omatie de plata. Respingerea cererii de obligare a debitorului la plata penalitatilor de intarziere mentionate pe facturile fiscale

1. Somatie de plata. Respingerea cererii de obligare a debitorului la plata penalitatilor de intarziere mentionate pe facturile fiscale ( s.c. nr. 7935/04.06.2010)


Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, S.C. X  SRL a solicitat instantei emiterea unei ordonante de somatie de plata impotriva debitoarei S.C. Y SRL cu privire la suma de 3293,76 lei, reprezentand rest contravaloare facturi fiscale lei si suma de 2604,58  lei penalitati de intarziere de 0,5% pe zi de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
 In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca  la data de 06.07.2009 debitoarea a achizitionat marfa in valoare de 3963,99 lei din care a achitat doar suma de 670,23 lei. Desi a livrat debitoarei marfa mentionata in facturile fiscale emise, debitoarea a refuzat sa achite contravaloarea totala a acestora, motiv pentru care creditoarea a calculat si penalitati de intarziere de 0,5% pe zi de intarziere. Potrivit dispozitiilor din facturile fiscale, odata cu semnarea acestora si prin plata partiala, debitoarea si-a asumat sumele trecute in facturi si s-a obligat ca pana la data scadentei sa achite valoarea serviciilor prestate, asumandu-si si obligatia de achitare a penalitatilor de intarziere de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, de la data scadentei obligatiei de plata prevazuta in facturi.
In drept, au fost invocate art.1 si art. 2 din O.G nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata, art.970, si art. 1079 C. civil, art.43 C.com., art. 93, art. 242 alin.2 si art. 274 C.p.c.
In dovedirea cererii, creditoarea a solicitat proba cu inscrisuri, depunand in acest sens la dosarul cauzei: facturi fiscale si fisa contabila
Debitoarea, desi  legal citata, nu a depus intampinare la dosar si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a i se consemna oral apararile formulate.
 In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri, constand in actele depuse la dosar de catre creditoare.
Instanta a admis in parte cererea, respingand capatul de cerere referitor la penalitatile de intarziere, retinand urmatoarea motivare:
Din  coroborarea   inscrisurilor depuse  de  creditoare la  dosar  cu atitudinea procedurala a debitoarei care, legal citata,   nu a depus intampinare la dosar si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a i se consemna oral apararile formulate , instanta  a constatat   ca  s-a  livrat marfa de   catre creditoare  debitoarei,  emitandu-se,  pe  cale  de  consecinta, facturile fiscale depuse la filele nr.9-17 la dosar,  in valoare  de 3963,99 lei ( din care debitoarea a achitat suma de 670,23 lei, ramanand un debit neachitat de 3293,76 lei).
Instanta  a constatat, de asemenea  ca,  potrivit  art.1  din  OG nr.5/2001, procedura  somatiei  de  plata  se  desfasoara la cererea  creditorului  in  scopul  realizarii  creantelor  certe,  lichide  si  exigibile  ce  reprezinta  obligatii de  plata a unor sume  de  bani, asumate  prin  contract  constatat  printr-un  inscris,  ori  determinate  potrivit  unui  statut, regulament  sau  altui inscris,  insusit  de parti  prin  semnatura  ori  prin alt  mod admis  de lege  si  care  atesta  drepturi si obligatii  privind  executarea  anumitor  servicii,  lucrari  sau  orice  alte  prestatii.
In  lumina  acestor  dispozitii  legale, procedura  somatiei  de  plata  presupune, pe  langa  conditiile  generale pentru  exercitarea  oricarei  actiuni in  justitie, indeplinirea  anumitor  cerinte  speciale.  Astfel,  creditorul  trebuie  sa aiba o creanta  certa,  lichida si  exigibila,  iar  dovada  acesteia se poate face  numai  cu inscrisuri. 
Instanta a retinut   ca in  cauza  sunt  indeplinite  cerintele  impuse  de  art.1  din  OG nr.5/2001 cu  privire la debitul  principal.
Din  probele  administrate  rezulta ca  debitoarea si-a  asumat,  prin  facturile fiscale depuse la dosar, insusite prin semnarea si stampilarea acestora, obligatia   de a  plati  marfa livrata de creditoare la data mentionata in cuprinsul acestora..
Creanta  creditoarei este certa,    conform  dispozitiilor  art.379  alin.3  C.p.c.  intrucat  rezulta  fara a  putea  fi  pusa  la  indoiala  din  inscrisurile  depuse  la  dosar    (  facturile fiscale  insusite de debitoare prin semnare si stampilare ) si  este,  totodata,  lichida,  potrivit  prevederilor  art.379  alin.4  C.p.c.,  intrucat  cuantumul creantei  este  determinat.
Facand  dovada creantei,  neexecutarea  obligatiei  de  plata din  partea  debitoarei,  precum si culpa  acesteia  pentru  neexecutarea  obligatiei se prezuma,  in  conformitate  cu art.1082 C.civ.
A mai   apreciat  instanta  ca,  potrivit  dispozitiilor  art.263  si  art.382  C.p.c.,  creanta  creditoarei  indeplineste si cerinta exigibilitatii,  intrucat  in facturile fiscale  este mentionata data scadentei .
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta a admis capatul de cerere referitor la debitul principal si, in baza art. 1 si art. 6 din OG 5/2001, a somat  debitoarea sa plateasca creditoarei, in termen de 30 zile de la comunicarea ordonantei, suma de suma de 3293,76 lei reprezentand rest contravaloarea facturilor  fiscale neachitate.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la plata penalitatilor de intarziere, instanta l-a respins ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1082 C.civil debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligatiei sau pentru executarea cu intarziere a obligatiei.
Partile pot conveni asupra cuantumului despagubirilor datorate de debitor in cuprinsul contractului incheiat sau printr-o conventie separata, ulterior incheierii contractului, dar inainte de ivirea prejudiciului. Clauza penala este o conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor. Ca urmare, clauza penala trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale oricarei conventii, prin care, potrivit art.948 C.civ.,  se numara si consimtamantul valabil al celui care se obliga.
Or, in cauza dedusa judecatii, instanta a constatat ca nu s- a facut dovada existentei uneia astfel de conventii accesorii a partilor referitoare la penalitatile de intarziere, simpla mentionare a cuantumului penalitatilor de intarziere pe facturile fiscale emise de creditoare neavand valoarea unei clauze penale asumate in mod valabil