NECOMPETENTA GENERALA A INSTANTELOR

Dosar nr. X
Cod ECLI: X
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A VI-A CIVILA
Sentinta civila nr. X
Sedinta publica de la X
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE X
Grefier  X

Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei civile  privind pe creditoarele SOCIETATEA SWIETELSKY BAUGESELLSCHAFT M.B.H., SOCIETATEA H.F. WIEBE GMBH&CO. KG, SOCIETATEA TAKENAKA CIVIL ENGINEERING & CONSTRUCTION CO. LTD, toate in calitate de membre ale asocierii Swietlesky-Wiebe-Takenaka si pe debitoarea COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE CFR SA, avand ca obiect ordonanta de plata (art.1013 NCPC
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica de la 17.03.2016, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand tribunalul avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 31.03.2016, cand a hotarat urmatoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti- Sectia a VI-a Civila la data de X sub nr. X creditoarele X au chemat in judecata pe  debitoarea X , solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa oblige debitoarea  la plata debitul restant in cuantum de 235.375 euro, echivalentul a 1.047.045,04 lei (la cursul de schimb al Bancii Nationale a Romaniei, aplicabil in data de 24 noiembrie 2015, de l euro = 4,4484 lei, respectiv cursul de schimb de la data emiterii facturii), reprezentand penalitati de intarziere prevazute si datorate de debitoarea  CFR, in termen de 10 zile de la data comunicarii ordonantei, sa emita o ordonanta de plata prin care sa se stabileasca obligatia debitoarei CFR la achitarea acestui debit restant si termenul de plata de 10 zile de la data comunicarii ordonantei, sa oblige debitoarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare s-a aratat ca raportul juridic dedus judecatii este unul foarte simplu tocmai datorita pretentiei concrete si nedisputate care face obiectul prezentei actiuni. Astfel, obiectul prezentei cereri de ordonanta de plata este reprezentat de o suma de bani (anume, 235.37565 euro), reprezentand penalitati de intarziere prevazute si datorate de debitoarea  CFR conform contractului de reabilitare incheiat intre parti. Aceste penalitati contractuale de intarziere, in cuantum de 235.375,65 euro, sunt aferente unui debit principal deja achitat in intregime de debitoarea  CFR, achitare care avut loc cu intarziere, iar penalitatile solicitate prin prezenta cerere sunt cauzate exact de plata debitului principal cu o intarziere de peste un an de la data scadentei debitului principal.
Consortiul a incheiat cu debitoarea  CFR contractul nr. ROM-P3CW002/2005 in legatura cu Proiectul de Reabilitare a liniei de Cale Ferata Bucuresti - Constanta (Sectiunile Bucuresti Nord - Baneasa si Fetesti - Constanta) Lot 02. Contractul incorporeaza Partea I - Conditiile Generale ale Contractului pentru Executarea lucrarilor de constructie de inginerie civila FIDIC, Cartea Rosie, Editia 4-a 1987, revizuita in 1992, si Conditiile Speciale -   al Contractului, cat si Scrisoare de acceptare.
In acelasi timp, partile au incheiat la 20 septembrie 2005 Memorandumul de intelegere, prin care au modificat partial unele dintre clauzele din Conditiile Speciale si au stabilit ca (i) acest act juridic face parte integranta din Contractul de Reabilitare si ca (ii) prevederile Memorandumului de intelegere prevaleaza asupra altor clauze cuprinse in Contractul de Reabilitare sau anexele acestuia in ceea ce priveste obiectul Memorandumului de intelegere.
Lucrarile aferente Proiectului efectuate in baza contractului de reabilitare au fost finalizate de consortiu si receptionate de catre autoritatea contractanta, expirand intre timp si perioada de garantie pentru defecte.
Avand in vedere acestea, potrivit prevederilor contractuale, in data de 16 mai 2014, a fost emis de inginerul proiectului - X - certificatul privind garantia pentru defecte. Acest certificat se emite numai la momentul expirarii perioadei de garantie pentru defecte si odata emis de inginer reflecta tocmai finalizarea lucrarilor conform prevederilor contractuale aplicabile.
 Potrivit prevederilor contractului (art. 60.6 din Conditiile Speciale) la data expirarii perioadei de garantie pentru defecte, inginerul va certifica spre plata de catre autoritatea contractanta cea de-a doua jumatate a sumelor retinute (prima jumatate fiind certificata la plata dupa emiterea certificatului de receptie la finalizarea lucrarilor). Pentru context, de-a lungul executarii lucrarilor, conform contractului o suma reprezentand 10% din fiecare certificat intermediar de plata se retinea la plata de catre autoritatea contractanta (constituind aceste sume retinute, care urmau a se elibera progresiv consortiului in doua transe egale incepand cu finalizarea si receptia lucrarilor).
Chiar acest certificat privind garantia pentru defecte prevede incontestabil urmatoarele:
(i) atesta faptul ca obligatiile consortiului de executare si finalizare a lucrarilor au fost integral executate;
(ii)       toate defectele au fost remediate spre satisfactia inginerului;
(iii)     perioada de expirare a garantiei s-a implinit in data de 29 aprilie 2014; si
(iv) inginerul certifica spre plata la data emiterii certificatului (16 mai 2014) rambursarea catre cnsortiu a celei de a doua jumatati din suma retinuta (adica, suma de 7.911.545,6 euro).
Asadar, chiar acest certificat prevede expres ca la data emiterii acestuia, adica 16 mai 2014, in patrimoniul paratei X s-a nascut obligatia de a returna catre subscrisa jumatatea a II-a din suma retinuta (adica, suma de 7.911.545,46 euro).
Sub-clauza 60.6 prevede cu claritate ca „la expirarea Perioadei de Garantie pentru Defecte corespunzatoare Lucrarilor, cea dea doua jumatate a sumelor retinute va fi certificata la plata catre Contractor". Potrivit certificatului de garantie pentru defecte, perioada de garantie a expirat la data de 29 aprilie 2014, iar certificarea spre plata a celei de-ale doua jumatati ale sumelor retinute s-a realizat la data de 16 mai 2014.
Potrivit prevederilor clare ale clauzei 60.8 din conditiile speciale, astfel cum a fost modificata prin Anexa 4 la Memorandumul de intelegere, debitoarea  X avea obligatia sa faca plata celei de-ale doua jumatati ale sumelor retinute in termen de 70 zile de la data certificarii de catre inginer a sumei in cauza, adica in termen de 70 zile de la data de 16 mai 2014.
Termenul 70 zile s-a implinit in data de 28 iulie 2014, data la care a devenit exigibila obligatia de plata a sumei de 7.911.545,6 euro, reprezentand cea de-a doua parte din Sumele Retinute, aceasta fiind si data de la care au inceput sa curga penalitatile de intarziere aferente acestei sume.
In acest context, ulterior expirarii perioadei de garantie, a certificarii de catre inginer si emiterii de catre acesta a certificatului privind garantia pentru defecte, consortiul a emis Factura nr. X catre X si a solicitat plata acesteia.
 De abia in data de 23 noiembrie 2015, X a achitat integral debitul principal in cuantum de 7.911.545,46 euro-, desi suma trebuia platita inca de la data de 28 iulie 2014, conform prevederilor contractului de reabilitare (coroborat cu Memorandumul de intelegere) care corelau termenul de plata cu data emiterii certificatului de garantie pentru defecte.
In consecinta, dat fiind depasirea termenului de plata, in data de 24 noiembrie 2015, creditoarea a comunicat catre X  Factura seria X — aferenta penalitatilor de intarziere in cuantum de 235.375,63 euro, echivalentul a 1.047.045,04 lei (la cursul de schimb BNR din data facturii, 24 noiembrie 2015, de l,00 euro = 4,4484 lei) reprezentand penalitatile de intarziere aferente debitului principal, penalitati datorate conform Clauzei 7 din Memorandumul de intelegere din 20 septembrie 2005, coroborate cu sub-clauza 5.2 din conditiile speciale la contract.
In  data de 15 decembrie 2015, debitoarea  X, prin adresa nr. X, ne-a returnat Factura X, motivand ca nu poate efectua plata penalitatilor de intarziere intrucat sumele reprezentand penalitatile trebuiau incluse de catre Inginer in cuprinsul Certificatului" final.
Astfel, reclamanta  comunicat in data de 14.01.2016, prin executor judecatoresc—, cat si prin posta cu dovada de comunicare, o somatie de plata conform prevederilor art. 1015 alin. (1) C.pr.civ, prin care a somat-o pe debitoarea  X sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Pana la data prezentei cereri de chemare in judecata debitoarea  X nu a achitat debitul datorat si nici nu a raspuns in vreun alt fel somatiei de plata transmise prin executor judecatoresc.
Avand in vedere caracterul cert, lichid si exigibil al creantei urmarite, comunicarea somatiei de plata si expirarea termenului de plata de 15 zile prevazut de art. 1015 C.pr.civ., precum si atitudinea de pasivitatea a debitorului cu privire la achitarea debitului urmarit, subscrisa am formulat prezenta actiune pentru recuperarea acestuia pe cale judiciara.
Creanta urmarita de 235.375, euro este o   creanta certa, lichida si exigibila si indeplineste conditiile prevazute de art. 1014 C.pr.civ.
Creanta urmarita rezulta dintr-un contract incheiat intre un profesionist si o autoritate contractanta
Creanta urmarita reprezentand penalitati de intarziere aferente sumei datorate a fi rambursata creditoarea (respectiv cea de-a doua jumatate a sumelor retinute), rezulta din contractul de reabilitare incheiat intre consortiu in calitate de profesionist - prestator a lucrarilor aferente proiectului de reabilitare - si debitoarea  X in calitate de autoritate contractanta, adica de beneficiara a acestor lucrari, clauza 60.8 din conditiile speciale ale contractului, Anexa la oferta (astfel cum a fost modificata prin Articolul 7 din Memorandumul de intelegere) si din Factura nr. X comunicata catre X.
Creanta reclamantelor are caracter cert, lichid si exigibil
Astfel, potrivit art. 663 alin. (2) C.pr.civ., „creanta este certa cand existenta neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu ".
Potrivit alin. (3) al aceluiasi articol „creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlu executoriu contine elementele care permit stabilirea lui".
In acelasi timp, potrivit alin. (4), „creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Potrivit opiniilor doctrinare, intrucat finalitatea demersului creditorului rezida in emiterea de catre instanta a unei ordonante de plata ce are valoarea unui titlu executoriu, actul juridic reprezentand cauza dreptului de creanta nu trebuie sa fie el insusi titlu executoriu. Totusi, in mod indubitabil, dovada caracterului cert al creantei presupune dovada ca „existenta sa neindoielnica rezulta din insusi" actul juridic care o constata. In mod similar, caracterul lichid al creantei pretinse trebuie sa poata fi determinat prin raportare la elementele continute in insusi actul juridic ce constata creanta.
In  aceste conditii, existenta neindoielnica a creantei consortiului, a cuantumul acesteia si scadenta acesteia rezulta atat din clauzele clare si neindoielnice ale contractului de reabilitare incheiate de parti, cat si din Factura X si desfasuratorul alaturat acesteia.
Astfel, in conformitate cu prevederile contractuale cuprinse in clauza 60.8 din conditiile speciale „ in cazul in care Beneficiarul nu efectueaza plata in termenul stabilit, Beneficiarul va plati contractorului dobanda, calculata lunar la rata/ratele indicate in anexa la oferta, asupra tuturor sumelor neplatite, de la data la care acestea trebuiau platite ".
Articolul 7 din Memorandumul de intelegere modifica anexa la oferta la care face referire sub-clauza 60.8 si prevede ca rata dobanzii va fi echivalenta cu dobanda medie anuala LIBOR pentru EURO + 2%. Prevederile Memorandumului de intelegere prevaleaza.
In conformitate cu prevederile exprese ale sub-clauzei 5.2 din conditiile speciale, prevederile contractului au prioritate fata de toate celelalte documente parte a documentatiei de licitatie, iar Memorandumul de intelegere, prevede clar ca acesta este parte din contract si ca va avea prioritate fata de orice alt document al contractului.
In  aceste conditii, dupa cum rezulta cu claritate la o simpla lecturare coroborata a prevederilor contractuale, incepand cu data scadentei debitului principal - 28 iulie 2014 - si pana la data achitarii cu intarziere a debitului principal (23 noiembrie 2015), debitoarea  X datoreaza penalitati de intarziere calculate la rata echivalenta cu dobanda medie anuala LIBOR pentru EURO + 2% aplicata asupra debitului principal de 7.911.545,46 euro, achitat cu intarziere.
Cumulul tuturor acestor penalitati de intarziere datorate de debitoarea  X pentru plata cu intarziere este cuprins in factura X si in Tabelul anexat acesteia care contine calculul efectuat conform prevederilor contractuale al penalitatilor datorate de X raportat la numarul efectiv de zile de intarziere.
Astfel, creanta solicitata prin prezenta actiune reprezenta tocmai un cumul al penalitatilor datorate de parata pentru fiecare zi de intarziere, determinata potrivit prevederilor contractuale mentionate, suma fiind reflectata in Factura X, iar debitul este exigibil, cert si lichid.
Insasi debitoarea  X a admis caracterul cert, lichid si exigibil scadentei al creantei urmarite in prezenta cauza, existenta, cuantumul si exigibilitatea acesteia nefiind contestate in vreun fel de catre X prin adresa de raspuns nr. X.
Astfel, prin intermediul acestei adrese, X a informat doar ca in opinia (eronata) a acesteia sumele pe care X le datoreaza trebuiau incluse (ca simpla formalitate) de inginer in certificatul final.
Or, potrivit mecanismului contractual agreat inginerul are competenta profesionala atribuita contractual de a certifica aspecte tehnice ce tin de gradul si modul de executare a lucrarilor obiect al contractului si a sumelor aferente acestor lucrari, nu si competenta de a certifica penalitatile de intarziere aferente unui debit principal acceptat si recunoscut atat de Inginer cat si de X, debit care a si fost achitat in intregime (desi foarte tardiv) de catre parata.
Asadar, este clar ca debitoarea  X nu a contestat existenta debitului principal sau cuantumul acestuia, sau faptul ca ar fi datorat de catre aceasta, deci acesorium sequitur principale; X considera in mod eronat ca trebuia indeplinita formalitatea certificarii acestui debit de catre Inginer, desi penalitatea de intarziere nu are nimic tehnic in ea, iar finalizarea lucrarilor a fost certificata de Inginer.
Mai mult, aceasta eroarea in care se afla X rezulta inclusiv din faptul ca inginerul ar fi fost, oricum, in imposibilitatea obiectiva de a certifica penalitatile de intarziere la plata, in cadrul certificatului final, avand in vedere ca inginerul nu avea cum sa aiba cunostinta (anticipat) asupra faptului ca debitoarea  X urma sa intarzie plata debitului principal sau asupra duratei acestei intarzieri (peste un an de la data scadentei). Astfel cum am mentionat mai sus, de altfel, Inginerul nici nu are competente in acest domeniul, rolul sau fiind unul de consultant tehnic, si nu de contabil.
Penalitatile de intarziere sunt creante accesorii debitului principal (respectiv sumelor retinute), regimul lor juridic urmand soarta creantei principale. In aceste conditii, inginerul a certificat spre plata creanta principala potrivit sub-clauzei 60.6 din conditiile speciale, la data emiterii certificatului privind garantia pentru defecte (16 mai 2014), urmand ca X sa ramburseze catre consortiu cea de a doua jumatate din suma retinuta (adica suma de 7.911.545,46 euro) in termen de 70 de zile.
Asadar, in baza principiului accesoriul urmeaza soarta principalului, certificarea spre plata a creantei principale are ca efect certificarea implicita spre plata si a creantelor accesorii rezultate din neexecutarea la timp a obligatiei de a creantei principale cu privire la care Inginerul a determinat clar si fara echivoc ca este datorata.
Mai mult, inginerul:
i. Nu putea in mod obiectiv si nu trebuia sa certifice decat rambursarea creantei principale, motiv pentru care potentialele accesorii pentru neexecutarea obligatiei de plata a creantei principale revenind in sarcina X ca o consecinta intrinseca si accesorie pentru neplata la termen a debitului principal; daca X achita creanta principala la expirarea termenului de 70 de zile fara nicio intarziere, nu incepeau sa curga penalitatile de intarziere si deci X nu avea obligatia sa le plateasca;
ii. Nu realizeaza aprecieri legale sau interpretari ale clauzelor contractuale cu privire la plata penalitatilor de intarziere pentru neexecutarea la timp a unei obligatii principale de plata stabilita si certificata de acesta in sarcina X;
iii. Nu avea competenta de a certifica plata penalitatilor de intarziere datorate de X, tocmai pentru ca o asemenea formalitate de certificare a penalitatilor de intarziere aferente debitului principal ar fi perpetuat (prelungit) starea de culpa a X, care staruia in intarzierea sa cu privire la plata debitului principal.
 Oricum, in data de 27 octombrie 2015, inginerul a notificat consortiul despre faptul ca atributiile acestuia cu privire la proiect au incetat si ca orice aspect aditional legat de acest proiect de reabilitare (deci inclusiv aspectul dedus judecatii) ar trebui adresat catre si rezolvat direct de catre debitoarea  X.
Asadar, si din aceasta perspectiva nu exista nici obligatia si nici posibilitatea de a certifica sumele in cauza de catre inginer.
Inginerul este persoana numita de catre debitoarea  X, actionand practic ca un mandatar al acestuia, raporturile juridice dintre X si Inginer fiind reglementate printr-un contract distinct, la care consortiul nu este parte.
Rezulta ca, in fapt, debitoarea  X (care are cunostinta de incetarea atributiilor inginerului avand in vedere ca inginerul este numit si platit de catre ea insasi) incearca prin acest argument sa se eschiveze de la obligatia sa contractuala de a plati debitul urmarit, adica isi invoca propria turpitudine pentru a evita plata debitul solicitat.
Mai mult, chiar si daca am face abstractie de aspectele mentionate sunt aplicabile prevederile art. 2538 alin. (2) C.civ..
Or, CFR (i) achitand debitul principal a realizat o plata partiala ce valoreaza recunoastere pentru penalitati de intarziere si (ii) daca legea prevede ca plata penalitatilor de intarziere valoreaza recunoastere de datorie cu atat mai mult plata cu intarziere a debitului principal valoreaza recunoastere a penalitatilor de intarziere aferente acestuia.
Astfel, rezulta ca CFR are un debit cert, lichid si exigibil fata de reclamante cu privire la plata penalitatilor de intarziere, debit pe care il solicitam spre plata prin prezenta actiune.
In drept, au fost invocate  prevederile art. 1015 si urmatoarele NCPC.
Debitoarea  X a depus intampinare  prin care a invocat exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti, Sectiei X Civila, exceptia inadmisibilitatii actiunii pe lipsa plangerii prealabile, precum si exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata.
In motivare debitoarea  a  aratat ca potrivit Clauzei 67.1 din conditiile generale din contract X editia X, aplicabil in cauza „ in situatia in care apare un litigiu de orice natura intre investitor si antreprenor in legatura cu sau rezultand din contract sau executia lucrarilor, fie in cursul executiei, fie dupa terminarea acestora, incluzand orice litigiu privind otice opinie, dispozitie, decizie, certificare sau evaluare a inginerului, problema in discutie, In prima mutanta, va fi prezentata in scris inginerului. (...) inginerul va notifica investitorul si antreprenorul despre decizia  sa ".
Prin anexa la oferta denumita ,.,(...) APPENDIX TO BID " parti integranta a contractului incheiat cu antreprenorul,  capitolul privind procedura de solutionare a disputelor si arbitrajului, se clarifica expres modul de solutionare a disputelor dintre parti.
Astfel, prin acesta anexa la oferta se precizeaza la pct. 67 faptul ca daca una dintre parti nu este de acord cu solutia data de inginerul FIDIC, acea disputa va fi inaintata catre de Comisia de Adjudecare a Disputelor.
Din interpretarea acestor clauze compromisorii reiese ca orice diferend intervenit intre parti va fi solutionat mai intai de inginerul FIDIC, iar daca una dintre parti nu este de acord cu masura dispusa de inginer, aceasta se va adresa Comisiei de Adjudecare a Disputelor.
Pretentiile solicitate de reclamant nu au fost acceptate de Inginerul FIDIC printr-un certificat interimar/final de plata, fapt aratat, de debitoare creditoarei prin adresele nr. X si X.  
Prezentul contract dedus judecatii este reglementat de regulile FIDIC 1987, iar disputele se solutioneaza potrivit acestor clauze contractuale.
Pasii procedurali ce trebuiesc urmati in cadrul acestui tip de contract sunt:
- partea interesata se adreseaza inginerului FIDIC (consultant) cu o revendicare;
- inginerul se pronunta pe solicitarea partii interesate si emite un certificat interimar/final de plata;
- partea nemultumita de solutia inginerului FIDIC, se va adresa Comisiei de Adjudecare a Disputelor, denumita CAD;
- parte nemultumita de solutia data de CAD se va adresa Tribunalului Arbitral International Cum partile contractante, la incheierea contractului, au inteles sa prevada expres ca   orice disputa intervenita sa fie solutionata de CAD, respectiv pe calea arbitrajului international, instantele judecatoresti nu sunt competente sa solutioneze prezenta cauza.
Fata de cele aratate, se solicita respingerea actiunii ca introdusa la o instanta necompetenta general sa solutioneze prezenta cauza.
Cu privire la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bucuresti - Sectia X Civila s-a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 1 teza a II a din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu completarile si modificarile ulterioare, „(...) litigiile privind actele administrative emise, sau incheiatele autoritatile publice centrale (...) se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel".
X este autoritate publica centrala potrivit dispozitiilor art. 2 alin.l litera, h) teza a II din Legea nr. 554/2004. care prevad expres ca „(...) sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.
X este o companie nationala cu capital integral de stat, Statul Roman fiind unicul actionar. Compania a fost infiintata  prin HG nr.581/7.998 ca urmare a reorganizarii prin divizare a regiei autonome X in anul 1998, dispusa prin OUG ur.12/1998.
Potrivit art. 6 din HG 581/1998 X desfasoara activitati de interes public national in scopul realizarii transportului feroviar public si al satisfacerii nevoilor de aparare a tarii si are  ca principal obiect principal .de activitate gestionarea infrastructurii feroviare publice si punerea acesteia la dispozitia operatorilor de transport feroviar.
In anexa nr.2 la HG nr.581/1998, astfel cum a fost modificata prin HG nr.589/2006, sunt enumerate si definite elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice.
X detine in regim de concesiune infrastructura feroviara publica, in temeiul Contractului de concesiune nr.224/2002, incheiat intre X, in calitate de concedent si X, in calitate de concesionar. Potrivit dispozitiilor art. art. 2 alin. l litera c) teza a II din Legea nr. 554/2004, „(...) sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice cate au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ".
Creditoarea si-a intemeiat pretentiile pe contractul X. in legatura cu proiectul de reabilitare  a liniei Cf X- X. Lot2
Acest contract in legatura cu executia caruia a luat nastere litigiul dintre parti. este un contract administrativ pentru urmatoarele argumente:
- infrastructura feroviara publica este proprietate a Statului Roman, fiind data in administrare Ministerului Transporturilor (MT); gestionarea si exploatarea infrastructurii feroviare publice se realizeaza de catre X. companie nationala, care detine infrastructura feroviara publica in regim de  concesiune in temeiul Contractului de concesiue nr.224/2002:
- contractul ROM -P3CW002/2005 privind Reabilitarea Urnei de cale ferata Bucuresti - Constanta. Lot,2" din care izvoraste suma pretinsa prin prezenta actiune, a fost incheiat de catre X, care a actionat in regim de putere publica in numele si pentru Statul Roman (reprezentat de MT), debitoarea  avand calitatea de gestionar al infrastructurii feroviare publice (in temeiul contractului de concesiune - si a legii) si a fost contrasemnat de Ministerul Transporturilor Constructiilor si Turismului (in prezent Ministerul Transporturilor) in calitatea acestuia de reprezentant al Statului Roman si ordonator principal  de plati.
- obiectul contractului: reabilitarea liniei de cale ferata Bucuresti - Constanta, bun ce apartine domeniului public al statului
- sursa de finantare - finantare externa stabilita prin Legea nr. 528/2001.
Pe fondul cauzei debitoarea a aratat ca cererea creditoarei este inadmisibila  deorece pretentiile  solicitate  nu pot face obiectul dispozitiilor  art.1014 rap. la art. 663 alin. 2,3 si 4 NCPC Creanta ce face  obiectul  dosarului  dedus  judecatii nu este o creanta certa  si exigibila, asa  cum prevad  dispozitiile  art. 663 NCPC.
La termenul de judecata din data de X, instanta a pus in discutie exceptiile invocate de debitoare, respectiv exceptia necompetentei generale, exceptia necompetentei materiale si exceptia necompetentei functionale a Tribunalului Bucuresti Sectia X  Civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca exceptia necompetentei generale, ce are prioritate fata de exceptia necompetentei materiale si de exceptia necompetentei functionale, este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Creditoarea a formulat o cerere de emitere a unei ordonante de plata pentru suma de 235.375,65 euro reprezentand penalitati datorate in temeiul contractului de reabilitare nr. X incheiat intre parti, contract care incorporeaza Partea I Conditiile Generale ale Contractului pentru Executarea lucrarilor de constructie civila FIDIC, Cartea Rosie, Editia a 4-a 1987.
In raport de prevederile clauzei 67 din conditiile generale ale contractului (filele 159/163 din volumul 2) instanta retine faptul ca partile au stabilit competenta de solutionare a tuturor litigiilor decurgand din contract in favoarea Camerei Internationale de Comert (ICC Paris, Franta).
Astfel, potrivit clauzei 67.1  in cazul in care intre beneficiar si antreprenor intervine o disputa de orice fel in legatura  cu sau care decurge din contractul sau din executarea lucrarilor (inclusiv orice litigiu cu privire la orice opinie, instructiune, determinare, certificat sau evaluare a inginerului) disputa se prezinta initial in scris Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD) pentru o decizie. Clauzele 67.1 – 67.3 reglementeaza conditiile numirii membrilor comisiei si procedura de urmat in fata acesteia. Clauza 67.4 prevede ca  orice disputa cu privire la care decizia comisiei nu a devenit finala si obligatorie in conformitate cu 67.2, respectiv orice disputa cu privire la care nu s-a ajuns la solutionarea pe cale amiabila va fi solutionata (cu exceptia cazului in care in contract se prevede altfel) in conformitate cu regulamentul de conciliere si arbitraj al Camerei Internationale de Comert (ICC Paris, Franta) de catre unul sau mai mul?i arbitri  in conformitate cu aceste norme.
Avand in vedere clauza compromisorie prevazuta in contract, care prevede competenta de solutionare a oricarui litigiu rezultat din contract pe calea arbitrajului international, instanta apreciaza ca instantele romane nu sunt competente general sa solutioneze prezentul litigiu.
Art.554 alin.2 NCPC prevede ca instanta romana retine spre solutionare procesul daca:
a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nicio rezerva intemeiata pe conventia arbitrala.
b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este  inoperanta;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile paratului in arbitraj.
Instanta apreciaza ca niciuna din situatiile prevazute de art.554 alin.2 NCPC nu este aplicabila.
Astfel, parata a invocat exceptia necompetentei generale in temeiul clauzei compromisorii.
Pe de alta parte clauza compromisorie nu este nula sau inoperanta. Nu se poate sustine faptul ca Clauza 67 a devenit  inoperanta intrucat nu a fost constituita Comisia de Adjudecare a Disputelor. Imprejurarea ca nu s-a constituit Comisia de Adjudecare a Disputelor in termen de 28 de zile de la data inceperii conform clauzei 67.1 alin.2 nu prezinta relevanta in raport de prevederile clauzei 67.6 care prevede urmatoarele: „In cazul in care numirea membrilor comisiei, inclusiv  orice inlocuire fie a incetat, fie a expirat, orice astfel de disputa mentionata la Sub-clauza 67.2 va fi solutionata prin arbitraj in conformitate cu prevederile sub-clauzei 67.4. Dispozitiile sub-clauzei 67.2 si 67.3 nu se aplica unei astfel  de sesizari”.
De asemenea, nu s-a dovedit faptul ca tribunalul arbitral nu se poate constitui din cauze vadit imputabile debitoarei.
Instanta retine si faptul ca in cauza nu prezinta relevanta imprejurarea ca obiectul cererii este penalitati, care sunt solicitate dupa data  finalizarii proiectului in raport de prevederile clauzei 67.4 alin.3 din conditiile generale care prevad  ca „Actiunea arbitrala poate fi inceputa inainte sau dupa finalizarea lucrarilor…”
De asemenea, instanta apreciaza ca nu poate fi primita sustinerea creditoarei in sensul ca partile au inteles sa supuna  competentei arbitrale doar litigiile ce au ca obiect solutionarea notificarii de nemultumire asupra deciziei pronuntate de catre CAD, in raport de prevederile exprese ale clauzei 67.1 care are in vedere orice disputa de orice fel in legatura cu sau care decurge din contract sau executarea lucrarilor.
Sustinerea creditoarei referitoare la incalcarea  art.6 alin.1 NCPC si a ordinii publice de drept international privat roman din care fac parte principiile constitutionale inclusiv art.126 alin.5 din Constitutie  sunt nefondate, in raport de imprejurarea ca legea permite inserarea in contracte a clauzelor compromisorii ori conventiilor arbitrale si de faptul ca partile au inserat in contract o clauza compromisorie, intelegand sa deduca orice litigiu  decurgand din contract arbitrajului international.
De asemenea, avand in vedere faptul ca partile au inserat in contract o clauza compromisorie si ca nu este incident niciunul din cazurile prevazute de art.554 alin.2 NCPC, instanta retine ca partile au convenit a nu supune instantelor judecatoresti litigiile dintre acestea izvorand din contractul de reabilitare nr.ROM-P3 CW002/2005.
Imprejurarea ca cererea de chemare in judecata este  intemeiata in drept pe dispozitiile art.1013 si urmatoarele NCPC, care reglementeaza procedura speciala a ordonantei de plata, nu are relevanta, avand in vedere faptul ca raportul juridic  dedus judecatii in procedura ordonantei de plata este acelasi cu cel al cererii in pretentii de drept comun  care ar putea fi introdusa de creditoare.
In lipsa unei conventii a partilor cu privire la inaplicabilitatea clauzei compromisorii in procedurile speciale reglementate de legea romana instanta de judecata romana  nu are competenta generala de a se pronunta  cu privire la litigiile dintre parti nascute din contract, nici in cadrul procedurii de drept comun, nici in cadrul procedurii ordonan?ei de plata.
Existenta clauzei compromisorii exclude integral competenta instantelor judecatoresti, inclusiv cu privire la procedurile speciale reglementate de legea romana, cum este procedura ordonantei de plata. Partile puteau include o clauza care sa excluda clauza compromisorie in proceduri speciale reglementate de legea romana, avand in vedere faptul ca la data incheierii contractului legea romana avand in vedere faptul ca la data incheierii contractului legea romana prevedea o procedura speciala – procedura somatiei de plata.
De asemenea, in cursul executarii contractului partile puteau incheia un act aditional la contract prin care sa prevada ca se pot solutiona de instantele judecatoresti romane pe calea ordonantei de plata litigii rezultand din  contractul de reabilitare ce constituie temeiul prezentei cereri.
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta  va admite exceptia necompetentei generale invocata de debitoare si, in consecinta, in temeiul dispozitiilor art.132 alin.4 NCPC va respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti romane.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti romane.
Respinge ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti romane cererea de emitere a ordonantei de plata formulata de creditoarele X cu sediul in X, inmatriculata la X sub nr. X, avand CUI X, avand cont bancar deschis la X, IBAN X, BIC: X, X cu sediul in X, inmatriculata in Registrul Comertului de pe langa X sub nr. X, avand CUIF X, cont bancar deschis la banca X, BIC X, codul IBAN: X, X persoana juridica japoneza cu sediul in X, inmatriculata la Registrul Comertului de pe langa instanta X, sub nr. X toate in calitate de membre ale consortiului X cu sediul fiscal in X Str. X nr. X, et. X, ap. X, sectorul X si cu sediul ales la X situat in X, in contradictoriu cu debitoarea X, cu sediul in X, inmatriculata la Registrul Comertului sub nr. X, avand CUI X .
Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Bucuresti Sectia a VI A Civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi X.

Presedinte,                    Grefier,




Red. X
Dact.V/6 ex.
Comunicat ………...
Ex. …………………