DIVORT. NULITATE CASATORIE. CONEXITATE. Prescriptia actiunii in anulare. Netemeinicie.

DIVORT. NULITATE CASATORIE. CONEXITATE. Prescriptia actiunii in anulare. Netemeinicie.


Dosar nr. 15694/301/2008
 Sentinta civila nr. /24.02.2010



Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 23.12.2008, sub nr.15694/301/2008, reclamantul UVA a solicitat in contradictoriu cu parata UMG desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 28 mai 2005 si revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca partile s-au casatorit din dorinta sincera de a intemeia o familie bazata pe sentimente si respect reciproc. Initial relatiile de familie intre cei doi au decurs normal, insa dupa o perioada de circa doi ani, aceste relatii au inceput sa se raceasca, intre soti intervenind din ce in ce mai des discutii contradictorii, care de cele mai multe ori degenerau in certuri si jigniri reciproce. Pe fondul acestei stari conflictuale, reclamantul a parasit domiciliul conjugal in luna martie 2008.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 25.02.2009, sub nr.2582/301/2009, reclamanta UMG a solicitat in contradictoriu cu paratul UVA, anularea casatoriei incheiate intre parti la data de 28.05.2005.
In fapt, s-a aratat ca partile s-au casatorit la data de 28.05.2005, fiind despartite in fapt de la 01.06.2008, ca la data incheierii casatoriei, 28 mai 2005, consimtamantul sau a fost viciat, in sensul ca sotul i-a ascuns cu rea-credinta adevaratul motiv pentru care dorea sa se casatoreasca, si anume obtinerea unor interese materiale (sa beneficieze de dreptul de a locui pe o perioada de timp in locuinta proprietate personala a reclamantei, dreptul de a avea domiciliul in Bucuresti, obtinerea unor foloase materiale), nicidecum intemeierea unei familii. In urma organizarii cununiei religioase la domiciliul socrilor, in jud.Teleorman, au aparut discutii intre aceasta si parintii sotului, intrucat acestia din urma au luat fara drept darul de nunta provenit de la invitati si au refuzat sa-l restituie. La data de 06.11.2006, reclamanta a introdus pe rolul Judecatoriei Videle o actiune impotriva parintilor paratului prin care a solicitat recuperarea darului de nunta, iar pe parcusul acestui proces, reclamanta a fost supusa la presiuni din partea sotului, in vederea renuntarii la judecata. Cum reclamanta a refuzat sa renunte la judecata, paratul a interprins demersuri ca reclamanta sa fie in imposibilitate de a-si recupera partea din darul de nunta ce i se cuvenea, acesta fiind momentul in care a realizat care a fost scopul real al casatoriei.  Ulterior, la data 22.09.2008, reclamanta a realizat ca se afla intr-o casatorie putativa, care exista numai in imaginatia sa, ce este lovita de nulitate, temeiul nulitatii fiind cauza ilicita-dol prin reticenta. S-a mai aratat ca din casatorie nu au rezultat copii.
In drept au fost invocate dispozitiile art.21 C.fam.
In dovedirea acestei actiuni, reclamanta a depus la dosar urmatoarele inscrisuri, in copii certificate pentru conformitate cu originalul: certificat de casatorie, sentinta civila nr.1847 din 20 octombrie 2008, pronuntata de catre Judecatoria Videle in dosarul nr.1837.1/335/2006.
La termenul de judecata din 29.04.2009 instanta a dispus, in temeiul art.164 C.proc.civ, conexarea dosarului nr.2582/301/2009 la dosarul nr.15694/301/2008.
La data de 04.11.2009, reclamantul Urmulita Viorel Adrian a depus intampinare la cererea conexa a paratei Urmulita Mihaela Georgiana de anulare a casatoriei, prin care a solicitat respingerea acesteia. In motivare s-a aratat ca intentia reclamantului la momentul incheierii casatoriei, a fost dorinta de a intemeia o familie care sa se bazeze pe incredere si respect reciproc, neexistand nicio viciere a consimtamantului.
Parata Urmulita Mihaela Georgiana a solicitat si i s-a incuviintat proba cu inscrisuri, depunand la dosar un set de inscrisuri, conform anexei, doi martori si interogatoriul reclamantului.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 28 mai 2005 partile din prezenta cauza s-au casatorit, asa cum rezulta din certificatul de casatorie depus la dosar, iar din casatoria celor doi nu au rezultat copii.
Reclamantul UVA a introdus pe rolul acestei instante la data de 23.12.2008 cerere de divort, solicitand un eventual divort prin acord, iar parata UMG a introdus pe rolul aceleiasi instante la data de 25.02.2009 cerere de anulare a casatoriei pentru vicirea consimtamantului-dol prin reticenta, cele doua cereri fiind conexate la termenul de judecata din data de 29.04.2009.
In solutionarea cererii principale, cat si a celei conexe, avand in vedere obiectul celor doua cereri- desfacerea, respectiv, anularea casatoriei si momentul la care aceste doua cauze de desfiintare intervin in existenta actului juridic respectiv, anularea la momentul incheierii si desfacerea pe parcursul existentei sale, ceea ce presupune implicit o incheiere valabila, se impune, in mod rational, analizarea primordiala a cererii de anulare a casatoriei, desfacerea urmand a opera numai in cazul in care incheierea casatoriei a fost in mod valabil realizata.
Asupra cererii conexe de anulare a casatoriei, instanta va analiza cu prioritate execeptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de catre reclamantul UVA si unita cu fondul in temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., la termenul de judecata din data de 07.10.2009 (fila 55).
Astfel, reclamantul a invederat in sustinerea exceptiei ca parata va trebui sa demonstreze ca a introdus actiune in anularea casatoriei in termen de 6 luni de la descoperirea presupusului viciu de consimtamant in raport de dispozitiile art. 21 C.fam.
Instanta retine ca potrivit art. 1169 C.civ. cel care supune o pretentie judecatii trebuie sa o dovedeasca. In sustinerea actiunii in anulare, reclamanta a indicat ca moment al descoperirii viciului de consimtamant, moment de la care va incepe sa curga termenul de prescriptie de 6 luni, data de 22.09.2008, data situata in perioada desfasurarii procesului de revendicare a darului de nunta intentat impotriva parintilor sotului sau. Momentul descoperirii viciilor este, in cazului dolului prin reticenta, acela in care cel al carui consimtamant a fost viciat, a realizat existenta unor astfel de mijloace viclene, respectiv omisiunea informarii, comunicarii unor elemente determinante la incheierea casatoriei. Aprecierea momentului descoperirii dolului revine celui care il invoca, fiind un aspect pur subiectiv, precizat de catre parata UM ca situandu-se in timpul desfasurarii procesului cu socrii sai. Atunci, atitudinea partinitoare a reclamantului UVA, de renuntare la dreptul sau de a mai solicita revendicarea darului de nunta, a determinat convingerea ca incheierea casatoriei s-a facut din consideratiii materiale.
Reclamantul fiind cel care contesta momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al actiunii in anularea casatoriei, acestuia ii revine sarcina sa dovedeasca ca viciul s-a descoperit de catre parata, nu la data de 22.09.2008, ci la un momentul anterior, care ar plasa momentul introducerii actinii in afara termenului de prescriptie. Cum reclamantul nu a oferit elemente contrare de identificare a vreunui alt moment al descoperirii viciului de consimtamant, instanta constata ca exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in anularea casatoriei este neintemeiata si o va respinge in consecinta.
Analizand fondul cererii conexe, instanta retine ca potrivit art.21 alin.1 C.fam. casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta.
Potrivit art. 960 alin.1 C.civ. ”dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene intrebuintate de una dintre parti, sunt astfel incat este evidenta ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat”, iar conform art. 960 alin.2 C.civ. ”dolul nu se presupune”. Fata de aceste doua texte legale, cel care invoca existenta dolului la momentul incheierii unui act juridic, va trebui sa dovedeasca existenta unor mijloace viclene, intentia de a induce in eroare o persoana si de a o determina sa incheie un anumit act juridic,  toate presupusele manopere urmand a viza elemente determinante ce au stat la baza incheierii respectivului act juridic, legiuitorul pornind de la premisa ca incheierea unui act juridic s-a realizat cu respectarea intocmai a conditiilor de fond si de forma.
Examinand probatoriul administrat in cauza, instanta constata ca parata nu a dovedit existenta dolului la incheierea casatoriei cu reclamantul pentru urmatoarele considerente:
Asa cum rezulta din declaratia martorului NMC, care a cunoscut partile inca dinaintea incheierii casatoriei, intre parti au existat relatii frumoase, in sens bilateral. Diversele certuri care au existat intre parti pe fond financiar, nu justifica o intentie de a induce in eroare parata la momentul incheierii casatoriei, fiind elemente de fapt ce pot fi servi doar la aprecierea calitatii relatiilor dintre cei doi in timpul casatoriei. Intentia partilor de construire a unei familii si de consolidare a unei relatii serioase, reiese si din declaratia martorului NAI, prieten al partilor, care a relatat ca cei doi, deopotriva, isi doreau sa isi croiasca un viitor impreuna.
Parata a sustinut ca, prin incheierea  casatoriei, reclamantul a urmarit obtinerea dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucuresti, aflat in proprietatea exclusiva a acesteia, iar ulterior, vazand ca nu isi poate atinge scopul, reclamantul a achizitionat, folosind intregul dar de nunta si beneficind de ajutorul parintilor, un apartament in Bucuresti, cumparatori figurand parintii acestuia, eluand astfel posibilitatea ca bunul sa devina comun. Aceste sustineri ale paratei sub aspectul existentei dolului la momentui incheierii casatoriei, nu au insa valoare probatorie. Astfel, prin hotarare definitiva si irevocabila (sentinta civila nr.1847 din 20.10.2008 pronuntata de catre Judecatoria Videle ) s-a statuat  asupra darului de nunta, stabilindu-se ca atata vreme cat restituirea de catre parintii reclamantului a fost recunoscuta de catre reclamant, parata are doar posibilitatea legala de a intenta actiune de partaj in cadrul careia va intra si cuantumul darului de nunta. Mai mult, in cuprinsul aceleiasi sentinte s-a stabilit ca nu a existat, nefiind dovedita, nicio conventie frauduloasa intre reclamant si parintii acestuia in privinta darului de nunta. Sub acest aspect, nu exista nicio legatura de cauzalitate intre eventuala posesie a darului de nunta de catre parintii reclamantului si achizitionarea ulterioara a apartamentului din Bucuresti.
Cum parata UM nu a dovedit prezenta conditiilor de existenta a dolului, viciu de consimtamant si retinand si dispozitiile art. 967 alin.1 si 2 C.civ. care instituie o prezumtie de existenta si de  valabilitate a cauzei actului juridic civil, nefiind rasturnata aceasta prezumtie legala relativa, actiunea de anulare a casatoriei promovata de catre parata va respinsa ca neintemeiata.
In privinta cererii principale de desfacere a casatoriei instanta retine urmatoarele:
            Partile s-au casatorit la data de 28.05.2005, asa cum rezulta din certificatul de casatorie depus la dosar, iar din casatoria acestora  nu au rezultat copii.
Initial relatiile de familie au fost bune insa, cu timpul s-au deteriorat, parata manifestand nemultumiri legate de veniturile obtinute de catre reclamant, de situatia financiara a sotului, asa cum rezulta din depozitia martorului NAI, acest martor asistand in mod direct la o discutie in care a fost adresat un asemenea repros, parata afirmand ca locuinta este proprietatea ei. Intre parti existau discutii din cauza faptului ca reclamantul se simtea in pozitie de inferioritate, intrucat primea frecvent reprosuri cu privire la veniturile puse in comun, pe de alta parte pentru ca locuia in casa sotiei iar aceasta nu ezita sa ii aminteasca acest lucru.   Martorul IMR, desi nu o cunoaste pe parata, a declarat ca a asistat la diverse discutii telefonice contradictorii care au avut loc intre soti.
Neintelegerile au dus la separarea in fapt a sotilor in martie 2008, iar definitiv in iunie 2008.
Potrivit art.38 alin.1 C.fam., casatoria poate fi desfacuta prin divort cand din motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, in conditiile in care niciunul dintre soti nu mai doreste reluarea relatiilor de familie.
Din situatia de fapt, instanta retine ca partile nu mai locuiesc impreuna din data de 01.06.2008, nu au pastrat legatura si nu isi mai acorda sprijinul material si moral reciproc pe care se bazeaza raporturile dintre soti, punand capat practic, vietii de familie. Caracterul grav al vatamarii raporturilor dintre soti si imposibilitatea continuarii casatoriei rezulta si din atitudinea partilor care nu si-a manifestat intentia sau disponibilitatatea de a relua convietuirea.
In ceea ce priveste culpa, instanta apreciaza ca atitudinea si comportamentul ambilor soti au dus la deteriorarea raporturilor de familie. Pe de o parte, reclamantul ca a neglijat viata familiala, inca de la debutul acesteia, acesta la patru zile dupa nunta a plecat din domiciliu, parata suferind o depresie. Instanta nu constata insa o legatura de cauzalitate intre aceasta atitudine a reclamantului si starea de sanatate ulterioara a reclamantei ce a incercat sa fie dovedita prin inscrisurile de la dosar, care nu prezinta suficienta valoare probatorie in dovedirea existentei acestei legaturi.  Aceeasi lipsa de implicare in rezolvarea problemelor familiare din partea reclamantului rezulta si din declaratia martorului NMC care a relatat ca reclamantul a parasit-o pe parata imediat dupa nunta pentru o perioada de o luna sau doua, revenind in domiciliul conjugal la insistentele parintelui Antonie. Acest comportament neadecvat al reclamantului contravine regulilor care ar trebui sa guverneze o casatorie, respectiv respectul, increderea, atasamentul si prietenia reciproca.
Pe de alta parte, parata manifesta un comportament exigent, ridicat la standarde inalte fata de sotul sau, fiind nemultumita de cuantumul veniturilor realizate de catre parat, in mod nejustificat, intrucat aceasta ambitie de dezvoltare financiara nu trebuie sa afecteze sentimental relatia dintre soti, care  trebuie sa dea dovada de intelegere reciproca si sprijin indiferent de natura sa. Aspiratiile financiare ale paratei ce au avut urmari in cadrul relatiei sot-sotie, reies din declaratia martorului NAI care a asistat la reprosuri din partea paratei, care mentiona ca imobilul in care locuiesc cei doi este proprietatea sa, insinuand in mod puternic, ca este un drept exclusiv al sau ce nu va fi partajat cu reclamantul, aceasta declaratie coroborandu-se in acelasi sens si cu profilul psihologic, in care se mentioneaza o tendinta a reclamantei de a avea standarde inalte in relatii, standard care in raport cu situatia reala a reclamantului a dus la erodarea relatiei dintre cei doi.
   Sub acest aspect, parata nu si-a indeplinit in mod corespunzator obligatia de sprijin moral si afectiv prevazuta de art.2 C.fam., care se impune sotilor in aceeasi masura ca obligatia de sprijin material.
Consecintele discutiilor aparute imediat dupa nunta in legatura cu darul de nunta, ale angajarii procesului impotriva parintilor sotului, nu au fost evaluate corect de parti, care nu au constientizat efectul in timp asupra relatiei lor, aflate la inceput.
Pentru considerentele expuse, instanta concluzioneaza ca atitudinea necorespunzatoare a fiecaruia dintre soti a determinat reactii negative ale celuilalt, ambele parti fiind de vina pentru destramarea casatoriei, partile demonstrand ca nu sunt dispuse sa isi asume obligatii familiale, astfel incat comuniunea ce trebuie sa existe intre sot si sotie este lipsita de orice suport.
In consecinta, cu privire la capatul principal de cerere, instanta va admite in parte cererea introductiva si va desface casatoria din culpa comuna.
Cu privire la nume, instanta constata ca reclamantul a solicitat revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei si intrucat parata nu a invederat motive temeinice pentru pastrarea numelui de familie, potrivit art.40 alin.3 C.fam, instanta va dispune revenirea paratei la numele avut anterior incheierii casatoriei, acela de Boerescu.
In temeiul art.274 C.proc.civ. instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.