CLAUZE ABUZIVE

Cod ECLI    X
Dosar nr. X
R O M A N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI  SECTIA A-VI-A CIVILA

DECIZIE Nr. X
Sedinta publica de la X
Completul compus din:
PRESEDINTE X
Judecator X
Grefier  X

Pe rol solutionarea apelului formulat de  apelanta-reclamanta X. impotriva sentintei civile nr. X pronuntata  la data de X de Judecatoria Sectorului X Bucuresti in dosarul nr. X in contradictoriu cu intimatul parat X , avand ca obiect pretentii cerere de valoare redusa.
La apelul nominal facut in sedinta publica  au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca apelanta-reclamanta a depus la dosar dovada achitarii taxei judiciara de timbru in cuantum de 25 lei aflata la fila 3 dosar si a solicitat judecarea apelului in lipsa, dupa care;
Tribunalul,  incuviinteaza apelantei-reclamante proba cu inscrisurile depuse la dosar  si avand in vedere ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, va retine apelul in pronuntare.

INSTANTA

Prin sentinta civila nr. X pronuntata  la data de X de Judecatoria Sectorului X Bucuresti in dosarul nr. X, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamanta X, in contradictoriu cu paratul X, a fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1005,66 lei, reprezentand contravaloare servicii, a fost respins capatul de cerere privind obligarea paratului la plata penalitatilor de intarziere, ca neintemeiat si a fost obligat paratul la plata sumei de 50 lei catre reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
La  data de X, intre X, in calitate de furnizor si parat in calitate de client, s-a incheiat contractul seria X nr. X, avand ca obiect prestarea serviciilor de acces internet, de telefonie fixa si mobila, transmisiuni de date, inchiriere de echipamente de comunicatii precum si alte servicii conexe de catre reclamanta in beneficiul paratului.
Prin acelasi contract, paraul a achizitionat o tableta marca X model X cu plata in rate si a primit un modem portabil cu WiFi cu discount de 65,99 Euro (fara TVA).
Potrivit contractului incheiat, durata acestuia era de 2 ani. Contractul pentru serviciile de telefonie mobila a fost insusit de ambele parti prin semnare.
In urma furnizarii serviciilor, in temeiul contractului mai sus mentionat, reclamanta a emis facturile fiscale  nr. 4G/19625 din 01.09.2013 in cuantum de 78,62 lei si nr. 4G/22328 din 01.10.2013 in cuantum de 70,74 lei si factura proforma nr. X din X in cuantum de 856,30 lei pentru care paratul nu a facut dovada platii.
Instanta a retinut si faptul ca termenele de plata a sumelor cuprinse in facturile mentionate mai sus au expirat, avand in vedere dispozitiile art. 4.6. din termenii si conditiile generale prin care a fost stabilit un termen de plata a facturii in 30 zile calendaristice de la data emiterii.
Cu privire la procedura aplicabila, dispozitiile art. 1025 C.pr.civ. privind cererile de valoare redusa se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei.
Facand aplicarea textului mai sus mentionat, din prisma alin. 2 si 3 ale aceluiasi articol, instanta constata ca cererea, astfel cum este formulata de catre reclamanta, este admisibila, putand fi judecata potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusa.
In drept, potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante, neexecutarea acestuia antrenand raspunderea contractuala a partii care nu si-a executat din culpa obligatiile contractuale.
Conform art. 1350 C.civ., in materia raspunderii civile contractuale, atunci cand, fara justificare, o parte nu isi indeplineste obligatiile pe care le-a contractat, aceasta este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii.
Avand in vedere regula potrivit careia, in materia obligatiilor de rezultat, sarcina probei se imparte intre creditor si debitor, in sensul ca, dupa ce primul probeaza existenta obligatiei, debitorului ii incumba sarcina dovedirii executarii acesteia, si, intrucat paratul nu a facut dovada liberarii de obligatie prin plata sau alt mod prevazut de lege, instanta a retinut ca, paratul, desi a beneficiat de prestarea serviciilor din partea reclamantei, pana in prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Prin urmare, avand in vedere dispozitiile legale mentionate, instanta a  admis in parte actiunea si a obligat paratul la achitarea contravalorii celor doua facturi fiscale emise pentru servicii prestate in lunile septembrie si octombrie 2013, in cuantum de in cuantum de 149,36 lei.
De asemenea, instanta a constatat ca, potrivit art. 16.4. din termenii si conditiile generale la contract, furnizorul poate rezilia contractul din motive imputabile clientului, cum ar fi nerespectarea de catre acesta din urma a obligatiilor contractuale.
Desi la dosarul cauzei nu se regaseste dovada primirii de catre parat a notificarii de reziliere a contractului, instanta retine ca aceasta a operat, cel tarziu, la data comunicarii prezentei cereri de chemare in judecata catre parat, moment la care acesta a luat act de declara?ia expresa de reziliere a contractului a reclamantei, necesara pentru ca rezilierea sa opereze potrivit art. 1552 alin. (1) C.Civ.
Pentru acest motiv, instanta a retinut ca in cauza devin aplicabile prevederile art. 2.2. din contract, potrivit caruia  in situatia rezilierii unilaterale a contractului, utilizatorul este obligat sa plateasca subscrisei, in termen de maxim 5 zile de la solicitarea de reziliere unilaterala, contravaloarea integrala a subventiei modemului portabil cu WiFi (router portabil MF 350) primit de utilizator la care se adauga TVA-ul de 24% insumata cu contravaloarea integrala a tabletei X model X la care se adauga TVA-ul de 24%.
In consecinta, constatand ca reclamanta a emis factura proforma nr. X pentru anulare discount router portabil MF 350 si diferenta pret tableta X, in cuantum total de 856,3 lei, in temeiul art. 1270 C.Civ., instanta a obligat paratul si la plata sumei de 856,3 lei catre reclamanta.
Sub aspectul capatului de cerere privitor la plata de dobanzi penalizatoare calculate pana la concurenta debitului principal, instan?a a re?inut  ca prin punctul 5.2. din Termenii si Conditiile Generale, care fac parte integranta din contract, paratul s-a obligat ca, pentru facturile neplatite la termen, sa plateasca penalita?i de intarziere in cuantum 0,5% pe zi, din valoarea acestor sume, pentru fiecare zi de intarziere a platii . De asemenea, in acelasi articol s-a prevazut ca sumele datorate de client cu titlu de penalitati pot depasi cuantumul sumelor asupra carora sunt datorate.
Clauza contractuala mentionata are natura juridica a unei clauze penale prin care partile au inteles sa stabileasca anticipat prejudiciul suferit ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiilor contractuale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive  in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. De asemenea, instanta a avut in vedere in solutionarea prezentei cauze si dispozitiile  alin. 2 al art. 4,  conform carora o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. De asemenea, punctul 1, lit. i) din anexa legii, indica, cu titlu de exemplu, ca fiind o clauza abuziva, obligarea consumatorului la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
In urma examinarii punctului 5.2. din Termenii si Conditiile Generale, cu privire la plata penalitatilor de intarziere datorate pentru neplata la scadenta a contravalorii serviciilor prestate de SC IDILIS SRL  - intr-un cuantum echivaland cu o penalitate cumulata de 182,5 % pe an – o cota disproportionat de mare fata de dobanzile practicate pe piata, instanta a apreciat ca aceasta este o clauza abuziva, impusa unilateral de catre furnizorul de servicii. Aceasta contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata si ii acorda un statut privilegiat reclamantei, cu atat mai mult cu cat aceasta poate sa intarzie sesizarea instantei cu actiunea in pretentii, in scopul maririi valorii penalitatilor de intarziere. Instanta a constatat ca se creeaza astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Avand in vedere ca Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene  a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca „instanta nationala are obligatia de a verifica din oficiu  caracterul abuziv al unei clauze contractuale de indata ce dispune de elemente le de fapt si de drept necesare in acest sens” (cauza X, punctul 35).Curtea a mai aratat ca art. 6 din Directiva, potrivit caruia statele membre vor prevedea ca clauzele abuzive nu produc efecte fata de consumatori, trebuie interpretat in sensul ca  „o clauza contractuala  abuziva nu creeaza  obligatii pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes aceasta clauza.”  (cauza X, punctul 23).
Instanta a retinut ca, in mod evident, aceasta clauza penala nu a fost negociata cu paratul, ci a fost semnata de acesta la momentul incheierii contractului de furnizare de servicii de telefonie, intrucat ea face parte din Termenii si Conditiile Generale aplicabile tuturor contractelor de acelasi tip incheiate in acea perioada. De asemenea, dezechilibrul este evident in masura in care penalitatile pot depasi cuantumul debitului. In cauza, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
De aceea, semnarea contractului de catre debitoare nu inlatura nici aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
Or, in aceste conditii constatand caracterul abuziv al clauzei din contract privind penalitatile de intarziere, instanta are obligatia de a inlatura cu totul de la aplicare aceasta clauza, si nu doar de a limita efectele sale. O astfel de concluzie reiese si din hotararea CJUE pronuntata in cauza C- X X, potrivit careia: „In cazul in care instan?a na?ionala ar avea o astfel de posibilitate, aceasta din urma ar putea sa elimine efectul descurajator pe care il are asupra vanzatorilor sau furnizorilor faptul ca clauzele abuzive nu sunt pur ?i simplu aplicate in ceea ce prive?te consumatorii. Prin urmare, aceasta posibilitate ar garanta o protec?ie a consumatorilor mai pu?in eficace decat cea care rezulta din neaplicarea acestor clauze. Astfel, in cazul in care instan?a na?ionala ar avea posibilitatea sa modifice con?inutul clauzelor abuzive, vanzatorii sau furnizorii ar fi in continuare tenta?i sa utilizeze aceste clauze, ?tiind ca, chiar daca acestea ar fi invalidate, contractul ar putea fi totu?i completat de instan?a, garantand astfel interesele respectivilor vanzatori sau furnizori. […] In consecin?a, atunci cand constata existen?a unei clauze abuzive, instan?ele na?ionale au numai obliga?ia de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta sa nu produca efecte obligatorii in ceea ce prive?te consumatorul, fara a avea posibilitatea sa modifice con?inutul acesteia. Astfel, contractul in care este inclusa clauza trebuie sa continue sa existe, in principiu, fara nicio alta modificare decat cea rezultata din eliminarea clauzelor abuzive, in masura in care, in conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de men?inere a contractului este posibila din punct de vedere juridic.”
Avand in vedere cele de mai sus, instan?a a constatat din oficiu  caracterul abuziv al clauzei de la punctul 5.2. din Termenii si Conditiile Generale care fac parte integranta din contractul incheiat cu paratul, privind penalitatile de intarziere datorate de catre parat, si a respins capatul de cerere privind plata penalitatilor de intarziere, ca neintemeiat.
In temeiul art. 451 rap. la art. 1031 C.p.c., fiind in culpa procesuala, paratul a obligat la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta X, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: admiterea apelului ca fiind fondat; schimbarea in parte a sentintei apelate, in sensul admiterii in totalitate a cererii de valoare redusa, inclusiv a capatului de cerere privind obligarea intimatului-parat la plata penalitatilor de intarziere, in cuantum de 412,08 lei calculate pana la data de 20.04.2015 si in continuare, dupa data de 20.04.2015 pana la plata integrala si efectiva a debitului, ca fiind intemeiat; obligarea intimatului - parat la plata cheltuielilor de judecata
Prin cererea de chemare in judecata formulata de catre apelanta si depusa la Judecatoria Sectorului X Bucuresti, a solicitat obligarea intimatului-parat X la plata sumei de 1005,66 lei, reprezentand contravaloarea prestatiilor principale in baza Contractului seria X nr. X, la plata sumei de 412,08 lei reprezentand penalitati de intarziere in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere calculate pana la data de 20.04.2015, precum si la plata in continuare a acestor penalitati de intarziere, pana la achitarea integrala si efectiva a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 50 lei.
Prin sentinta civila nr. 8059 pronuntata in data de 19.10.2015, Judecatoria Sectorului X Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta apelanta, a obligat intimatul-parat la plata debitului principal in cuantum de 1005,66 lei, si a respins capatul de cerere privind obligarea intimatului-parat la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere ca fiind neintemeiat.
Apelanta considera ca solutia pronuntata de catre instanta de fond in prezenta cauza este corecta doar in parte, motiv pentru care a inteles sa formuleze prezenta cerere de apel.
Apelanta solicita instantei sa observe ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca in prezenta cauza nu este aplicabila clauza penala, in conditiile in care aceasta a fost inserata in Contract, iar Contractul a fost semnat de catre intimatul-parat, acesta asumandu-si in integralitate continutul si consecintele acestuia.
Totodata, apelanta arata ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca ar exista un caracter nenegociat al Contractului. Mentioneaza apelanta  ca la momentul incheierii contractului de furnizare a unor servicii de internet si a echipamentului de acces aferent, acesta a fost negociat in mod direct, de catre parti, consumatorul avand posibilitatea sa aleaga intre a incheia contractul sau a apela la un alt furnizor de astfel de servicii.
In acest sens, apelanta solicita instantei de control judiciar sa se raporteze la urmatoarele prevederi contractuale:
- pct-ul 2.6 din Termenii si Conditiile Generale ("T.C.G."), parte componenta a Contractului, conform caruia: „Termenii si Conditiile Generale (T.C.G.) pot fi consultate si imprimate de catre Client de la adresa www.idilis.ro si sunt disponibile sub forma tiparita la punctele de vanzare‘‘‘‘;
- pct-ul 1.3 din Contractul incheiat intre Idilis S.R.L., in calitate de Furnizor, si Duca Marius, in calitate de Utilizator, conform caruia: „Relatia contractuala dintre Parti este guvernata de Termenii si Conditiile Generale (TCG), publicate pe www.idilis.ro si disponibile sub forma tiparita in punctele de vanzare impreuna cu prezentul contract numit Conditii Specifice. Utilizatorul confirma, prin semnarea prezentului contract, ca a citit cu atentie si ca este de acord cu prevederile TCG. "
Avand in vedere cele anterior expuse, apelanta  considera ca intimatul-parat a dispus de toate informatiile necesare la incheierea Contractului si a actionat in cunostinta de cauza, conform liberului arbitru. Astfel, Contractul a fost liber consimtit de catre intimatul-parat prin semnatura, iar Contractul incheiat se impune partilor intocmai ca legea.
Astfel, semnand Contractul si elementele sale componente, Utilizatorul a fost de acord in integralitate cu drepturile si obligatiile incluse in T.C.G. si C.S.
Prin urmare, apelanta apreciaza ca este indreptatita la plata penalitatilor convenite si mentionate ca atare in Contract.
In continuare, arata ca, in conformitate cu art. 1530 Cod Civil „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei."
Astfel, daunele-interese pe care instanta de judecata le poate acorda unui creditor in scopul acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestatiei debitorului sunt daune-interese moratorii si daune-interese compensatorii.
Potrivit art. 1535 Cod Civ alin. (1) „In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu."
In speta dedusa judecatii, clauza penala privind daunele moratorii datorate de catre partea culpabila de neplata facturilor este inserata in cuprinsul T.C.G. - parte componenta a Contractului semnat de catre Idilis, in calitate de furnizor si de catre intimatul-parat, in calitate de utilizator.
In speta dedusa judecatii, partile au stabilit un cuantum al daunelor moratorii si, prin urmare, acesta se va aplica in mod corespunzator. Astfel, potrivit art. 5.2. din Termenii si Conditiile Generale, „neplata sumelor datorate, in termenul de maxim 30 de zile calendaristice de la data emiterii Facturii, da dreptul Furnizorului sa aplice penalitati de 0,5% pe zi, din valoarea acestor sume, pentru fiecare zi de intarziere a platii. Totalul penalitatilor de intarziere la plata poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate. "
Rezulta astfel ca, in cazul intarzierii la plata a facturii lunare, furnizorul este indreptatit sa ceara, iar utilizatorul va plati cu titlu de penalitati, 0,5% pe zi din valoarea sumei datorate si neplatite pentru fiecare zi de intarziere a platii, de la data scadenta, pana la achitarea completa a obligatiei de plata.
In acelasi timp, instanta de fond a apreciat in mod gresit ca in prezenta cauza s-ar crea un dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor daca ar produce efecte clauza penala in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere.
Prin urmare, se solicita instantei de control judiciar sa admita apelul, sa schimbe in parte hotararea atacata, in sensul admiterii inclusiv a capatului de cerere referitor la plata contravalorii penalitatilor de intarziere in cuantum de 412,08 lei calculate pana la data de X la Factura fiscala seria X nr. X din X si la Factura fiscala seria X nr. X din X. In temeiul dispozitiilor art. 5.2 din Termenii si Conditiile Generale, obligarea intimatului-parat la achitarea penalitatilor contractuale datorate pentru neplata si dupa data de X, pana la plata integrala si efectiva a debitului.
Operarea rezilierii contractului incheiat de catre parti
Pct-ul 12.3. din Termenii si Conditiile Generale prevede ca „Suspendarea Serviciilor, pentru o perioada mai mare de 7 zile calendaristice, din motive imputabile Clientului, indreptateste Furnizorul sa rezilieze unilateral Contractul fara notificare prealabila. "
Prevederile  contractuale mentionate sunt incidente in cauza, dovada comunicarii notificarii catre intimatul-parat nefiind necesara in dovedirea faptului ca a intervenit rezilierea unilaterala a contractului. Cu toate acestea, ataseaza la dosarul cauzei dovada de comunicare (de receptie) a notificarii care atesta faptul ca intimatul-parat, X, a confirmat primirea notificarii la data de X.
Astfel, la data de X, apelanta a procedat la rezilierea Contractului incheiat intre parti, prin notificarea nr. X , in baza art. 16.4 din Termenii si Conditiile Generale, potrivit caruia furnizorul poate rezilia contractul din motive imputabile clientului, cum ar fi nerespectarea de catre acesta din urma a obligatiilor contractuale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1033, art. 453, art. 470 si urm., Cod Proc. Civ., respectiv art. 1530, art.1535, 1523 alin.2 lit.d) Cod Civil, Legea nr. 193/2000.
In sustinerea cererii a depus la dosar inscrisuri.
Intimatul legal citat, nu a formulat intampinare.

Apelul promovat impotriva acestei sentinte este nefondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta in continuare determina, in temeiul art. 480 alin. 1 C. proc. civ. respingerea caii de atac.
Sentinta primei instante este criticata de catre apelanta numai cu privire la respingerea cererii sale accesorii de acordare a penalitatilor in cuantum de 0,5% pe zi de intarziere, pana la plata intregii sume, mentionandu-se expressis verbis  ca totalul penalitatilor poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
Asadar, in cauza, au fost stipulate penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, din suma datorata , rezultand astfel o suma disproportionat de mare, ceea ce ar duce la o imboga?ire fara justa cauza, cum judicios a apreciat si prima instanta.
Prin urmare, clauza prevazuta la art. 5 din conditiile generale este una abuziva care contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Penalitatea impusa se afla intr-o disproportie vadita si cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand tarifele platite creditoarei din prezenta cauza pentru recuperarea creantei.
Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
In ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, instanta retine ca optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul nu inlatura caracterul sau abuziv, intrucat art.4 din Legea nr.193/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare. Ceea ce sanctioneaza legea este ca, in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii.
  Legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte. De aceea, acceptarea de catre debitor a clauzei in discutie, nu inlatura nici aplicabilitatea art.4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei.
           In cazul contractului de credit incheiat intre parti, instanta  constata ca acesta este un contract de adeziune, intrucat clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost preformulate de catre societatea parata, ceea ce atrage incidenta prevederilor Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
           Imprejurarea ca debitorul a acceptat clauzele contractului prin semnare, nu inseamna ca nu se poate aprecia asupra caracterului abuziv al unor clauze, solutia contrara lipsind de control efectiv actele juridice incheiate de consumatori cu comerciantii, interpretare care se desprinde din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, care a stabilit in cauza Murciano Quintero, C-240/98, ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva 93/13/CE presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv. Curtea a statuat ca: „In ce priveste problema daca o instanta investita cu un litigiu decurgand dintr-un contract incheiat intre un comerciant si un consumator poate verifica din oficiu in ce masura clauzele cuprinse in acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punctul de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a negocia, intr-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora”.
De altfel, avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
In acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica chiar si  din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv.
Avand in vedere aceste considerente,tribunalul apreciaza ca in mod corect a fost  apreciata ca fiind abuziva aceasta clauza.
Deopotriva, instanta in mod legal a apreciat ca rezilierea contractului a operat la data introducerii cererii de chemare in judecata si a obligat intimatul la plata facturii nr. X, intrucat scrisoarea recomandata nefiind cu continut declarat,  confirmarea de primire prezentata in apel nu este susceptibila sa probeze ca notificarea de reziliere a fost adusa la cunostinta debitorului la data de X.
Intr-adevar, in contract fiind prevazut un pact comisoriu de ultim grad,  in caz de neexecutare, contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara orice alta formalitate prealabila.
Insa, cum singurul in drept a aprecia daca este cazul sa aplice rezilierea este creditorul care si-a executat sau se declara gata sa-si execute obligatiile, inscrierea in contract a unui pact comisoriu de gradul IV neinlaturand facultatea acestuia de a cere executarea silita a contractului si de a nu se ajunge la reziliere, aceasta optiune se impune a fi adusa la cunostinta cocontractantului sau.
Totodata, data fiind solu?ia de respingere a apelului, tribunalul, in condi?iile in care intimatul-parat nu este o parte care a pierdut procesul, in temeiul art.453 alin.1 C. pr. civ., respinge ca neintemeiata ?i cererea apelantei-reclamante de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata.



PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE


Respinge apelul formulat de apelanta-reclamanta X, avand nr. de inregistrare in Registrul Comertului sub nr. X, CUI RO X, cu sediul in X, cu sediul ales la X, impotriva sentintei civile nr. X pronuntata  la data de X de Judecatoria Sectorului X Bucuresti in dosarul nr. X in contradictoriu cu intimatul parat X (CNP- X), cu domiciliul in X, ca nefondat.
Definitiva.
  Pronuntata in sedinta publica, azi, X.

PRESEDINTE                          JUDECATOR                      GREFIER
     
               





Red.jud. X
Dact. X 
Ex.4
Judecatoria Sectorului X Bucuresti-dosar nr.X
Judecator fond – X
Comunicat……………..
Ex………….