PLANGERE IMPOTRIVA SOLUTIEI PROCURORULUI.PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE.REDESCHIDERE URMARIRE PENALA.

Dosar nr. 11843/301/2009


PLANGERE IMPOTRIVA SOLUTIEI PROCURORULUI.PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE.REDESCHIDERE URMARIRE PENALA.



Prin sentinta penala nr.534 din 29.10.2009 pronuntata in dosarul nr.11843/301/2009 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.p.p. a admis, in parte, plangerea formulata de petenta Asociatia de Proprietari Bl. 4 A din Bucuresti, impotriva Ordonantei nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr. 1383/II-2/2009 din 05.06.2009 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in contradictoriu cu intimatii G.I. si R.S.
S-a desfiintat, in parte, Ordonanta nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, respectiv numai cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. dispusa fata de intimatul G.I. si cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 C.p. dispusa fata de intimata R.S. si a trimis cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de intimatul G.I. pentru infractiunea de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. si fata de intimata R.S. pentru infractiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 C.p.
S-au mentinut urmatoarele solutii dispuse prin aceeasi Ordonanta nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti: scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunile de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 C.p. si de neglijenta in serviciu prev. de art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p. dispusa fata de intimatul G.I.; scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de neglijenta in serviciu prev. de art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p. dispusa fata de intimata R.S.; neincepere a urmaririi penale pentru infractiunile de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 C.p. si inselaciune prev. de art. 215 C.p. dispusa fata de intimata R.S si neincepere a urmaririi penale pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 C.p. dispusa fata de intimatul G.I.
In baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina statului.
              Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin ordonanta nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti s-a dispus, in baza art. 262 pct. 2 lit. a rap. la art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.p.p. si art. 228 al. 6 C.p.p. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.p.p., scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunile de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 C.p., delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. si neglijenta in serviciu prev. de art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p. fata de intimatul G.I; scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunile de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 C.p. si neglijenta in serviciu prev. de art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p. fata de intimata R.S.; neinceperea urmaririi penale pentru infractiunile de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 C.p. si inselaciune prev. de art. 215 C.p. fata de intimata R.S. si neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 C.p. fata de intimatul G.I.
Instanta a apreciat ca plangerea trebuie analizata in raport de solutiile de netrimitere in judecata dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 4831/P/2002 prin rezolutia din 13.04.2009 si nu in raport de solutia data de prim-procurorul adjunct prin rezolutia nr. 1383/II-2/2009 din 05.06.2009 pentru urmatoarele considerente:
Plangerea formulata in temeiul art. 278/1 C.p.p. se poate face impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale date de procuror. Din analiza textului rezulta ca aceasta enumerare a actelor ce pot face obiectul unei astfel de plangeri este limitativa, neputand fi extinsa si cu privire la alte acte ale procurorului sau la alte solutii date de acesta. Deci o astfel de plangere vizeaza o solutie de netrimitere in judecata, iar prin rezolutia nr. 1383/II-2/2009 din 05.06.2009  a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti nu s-a dispus o astfel de solutie. In acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 6879 din 17 decembrie 2004 prin care a concluzionat ca este inadmisibila plangerea adresata instantei impotriva celorlalte acte ale procurorului, prin care nu s-a dispus neinceperea urmaririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. In consecinta, rezolutia prin care prim-procurorul adjunct s-a pronuntat cu privire la plangerea formulata in temeiul art. 278 C.p.p., dispunand respingerea acesteia, nu poate fi atacata separat cu o plangere in temeiul art. 278/1 C.p.p., deoarece prin aceasta rezolutie nu s-a dat o solutie de netrimitere in judecata.
Avand in vedere actele de urmarire penala efectuate in cauza, in raport de prezenta plangere, dar si de plangerea formulata in baza art. 278 C.p.p., instanta a apreciat ca plangerea ce face obiectul prezentului dosar este intemeiata in parte.
Sub aspectul infractiunilor de gestiune frauduloasa si neglijenta in serviciu instanta a constatat ca fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala este aceeasi, numai ca pentru fiecare incadrare juridica s-a dat in parte o alta formulare aceeasi situatii de fapt. Instanta a mai constatat ca aceeasi fapta a fost incadrata juridic si in infractiunea de delapidare.
Din analiza actelor dosarului, s-a retinut ca intimatul G.I. a avut calitatea de administrator de drept si de fapt, iar intimata R.S. calitatea de administrator de fapt; ca in perioada 1997-2002, cand intimatii au avut calitatea de administratori, Asociatiei i s-a creat un prejudiciu de aproximativ 267.510.376 lei vechi; ca acest prejudiciu nu este rezultatul incalcarii din culpa a vreunor indatoriri de serviciu sau al culpei petentei si ca acest prejudiciu nu este rezultatul unei gestionari frauduloase a banilor asociatiei. Avand in vedere acestea instanta a apreciat ca fapta celor doi intimati nu poate fi analizata decat in raport de dispozitiile art. 215/1 al. 1 C.p., intrucat nu intruneste elementele constitutive ale niciuneia dintre infractiunile prev. de art. 214 C.p. si art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p.
 In consecinta, pentru aceste considerente instanta a apreciat ca solutiile de netrimitere in judecata dispuse fata de intimati pentru infractiunile de gestiune frauduloasa si neglijenta in serviciu, chiar daca pentru alte considerente de fapt decat cele avute in vedere de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sunt legale si temeinice.
 In ceea ce priveste cele doua infractiuni de gestiune frauduloasa si neglijenta in serviciu instanta a mai constatat si urmatoarele:
Sub aspectul infractiunii de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 C.p. , din procesul verbal din 10.07.2002 de incepere a urmaririi penale fata de intimatul G.I., a rezultat ca ultimul act material al faptei este savarsit in octombrie 2001. De asemenea, instanta a constatat ca pentru aceeasi infractiune fata de intimata R.S. nu a fost inceputa urmarirea penala.
Conform Codului penal in vigoare la data faptei, infractiunea de gestiune frauduloasa in varianta pentru care s-a inceput urmarirea penala, era pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Conform art. 122 al. 1 lit. d C.p. termenul de prescriptie a raspunderii penale aplicabil pentru aceasta infractiune fiind de 5 ani, calculat de la data faptei, iar potrivit art. 14 C.p. prescriptia speciala intervine cand termenul prevazut de art. 122 este depasit cu inca jumatate, oricate intreruperi ar interveni. A rezultat ca termenul de prescriptie speciala, ce este in cazul acestei infractiuni de 7 ani si 6 luni, calculat de la data ultimului act material, respectiv din octombrie 2001, s-a implinit in ceea ce il priveste pe intimatul G.I in aprilie 2009. In ceea ce o priveste pe intimata R.S, deoarece fata de aceasta nu s-a inceput urmarirea penala pentru infractiunea prev. de art. 214 C.p., a fost aplicabil termenul de prescriptie a raspunderii penale de 5 ani, acesta implinindu-se in octombrie 2006.
Sub aspectul infractiunii de neglijenta in serviciu prev. de art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p., din procesul verbal din 04.12.2007 de incepere a urmaririi penale fata de intimatii G.i. si R.S., a rezultat ca fapta s-ar fi consumat in perioada 1982-2002. Din actele dosarului a rezultat ca fapta ar fi fost savarsita pana in luna februarie 2002, sub acest aspect instanta a avut in vedere atat plangerea penala a petentei, cat si raportul de expertiza contabila, dar si celelalte acte de urmarire penala efectuate in cauza.
Conform Codului penal in vigoare la data faptei, infractiunea de neglijenta in serviciu pentru care s-a inceput urmarirea penala, cu aplicarea art. 13 C.p., era pedepsita cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda. Conform art. 122 al. 1 lit. d C.p. termenul de prescriptie a raspunderii penale aplicabil pentru aceasta infractiune fiind de 5 ani, calculat de la data faptei, iar potrivit art. 14 C.p. prescriptia speciala intervine cand termenul prevazut de art. 122 este depasit cu inca jumatate, oricate intreruperi ar interveni.A rezultat ca termenul de prescriptie prev. de art. 122 al. 1 lit. d C.p. calculat de la data faptei, din februarie 2002, s-a implinit in februarie 2007, deci anterior datei inceperii urmaririi penale, iar termenul de prescriptie speciala, ce este in cazul acestei infractiuni de 7 ani si 6 luni, calculat de la data faptei, din februarie 2002, s-a implinit in august 2009.
Avand in vedere acestea, chiar si in situatia in care s-ar fi apreciat ca solutiile de netrimitere in judecata dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti cu privire la infractiunile de gestiune frauduloasa si neglijenta in serviciu nu sunt temeinice si legale, in cauza nu se mai poate dispune reluarea cercetarilor pentru aceste infractiuni deoarece s-a implinit termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale, cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale.
Sub aspectul infractiunii de inselaciune instanta a constatat ca prin plangerea penala petenta nu a descris in ce anume ar consta aceasta infractiune. De asemenea, in urma analizarii actelor dosarului, instanta a constatat ca din acestea nu rezulta savarsirea de catre vreunul dintre intimati a vreunei actiuni din cele prevazute de lege pentru existenta infractiunii de inselaciune. In aceste conditii, existenta unui prejudiciu creat petentei fara ca acest prejudiciu sa fie consecinta vreunei actiuni prevazute de art. 215 C.p., a dovedit ca in cauza nu sunt indicii cu privire la savarsirea infractiunii de inselaciune. Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca solutia de netrimitere in judecata dispusa de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti fata de intimati pentru infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 C.p. este legala si temeinica.
Pentru argumentele anterior expuse instanta a mentinut solutiile de netrimitere in judecata dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti prin Ordonanta nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti pentru infractiunile prev. de art. 214 C.p., art. 249 C.p. rap. la art. 258 C.p. si art. 215 C.p.
Sub aspectul infractiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. instanta a constatat ca probatoriul administrat nu a dovedit temeinicia solutiei de netrimitere in judecata dispusa de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti fata de cei doi intimati.
Pentru a aprecia in acest sens instanta a avut in vedere ca acest probatoriu nu a dovedit cu certitudine care a fost perioada exacta in care intimatul G.I. a fost adminstrator de drept si de fapt si perioada exacta in care intimata R.S. a fost administrator de fapt. Sub acest aspect instanta a avut in vedere ca martorii ascultati la urmarirea penala au dat declaratii contradictorii sau nu au fost ascultati cu privire la perioada in care fiecare dintre cei doi au indeplinit atributii de administrator. Instanta a mai constatat ca probatoriul nu stabileste pentru fiecare dintre intimati daca pentru toate incasarile facute au eliberat chitante doveditoare si daca toate platile le-au facut cu documente justificative. Instanta a apreciat ca numai dupa lamurirea acestor aspecte se poate analiza, in raport de dispozitiile art. 215/1 al. 1 C.p., vinovatia intimatilor si contributia fiecaruia la crearea prejudiciului constatat prin expertiza efectuata, prejudiciu care a fost stabilit ca diferenta intre incasari si plati.
In consecinta, instanta a admis, in parte, plangerea formulata de petenta Asociatia de Proprietari bl. 4 A din Bucuresti, impotriva Ordonantei nr. 4831/P/2002 din 13.04.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, mentinuta prin rezolutia nr. 1383/II-2/2009 din 05.06.2009 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, a desfiintat, in parte, aceasta ordonanta, respectiv numai cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. dispusa fata de intimatul G.I. si cu privire la solutia de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 C.p. dispusa fata de intimata R.S. si a trimis cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de intimatul G.I.pentru infractiunea de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 C.p. si fata de intimata R.S. pentru infractiunea de complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 215/1 al. 1 C.p.
Pentru a se dipune in acest sens organele de urmarire penala trebuie sa procedeze la efectuarea urmatoarelor acte: reascultarea tuturor martorilor de la urmarirea penala si a celor doi intimati pentru a preciza urmatoarele: in ce perioada incasarile si platile in contul administratiei au fost facute numai de intimatul G.I., in ce perioada au fost facute numai de intimata R.S. si daca au fost perioade in care ambii intimati au facut incasari si plati; daca pentru incasarile pe care le faceau intimatii au eliberat intotdeauna chitante doveditoare; daca toate platile au fost facute de intimati in baza unor documente justificative; daca au fost efectuate plati fara documente justificative si, in caz afirmativ , daca se poate dovedi realitatea acestora; efectuarea oricaror alte acte de cercetare penala a caror utilitate si concludenta ar rezulta din efectuarea actelor mai sus mentionate, inclusiv, daca aceste acte impun, a unui nou raport de expertiza contabila pentru a stabili, pentru fiecare intimat in parte, care este prejudiciul pe care l-a creat in perioada in care fiecare a fost singurul care a facut incasari si plati, respectiv pentru perioada in care ambii au facut incasari si plati.


Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, sentinta penala nr. 534 din 29.10.2009, dosarul nr.  11843/301/2009