Actiune in revendicare. Solutie de respingere. Neparcurgerea procedurii speciale reglementata de legea nr. 10/2001

Actiune in revendicare. Solutie de respingere. Neparcurgerea procedurii speciale reglementata de legea nr. 10/2001



Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a III-a Civila sub nr. 2672/3/2008 la data de 22.01.2008, reclamantii SG, DC, ISV, DI in contradictoriu cu parata PMB au formulat contestatie la hotararea nr.931/6.12.2007, emisa de Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii legali ai numitilor DF si DI pentru un imobil constructie situat in Bucuresti, str. Virtutii format din doua corpuri de cladire si pentru un alt imobil teren aferent constructiilor in suprafata de 335,36 mp.
Aceste imobile au fost trecute in proprietatea statului, prin decizia nr.560/31.03.1976 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucuresti – Comitetul Executiv, iar dupa aparitia Legii 247/2005, reclamantii au facut demersuri la Primaria Sectorului 6 Bucuresti, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor.
Prin hotararea contestata Comisia Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar a respins cererea reclamantilor intrucat nu au facut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat.
Parata Primaria Municipiului Bucuresti a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca fata de obiectul actiunii, calitate procesuala pasiva are Prefectura Municipiului Bucuresti, organul emitent al actului contestat.
In sedinta publica de la acest termen de judecata, tribunalul a invocat exceptia de necompetenta materiala asupra careia, conform dispozitiilor art.137 Cod procedura civila, s-a pronuntat prin sentinta civila nr.472/07.03.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila, in sensul admiterii exceptiei de necompetenta materiala si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantii Sandu Georgeta, Dinuta Constantina, Ionescu Stanca Virginia, Dinuta Ioan in contradictoriu cu paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General, in favoarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti.
S-a retinut faptul ca prin hotararea nr.931/6.12.2007 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar nr.18/1991 si a Legii nr.1/2001, modificate si completate, s-a aprobat in unanimitate revocarea art.47 din Hotararea nr.923/14.02.2007 si admiterea propunerii de nereconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 335,32 mp, solicitat de reclamantii din prezenta cauza, intrucat petentii nu au facut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat.
Pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti cauza a fost inregistrata sub nr. 2672/3/2008 la data de 03.06.2008.
La termenul din 18.06.2008, reclamantii au formulat cerere modificatoare a cererii de chemare in judecata prin aceea ca inteleg sa schimbe temeiul de drept in baza art.480, art. 483 si urm. Cod civil si anume revendicare imobiliara, solicitand sa fie obligata parata sa le lase in deplina proprietate si posesie terenul situat in Bucuresti, str. Virtutii cu o suprafata de 335,36 mp.
La termenul din 19.09.2008 paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General a formulat intampinare si a solicitat respingerea cererii reclamantilor ca neintemeiata.
Paratul a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor; lipsei calitatii procesuale de folosinta a Primariei Municipiului Bucuresti; inadmisibilitatii actiunii in revendicare intrucat potrivit dispozittiile Legii nr. 10/2001, cererea nu poate fi adresata direct instantei de judecata.
La data de 16.09.2008, reclamantii au modificat cererea si chemat in judecata pe paratul Municipiul Bucuresti prin Primar General.
Prin sentinta civila nr. 448/ 21.01.2009 instanta a respins exceptiile invocate de parat si a respins actiunea ca neantemeiata.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, instanta a retinut ca reclamantul este tinut sa justifice atat calitatea sa procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului, deoarece raportul juridic de drept procesul nu se poate lega in mod valabil decat intre titularul dreptului, respectiv al obligatiei corelative ce rezulta din raportul juridic de drept material. In consecinta, calitatea de subiect activ al raportului juridic invocat de catre reclamanta, apartine in mod necesar persoanei care se pretinde proprietarul imobilului si tinde sa invoca un titlu in acest sens, in timp ce subiect pasiv al raportului juridic, este, ca efect al caracterului real al dreptului de proprietate, orice persoana care aduce atingere acestui drept. In speta, dreptul de proprietate este pretins de catre reclamanti ca efect al trecerii in patrimoniul lor prin succesiune a imobilului teren in suprafata de 335,32mp, situat in Bucurestii, str. Virtutii de la antecesorii DI si DF, astfel ca instanta a respins ca neintemeiata exceptia lipesi calitatii procesuale active.
Asupra exceptiei lipsei capacitatii de folosinta a Primariei Municipiului Bucuresti,  instanta va tine seama de faptul ca la termenul din data de 16.09.2008, reclamantii au modificat cererea sub aspect procesual pasiv, in sensul indicarii in calitate de parat a Municipiului Bucucressti prin Primarul General, astfel ca a ramas fara obiect, autorul exceptiei nemaiparticipand la solutionarea cererii. 
Pe fondul cauzei instanta a retinut ca, potrivit adresei nr. 37666/05.09.2008 a Serviciului public pentru finante publice locale sector 6, fila 33, coroborata cu declaratia inregistrata sub nr. 25 februarie 1952, proces verbal de impunere nr. 689/1952, DF a fost inregistrat in evidentele fiscale in str. Virtutii cu teren in suprafata de 300 mp si constructia edificata pe acesta. Iimpunerea a fost mentinuta pe numele acestuia pana la data de 31.03.1976 cand prin decizia nr. 560 emisa de CPMB Comitetul executiv terenul in suprafata de 335,32mp si constructia situata pe acesta, fost proprietatea numitilor DF si DI au trecut in proprietatea statului in temeiul art. 36., art. 37 si art. 63 din legea nr. 57/1968.  Despagubirea in cuantum de 7473ROL a fost achitata cu dispozitia nr. 1132721.08.1976 lui DF si DI. 
Potrivit certificatului de mostenitor nr. 1055/03.10.1985 s-a retinut calitatea de monstenitori ai defunctei DI in favoarea reclamantilor ISV, SG si DI.
Prin decizia 560/31.03.1976 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti –Comitetul Executiv, s-a dispus trecerea in proprietatea statului imobilul situat in Bucuresti, str. Virtutii precum si teritoriul aferent acestora in suprafata de 335,32 lei, fost proprietatea numitilor DF si DI.
Prin urmare, in considerarea inscrisurilor depuse de catre reclamanti, mai sus enumerate, si a prezumtiei legale institutite de dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 („1) In absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.(2) In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.”), potrivit caruia existenta dreptului de proprietate, intinderea acestuia, precum si titularul sau se prezuma a fi acelea din actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, instanta a retinut ca proprietarii dreptului de porprietate asupra terenului in suprafata de dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 335,32 mp situat la nivelul anului 1976 in Bucuresti, str. Virtutii sunt DF si DI, iar reclamantii sunt mostenitorii acestora.
Fata de cele de mai sus, instanta a retinut incidenta dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care “bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie”.
Cum, in speta, imobilul revendicat a facut obiectul deciziei nr. 560/31.03.1976, in cauza devin aplicabile prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, care, incepand cu data de 14.02.2001, de cand au intrat in vigoare, reglementeaza in totalitate exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate in domeniul sau de aplicare prin procedura speciala institutita si a carei nerespectare este prevazuta sub sanctiunea pierderii dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent ( art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicata „ Nerespectarea termenului de 6 luni, prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.”)
In plus, instanta a retinut ca, in temeiul dispozitiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata “pentru imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzatoare valorii de piata a imobilelor solicitate”.
Art. 11.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 prevede ca „prin utilizarea sintagmei generice imobilele expropriate legiuitorul a avut in vedere includerea sub incidenta legii a tuturor exproprierilor facute in perioada de referinta, indiferent de calificarea titlului in temeiul carora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidentei acestor norme speciale este dovedirea faptului ca preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare in baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevanta asupra incidentei legii faptul ca exproprierea a privit numai constructiile sau numai terenurile, deoarece aceasta era o forma abuziva de a restrange cuantumul despagubirilor). In aceste cazuri persoana indreptatita este tinuta a indica sau, dupa caz, a depune in cadrul notificarii sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativa in temeiul careia s-a facut sau s-a dispus exproprierea”.
Rezulta, asadar, ca, in cazul imobilelor ce cad sub incienta Legii nr. 10/2001, accesul reclamantilor la un proces echitabil cu privire la imobilul revendicat ar fi putut fi exercitat in conditiile si cu procedura recunoscuta de legea noua, actiunea in revendicare potrivit dreptului comun (art. 480-481 Cod civil) nemaiputand fi primita, cei interesati trebuind sa recurga la procedura administrativa prealabila prevazuta in noua lege.
In speta, reclamantii nu au dovedit ca au declansat procedura speciala reglementata de Legea nr. 10/2001, insa au inteles sa se adreseze direct instantei de judecata, insa in conditiile in care nerespectarea procedurii reglementate de acest act normativ este sanctionata cu decaderea din dreptul de proprietate.
Din interpretarea art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 42 din Legea nr. 10/2001 si explicit prevazut de art. 26 alin. 3 coroborat cu art. 22 alin. 5 din acelasi act normativ, faptul ca persoana indreptartina nu a recurs la procedura administrativa directa in termenele stabilite are ca efect decaderea sa din dreptul de a promova actiunea in restituire, cu consecinta specifica acestei sanctiuni aceea a incetarii existentei dreptului de proprietate.
Astfel, in conformitate au art. 42 („1) Imobilele care in urma procedurilor prevazute la cap. III nu se restituie persoanelor indreptatite raman in administrarea detinatorilor actuali. (2) Imobilele cu alta destinatie decat cea de locuinta, prevazute la alin. (1), se pot instraina potrivit legislatiei in vigoare. Detinatorii cu titlu valabil la data intrarii in vigoare a prezentei legi au drept de preemtiune.(3) Imobilele cu destinatia de locuinte, prevazute la alin. (1), pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare, chiriasii avand drept de preemtiune.(4) Sumele incasate ca urmare a vanzarii imobilelor prevazute la alin. (3) vor alimenta fondul prevazut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.”), are ca efect trecerea in proprietatea statului a terenurirlor cu privire la care reclamantii nu au urmat procedura prevazuta de legeea nr. 10/2001 ori nu au respectat termenele reglementate de acest act normativ.
Prin urmare, intrucat nerespectarea termenelor de notificare ori de introducere a actiunilor in justitie reglementate de actul normativ special, sanctionate cu decaderea din aceste drepturi, atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, rezulta ca odata cu acesta se pierde si dreptul de proprietate asupra imobilelor nereclamante, indiferente de temeiul juridic al acestora.
In plus, instanta a retinut ca instituirea de catre legiuitor a unei proceduri prealabile sesizarii instantei nu ingradeste accesul liber la justitie al reclamantilor, deoarece dreptul de acces la justitie nu exclude respectarea anumitor proceduri si conditii prescrise de lege, in conformitate cu art. 126 alin. 2 din Constitutia republicata, potrivit cu care “competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”. Astfel, legiuitorul a apreciat ca este mai usor ca procedura prealabila sa se desfasoare intre detinatorul imobilului si persoana indreptatita la restituire, deoarece, in final, tot instantele judecatoresti vor fi cele care vor hotari asupra reparatiilor prevazute de lege.
In aceste conditii, dispozitiile art. 44 alin. 1 teza a doua din Constitutia republicata prevad "continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", iar art. 136 alin. 5 consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii".
Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, instanta retine ca prin reglementarea Legii nr. 10/2001, legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
O astfel de solutie este in deplina concordanta si cu garantiile instituite de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la asigurarea unui proces echitabil, intrucat, art. 6 garanteaza dreptul fiecarei persoane de a avea acces la o instanta, drept, insa, limitat la campul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, adica contestatiile ce poarta asupra drepturilor cu caracter civil. Astfel, nu se poate retine ca legea speciala reprezinta un obstacol pentru realizarea unui acces efectiv la o instanta, ci procedura prealabila reglementata de Legea nr. 10/2001 este conforma cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat pot fi aduse restrictii exercitiului unui drept, cu atat mai mult cu cat dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor.
In plus, prin chiar continutul sau, legea speciala a instituit si posibilitatea exercitarii controlului judecatoresc, asupra actelor juridice emise in cadrul solutionarii procedurii pe care o reglementeaza.
De asemenea, instanta urmeaza a se raporta in solutionarea cauzei si la decizia pronuntata in recurs in interesul legii de Inalata Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 60/2007 in sedinta din data de 09.06.2008, in sensul ca in concursul dintre legea speciala si legea generala, urmeaza a se acorda eficienta legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala si, numai in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia va avea prioritate. O astfel de prioritate va putea fi acordata in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Or, fata de considerentele anterioare, instanta a apreciat ca, in cauza, nu se justifica conferirea de prioritate Conventiei Europene a Drepturilor Omului, nefiind identificate nici un fel de neconcordante intre Legea nr. 10/2001 si actul european, pe de o parte si nici atingeri aduse vreunui drept de proprietate al reclamantilor.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca reclamantii nu au recurs la procedura instituita de Legea nr. 10/2001, sub incidenta careia cad pretentiile acestora, pierzand astfel dreptul de proprietate asupra imobilului, ca efect al decaderii din dreptul de a obtine orice fel de masura reparatorie in consecinta valorificarii acestui drept, instanta a apreciat cererea ca fiind neintemeiata.