Anulare act administrativ fiscal privind taxa de poluare pentru autovehicule. Refuz nejustificat de solutionare a cererii. Modificarea temeiului juridic al actiunii in recurs.

Prin cererea adresata Tribunalului Bacau si inregistrata sub nr. 1889/110/2010, reclamantul P. G. a chemat in judecata D.G.F.P. Bacau, si A. F. P. Bacau pentru ca, prin hotararea ce o va da, instanta sa anuleze actele administrativ fiscale privind taxa de poluare  pentru autovehicule, emise de parate si obligarea paratei la restituirea sumei de 3607 lei, achitata cu chitanta nr. 1247054/28.04.2009, in baza Deciziei 80213/23.02.2009, reprezentand contravaloare taxa de poluare, calculata conform dispozitiilor O.U.G. 50/2008 si a dobanzilor legale aferente, calculate de la data inscrierii pana la data restituirii efective.
Reclamantul a aratat ca a achizitionat un autoturism second-hand, marca Mercedes, din Uniunea Europeana,  inmatriculat prima data in C.E. in anul 2004 si ca ,pentru a-si putea inmatricula autoturismul pe teritoriul Romaniei a fost obligat sa achite suma de 3607 lei ,taxa de poluare.
Considera ca aceasta taxa contravine art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, care prevede ca “nici un stat nemembru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Acest articol, in interpretarea reclamantului, limiteaza libertatea statelor in materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste.
Considera ca modul de aplicare a taxei demonstreaza un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in Romania din statele din Comunitatea Europeana, in scopul reinmatricularii in Romania, in situatia in care ele au fost deja inmatriculate in tara de provenienta.
Aduce ca si argument practica C.J.C.E. intr-o speta similara, impotriva Austriei, care a conditionat importul autovehiculelor de ocazie, inmatriculate in alt stat membru, de satisfacerea unor conditii de mediu si zgomot prevalandu-se de norme de drept comunitar derivate, cu argumentul ca masura are ca scop protejarea cetatenilor Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme.
Depune chitanta de incasare a taxei auto, cererea adresata Administratia Finantelor Publice Bacau de restituire a taxei, la data de 10.02.2010, raspunsul A.F.P. prin  care aceasta sustine ca nu exista o reglementare legala pentru restituirea taxei.
Prin intampinare, A.F.P. Bacau solicita respingerea cererii, avand in vedere art. 6 din H.G. nr. 686/2008 privind aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G.50/2008 si sustine ca reclamantul ar trebui sa faca dovada ca a achizitionat autoturismul inainte de 15.12.2008 si sa faca dovada radierii din tara de origine a autovehiculului sau dovada inmatricularii provizorii de autoritatea competenta din tara respectiva. Considera ca nu sunt incalcate normele si principiile comunitare, prin normele in cauza nefiind protejata industria interna.
D.G.F.P. Bacau ridica exceptia lipsei procedurii prealabile. Sustine ca deciziile de calcul al taxei pentru autovehicule sunt acte administrative fiscale si ca urmare se contesta, sub sanctiunea decaderii in 30 zile de la data comunicarii conform art. 207 din codul fiscal.
Invoca si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece decizia de calcul a taxei a fost emisa de catre Administratia Finantelor Publice Bacau, iar reclamanta nu a facut dovada a niciunui act administrativ emis de catre D.G.F.P. Bacau.
Pe fond sustine respingerea cererii motivat de faptul ca taxa in cauza nu contravine principiilor si legislatiei europene.
Prin sentinta civila nr. 369/14.06.2010, Tribunalul Bacau a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Directiei Generale a Finantelor Publice Bacau  si, in consecinta, a respins cererea formulata impotriva acesteia ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala pasiva. Totodata, a respins cererea de chemare in garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, a admis exceptia prescrierii dreptului de a formula plangere prealabila si a constatat prescris dreptul de a formula procedura prealabila. Pe cale de consecinta, a respins actiunea formulata de reclamant.
In motivarea sentintei se retin urmatoarele argumente:
Reclamantul a solicitat Administratiei Finantelor Publice Bacau restituirea sumei reprezentand contravaloare taxa de inmatriculare, nu Directiei Generale a Finantelor Publice Bacau. Reclamantul nu a indicat nici un act administrativ fiscal emis de catre aceasta din urma institutie, a carui anulare sa o solicite. Ca urmare, instanta a admis exceptia si a respins cererea formulata impotriva Directiei Generale a Finantelor Publice Bacau, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste exceptia prescrierii dreptului de a formula procedura prealabila ridicata de catre instanta, s-au retinut urmatoarele:
La pagina 8 dosar exista o solicitare a reclamantului  adresata Administratia Finantelor Publice Bacau, prin care se solicita restituirea taxei. La aceasta cerere a raspuns Administratia Finantelor Publice Bacau. Instanta, chiar daca ar considera acest inscris ca indeplinind conditiile unei proceduri administrative prealabile, (chiar daca  a fost prost indreptata), nu poate trece peste faptul ca aceasta a fost inaintata mult peste termenul de 30 zile prevazut in codul de procedura  fiscala. Decizia de stabilire a taxei de poluare in vederea inmatricularii autoturismului este un act administrativ fiscal. Reclamantul  nu a notificat renuntarea la procedura prealabila, adresandu-se in termen direct instantei , ci a formulat cererea in cauza la data de 10.02.2010, in conditiile in care taxa a fost achitata la data de 28.04.2009.
Este adevarat ca dreptul comunitar prevaleaza asupra dreptului intern, dar pentru a invoca acest principiu trebuiesc respectate procedurile administrative prevazute de dreptul intern, in termenele legale. Procedura prealabila prevazuta pentru contestarea actelor administrative fiscale nu contravine legislatiei si principiilor comunitare, atat timp cat exista posibilitatea contestarii acestora. Termene de prescriptie a dreptului la actiune si proceduri prealabile obligatorii exista in toate sistemele de drept comunitar, ele neaducand atingere substantei dreptului. Daca titularul dreptului sta in pasivitate si nu isi reclama dreptul in termenele prevazute de actele normative, aceasta tine de principiul disponibilitatii. Pentru aceste considerente, instanta a admis exceptia si a constatat prescrierea dreptului de a formula procedura prealabila. In aceste conditii, aceasta procedura fiind obligatorie, (daca nu se notifica renuntarea la ea cu investirea in mod direct a instantei de judecata), instanta a respins cererea reclamantului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul P. G., care a invocat dispozitiile art. 304 pct. 6,7,8 si 9 Cod procedura civila, solicitand modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii exceptiei retinute de tribunal si admiterii cererii asa cum a fost formulata.
In  motivarea recursului se arata ca instanta de fond a fost in eroare cu privire la obiectul actiunii si la temeiul juridic, in conditiile in care cererea reclamantului viza refuzul nejustificat al Administratiei Finantelor Publice Bacau de a solutiona o cerere, respectiv cererea de restituire a sumei percepute nelegal, pe care parata, prin adresa comunicata, a refuzat in mod nejustificat sa o solutioneze.
Asa fiind, sustine recurentul, temeiul juridic al actiunii sale este art. 8 al. (1) teza a II-a din Legea 554/2004.
Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile legale incidente, curtea constata nefondat recursul de fata, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
Desi recurentul-reclamant sustine ca obiectul actiunii cu care a  investit instanta era constatarea refuzului nejustificat al autoritatii  parate de a solutiona o cerere, in raport de dispozitiile art. 8 al. 1 teza a II-a din  Legea 554/2004, curtea constata ca, in realitate, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale privind taxa de poluare si restituirea sumei achitate cu acest titlu.
Reclamantul a precizat, in  finalul cererii, ca a incercat rezolvarea conflictului pe cale amiabila, notificand parata in acest sens, iar aceasta, prin Adresa nr. 38359/11.02.2010 nu a dat curs solicitarii sale. Totodata, prin motivele cererii de chemare in judecata se expun argumente care justifica, in opinia reclamantului, nelegalitatea actelor administrativ contestate, prin care s-a stabilit si s-a mentinut obligatia sa, de a plati taxa de poluare reglementata de O.U.G. 50/2008 (ale carei norme ar fi in contradictie cu dispozitiile Tratatului Curtii Europene).
Art. 8 al. (1) din Legea 554/2004 prevede urmatoarele: „Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit nici un raspuns in  termenul prevazut de art.2 alin.(1) lit.(h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si eventual reparatii pentru daune morale”.
Teza a II-a a textului prevede ca: „de asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionare in termen sau prin  refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri”.
Art. 2 lit. (h) din Lege defineste „nesolutionarea in termenul legal a unei cereri” drept faptul de a nu  raspunde solicitantului in termenul de 30 zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede un alt termen. La art. 2 lit. (i) se defineste „refuzul nejustificat de a solutiona o cerere” ca fiind „exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Fata de dispozitiile legale mentionate, se impun urmatoarele observatii:
Actul administrativ unilateral ce poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ imbraca doua forme: actul administrativ tipic, respectiv acea manifestare unilaterala de vointa a autoritatii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice si actul atipic, care se exprima in doctrina prin sintagma „tacerea administratiei publice” si care include situatia in care autoritatea nu raspunde in termen  legal unei plangeri prealabile sau refuza nejustificat sa solutioneze o cerere. In cazul actului administrativ atipic, obiectul actiunii in contencios administrativ intemeiata pe art. 8 al. 1 teza a II-a nu poate fi decat constatarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii si obligarea autoritatii parate la emiterea actului solicitat.
Ori este evident ca in speta nu s-a formulat o cerere intemeiata pe art. 8 al. (1) teza a II-a, reclamantul aratand clar in actiune ca la plangerea sa a primit Adresa nr. 38359/11.02.2010, pe care a inteles sa o atace in instanta.
Imprejurarea ca reclamantul este nemultumit de raspunsul primit prin adresa nu poate conduce la retinerea unui refuz nejustificat al autoritatii de a solutiona o cerere, intrucat stabilirea continutului raspunsului constituie, in toate cazurile, a prerogativa a autoritatii publice (care se exercita insa cu respectarea dispozitiilor legale).
Fata de aceste considerente, curtea constata ca prima instanta a stabilit corect obiectul actiunii si temeiul juridic al acesteia , astfel ca nu sunt intemeiate criticile din recurs. De altfel, curtea observa ca solutionarea cauzei de catre instanta de fond s-a facut in conformitate cu dispozitiile art. 129 al. (6) Cod procedura civila, iar o modificare a obiectului si temeiului juridic al cererii in recurs ar fi inadmisibila, potrivit art. 316 raportat la art. 294 al. (1) Cod procedura civila.
Pe cale de consecinta, constatand ca in  cauza nu au incidenta motivele de recurs invocate si prevazute de art. 304 pct. 6,7,8,9 Cod procedura civila, in temeiul art. 312 al. (1) Cod procedura civila, curtea a respins recursul reclamantului ca nefondat.