de baza individuale, a sporurilor, a premiilor si a altor drepturi care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi este de competenta ordonatorilor de credite”;(4)” Impotriva masurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemultumita se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, dupa caz, instantei judecatoresti competente potrivit legii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii solutionarii contestatiei„) coroborate cu cele ale art. 6 din Legea 188/1999 R. cu modif. (conform carora: „ Prevederile prezentei legi nu se aplica:
    a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii „ ).
Cum recurenta are calitatea de personal contractual, actiunea sa in contestarea modului de stabilire a salariului dupa aparitia Legii 330/2009, este de competenta Sectiei civile - Conflicte de munca - asa cum de altfel s-a si procedat in cauza.
          Deci prima critica a fost inlaturata ca neintemeiata.
          In ceea ce priveste cazul de nelegalitate prevazut de punctul 7 al art. 304 C.pr.civ., s-a observat ca nu este incident in cauza, in nici una din cele trei variante prevazute de lege, din moment ce:
- hotararea este motivata;
- motivele expuse nu sustin atat caracterul intemeiat al actiunii, cat si netemeinicia sa, respectiv nu vin in contradictie cu dispozitivul;
- argumentele retinute nu sunt straine cauzei, ci realizeaza o interpretare logico-sestemica-teleologica a dispozitiilor Legii 330/2009 privind drepturile salariale ce i se cuveneau reclamantei dupa 1.01.2010 in raport cu situatia concreta a acesteia (functia indeplinita).
De altfel, s-a mai observat si ca recurenta nu a sustinut in motivarea recursului, in ce maniera s-au nesocotit de catre prima instanta obligatiile privitoare la redactarea solutiei, fapt ce face ca acest motiv de nelegalitate sa fie unul formal.
De asemenea, nici nelegalitatea intemeiata pe punctul 9 al art. 304 C.pr.civ. nu a fost retinuta intrucat, asa cum s-a retinut si de catre prima instanta, drepturile salariale cuvenite reclamantei in baza noii legislatii (Legea 330/2009) - cu titlu de spor ce se introduce in salariul de baza - erau expres si limitativ prevazute de alin. 1 al art. 30. Ori sporul de dispozitiv nu se regasea printre sporurile cuvenite acesteia, intrucat nu era un drept acordat printr-un act normativ (lege sau hotarare a Guvernului - asa cum impune textul mentionat), ci printr-un act administrativ al Primarului.
Faptul ca nota 2 din Anexa I/3 pct. I B mentioneaza si sporul de dispozitiv printre sporurile cuprinse in coeficientul prevazut in coloana „Baza” nu poate fi interpretat ca adaugand la textul alin.1 al art. 30, ci ca lamurind care sporuri prevazute de legi si hotarari ale Guvernului  (pana in dec.2009 inclusiv) se introduc  in salariul de baza din ian. 2010. Orice interpretare este exclusa intrucat un act normativ nu poate contine norme contradictorii.
De asemenea, dispozitia alin.5 al art. 30 din Legea 330/2009 nu poate primi interpretarea data de recurenta - cum ca ii garanteaza acelasi cuantum al salariului (inclusiv a sporurilor ) din dec. 2009 si din ian. 2010 -, ci pe aceea ca noul salar de baza trebuie sa corespunda functiei detinute in luna decembrie ( lit. „a” ); ori nu s-a invocat si nici dovedit ca nu s-ar fi realizat acest fapt prin decizia contestata.
In contextul expus, s-a constatat ca prima instanta nu a incalcat vointa legiuitorului, ci a facut o legala interpretare a vointei acestuia, atribut exclusiv al instantei de judecata.
Fata de toate aceste considerente, retinand ca hotararea instantei de fond este  legala s-a respins recursul declarat.