PREJUDICIU MORAL SUPLIMENTAR

Dosar nr. X

 R o  m a n i a
Tribunalul Bucuresti, Sectia  a VI-a Civila
Decizia civila nr. X
Sedinta publica de la X
Tribunalul constituit din :
Presedinte: X
Judecator:  X
Grefier : X

   Pe rol solutionarea cererii de apel formulate de apelanta-parata X impotriva sentintei civile nr. X pronuntata de Judecatoria Sectorului X Bucuresti, in dosarul nr. X, in contradictoriu cu  intimata-reclamanta  X.
La apelul nominal facut in sedinta publica la ordinea listei de sedinta au lipsit partile.
Avand in vedere prevederile art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii                                     nr. 1375/2015, tribunalul dispune lasarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ultima strigare a cauzei, a raspuns                   apelanta-parata, prin consilier juridic X, care depune la dosar imputernicire de reprezentare, lipsind intimata-reclamanta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Tribunalul acorda cuvantul in dezbaterea probatoriului, respectiv pentru probele solicitate de catre intimata prin intampinarea depusa la dosar.
Apelanta-parata, prin consilier juridic, arata ca nu are probe noi in apel. 
Tribunalul, in temeiul art. 479 alin. 2 coroborat cu art. 478 alin. 2, art.255 alin.1 si 258 alin.1 din Codul de procedura civila, incuviinteaza pentru intimata-reclamanta proba cu inscrisurile noi depuse in apel, apreciind aceasta proba ca fiind pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Apelanta-parata, prin consilier juridic, arata ca nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de apel.
 Apelanta-parata, prin consilier juridic, solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat ?i schimbarea in tot a sentintei atacate. Arata ca intimata-reclamanta a ales o trimitere simpla ?i a fost despagubita conform prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 13/2013, astfel ca nu poate primi o suma mai mare, intrucat nu a ales sa faca trimitere cu valoare declarata. Mai arata ca daca ar fi ales serviciul cu valoare declarata ar fi fost despagubita intru totul la valoarea declarata, conform serviciului prevazut de O.U.G. 13/2013. In ceea ce priveste daunele morale, solicita sa se observe ca este o interpretare subiectiva a primei instan?e, solicitand respingerea acestora ca fiind nedovedite.  Solicita obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata.
In temeiul art. 394 alin.1 din Codul de procedura civila, tribunalul declara dezbaterile inchise ?i re?ine cauza spre solu?ionare.

T R I B U N A L U L,

Deliberand asupra cauzei civile de fa?a, tribunalul constata urmatoarele:
Prin cererea formulata la data de X, inregistrata pe rolul Judecatoriei X sub nr. X reclamanta X a chemat in judecata pe parata X., solicitand instan?ei ca prin hotararea ce va pronun?a sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune-interese, precum ?i la plata sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, s-au invocat dispozi?iile art. 16, art. 1350, art. 1530, art. 1531 alin.3, art. 1532 alin. 2 ?i 3, art. 109 , art. 113 pct.8 din Codul de procedura civila, O.U.G. nr. 13/2013 ?i Legii                 nr. 63/2011.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 22.04.2014 parata a invocat excep?ia inadmisibilita?ii ?i excep?ia  lipsei calita?ii procesuale active, in raport de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 13/2013.
Prin incheierea de ?edin?a din 19.05.2014 s-a constatat ca intampinarea a fost depusa tardiv, astfel ca parata este decazuta din dreptul de a formula probe ?i invoca excep?ii, in afara celor de ordine publica. S-a re?inut ca excep?ia lipsei calita?ii procesuale active este o excep?ie de ordine publica ?i a fost unita cu fondul cauzei aceasta excep?ie.
Prin sentin?a civila nr. X pronun?ata de Judecatoria X, in dosarul nr. X, a fost admisa excep?ia necompeten?ei teritoriale a Judecatoriei X ?i declinata competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului X Bucure?ti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului X Bucure?ti la data de 28.11.2014, sub nr. X.
Prin incheierea de ?edin?a din 20.01.2015 au fost calificate excep?ia inadmisibilita?ii invocata de parata ?i excep?ia lipsei calita?ii procesuale active ca aparari e fond.
Prin sentinta civila nr. X, pronuntata de Judecatoria Sectorului X Bucuresti. in dosarul nr. X, a fost admisa cererea precizata formulata de reclamanta X in contradictoriu cu parata X., a fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 5000 lei reprezentand contravaloare prejudiciu material si la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca in data de 17 mai 2013 reclamanta s-a inscris la Concursul de ocupare a posturilor didactice in invatamantul preuniversitar - titularizare 2013 - pentru anul scolar 2013-2014 la Centrul nr.1 - Colegiul National Pedagogic Stefan cel Mare din Bacau ( nr. de inregistrare 476/ 17.05.2013) prin mandatarul sau Nechita Vlad imputernicit prin procura speciala nr. 791 din 13.05.2013 a Biroului Notarial Public Pro Jure Bucuresti, la data inscrierii la concursul de titularizare 2013 purtand numele de Prohozescu Elena-Lacramioara, schimbandu-si numele prin incheierea casatoriei.
La data de 14 iunie 2013 reclamanta a sustinut prima proba a concursului titularizare 2013 in localitatea Targu-Ocna, judetul Bacau si anume Inspectia speciala la clasa, unde a obtinut nota 10 (conform Fisei de evaluare din data de 14.06.2013).
Dupa aceasta prima proba, s-a deplasat in Bucuresti, unde in sesiunea iunie 2013 a sustinut si promovat examenul de licenta cu nota 10, obtinand titlul de licentiat in istorie, in domeniul Istorie, in cadrul Facultatii de Istorie, la Universitatea Bucuresti, media generala de absolvire a studiilor fiind 8.13. conform  adeverintei nr. 1100 din 01.07.2013.
Reclamanta a imputernicit-o prin procura notariala nr. 872 din 03.07.2013 pe X sa ii ridice adeverinta de promovare a examenului de licenta si adeverinta de absolvire NIVEL I Pedagogie din Bucuresti - acte necesare pentru a valida inscrierea la concursul de titularizare in perioada 22-25 iulie 2013. I-a trimis procura prin Posta Romana cu confirmare de primire si aceasta a primit-o in data de 08.07.2013. 
X a ridicat actele in numele sau din Bucuresti si le-a expediat prin Posta Romana OPMB - Sector X OF Bucuresti X, str. X nr. X sector X Bucuresti cu confirmare de primire, scrisoarea nr : X din data de X.  
Actele necesare inscrierii nu au ajuns in posesia reclamantei din raspunsul nr. R7/i65CR al X din data de 28.08.2013, rezultand ca acestea au fost pierdute in timpul transportului, aceasta neputand participa la concurs.
In drept, prima instanta a retinut ca noul Cod civil instituie si obliga?ia repararii pierderii unei ?anse prin dispozi?iile art. 1385 alin. 4. Prin pierderea unei ?anse se in?elege pierderea de catre o persoana a posibilita?ii de a realiza un ca?tig, sau, dupa caz, de a evita o paguba, ceea ce poate avea ca rezultat cauzarea unui prejudiciu pentru acea persoana.
Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse sa aiba caracter cert si reparabil trebuie indeplinite urmatoarele conditii: sansa pierduta sa fi fost reala si serioasa; pierderea sansei sa fie consecinta directa a faptei ilicite sau a altei imprejurari pentru care se angajeaza raspunderea delictuala; la stabilirea reparatiei sa se tina cont de marja de incertitudine care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de castig sau a evitarii riscului de pierdere.
Pentru a se putea solicita repararea prejudiciului constand in pierderea unei sanse trebuie dovedit ca la momentul intervenirii faptului cauzal invocat, victima a fost in cursul exercitarii sau realizarii sansei sale ori in masura sa profite de acea sansa sau, dupa caz, pe punctul de a profita de ea.
Prejudiciul trebuie sa rezulte din incalcarea ori atingerea unui drept ori a unui interes legitim. Din dispozi?iile art. 1349 alin. 1 din Codul civil rezulta obliga?ia generala a oricarei persoane de a nu aduce „atingere prin ac?iunile ori inac?iunile sale, drepturilor sau intereselor legitime altor persoane.
Conform art. 1.532. din Codul civil
(1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile viitoare, atunci cand acestea sunt certe.
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a creditorului.
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de instanta de judecata.
In speta, a apreciat prima instan?a ca sunt indeplinite aceste condi?ii reclamanta                          neputandu-se inscrie la concursul de titularizare din cauza faptul ca documentele necesare inscrierii au fost pierdute de parata  in timpul transportului.
Din probatoriul administrat instanta apreciaza ca ?ansa pierduta de reclamanta este reala si serioasa.
Astfel, la data de 14 iunie 2013 reclamanta a sustinut prima proba a concursului titularizare 2013 in localitatea Targu-Ocna, judetul Bacau si anume Inspectia speciala la clasa, unde a obtinut nota 10 (conform Fisei de evaluare din data de 14.06.2013).
Dupa aceasta prima proba, s-a deplasat in Bucuresti, unde in sesiunea iunie 2013 a sustinut si promovat examenul de licenta cu nota 10, obtinand titlul de licentiat in istorie, in domeniul Istorie, in cadrul Facultatii de Istorie, la Universitatea Bucuresti, media generala de absolvire a studiilor fiind 8.13, conform  adeverintei nr. 1100 din 01.07.2013.
Reclamanta nu a mai putut participa la concursul de titularizare din cauza faptului ca documentele necesare inscrierii au fost pierdute de parata in timpul transportului.
Referitor la cuantumul prejudiciului instanta, in aplicarea dispozitiilor art. 1.532 alin.1 din Codul civil a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 5000 lei reprezentand contravaloare prejudiciu material.
Pentru a retine acest cuantum, prima instan?a a avut in vedere o sansa de a promova examenul de 60 % - in lipsa altor date concrete privind numarul candidatilor ori nivelul de pregatire al acestora, raportata la un an de zile in care reclamanta ar fi obtinut un salariu net de 700 lei /luna.
Instanta a avut in vedere ca reclamanta are posibilitatea sa se inscrie pentru sustinerea examenului la urmatorul concurs, neputand fi primita cererea sa ca ar trebui sa fie avute in vedere veniturile realizate pana la pensie, inclusiv sporurile de vechime.
In privinta daunelor morale instanta a avut in vedere consecintele negative in plan emotional pe care fapta paratei le-a avut asupra reclamantei, suferin?e psihice ce se circumscriu no?iunii de prejudiciu moral, astfel incat se justifica pe deplin acordarea unor despagubiri morale in compensarea acestei traume.
Astfel instanta retine ca reclamanta trecuse de prima proba a concursului-proba practica, pregatindu-se pentru proba teoretica, rezultatele obtinute fiind de natura sa  o indreptateasca sa creada ca va promova si cea de a doua proba, fiind evidenta suferinta sa in momentul in care nici macar nu s-a mai putut inscrie la examen.
Referitor la sustinerile paratei in sensul ca despagubirile puteau fi acordate doar in limitele impuse de dispozitiile art. 42 din OUG nr. 13/2013 prima instan?a a re?inut ca nu exista nicio dispozitie legala care sa ingradeasca dreptul reclamantei de a urma procedura de drept comun si de a se prevala de dispozitiile codului civil aplicabile.
De asemenea, prima instanta a retinut ca prejudiciul pretins s-a produs in persoana reclamantei, iar nu a expeditorului care fusese mandatat de reclamanta pentru ridica si transmite prin posta documentele necesare inscrierii.
In consecinta, prima instan?a a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de a sumei de 5.000 lei reprezentand contravaloare prejudiciu material si la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale.
Impotriva sentintei civile nr. X pronuntata de Judecatoria Sectorului X Bucuresti in dosarul nr. X a declarat apel parata X., la data de X, cererea de apel fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucure?ti, Sec?ia  X  la data de X, sub nr. X. 
Apelanta-parata a solicitat anularea sentintei atacate si rejudecand cauza pe fond respingerea actiunii promovate de reclamanta-intimata X, ca neintemeiata.
De asemenea, apelanta-parata a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata din apel.
In motivarea in fapt a cererii de apel, apelanta-parata a aratat ca prin sentinta civila nr X instanta de fond a admis actiunea reclamantei X in sensul ca a obligat X la plata sumei de 5.000 lei, reprezentand contravaloare prejudiciu material si la plata sumei de 3.000 cu titlu de daune morale.
A men?ionat apelanta-parata ca intimata-reclamanta a solicitat daunele respective motivat de faptul ca o scrisoare care ar fi continut copii ale actelor de studii a fost pierduta in sistemul postal in luna iulie 2013.
A aratat apelanta-parata ca in motivarea sentintei criticate, cu privire la acordarea prejudiciului material  prima instan?a a facut aplicarea art. 1532 Cod civil ?i a apreciat ca nu puteau fi re?inute apararile apelantei-parate in sensul ca despagubirile puteau fi acordate doar in limitele impuse de dispozitiile art. 42 din O.U.G. 13/2013, intrucat nu exista nicio dispozitie legala care sa ingradeasca dreptul reclamantei de a urma procedura de drept comun si de a se prevala de dispozitiile codului civil aplicabile.
De asemenea, a aratat apelanta-parata ca urmeaza a se observa in primul rand ca raportul dintre serviciile postale si expeditorul unei trimiteri nu este un raport contractual guvernat de Codul civil, ci este un raport stabilit prin dispozitiile speciale ale O.U.G. 13/2013 privind serviciile postale si prin Conventia Uniunii Postale Universale.
Potrivit art. 42 din O.U.G. nr. 13/2013 „Furnizorii de servicii postale raspund pentru trimiterile postale interne dupa cum urmeaza: a) in caz de pierdere, furt sau distrugere totala cu suma reprezentand de 10 ori tariful serviciului pentru trimiterile postale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarata", doar in situatia in care expeditorul folosea un serviciu in care declara o valoare pentru continutul scrisorii, reclamanta ar fi avut dreptul conform art. 42 alin 1 lit. a pct. 1 din O.U.G. 13/2013, la o despagubire egala cu .. intreaga valoare declarata". Ori expeditorul trimiterii pierdute a utilizat un serviciu pentru care a platit taxe mai mici, ceea ce nu ii poate da dreptul reclamantei sa solicite despagubiri mai mari decat taxele achitate..
Conventia Uniunii Postale Universale, prevede la art. 21, referitor la responsabilitatea administratiilor postale. Despagubiri:
„(1.5) Sumele de despagubire ce trebuie platite nu pot fi superioare sumelor mentionate in Regulamentul postei de scrisori si in Regulamentul privind colete postale.
1.6. In caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate in considerare in suma despagubirilor ce trebuie platita.
1.7. Toate dispozitiile legate de responsabilitatea administratiei postale sunt stricte, obligatorii si complete. Administratiile postale nu isi asuma in niciun caz responsabilitatea - chiar in caz de greseala grava ( de eroare grava ) - in afara limitelor stabilite in cadrul Conventiei si regulamentelor"
Rezulta din dispozitiile de mai sus faptul ca nu se pot acorda altfel de daune pentru pierderea unei trimiteri postale, decat cele prevazute in dispozitiile speciale ale O.UG. 13/2013 si Conventiei Uniunii Postale Universale.
A aratat apelanta-parata ca  potrivit art. 11 din Constitutie:
„Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"
Prin Legea nr. 328 din 27 octombrie 2009 a fost ratificata de catre Romania, Conventia Uniunii Postale Universale, adoptata la Congresul de la Geneva al Uniunii Postale Universale, din 12 august 2008, astfel ca aceasta Conven?ie face parte din dreptul intern de la data de 01.01.2010.
Pe cale de consecinta, acestea erau actele normative aplicabile in cauza, iar prima instan?a nu putea aprecia ca reclamantei i se cuvin daune materiale in alt cuantum decat cel prevazut de actele normative speciale si cu atat mai putin i se puteau acorda daune morale.
Rezulta din dispozitiile de mai sus faptul ca nu se pot acorda altfel de daune pentru pierderea unei trimiteri postale, decat cele prevazute in dispozitiile speciale ale O.U.G. 13/2013 si Conventiei Uniunii Postale Universale.
In ce priveste acordarea de daune morale de catre prima instan?a a aratat apelanta-parata ca  si aceasta este rezultatul aplicarii unor acte normative ce nu sunt incidente in cauza.
 Conventia Uniunii Postale Universale, devenita norma de drept intern cu caracter special, interzice acordarea oricaror sume in afara limitelor stabilite atat prin Conventie, cat si prin actele normative speciale, specifice fiecarei tari.
In consecin?a, a aratat apelanta-parata ca prima instan?a a ignorat dispozitiile legale incidente in cauza, acordarea de daune morale nu este intemeiata pe nicio dispozitie legala, ci este rezultatul interpretarii subiective a instantei, iar acordarea daunelor materiale este de asemenea rezultatul interpretarii subiective a situatiei de catre instanta de judecata.
Aplicarea unor norme de drept generale, in dauna normelor juridice speciale este o incalcare flagranta a principiilor de drept, in situatia in care, in speta, dispozitiile speciale stabilesc in mod obligatoriu cuantumul despagubirilor in cazul pierderii unei trimiteri postale si prin urmare nu pot fi completate cu dispozitii legale generale.
In drept, s-au invocat dispozi?iile art. 466 si urmatoarele Cod de procedura civila.
Cererea de apel a fost legal timbrata, cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 285 lei         ( ordinul de plata nr. 1793/19.10.2015 emis de BRD).
Intimata X a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
In motivarea in fapt a intampinarii, intimata-reclamanta a aratat ca O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile postale reprezinta transpunerea in legislatia nationala a Directivei 2008/6/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrala a pietei interne a serviciilor postale ale Comunitatii.
Directiva 2008/6/CE prevedea drepturi in favoarea utilizatorilor intr-un mod suficient de concret si de detaliat, astfel incat, prin neasigurarea efectivitatii unor astfel de drepturi, se afecteaza indeosebi in mod direct interesele utilizatorilor serviciilor postale:
„... Articolul 19 (1) Statele membre se asigura ca furnizorii de servicii postale pun la dispozitia utilizatorilor proceduri transparente, simple si necostisitoare pentru solutionarea reclamatiilor acestora, in special in cazuri de pierdere...
Statele membre adopta masuri pentru a garanta ca procedurile prevazute la primul paragraf permit o solutionare echitabila si rapida a litigiilor, punand la dispozitie, daca acest lucru se justifica, un sistem de rambursare si/sau de compensare. Statele membre incurajeaza, de asemenea, dezvoltarea unor proceduri independente, extrajudiciare, de solutionare a litigiilor intre furnizorii de servicii postale si utilizatori.
(2) Fara a aduce atingere altor posibilitati de recurs sau cai de atac, in conformitate cu legislatia nationala si comunitara, statele membre se asigura ca utilizatorii, actionand individual sau, in cazul in care legislatia interna o permite, impreuna cu organizatii care reprezinta interesele utilizatorilor si/sau ale consumatorilor, pot introduce in fata unei autoritati nationale competente cereri in cazurile in care reclamatiile utilizatorilor impotriva intreprinderilor care furnizeaza servicii postale din sfera serviciului universal nu au fost solutionate in mod satisfacator ... "
Bineinteles ca aceasta transpunere nu s-a facut in termenul legal ( obligatia Romaniei, in calitate de stat membru al Uniunii Europene, era de a asigura transpunerea Directivei 2008/6/CE in legislatia nationala pana cel tarziu la data de 31 decembrie 2012) si astfel Comisia Europeana a declansat proceduri prealabile actiunii in constatarea neindeplinirii obligatiilor in temeiul art. 258 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Romania a primit din partea Comisiei Europene in data de 31 ianuarie 2013 Notificarea de punere in intarziere in cauza nr. 2013/0069, care preciza ca o intarziere suplimentara in ceea ce priveste respectarea acestei obligatii poate atrage emiterea de catre Comisia Europeana a avizului motivat de incalcare a obligatiilor ce revin Romaniei in calitate de stat membru al Uniunii Europene si, ulterior, sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene in temeiul art. 258 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene( ceea ce pentru Romania ar fi insemnat daune de platit in valoare de 1.740.000 euro, suma minima forfetara, si penalitati cominatorii ce puteau fi cuprinse intre, aproximativ, 2.000 si 125.000 euro pe zi de intarziere).
Asadar, in data de 6 martie 2013 este adoptata Ordonanta de Urgenta nr. 13/2013 privind serviciile postale. Potrivit art. 115 din Constitutia Romaniei, ordonanta de urgenta este un act normativ emis de Guvern in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata.
Astfel, daca se impunea ca legislatia nationala privind serviciile postale in anul 2013 sa fie adaptata la prevederile Directivei 2008/6/CE, deoarece neadaptarea ar fi insemnat afectarea in mod direct a interesele utilizatorilor serviciilor postale (insasi Guvernul Romaniei a considerat aceasta situatie ca fiind una extraordinara a carei reglementare nu putea fi amanata, necesitand adoptarea unui act normativ cu regim de urgenta), se poate constata ca in speta de fata Conventia Uniunii Postale Universale nu are aplicare. Mai mult decat atat Conventia Uniunii Postale Universale are aplicare si reglementeaza schimburile postale internationale. Conven?ia Uniunii Postale Universale apartine Uniunii Postale Universale, organizatie a O.N.U., infiintata cu scopul de a fi principalul forum de cooperare intre administratiile postale, misiunea Uniunii fiind de a dezvolta comunicarea in plan socio-cultural, dar si comercial intre statele membre si furnizarea serviciului postal universal. De la infiintare si pana in prezent Uniunea Postala Universala a elaborat si actualizat reglementarile care guverneaza schimburile postale internationale, astfel ca nu se impune si nu are aplicare invocarea Conventiei Uniunii Postale Universale in raportul juridic supus judecatii.
La data cand apelanta-parata a pierdut in transport plicul (asa cum reiese din raspunsul                  nr. R7/i65CR al Companiei Nationale Po?ta Romana S.A. din data de 28.08.2013, raspuns la reclamatia prealabila nr. 7 din 08.08.2013) legea care reglementa raportul dintre furnizorii de servicii postale si expeditorul unei trimiteri era O.U.G. 13/2013 - privind serviciile postale care la art. 37 alin.1 prevede ca : „Raspunderea fata de utilizatori pentru prestarea serviciilor postale se stabileste potrivit contractelor incheiate cu utilizatorii, in conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta si de celelalte dispozitii legale in vigoare".
Din pacate, O.U.G. 13/2013 privind serviciile postale nu a prevazut in nici un fel proceduri independente, extrajudiciare, de solutionare a litigiilor intre furnizorii de servicii postale si utilizatori si nici o solutionare echitabila si rapida a litigiilor. A pus la dispozitie in schimb un sistem de compensare general, care nu tine cont in nici un fel de indicatiile europene enuntate in Directiva 2008/6/CE si de situatiile de fapt care pot aparea in desfasurarea unui raport contractual ( de exemplu prejudiciul real si complet cauzat de pierderea unei trimiteri postale):
„Art. 41. alin. 1 din O.U.G. nr. 13/2013 Expeditorul are dreptul la o despagubire corespunzatoare pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totala sau partiala ori prin deteriorarea trimiterii, despagubire prevazuta la art. 42. alin. 2 Expeditorul poate renunta la dreptul sau de despagubire in favoarea destinatarului.
,,Art. 42 alin.1 - Furnizorii de servicii postale raspund pentru trimiterile postale interne dupa cum urmeaza: a) in caz de pierdere, furt sau distrugere totala: … 4. cu suma reprezentand de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile postale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarata…"
Totusi, in temeiul art. 39 alin.3  din O.U.G. nr. 13/2013 „Dispozitiile prezentului capitol nu conditioneaza dreptul niciuneia dintre parti de a se adresa instantelor judecatoresti competente, in conditiile legii" utilizatorul are dreptul de a se adresa instantei de judecata.
Potrivit articolul 21 din Constitutia Romaniei „(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil ".
Interpretand aceste prevederi din Constitutie, raportat la sustinerile apelantei-parate invocate prin cererea de apel, ar fi imposibil ca intimata-reclamanta sa se adreseze instantei de judecata pentru un proces echitabil daca, potrivit sustinerilor apelantei-parate si a prevederilor legale invocate de aceasta, nu ar avea dreptul la nici un fel de daune, in afara celor stabilite de legea speciala si daca apelanta-parata nu ar avea nici un fel de raspundere, prevedere stabilita tot prin lege speciala.
In doctrina recenta, exista unele pareri care sustin ca limitarea dreptului de a pretinde acoperirea intregului prejudiciu prin adoptarea unor dispozitii legale speciale ar fi de natura sa incalce dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului. In cazul nostru, raportat la situatia de fapt si la inscrisurile administrate ca probe, este evident ca repararea prejudiciului material suferit printr-o despagubire in conformitate cu prevederile                              O.U.G. nr. 13/2013 ar fi o incalcare a drepturilor civile si a dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 1531 alin. 1 din Codul civil creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutarii.
In urma pierderii trimiterii postale nr. AR09793542973 in transport de catre Compania Nationala Posta Romana S.A., intimata-reclamanta, in calitate de destinatar, a suferit un prejudiciu atat patrimonial cat si de natura nepatrimoniala, deoarece in plic se aflau actele de studii si a pierdut sansa de a obtine un avantaj ( cum reiese din inscrisurile depuse la dosar ).
Astfel O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile postale face mentiune doar despre dreptul la o despagubire corespunzatoare si nu la repararea integrala a prejudiciului suferit, asa cum prevede Codul civil.
In temeiul art. 1531 alin. 3 din Codul civil creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial suferit (element de noutate introdus de noul Cod civil in raspunderea contractuala). Dreptul la repararea prejudiciului patrimonial nu exclude dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial suferit.
In aceste conditii, in care O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile postale nu face nici o mentiune despre repararea prejudiciului nepatrimonial, iar Codul civil prevede atat dreptul la reparare integrala cat si dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial, consider solutia primei instan?e este corecta.
Art. 1532 alin. 2 din Codul civil prevede expres posibilitatea de a se acorda o reparatie pentru un prejudiciu ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj, prejudiciu ce poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a creditorului. In temeiul art. 1532 alin. 3 din Codul civil prima instan?a  a stabilit corect cuantumul prejudiciului suferit prin pierderea sansei de a sustine a doua proba a unui examen pe care avea sanse reale de a il promova (la prima proba, a obtinut nota 10 si reprezenta o pondere de 25 % din nota finala) si a despagubirilor care se cuvin. A men?ionat                             intimata-reclamanta ca  in perioada 2013-2015 a urmat si absolvit programul de studii de master Istorie si Civilizatie in cadrul Universitatii Bucuresti, Facultatea de Istorie, media generala a anilor de studiu fiind 8.98, media examenului de dizertatie fiind 10, iar media generala de finalizare a studiilor 9.49 ( potrivit copiei adeverintei de absolvire a studiilor).
In drept,  s-au invocat dispozitiile art. 16, art. 1350, art. 1530, art. 1531 alin. 3, art. 1532 alin. 2 si alin. 3 din Codul Civil, Ordonantei de urgenta nr. 13/2013 privind serviciile postale, Directivei 2008/6/CE, art. 21 din Constitutia Romaniei, art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Apelanta-parata Compania Nationala Posta Romana S.A. a depus raspuns la intampinare solicitand instantei sa observe ca, in cuprinsul intampinarii, reclamanta-intimata X face o critica a modului in care este adoptata si aplicata legislatia din domeniul serviciilor postale, aspect ce nu are nicio legatura cu prezenta cauza, iar prima instan?a a aplicat gresit dispozitiile legale, ne?inand cont de anumite principii fundamentale de drept, dand prioritate unor dispozitii legale cu caracter general, in dauna dispozitiilor speciale.
De asemenea,  apelanta-parata a reiterat motivele din cererea de apel.
In apel a fost incuviin?ata ?i s-a administrat pentru intimata-reclamanta proba cu inscrisuri, fiind depusa la dosar fotocopia adeverin?ei nr. 12300/30.06.2015 eliberata de Facultatea de Istorie din cadrul Universita?ii Bucure?ti.
Analizand sentinta atacata in raport de probele administrate in fata primei instante si a instan?ei de apel, criticile formulate, sustinerile intimatei-reclamante si temeiul de drept invocat, tribunalul retine urmatoarele:
Tribunalul apreciaza ca este intemeiat apelul formulat de apelanta-parata pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Apreciaza tribunalul ca este intemeiata critica potrivit careia prima instan?a a aplicat gresit dispozitiile legale, dand prioritate unor dispozitii legale cu caracter general, in dauna dispozitiilor speciale.
Normele generale se aplica in toate cazurile ?i in orice materie, daca legea nu prevede altfel, iar normele speciale sunt aplicabile numai in cazurile expres stabilite de lege.
Calificarea unei norme de drept substan?ial, ca speciala sau  generala prezinta importan?a practica deosebita, deoarece norma generala reprezinta situa?ia de drept comun, iar norma speciala  constituie excep?ia, astfel incat trebuie respectate doua reguli: norma speciala deroga de la norma generala- specialia generalibus derogant, insa norma generala nu deroga de la norma                        speciala – generalia specialius non derogant.
Fiind derogatorie de la norma generala, rezulta ca norma speciala se aplica ori de cate ori ne gasim in fa?a unui caz ce intra sub inciden?a prevederilor sale, deci norma speciala se aplica prioritar fa?a de norma generala.
Intimata-reclamanta a imputernicit-o prin procura notariala nr. 872 din 03.07.2013 pe X sa ii ridice adeverinta de promovare a examenului de licenta si adeverinta de absolvire NIVEL I Pedagogie din Bucuresti - acte necesare pentru a valida inscrierea la concursul de titularizare in perioada 22-25 iulie 2013. I-a trimis procura prin Posta Romana cu confirmare de primire si aceasta a primit-o in data de 08.07.2013. 
X a ridicat actele in numele sau din Bucuresti si le-a expediat prin Posta Romana OPMB - Sector X OF Bucuresti X, str. X nr. X sector X Bucuresti cu confirmare de primire, scrisoarea nr : AR09793542973 din data de 15.07.2013. 
Actele necesare inscrierii nu au ajuns in posesia reclamantei din raspunsul nr. R7/i65CR al Companiei Nationale Posta Romana S.A. din data de 28.08.2013, rezultand ca acestea au fost pierdute in timpul transportului, aceasta neputand participa la concurs.
 Re?ine tribunalul ca raportul dintre serviciile postale si expeditorul unei trimiteri nu este un raport contractual guvernat de Codul civil, ci este un raport stabilit prin dispozitiile speciale ale O.U.G. 13/2013 privind serviciile postale si prin Conventia Uniunii Postale Universale.
Potrivit art. 42 din O.U.G. nr. 13/2013 „Furnizorii de servicii postale raspund pentru trimiterile postale interne dupa cum urmeaza: a) in caz de pierdere, furt sau distrugere totala cu suma reprezentand de 10 ori tariful serviciului pentru trimiterile postale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarata". Doar in situatia in care expeditorul folosea un serviciu in care declara o valoare pentru continutul scrisorii, intimata-reclamanta ar fi avut dreptul conform art. 42 alin 1 lit. a pct. 1 din O.U.G. 13/2013, la o despagubire egala cu .. intreaga valoare declarata". Ori expeditorul trimiterii pierdute a utilizat un serviciu pentru care a platit taxe mai mici, ceea ce nu ii poate da dreptul intimatei-reclamante sa solicite despagubiri mai mari decat taxele achitate.
Conventia Uniunii Postale Universale, prevede la art. 21, referitor la responsabilitatea administratiilor postale. Despagubiri:
„(1.5) Sumele de despagubire ce trebuie platite nu pot fi superioare sumelor mentionate in Regulamentul postei de scrisori si in Regulamentul privind colete postale.
1.6. In caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate in considerare in suma despagubirilor ce trebuie platita.
1.7. Toate dispozitiile legate de responsabilitatea administratiei postale sunt stricte, obligatorii si complete. Administratiile postale nu isi asuma in niciun caz responsabilitatea - chiar in caz de greseala grava ( de eroare grava ) - in afara limitelor stabilite in cadrul Conventiei si regulamentelor"
Rezulta din dispozitiile de mai sus faptul ca nu se pot acorda altfel de daune pentru pierderea unei trimiteri postale, decat cele prevazute in dispozitiile speciale ale O.UG. 13/2013 si Conventiei Uniunii Postale Universale.
De asemenea, re?ine tribunalul ca potrivit art. 11 din Constitutia Romaniei, Statul roman               s-a obligat sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar prin Legea nr. 328 din 27 octombrie 2009 a fost ratificata de catre Romania, Conventia Uniunii Postale Universale, adoptata la Congresul de la Geneva al Uniunii Postale Universale, din 12 august 2008, astfel ca aceasta Conven?ie face parte din dreptul intern de la data de 01.01.2010.
Pe cale de consecinta, re?ine tribunalul ca prima instan?a trebuia sa aiba in vedere normele speciale din O.U.G. nr. 13/2013 ?i Conventia Uniunii Postale Universale, iar  nu normele generale din Codul civil, astfel ca in mod gre?it a apreciat ca intimatei-reclamante i se cuvin daune materiale in alt cuantum decat cel prevazut de actele normative speciale si daune morale.
Rezulta din dispozitiile de mai sus faptul ca nu se pot acorda altfel de daune pentru pierderea unei trimiteri postale, decat cele prevazute in dispozitiile speciale ale O.U.G. 13/2013 si Conventia Uniunii Postale Universale.
Mai re?ine tribunalul in plus, in ceea ce prive?te daunele morale ca orice incalcare de catre contractant a dispozi?iilor legale ?i contractuale creeaza stres ?i neplaceri, celuilalt cocontractant, inclusiv necesitatea de a fi parte in proces, dar aceasta nu inseamna automat acordarea de daune morale in toate situa?iile.
In spe?a, din materialul probator administrat nu rezulta prejudiciul moral suplimentar fa?a de cel inerent unei situa?ii rezultand din fapta apelantei-parate de a pierde ceea ce a transmis prin po?ta intimata-reclamanta. Nu se ?tie potrivit materialului probator administrat daca mandatarul intimatei-reclamanta a expediat actele la care a facut referire, in original, ?i prin urmare, daca intimata-reclamanta ar fi pierdut o ?ansa din cauza faptei apelantei-parate.  Astfel din  factura de la fila 25 din dosarul 613/260/2014 al Judecatoriei Moine?ti, rezulta ca s-a predat coresponden?a neprecizata, iar pentru ob?inerea de despagubiri intimata-reclamanta i?i invoca propria culpa pentru faptul ca nu a declarat con?inutul coresponden?ei ?i valoare acesteia.
Este adevarat ca a?a cum a  sus?inut intimata-reclamanta, aceasta avea posibilitatea de a se adresa instan?ei de judecata fa?a de prevederile art. 39 alin.3 din O.U.G. nr. 13/2013, dar instan?a are obliga?ia de a aplica, astfel cum s-a re?inut mai sus, normele speciale ?i nu normele generale, iar aplicarea unei norme speciale nu inseamna ca in spe?a ar fi fost incalcate prevederile art. 6 din Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului ?i ca intimata-reclamanta nu ar fi avut dreptul la un proces   echitabil.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 480 din Codul de procedura civila, tribunalul va admite  apelul declarat de apelanta-parata, va schimba in tot sentinta apelata si va respinge cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In temeiul art. 453 alin.1 din Codul de procedura civila, re?inand culpa procesuala a intimate-reclamante in solu?ionarea apelului, tribunalul va dispune obligarea acesteia la plata catre apelanta-reclamanta la plata sumei de 285 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, reprezentand taxa judiciara de timbru, achitata potrivit ordinului de plata aflat la fila 21 dosar.

PENTRU  ACESTE MOTIVE,
 IN NUMELE LEGII,
D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelanta-parata X., inregistrata la registrul comertului sub nr. X, C.U.I. X, cu sediul in X,  impotriva sentintei civile nr. X, pronuntate de Judecatoria Sectorului X Bucuresti, in dosarul nr. X, in contradictoriu cu intimata-reclamanta X, avand CNP X, cu domiciliul in X.
Schimba in tot sentinta apelata, in sensul ca:
Respinge cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.
Obliga intimata-reclamanta la plata catre apelanta-reclamanta la plata sumei de 285 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 19 ianuarie 2016.

PRESEDINTE,                          JUDECATOR,                         GREFIER,
 

Red. jud. X./17.02.2015/ dact. X./28.01.2016/4 ex.
Judecatoria Sectorului X Bucuresti  – dosar nr.X
Judecator fond – X