Drept civil. Actiune in pretentii, daune materiale si daune morale.

Sentinta civila nr. 566/ 12.01.2012

Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, la data de 18.04.2011, sub nr. 14275/301/2011, reclamanta GS a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, in contradictoriu cu parata XXX BANK SA, sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 9754 lei, reprezentand prejudiciu produs prin fapta proprie a paratei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a achizitionat imobilul din xxxxx, prin licitatie, in cadrul unei executari silite demarate de catre parata care, in calitate de unitate bancara, a incercat recuperarea unei creante in baza unei sentinte judecatoresti prin vanzarea la licitatie a imobilului mai sus mentionat. Cu ocazia organizarii acestei licitatii, a consemnat suma de 20.681 ron la data de 10.12.2009. Ulterior, fiind declarata adjudecatara a imobilului, a realizat si plata restului de pret, respectiv a achitat in data de 18.01.2010 suma de 55.629 ron la unitatea xxxx xxx si a realizat viramentul bancar in valoare de 130.500 ron.
Reclamanta a sustinut ca, ulterior, a constatat ca imobilul vandut era in litigiu, scos din circuitul civil prin instituirea unui sechestru asigurator si executarea demarata de parata suferea de vicii grave care au condus la admiterea contestatiilor la executare formulata de mostenitorii debitorului si deci, la anularea actelor de executare cu referire la imobilul pe care il adjudecasera.
Dupa mai multe insistente, parata dispus restituirea sumei achitate de aceasta in calitate de tert adjudecatar al imobilului supus executarii, insa s-a refuzat achitarea prejudiciului efectiv cauzat de catre aceasta si anume suma de 9754 ron, constand in: 1554 ron taxa si onorarii executor judecatoresc, 1000 ron cheltuieli de deplasare la instantele din xxx si xxx si pentru realizarea formalitatilor la Primaria xxx si OCPI, 3000 ron daune morale si 4200 ron dobanda legala.
In drept au fost invocate disp. art. 998-999 si urm. Cod civil.
La data de 22.06.2011 parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate, ca neintemeiata.
In motivare, parata a sustinut ca reclamanta a participat la licitatia organizata in vederea vanzarii imobilului situat in xxxxx jud. Prahova, in vederea recuperarii creantelor pe care banca le inregistra fata de defunctul CP. Arata parata ca executarea silita s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor legale incidente. Cererea avand drept obiect contestatie la executare formulata de catre PL, a fost solutionata irevocabil in data de 16.09.2010, iar pe parcursul desfasurarii procesului nu a fost dispusa susendarea executarii silite. Actul de adjudecare a fost intocmit cu respectarea prevederilor art. 516 Cod proc.civ., in sensul ca acesta a fost incheiat dupa termenul stabilit de lege pentru formularea contestatiei, iar procesul-verbal de distribuire a pretului a fost incheiat la data de 19.02.2010, cu respectarea termenului prevazut de art. 569 Cod proc.civ.
Parata a solicitat respingerea ca neintemeiate a pretentiilor formulate de catre reclamanta fata de Banca, in conditiile in care sumele mentionate la primele doua pozitii, respectiv 1554 lei si 1000 lei, sunt nedovedite, iar in factura emisa de executorul judecatoresc este mentionata o suma mult mai mare decat cea pretinsa.
De asemenea, nu se doveste pentru ce anume a fost angajat executorul judecatoresc, daca a facut vreun act de executare in virtutea contractului incheiat cu reclamanta si daca acestea au legatura cu Banca, astfel incat sa-i fie imputabila vreo culpa.
Asupra imobilului era instituit sechestrul asigurator de catre organele de cercetare penala, inca de la prabusirea FNI, avand in vedere faptele pentru care a fost inculpat CP, iar Banca a efectuat demersurile necesare catre organele de cercetare penala pentru ridicarea masurii, dat fiind faptul ca acestea fusese luate pentru asigurarea recuperarii cauzate de catre inculpat Bancii, insa reclamanta a solicitat sa-i fie restituit pretul achitat pentru imobilul respectiv, ceea ce s-a si intamplat la data ee 22.04.2010, cand a fost efectuat viramentul in contul acesteia, deschis la BCR.
Avand in vedere data achitarii pretului, termenele stabilite de lege pentru efectuarea actelor de procedura, precum si data solicitarii restituirii pretului, aprecaza ca si suma de 4200 lei, reprezentand dobanda este neintemeiata.
In drept au fost invocate disp. citate in intampinare si cele ale art. 115-118 Cod proc.civ.
In dovedire, s-a solicitat proba cu incrisuri si interogatoriu, probe incuviintate de instanta. Instanta a solicitat de trei ori dosarul de executare, prin posta si prin fax.
Analizand cererea, prin prisma probelor administrate, instanta retine, in primul rand ca, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite. Pentru aceste motive, fata de data inregistrarii prezentei cereri pe rolul instantelor (18.04.2010 – f.1) instanta va analiza prezenta cerere prin prisma dispozitiilor legale ale Codului civil 1864, astfel cum urmeaza:
In drept, potrivit art. 998 Cod civil „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art.999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Coroborand cele doua texte legale mentionate, rezulta ca, pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere intrunire cumulativa a urmatoarelor patru conditii: 1. existenta unei fapte ilicite; 2. existenta unui prejudiciu; 3. existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; 4. existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia sau culpa celui care a actionat, astfel cum aceste forme de vinovatie sunt definite de art.19 alin.1 Cod penal.
In fapt, prin sentinta civila 1947/18.03.2004 modificata prin admiterea apelului prin decizia civila nr. 1374A/03.11.2004 pronutata de Curtea de Apel Bucuresti, numitul CP, fost presedinte al xxxx Bank, a fost obligat sa plateasca intimatei xxxx Bank suma de 1.583.625.249 de ROL actualizata la data efectuarii platii in functie de rata inflatiei prin raportare la data de 20.04.2011.
Umarea a cererii formulata de intimata in 28.11.2005, Corpul executorilor bancari xxxx a deschis dosar de executare silita 19/2008 impotriva debitorului PC asa cum se mentioneaza expres in actele de executare communicate de Corpul executorilor bancari, respectiv in procesul verbal de situatie din 12.06.2008, publicatia de vanzare din 04.09.2008, procesul verbal de licitatie din 10.12.2009, somatie de plata etc. etc..
Prin sentinta civila nr. 369/23.03.2010 pronutata de Judecatoria Sinaia (mentionata in procesul verbal de anulare acte de executare intocmit de Corpul executorilor bancari in data de 11.06.2010) irevocabila prin decizia Tribunalului Parhova (conform extrasului de pe portal), a fost anulata executarea silita efectuata impotriva contestatoarei PL, sotia debitorului PC si s-a constatat prescrisa executare impotriva mostenitorilor.
Corpul executorilor bancari nu a comunicat integral dosarul de executare 19/2008 desi instanta de judecata a solicitat de trei ori copie de pe acest dosar, de doua ori prin posta, o data prin fax (f. 33, 54, 55). La ultimul termen de judecata a comunicat prin intimata doar o parte din documentele din dosar (asa cum se mentioneaza expres si in adresa de inaintare - f. 61), nu insa si aceste hotarari judecatoresti prin care s-a anulat executarea silita demarata de intimata xxxxx Bank necesare pentru a se verifica exact motivele pentru care s-a procedat la anularea executarii.
Avand in vedere insa ca nulitatea este o sanctiune care intervine pentru nerespectarea chiar la momentul intocmirii unui act a unor conditii de validitate, ca cei care au obligatia respectarii conditiilor de validitate la momentul demararii si continuarii unei proceduri de executare silita sunt creditorul si executorul la serviciile caruia apeleaza, ca, potrivit art. 6 din Statutul Corpului executorilor bancari (in vigoare la data efectuarii actelor de executare), controlul profesional curent al acvititatii executorilor bancari si avizarea asupra legalitatii actelor intocmite de acestia se asigura de catre compartimentul juridic al bancii, rezulta ca anularea executarii dispusa prin sentinta 369/23.03.2010 este imputabila paratei creditoarei xxxx Bank.
In plus, partea are obligatia sa faca dovada sustinerilor, dar si a apararilor sale conform art. 129 alin. 1 C.pr.cv. Or, parata nu a depus copie de pe sentinta judecatoreasca din care sa rezulte ca executarea a fost anulata pentru cu totul alte motive decat cele legate de nelegalitate si neimputabile ei, astfel ca nu pot fi retinute sustinerile din intampinare ale paratei xxxxx Bank in sensul ca executarea demarata a fost legala, ca ar fi respectat dispozitiile legale incidente in materie.
Dimpotriva, chiar din actele de executare comunicate rezulta nerespectarea procedurii legale in materie (procedura care fi analizata de prezenta instanta in sustinerea concluziei de mai sus in conditiile in care, in mod imputabil, parata si propriul corp de executori nu au depus sentinta judecatoreasca de anulare a executarii). Astfel, urmare a cererii paratei din 28.11.2005, s-a inceput executarea silita direct impotriva debitorului CP, desi inca din 14.11.2005 Camera notarilor publici comunicase paratei ca debitorul CP decedase (f.77) ceea ce ar fi impus executarea in contra mostenitorilor. De asemenea, desi parata avea un titlu executoriu numai impotriva numitului CP a emis somatie de plata si pe numele sotiei acestuia, PL (f. 79) si a procedat la executarea silita integrala a unui bun cu privire la care a mentionat expres in procesul verbal de situatie din 12.06.2008 ca era un bun comun al lui PC si PL (f. 81) ceea ce ar fi impus aplicarea procedurii impusa de art. 493 C.pr.cv, prin urmarirea cotei debitorului din acest bun sau solicitarea partajului.
Desi la interogatoriu la intrebarea 5 parata a sustinut ca, la data demararii procedurii silite, nu cunostea ca imobilul fusese indisponibilizat prin sechestrul asigurator infiintat de DNA (f. 39), instanta constata ca aceasta afirmatie este contrazisa de tot probatoriul administrat inclusiv de parata.
Nu doar ca debitorul CP vizat de executare era fostul Presedinte al paratei xxx Bank asa cum se mentioneaza si in cuprinsul deciziei civile nr. 1374/A/03.11.2004 (f. 87), astfel ca, in conditiile art. 1203 Cod civil, se poate prezuma ca situatia premisa era cunoscuta de xxxx Bank, dar, chiar in propria intampinare parata xxxx Bank a aratat ca asupra imobilului fusese instituit sechestru asigurator de catre organele de cercetare penala inca de la prabusirea FNI (f. 21). De asemenea, la intrebarea 16 din interogatoriu a recunoscut ca a fost parte in dosarul penal in care CP avusese calitatea de inculpat, iar xxx Bank parte civila in relatia cu pagubitii FNI, dosar in care s-a infiintat secestrul asigurator (f. 40).
Totodata, potrivit art. 166 Cod procedura penala, si forma din 2000, pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului trebuie sa ceara organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Or, conform art. 500 C.pr.cv, la inceputul procedurii de vanzare a imobilului debitorului, executorul are obligatia sa solicite biroului de carte funciara sa comunice drepturile reale si alte sarcini care greveaza imobilul urmarit. In actele communicate de Corpul executorilor bancari nu se afla aceasta adresa si nici eventualul raspuns primit, raspuns prin care s-ar fi adus la cunostinta paratei, inca o data, existenta acestui sechestru.
Fata de aceste conditii in care s-a desfasurat executarea silita si procedura de vanzare la licitatie si adjudecarea asa cum au fost analizate detaliat mai sus, avand in vedere ca nulitatea este o sanctiune care intervine pentru nerespectarea chiar la momentul intocmirii unui act a unor conditii de validitate, ca avizarea asupra legalitatii actelor intocmite de executorii bancari se asigura de catre compartimentul juridic al bancii conform Statului executorilor bancari, ca, prin sentinta civila 369/23.03.2010 irevocabila, executarea demarata in dosarul de executare 19/2008 a fost anulata, rezulta ca anularea executarii si, implicit, a tuturor actelor de executare din acest dosar este imputabila paratei creditoarei xxxx Bank.
In ceea ce priveste prejudiciul ce i-a fost cauzat reclamantei prin aceasta fapta ilicita imputabila paratei, instanta va retine suma de 4200 de lei, dobanda legala aferenta sumei achitata de reclamanta cu titlul de pret din decembrie 2009 pana la restituirea ei in 22.04.2010.
Instanta nu va retine sustinerile paratei in sensul ca nu ar datora dobanda pentru ca ar fi restituit sumele dupa expirarea termenelor stabilite de lege pentru efectuarea actelor de procedura si dupa ce s-a solicitat restituirea pretului, cum a sustinut in intampinare (f.21), respectiv dupa aprobare, conform reglementarilor interne ale bancii, cum a sustinut la interogatoriu (f. 40).
Pe langa faptul ca parata nu a indicat care sunt acele termene stabilite de lege pentru efectuarea actelor de procedura, respectiv reglementarile interne ale bancii, in materie delictuala, partea in culpa este de drept in intarziere, iar pentru prejudiciul cauzat datoreaza dobanda de la data producerii prejudiciului, nu de la data solicitarii repararii prejudiciului sau alte termene ulterioare, iar prin reglementari interne nu se poate deroga de la dispozitiile legii.
In cauza, reclamanta a inregistrat un prejudiu in momentul in care si-a redus patrimoniul cu sumele achitate in cadrul procedurii de adjudecare in dosarul de executare 19/2008, incepand cu suma achitata in data de 10.12.2009 conform recipisei de consemnare 816489/1/10.12.2009 (f. 9). Avand in vedere si faptul ca anularea executarii are effect retroactiv, prin urmare, din acest moment, pana la recuperarea sumei in 22.04.2010 (f. 12 verso) reclamanta are dreptul la recuperarea dobanzii aferenta ca si contravaloare a lipsei de folosinta asupra sumelor de bani, la un cuantum de 4200 de lei, calculul reclamantei nefiind contestat de catre parata.
Pentru aceste motive, instanta va admite cererea formulata in parte si va obliga parata sa plateasca reclamantei aceasta suma de bani.
Instanta nu va retine insa in totalitate sumele de 1554 RON taxe si onorarii executor judecatoresc si 1000 RON – cheltuieli de deplasare la instantele din xxxx si xxxx formalitati la Primaria xxxx si OCPI.
Astfel, in ceea ce priveste onorariul executorului judecatoresc in cuantum de 1000 de lei achitat conform facturii fiscale si chitantei 0000986/04.03.2010 (f. 8), reclamanta nu a facut dovada ca acesta are o legatura cu parata, nu a depus contractul incheiat cu BEJ pentru a se stabili eventuala legatura cu parata si cu executarea demarata de xxxxx Bank care a fost anulata sau cu demersurile facute pentru recuperarea pretului platit, nu a depus acte din acel dosar de executare 42/2010 mentionat in factura emisa de BEJ xxxx. Notificarea si convocarea la conciliere directa comunicata xxxx Bank in 17.01.2011 a fost realizata prin cabinet de avocatura, nu prin executor. Nici din intrebarile adresate paratei la interogatoriu (f. 38-40) nu rezulta ca reclamanta ar fi apelat la serviciile unui executor pentru recuperarea creantei datorate de parata sau pentru a participa la executarea demarata de xxxxxx Bank si care, ulterior, a fost anulata. 
Pentru restul de 554 de lei, taxe si onorarii executor, reclamanta nu a facut nici dovada legaturii cu parata, dar nici dovada achitarii.
Instanta retine in sarcina paratei suma de 310 lei, onorariu achitat OCPI pentru intabulare.
Urmare a incheierii actului de adjudecare din 09.02.2010, in conditiile art. 518 C.pr.cv, reclamanta a devenit proprietar al imobilului din loc. xxxx si avea dreptul, in conditiile Legii 7/1996, sa isi inscrie acest drept in cartea funciara (asa cum s-a mentionat expres si in cuprinsul actului de adjudecare - f. 66) drept pe care si l-a exercitat la data de 10.02.2010 cand a achitat suma de 310 de lei, mai sus mentionata, conform chitantei 169158 (f. 8). Desi reclamanta nu a depus si copie sau extras de pe cartea funciara in care sa se mentioneze ca, in 10.02.2010, s-a procedat la intabularea imobilului adjudecat din xxxx, instanta are in vedere faptul ca si in Procesul verbal de anulare a actelor de executare intocmit de Corpul executorilor bancari xxxx Bank (f.62) se mentioneaza ca acest proces verbal trebuie sa fie comunicat Cartii funciare in vederea radierii dreptului de proprietate al fostei adjudecatare. Prin urmare, prin acest act se recunoaste faptul ca dreptul asupra imobilului din xxxxxi fusese intabulat in CF si, in conditiile in care anularea executarii, imputabila paratei, a determinat si anularea inscrierii din cartea funciara, parata trebuie sa suporte si costurile facute de reclamanta cu aceasta inscriere, motiv pentru care o va obliga pe parata sa plateasca reclamantei si suma de 310 lei.
Pentru aceleasi motive, instanta va obliga parata si la plata catre reclamanta a sumei de 54 de lei aceasta reprezentand impozit, taxa certificate fiscal, timbru fiscal achitate de catre reclamanta in contul Primariei Orasului xxx – Serviciul Impozite si Taxe locale pentru imobilul adjudecat din xxxxx cum se mentioneaza expres in chitantele 2002702, 2002703, 2002704 din data de 10.02. 2010.
Insa instanta nu va acorda reclamantei restul sumei de bani pana la 1000 de lei cheltuieli deplasare, formalitati, in conditiile in care nu a facut dovada achitarii acestor sume.
Chitantele de la f. 7 fac dovada achitarii de catre reclamanta a sumei de 1 leu pentru deschiderea unui cont numerar la xxxx Bank in data de 22.04.2010, cont din care, in aceeasi zi, la o ora de la deschidere, a retras suma de 19900 de lei. Dar reclamanta nu a facut nicio dovada ca deschiderea acestui cont ar putea fi imputata paratei, nu a facut dovada ca are vreo legatura cu executarea anulata. Chitantele de la f. 9 reprezinta dovezile de consemnare a garantiei si achitarii pretului integral al licitatiei, sume in raport de care a recunoscut ca i-au fost restituite in aprilie 2010.
In ceea ce priveste pretinsele cheltuieli de deplasare la instante, reclamanta nu a facut dovada sustinerilor din concluziile scrise in sensul ca ar fi participat la doua procese de contestatie la executare, din care unul cu doua cicluri procesuale. Din probele administrate de reclamanta, mentiunile din actele de executare comunicate si din evidentele de pe portalul instantelor (f.101) a rezultat ca reclamanta a fost parte intr-o singura contestatie la executare, intr-adevar cu doua cicluri procesuale si rejudecare, dar nu in doua contestatii.
Tot, din extrasul de pe portalul instantelor, rezulta ca reclamanta a fost citata in dosarul de pe rolul Judecatoriei xx doar pentru ultimul termen de judecata in cadrul rejudecarii dupa casare, iar dosarul de pe rolul Tribunalului xxxx s-a judecat in patru termene de judecata. Dar, reclamanta nu a facut dovada ca intr-adevar s-a prezentat in sedintele de judecata, cu copii de pe incheieri de sedinta sau hotarari. Martorul audiat in cauza, GS, a declarat ca reclamanta i-a spus ca a facut numeroase drumuri din Ianca, jud. Braila, in Busteni si la Tribunalul Prahova pentru ca xxxxx Bank refuza sa ii restituie pretul achitat (f. 52). Dar, martorul este terta persoana care are cunostinta despre un fapt trecut, precis, pertinent, iar marturia indirecta, secundara este admisibila numai in masura in care martorul care face declaratii in fata instantei cu privire la anumite imprejurari le-a aflat de la o alta persoana care a fost martor direct, adica de la un alt tert fata de cauza, nu tot de la partea interesata in cauza. Instanta a incuviintat reclamantei proba cu doi martori, dar, din culpa acesteia cel de al doilea martor nu a putut fi audiat in conditiile in care reclamanta nu a indicat numele si domiciliul acestuia pentru a fi citat, nici nu a asigurat prezenta acestuia in sedinta in vederea audierii (f. 53).
In plus, reclamanta nu a facut nici dovada cuantumului cheltuielilor de deplasare. Reclamanta nu a depus copii de pe biletele de tren, autobuz, microbuz, bonuri fiscale de benzina sau motorina.
Pentru toate aceste motive, instanta nu va obliga parata decat la plata sumelor de 310 lei si 54 de lei.
Instanta va obliga parata si la plata catre reclamanta a sumei de 3000 de lei daune morale pentru starea de nesiguranta, surmenajul determinate de comportamentul paratei.
Asa cum a retinut si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cazul daunelor morale, data fiind natura prejudiciului care le genereaza nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Insa, despagubirea baneasca acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului pe care ar trebui sa-l repare. Problema stabilirii despagubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinta psihica incercata de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza si pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instantelor de judecata. Daunele morale nu reprezinta pretul platit pentru suferintele psihice care sunt inestimabile, ci reprezinta o reparatie simbolica, stabilita din perspectiva consecintelor in planul vietii personale si sociale. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta are astfel posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa stabileasca daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs.
In prezenta cauza, instanta nu va retine sustinerile contestatoarei din concluziile scrise in sensul ca stresul ar fi fost determinat si de faptul ca, pentru a achizitiona imobilul scos la licitatie de parata, si-ar fi vandut imobilul din xxxx si, in conditiile in care nu s-a putut mutat in imobilul din Busteni, a fost nevoita sa locuiasca cu chirie.
Contractul autentificat sub nr. xxxxx depus la ultimul termen de judecata face dovada vanzarii de catre reclamanta si sotul acesteia, la un pret de 5400 de lei, a unui imobil teren extravilan cu destinatie arabil, nu a unei constructii cu destinatia de locuinta. De altfel si martorul GS a declarat ca reclamanta a vandut o sera (f. 52). Totodata, reclamanta nu a facut nici dovada incheierii unui contract de inchiriere pentru un imobil locuinta dupa aflarea situatiei juridice reale a imobilului adjudecat.
  Dar, obligarea unei persoane de a participa la un proces in fata unor instante de judecata din motive neimputabile ei este evident, ex re, de natura sa creeze o stare de tulburare, de stres, de anxietate, de temere cu privire situatia personala.
Cu atat mai mult in prezenta cauza, instanta retine ca incalcarea de catre parata a procedurii executarii silite (a carei legalitate a avizat-o conform Statutului corpului executorilor bancari) a fost de natura sa creeze o stare de stress reclamantei, in conditiile in care de solutia din procesul 1897/301/2008 in care reclamanta a fost implicata depindea dreptul sau de proprietate asupra unui imobil pentru care achitase un pret de 206.810 lei (aproximativ doua miliarde de lei), un imobil constructie, iar executarea se desfasurase clar cu incalcarea dispozitiilor legale in materie. De asemenea, martorul GS a si declarat sub juramant in fata instantei ca personal a observat ca reclamanta slabise, prezenta cearcane, ca era tensionata din cauza relatiiilor cu xxxxx Bank (f. 52), iar parata nu a facut dovada ca martorul ar fi facut declaratii mincinoase care sa fi justificat sesizarea parchetului sub aspectul savarsirii infractiunii de marturie mincinoasa.
Pe cale de consecinta, instanta constata ca in cauza a fost facuta si dovada prejudiciului moral, constand intr-o stare de tensiune, de stres, de surmenaj si va obliga parata sa plateasca reclamantei si suma de 3000 de lei (30 de milioane), daune morale, cuantum rezonabil fata de intreaga situatia de fapt detaliata mai sus, fata de natura imobilului care fusese adjudecat, constructie – casa de locuit, fata de valoarea financiara implicata – de aproximativ doua miliarde de lei.
In temeiul art. 274 C.pr.cv. instanta va obliga parata, ca parte cazuta partial in pretentii, la plata catre reclamant a sumei de 641,4 lei, reprezentand taxe de timbru si timbre judiciare aferente capetelor de cerere si valorilor la care aceste capete de cerere vor fi admise, respectiv 37,4 lei, 251 de lei, 347 de lei si 1,5 lei, 1,5 lei si 3 lei.
Instanta are in vedere dispozitiile art. 14 din legea 146/1997 conform carora, cand o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciara de timbru se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, in baza acestor dispozitii stabilind si taxa de timbru datorata de reclamanta la momentul introducerii actiunii (f. 1).
Prin „finalitate diferita” nu trebuie inteles solutie cu totul diferita, gen, pe un capat de cerere se solicita rezolutiune, pe un alt capat evacuare, pe un alt capat indeplinire obligatie de a face, pe un altul, obligatie de a nu face. „Finalitate diferita” exista si atunci cand se solicita rezolutiunea unui contract X, rezolutiunea unui contract Y, rezolutiunea unui contract Z, toate trei incheiate intre aceleasi parti A si B, in conditiile in care este posibil ca un contract sa fie rezolutionat, altul nu, iar pentru altul dreptul material la actiune sa fie prescris. Astfel, chiar daca in fiecare caz in parte vorbim tot de o rezolutiune intre aceleasi doua parti, exista in fapt, posibilitatea unei finalitati diferite, astfel ca se achita trei taxe de timbru distincte.
In aceleasi conditii, in prezenta cauza vorbim practic de patru capete de cerere distincte (cheltuieli de executare, daune materiale, daune morale, dobanzi) chiar daca vizeaza acelasi reclamant si acelasi parat, capete de cerere care pot si vor avea finalitate diferita, cum am stabilit mai sus. Astfel ca, in conditiile in care si reclamanta a fost obligata la plata taxei de timbru in conditiile art. 14 separat pentru fiecare capat de cerere, si parata nu poate fi obligata la restituirea taxelor de timbru decat separat pentru fiecare capat de cerere.
Instanta nu va obliga parata si la plata sumei de 412 de lei (f. 51), acesta taxa de timbru fiind achitata de catre reclamanta pentru repunerea pe rol dupa suspendare in conditiile art. 242 C.pr.cv, adica pentru neprezentare, astfel ca ii este imputabila.
Instanta va obliga parata, in temeiul aceluiasi art. 274 C.pr.cv si la plata sumei  de 1918,4 lei, 76.74% din onorariul de avocat achitat, acesta fiind si procentul in care cererea va fi admisa.