Litigiu privind functionarii publici
(Sentinta civila nr. **** din data de 26.11.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta Civila Nr.
Sedinta publica de la 26.11.2015
Completul compus din:
PRESEDINTE: SORIN VASILESCU
GREFIER: GAVRA ANDREI ROBERTO
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamantul…. in numele si pentru membri sai in contradictoriu cu paratii…., avand ca obiect litigiu privind functionarii publici.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile au lipsit.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Tribunalul deliberand asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a invocate pe calea intampinarii, o respinge, avand in vedere faptul ca printre reclamanti sunt si persoane care au calitatea de angajat al respectivei autoritati.
Tribunalul deliberand, avand in vedere prevederile art. 254 ?i art. 255 Cod de procedura civila (NCPC), in raport de prevederile art. 258 Cod de procedura civila (NCPC), incuviinteaza partilor proba cu inscrisuri, constatand ca aceasta este utila, pertinenta si concludenta, putand duce la solutionarea cauzei.
Tribunalul in raport de prevederile art. 244 Cod de procedura civila (NCPC), constata incheiata cercetarea judecatoreasca ?i in raport de prevederile art. 394 Cod de procedura civila (NCPC), declara inchise dezbaterile asupra fondului si retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL,
Deliberand constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr. reclamantul in numele….. si pentru membri sai in contradictoriu cu paratii…., a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor sa acorde fiecaruia dintre reclamanti o despagubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei - in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an, in cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecatii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale; - obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca reclamantii, in numele carora a formulat prezenta actiune, au calitatea de politisti, angajati ai cu atributii de politie judiciara in cadrul Serviciului
Astfel, paratul…. este chemat in calitate de ordonator de credite, cu obligatia de a acorda reclamantilor toate drepturile de natura salariala ce decurg din lege, iar paratul, in calitate de persoana careia i s-au delegat competentele de gestiune a resurselor umane si de a plati drepturile salariale reclamantilor.
Dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite „vouchere prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamantilor prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009.
In conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei ordonante „Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare (...) acorda in conditiile legii, tichete de vacanta”.
In ceea ce priveste data intrarii in vigoare a acestei ordonante, dat fiind faptul ca in cuprinsul sau nu este prevazut un alt termen, aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial, respectiv 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative ( in vigoare la data promulgarii ordonantei), in conformitate cu care „Ordonantele de Urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerilor lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazut o data ulterioara”.
Valoarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost stabilita de art. 1 alin. 4 din ordonanta, in care se prevede ca „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta reprezinta contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal”.
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanta are caracterul unui drept salarial prevazut de o lege speciala, conferit in conditii expres reglementate, independent de prestarea muncii si a carui acordare, sub conditia probarii cerintelor legale, este determinata de efectul fortei obligatorii O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 94/2014.
in cadrul raportului juridic ce se naste in acest caz, beneficiar este o persoana care are calitatea de functionar public, iar in cel obligat sa acorde voucherul de vacanta este institutia publica cu care acesta se afla in raporturi de serviciu.
Aceste aspecte rezulta din lectura art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 94/2014 unde se prevede ca „ Institutiile publice [...] acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta.
Dispozitiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 creeaza in sarcina institutiei parate obligatia de a acorda tichetele/voucherele de vacanta, textul legal fiind clar si nelasand loc de interpretare contrara.
Astfel, este creata o diferenta clara intre angajatorii din sectorul privat, care „pot acorda ” aceste vouchere, si institutiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de institutii, limitativ prevazute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligatia de a acorda aceste drepturi banesti.
Diferenta este data de caracterul normei legale care, la alin.2, devine imperativa, obligatorie, nelasand la latitudinea angajatorului posibilitatea acordarii acestor drepturi.
Invederam instantei ca niciun act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispozitii legale, iar aplicarea acestora nu a fost amanata/prorogata.
Mai mult, intentia legiuitorului de a mentine valabilitatea acestor dispozitii legale rezulta din O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
In conformitate cu dispozitiile art. 160 Codul Muncii, „salariatul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri”, iar, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. c „angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.
Asadar, potrivit dispozitiilor art.l alin. 2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispozitiile art. 160 si 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, in sarcina paratului a existat aceasta obligatie inca de la data publicarii in Monitorul Oficial, obligatie pe care insa acesta nu si-a indeplinit-o pana in prezent.
Parata - ordonator de credite - nu se poate apara sustinand ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale intrucat acesteia ii revine obligatia de a efectua demersurile necesare in vederea alocarii de fonduri.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 in forma modificata prin Legea nr. 94/2014 „ (3) Voucherele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugetele locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Aceleasi dispozitii se regasesc si la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr, 8/2009 cu exceptia faptului ca in loc de sintagma „ vouchere de vacanta” se utilizeaza sintagma tichet de vacanta.
Asa fiind, legea a prevazut si prevede ca obligatia efectuarii demersurilor legale in asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanta (tichetelor de vacanta) incumba paratului.
Prin urmare, sustinerea in sensul ca fondurile necesare nu au fost prevazute in proiectul de buget nu constituie motive intemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislatia in vigoare, deoarece paratul cunostea aceste prevederi si avea obligatia de a cuprinde in buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor in buget in vederea achitarii drepturilor salariatilor nu poate impiedica plata acestor drepturi legal conferite, intrucat in alcatuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligatia de a respecta inclusiv prevederile legislatiei conexe privind drepturile salariatilor, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari prin Legea nr. 94/2014.
Aceste aspecte au fost retinute in mod constat in jurisprudenta (Deciziile nr. 288/2010, nr. 1365/, nr. 1304/ale Curtii de Apel Timisoara/Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale; Decizia nr. 4598/R/a Curtii de Apel Bucuresti, s.a VH-a civ., conflicte de munca si asigurari sociale).
Precizeaza ca si in nume propriu reclamantii au formulat cereri prin care au solicitat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanta pentru anii -, cereri la care nu am primit nici un raspuns.
Apreciaza astfel ca, din culpa exclusiva a paratului, oricare ar fi fost cauza, dupa caz, neprevederea sumelor in bugetul anual, chiar si dupa rectificarile bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanta in perioada -de catre parat ne-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert si consta in privarea nejustificata de dreptul salarial prevazut de lege.
Considera ca obligatia paratului de a acorda tichetele/voucherele de vacanta pentru perioada -nu poate fi executata in natura intrucat in conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputand fi utilizate de beneficiari decat pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.
In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind nou Cod Civil, temeiul juridic in baza caruia se poate dispune executarea prin echivalent il constituie art. 1527 potrivit carora „ creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. (2) Dreptul la executarea in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa”.
Astfel, considera ca singura posibilitate de executare a obligatiei, in prezent, o constituie acordarea in bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanta, in caz contrar dreptul legal al reclamantilor ramanand unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salariala ar ramane neacoperit.
Pe de alta parte, considera ca prin refuzul de a acorda tichetele/voucerele de vacanta aferente perioadei 2012 - 2014 (sau contravaloarea acestora) reclamantii - functionari publici -sunt discriminati fata de celelalte categorii de personal care primesc sau au primit tichetele/voucherele de vacanta
Mai mult, orice deosebire in acordarea tichetelor/voucherelor de vacanta trebuie, potrivit art. 2 al. 3 din OUG nr. 137/2000 sa fie justificata de un scop legitim. Scopul legitim trebuie sa fie expres exprimat in cuprinsul legii sau cu ocazia adoptarii acesteia.
De asemenea, precizeaza ca art. 11 din Constitutia Romaniei stabileste cu valoare de principiu, obligarea statului roman de a indeplini intocmai si, cu buna credinta indatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.
Integrarea normelor internationale consensuale in dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact, etc.) operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament, intrucat ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate in sistemul normelor interne, urmand a avea forta juridica a legii.
Distinct de consacrarea integrarii dreptului international in sistemul juridic national, legea fundamentala a Romaniei contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.
Astfel, art. 20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinde in tratatele ratificate de Romania, au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, Romania a ratificat Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului (C.E.D.O), precum si protocoalele aditionale la aceasta, in acest mod, conform art. 11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale devenind parte integrata a dreptului intern, avand prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti romane, iar in plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O cu privire la hotararile judecatoresti nationale.
Devenita parte a dreptului intern, Conventia are aplicabilitate directa in sistemul roman de drept, atat prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acestuia si al Protocoalelor aditionale, cat, mai ales, prin practica judiciara dezvoltata de gardianul sau principal, Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
La data de 01.07.2015 a intrat in vigoare Legea nr. 173/2015, prin care legiuitorul a statuat ca Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, care incadreaza functionari publici si/sau personal prin incheierea unui contract individual de munca, dupa caz, acorda, in conditiile legii, prime de vacanta numai sub forma voucherelor de vacanta (art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009).
Cu alte cuvinte, ceea ce se intampla in fapt si in drept in prezent confirma sustinerea noastra potrivit cu care membrii nostri de sindicat in numele carora am formulat prezenta actiune, functionari publici cu statut special - politisti, au dreptul la contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei -in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an.
Avand in vedere toate aceste motive, solicitam instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor sa acorde fiecaruia dintre reclamanti o despagubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei -in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an, in cuantumul prevazut pentru fiecare an depus judecatii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile dispozitiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari prin Legea nr. 94/2014; art. 40 alin. (2) lit. c), art. 253, art. 266 si urm. din Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, Directiva CEDO nr. 200/JIC/78, Directiva CEDO 2000/43/CE, Decizia nr. 46/15.12.2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In dovedire, au fost depuse inscrisuri.
In aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 205 si urm. C. pr. c., parata, legal citat, a formulat intampinare prin intermediul careia a invocat exceptia lipsei capacitatii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 205 si urm. C. pr. c., parata, legal citat, a formulat intampinare prin intermediul careia a invocat exceptia lipsei capacitatii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul va respinge actiunea, ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Conform reglementarilor in vigoare personalul din structurile de aparare, ordine publica si siguran?a na?ionala nu beneficiaza de voucherele de vacanta, datorita faptului ca legisla?ia prevede ca: angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in condi?iile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare vouchere de vacan?a.
Potrivit dispozi?iilor art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor (tichetelor de vacan?a) „(1) Incepand cu data intrării in vigoare a prezentei ordonan?e de urgen?ă, pentru recuperarea ?i intre?inerea capacită?ii de muncă a personalului salarial, angajatorii care incadrează personal prin incheierea unui contract individual de muncă pot acorda, in condi?iile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare tichete de vacan?ă.
Institu?iile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finan?ele publice, cu modificările ulterioare, ?i Legii nr. 273/2006 privind finan?ele publice locale, cu modificările ?i completările ulterioare, indiferent de sistemul de finan?are ?i subordonare, inclusiv cele care se finan?ează integral din venituri proprii, regiile autonome, societă?ile comerciale la care statul este ac?ionar unic sau ac?ionar majoritar, societă?ile ?i companiile na?ionale care incadrează personal prin incheierea unui contract individual de muncă acordă, in condi?iile legii, tichete de vacan?ă.
Tichetele de vacan?ă se acordă in limitele sumelor prevăzute cu această destina?ie in bugetul de stat sau, după caz, in bugete locale, pentru unită?ile din domeniul bugetar, ?i in limitele sumelor prevăzute cu această destina?ie in bugetul de venituri ?i cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salaria?ilor sub forma de tichete de vacan?ă este contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ?ară garantate in plată, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal.
Tichetele de vacan?ă sunt integral suportate de către angajator, in condi?iile art. 3.
Angajatorii acordă tichete de vacan?ă numai in cazul in care in anul fiscal anterior au ob?inut profit sau venit, după caz.
Con?inutul minim al pachetului de servicii care se poate achizi?iona prin intermediul tichetelor de vacan?ă va fi stabilit prin normele de aplicare a prezentei ordonan?e de urgen?ă, care vor fi aprobate prin hotărare a Guvernului.
Prestarea serviciilor achizi?ionate prin intermediul tichetelor de vacan?ă se face in unită?i turistice autorizate de M. Turismului.
Angajatul care beneficiază de tichete de vacan?ă nu mai beneficiază de prima de vacan?ă in cursul anului fiscal.”
Din examinarea acestor dispozi?ii legale rezulta ca tichetele (voucherele de vacan?a) pot fi acordate doar de catre angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, ori reclaman?ii nu se regasesc in aceasta situa?ie, avand un raport de serviciu cu angajatorul sau, pe de o parte, iar pe de alta parte nu rezulta ca in bugetele para?ilor au fost alocate sume cu aceasta destina?ie, in perioada 2012-2014.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 ?i art. 5 alin. 2 din OG nr. 29/2013, in bugetele pe anii 2012 – 2014 ale institu?iilor publice centrale ?i locale nu se prevad sume pentru acordarea de tichete cadou ?i tichete de vacan?a personalului din cadrul acestora.
Prin Decizia nr. 21/18.11.2013 pronun?ata in recursul in interesul legii, Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a statuat ca drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitu?ie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primi contrapresta?ie pentru munca depusa, aceasta decizie fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 37/16 ianuarie 2014, iar C. Constitu?ionala a re?inut ca statul are deplina legitimitate constitu?ionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in func?ie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
In acela?i context este relevanta ?i Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, in cuprinsul careia C. a re?inut ca „legiuitorul este in drept totodata sa instituie anumite sporuri la indemniza?iile ?i salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferen?ia in func?ie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.”
Reclaman?ii nu au voca?ie la dobandirea tichetelor/voucherelor de vacan?a aferenta anilor 2012, 2013, 2014, acest drept fiind inlaturat de legiuitor prin acte normative. Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 „In anul 2012 autorita?ile ?i institu?iile publice, indiferent de modul de finan?are, nu vor acorda premii ?i prime de vacan?a”. In anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal bugetare, care la art.1-4 stabile?te ca in a nul 2013 nu se vor acorda tichete de masa, tichete cadou sau tichete de vacan?a angaja?ilor din sectorul bugetar.
De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabile?te ca nu sunt prevazute sume pentru acordarea de tichete cadou ?i tichete de vacan?a personalului din cadrul acestora.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanta va respinge actiunea, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge actiunea formulata de reclamantul in numele…. si pentru membri sai cu sediul in si, ca neintemeiata.
Cu recurs in termen de 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Pronuntata in sedinta publica, azi 26.11.2015.
PRESEDINTE, SORIN VASILESCU
GREFIER, GAVRA ANDREI ROBERTO
Red. S.V./Thred. A.G.
Lucrat ….comunicari……………………
Prin decizia civila nr. ….. pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a fost respins recursul declarat impotriva sentintei civile nr. ……. pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal.
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI
SECTIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta Civila Nr.
Sedinta publica de la 26.11.2015
Completul compus din:
PRESEDINTE: SORIN VASILESCU
GREFIER: GAVRA ANDREI ROBERTO
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamantul…. in numele si pentru membri sai in contradictoriu cu paratii…., avand ca obiect litigiu privind functionarii publici.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile au lipsit.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Tribunalul deliberand asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a invocate pe calea intampinarii, o respinge, avand in vedere faptul ca printre reclamanti sunt si persoane care au calitatea de angajat al respectivei autoritati.
Tribunalul deliberand, avand in vedere prevederile art. 254 ?i art. 255 Cod de procedura civila (NCPC), in raport de prevederile art. 258 Cod de procedura civila (NCPC), incuviinteaza partilor proba cu inscrisuri, constatand ca aceasta este utila, pertinenta si concludenta, putand duce la solutionarea cauzei.
Tribunalul in raport de prevederile art. 244 Cod de procedura civila (NCPC), constata incheiata cercetarea judecatoreasca ?i in raport de prevederile art. 394 Cod de procedura civila (NCPC), declara inchise dezbaterile asupra fondului si retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL,
Deliberand constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr. reclamantul in numele….. si pentru membri sai in contradictoriu cu paratii…., a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor sa acorde fiecaruia dintre reclamanti o despagubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei - in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an, in cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecatii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale; - obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca reclamantii, in numele carora a formulat prezenta actiune, au calitatea de politisti, angajati ai cu atributii de politie judiciara in cadrul Serviciului
Astfel, paratul…. este chemat in calitate de ordonator de credite, cu obligatia de a acorda reclamantilor toate drepturile de natura salariala ce decurg din lege, iar paratul, in calitate de persoana careia i s-au delegat competentele de gestiune a resurselor umane si de a plati drepturile salariale reclamantilor.
Dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite „vouchere prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamantilor prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009.
In conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei ordonante „Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare (...) acorda in conditiile legii, tichete de vacanta”.
In ceea ce priveste data intrarii in vigoare a acestei ordonante, dat fiind faptul ca in cuprinsul sau nu este prevazut un alt termen, aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial, respectiv 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative ( in vigoare la data promulgarii ordonantei), in conformitate cu care „Ordonantele de Urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerilor lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazut o data ulterioara”.
Valoarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost stabilita de art. 1 alin. 4 din ordonanta, in care se prevede ca „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta reprezinta contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal”.
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanta are caracterul unui drept salarial prevazut de o lege speciala, conferit in conditii expres reglementate, independent de prestarea muncii si a carui acordare, sub conditia probarii cerintelor legale, este determinata de efectul fortei obligatorii O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 94/2014.
in cadrul raportului juridic ce se naste in acest caz, beneficiar este o persoana care are calitatea de functionar public, iar in cel obligat sa acorde voucherul de vacanta este institutia publica cu care acesta se afla in raporturi de serviciu.
Aceste aspecte rezulta din lectura art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 94/2014 unde se prevede ca „ Institutiile publice [...] acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta.
Dispozitiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 creeaza in sarcina institutiei parate obligatia de a acorda tichetele/voucherele de vacanta, textul legal fiind clar si nelasand loc de interpretare contrara.
Astfel, este creata o diferenta clara intre angajatorii din sectorul privat, care „pot acorda ” aceste vouchere, si institutiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de institutii, limitativ prevazute de alin. 2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligatia de a acorda aceste drepturi banesti.
Diferenta este data de caracterul normei legale care, la alin.2, devine imperativa, obligatorie, nelasand la latitudinea angajatorului posibilitatea acordarii acestor drepturi.
Invederam instantei ca niciun act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispozitii legale, iar aplicarea acestora nu a fost amanata/prorogata.
Mai mult, intentia legiuitorului de a mentine valabilitatea acestor dispozitii legale rezulta din O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
In conformitate cu dispozitiile art. 160 Codul Muncii, „salariatul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile si alte adaosuri”, iar, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 2 lit. c „angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.
Asadar, potrivit dispozitiilor art.l alin. 2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispozitiile art. 160 si 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, in sarcina paratului a existat aceasta obligatie inca de la data publicarii in Monitorul Oficial, obligatie pe care insa acesta nu si-a indeplinit-o pana in prezent.
Parata - ordonator de credite - nu se poate apara sustinand ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale intrucat acesteia ii revine obligatia de a efectua demersurile necesare in vederea alocarii de fonduri.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 8/2009 in forma modificata prin Legea nr. 94/2014 „ (3) Voucherele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugetele locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Aceleasi dispozitii se regasesc si la alin. (3) al art. 1 din O.U.G. nr, 8/2009 cu exceptia faptului ca in loc de sintagma „ vouchere de vacanta” se utilizeaza sintagma tichet de vacanta.
Asa fiind, legea a prevazut si prevede ca obligatia efectuarii demersurilor legale in asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanta (tichetelor de vacanta) incumba paratului.
Prin urmare, sustinerea in sensul ca fondurile necesare nu au fost prevazute in proiectul de buget nu constituie motive intemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislatia in vigoare, deoarece paratul cunostea aceste prevederi si avea obligatia de a cuprinde in buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor in buget in vederea achitarii drepturilor salariatilor nu poate impiedica plata acestor drepturi legal conferite, intrucat in alcatuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligatia de a respecta inclusiv prevederile legislatiei conexe privind drepturile salariatilor, cum este O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari prin Legea nr. 94/2014.
Aceste aspecte au fost retinute in mod constat in jurisprudenta (Deciziile nr. 288/2010, nr. 1365/, nr. 1304/ale Curtii de Apel Timisoara/Sectia Litigii de Munca si Asigurari Sociale; Decizia nr. 4598/R/a Curtii de Apel Bucuresti, s.a VH-a civ., conflicte de munca si asigurari sociale).
Precizeaza ca si in nume propriu reclamantii au formulat cereri prin care au solicitat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanta pentru anii -, cereri la care nu am primit nici un raspuns.
Apreciaza astfel ca, din culpa exclusiva a paratului, oricare ar fi fost cauza, dupa caz, neprevederea sumelor in bugetul anual, chiar si dupa rectificarile bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv voucherelor de vacanta in perioada -de catre parat ne-a cauzat un prejudiciu material, prejudiciu ce este cert si consta in privarea nejustificata de dreptul salarial prevazut de lege.
Considera ca obligatia paratului de a acorda tichetele/voucherele de vacanta pentru perioada -nu poate fi executata in natura intrucat in conformitate cu art. 2 alin. 4 din O.U.G. 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputand fi utilizate de beneficiari decat pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.
In conformitate cu dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind nou Cod Civil, temeiul juridic in baza caruia se poate dispune executarea prin echivalent il constituie art. 1527 potrivit carora „ creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila. (2) Dreptul la executarea in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa”.
Astfel, considera ca singura posibilitate de executare a obligatiei, in prezent, o constituie acordarea in bani a contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanta, in caz contrar dreptul legal al reclamantilor ramanand unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salariala ar ramane neacoperit.
Pe de alta parte, considera ca prin refuzul de a acorda tichetele/voucerele de vacanta aferente perioadei 2012 - 2014 (sau contravaloarea acestora) reclamantii - functionari publici -sunt discriminati fata de celelalte categorii de personal care primesc sau au primit tichetele/voucherele de vacanta
Mai mult, orice deosebire in acordarea tichetelor/voucherelor de vacanta trebuie, potrivit art. 2 al. 3 din OUG nr. 137/2000 sa fie justificata de un scop legitim. Scopul legitim trebuie sa fie expres exprimat in cuprinsul legii sau cu ocazia adoptarii acesteia.
De asemenea, precizeaza ca art. 11 din Constitutia Romaniei stabileste cu valoare de principiu, obligarea statului roman de a indeplini intocmai si, cu buna credinta indatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.
Integrarea normelor internationale consensuale in dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact, etc.) operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament, intrucat ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate in sistemul normelor interne, urmand a avea forta juridica a legii.
Distinct de consacrarea integrarii dreptului international in sistemul juridic national, legea fundamentala a Romaniei contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.
Astfel, art. 20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinde in tratatele ratificate de Romania, au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, Romania a ratificat Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului (C.E.D.O), precum si protocoalele aditionale la aceasta, in acest mod, conform art. 11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale devenind parte integrata a dreptului intern, avand prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti romane, iar in plan international acceptarea controlului prevazut de C.E.D.O cu privire la hotararile judecatoresti nationale.
Devenita parte a dreptului intern, Conventia are aplicabilitate directa in sistemul roman de drept, atat prin dispozitiile continute de textul propriu-zis al acestuia si al Protocoalelor aditionale, cat, mai ales, prin practica judiciara dezvoltata de gardianul sau principal, Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
La data de 01.07.2015 a intrat in vigoare Legea nr. 173/2015, prin care legiuitorul a statuat ca Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, care incadreaza functionari publici si/sau personal prin incheierea unui contract individual de munca, dupa caz, acorda, in conditiile legii, prime de vacanta numai sub forma voucherelor de vacanta (art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009).
Cu alte cuvinte, ceea ce se intampla in fapt si in drept in prezent confirma sustinerea noastra potrivit cu care membrii nostri de sindicat in numele carora am formulat prezenta actiune, functionari publici cu statut special - politisti, au dreptul la contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei -in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an.
Avand in vedere toate aceste motive, solicitam instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor sa acorde fiecaruia dintre reclamanti o despagubire echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei -in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an, in cuantumul prevazut pentru fiecare an depus judecatii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile dispozitiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 8/2009 aprobata cu modificari prin Legea nr. 94/2014; art. 40 alin. (2) lit. c), art. 253, art. 266 si urm. din Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, Directiva CEDO nr. 200/JIC/78, Directiva CEDO 2000/43/CE, Decizia nr. 46/15.12.2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In dovedire, au fost depuse inscrisuri.
In aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 205 si urm. C. pr. c., parata, legal citat, a formulat intampinare prin intermediul careia a invocat exceptia lipsei capacitatii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In aparare, in conformitate cu dispozitiile art. 205 si urm. C. pr. c., parata, legal citat, a formulat intampinare prin intermediul careia a invocat exceptia lipsei capacitatii procesual pasive a acestuia, pe fond solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul va respinge actiunea, ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Conform reglementarilor in vigoare personalul din structurile de aparare, ordine publica si siguran?a na?ionala nu beneficiaza de voucherele de vacanta, datorita faptului ca legisla?ia prevede ca: angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in condi?iile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare vouchere de vacan?a.
Potrivit dispozi?iilor art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor (tichetelor de vacan?a) „(1) Incepand cu data intrării in vigoare a prezentei ordonan?e de urgen?ă, pentru recuperarea ?i intre?inerea capacită?ii de muncă a personalului salarial, angajatorii care incadrează personal prin incheierea unui contract individual de muncă pot acorda, in condi?iile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare tichete de vacan?ă.
Institu?iile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finan?ele publice, cu modificările ulterioare, ?i Legii nr. 273/2006 privind finan?ele publice locale, cu modificările ?i completările ulterioare, indiferent de sistemul de finan?are ?i subordonare, inclusiv cele care se finan?ează integral din venituri proprii, regiile autonome, societă?ile comerciale la care statul este ac?ionar unic sau ac?ionar majoritar, societă?ile ?i companiile na?ionale care incadrează personal prin incheierea unui contract individual de muncă acordă, in condi?iile legii, tichete de vacan?ă.
Tichetele de vacan?ă se acordă in limitele sumelor prevăzute cu această destina?ie in bugetul de stat sau, după caz, in bugete locale, pentru unită?ile din domeniul bugetar, ?i in limitele sumelor prevăzute cu această destina?ie in bugetul de venituri ?i cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salaria?ilor sub forma de tichete de vacan?ă este contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ?ară garantate in plată, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal.
Tichetele de vacan?ă sunt integral suportate de către angajator, in condi?iile art. 3.
Angajatorii acordă tichete de vacan?ă numai in cazul in care in anul fiscal anterior au ob?inut profit sau venit, după caz.
Con?inutul minim al pachetului de servicii care se poate achizi?iona prin intermediul tichetelor de vacan?ă va fi stabilit prin normele de aplicare a prezentei ordonan?e de urgen?ă, care vor fi aprobate prin hotărare a Guvernului.
Prestarea serviciilor achizi?ionate prin intermediul tichetelor de vacan?ă se face in unită?i turistice autorizate de M. Turismului.
Angajatul care beneficiază de tichete de vacan?ă nu mai beneficiază de prima de vacan?ă in cursul anului fiscal.”
Din examinarea acestor dispozi?ii legale rezulta ca tichetele (voucherele de vacan?a) pot fi acordate doar de catre angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, ori reclaman?ii nu se regasesc in aceasta situa?ie, avand un raport de serviciu cu angajatorul sau, pe de o parte, iar pe de alta parte nu rezulta ca in bugetele para?ilor au fost alocate sume cu aceasta destina?ie, in perioada 2012-2014.
Astfel, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 ?i art. 5 alin. 2 din OG nr. 29/2013, in bugetele pe anii 2012 – 2014 ale institu?iilor publice centrale ?i locale nu se prevad sume pentru acordarea de tichete cadou ?i tichete de vacan?a personalului din cadrul acestora.
Prin Decizia nr. 21/18.11.2013 pronun?ata in recursul in interesul legii, Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a statuat ca drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitu?ie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate. Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primi contrapresta?ie pentru munca depusa, aceasta decizie fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 37/16 ianuarie 2014, iar C. Constitu?ionala a re?inut ca statul are deplina legitimitate constitu?ionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in func?ie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
In acela?i context este relevanta ?i Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, in cuprinsul careia C. a re?inut ca „legiuitorul este in drept totodata sa instituie anumite sporuri la indemniza?iile ?i salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferen?ia in func?ie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.”
Reclaman?ii nu au voca?ie la dobandirea tichetelor/voucherelor de vacan?a aferenta anilor 2012, 2013, 2014, acest drept fiind inlaturat de legiuitor prin acte normative. Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 „In anul 2012 autorita?ile ?i institu?iile publice, indiferent de modul de finan?are, nu vor acorda premii ?i prime de vacan?a”. In anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal bugetare, care la art.1-4 stabile?te ca in a nul 2013 nu se vor acorda tichete de masa, tichete cadou sau tichete de vacan?a angaja?ilor din sectorul bugetar.
De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabile?te ca nu sunt prevazute sume pentru acordarea de tichete cadou ?i tichete de vacan?a personalului din cadrul acestora.
Pentru aceste aspecte de drept sus analizate, instanta va respinge actiunea, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge actiunea formulata de reclamantul in numele…. si pentru membri sai cu sediul in si, ca neintemeiata.
Cu recurs in termen de 15 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Pronuntata in sedinta publica, azi 26.11.2015.
PRESEDINTE, SORIN VASILESCU
GREFIER, GAVRA ANDREI ROBERTO
Red. S.V./Thred. A.G.
Lucrat ….comunicari……………………
Prin decizia civila nr. ….. pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal a fost respins recursul declarat impotriva sentintei civile nr. ……. pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a Contencios Administrativ si Fiscal.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Acte ale autoritatilor publice
SOCIETATI COMERCIALE - Sentinta civila nr. 2593 din data de 20.09.2017Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta civila nr. 774 din data de 20.09.2016
PRETENTII - Sentinta civila nr. 167 din data de 20.04.2016
ANULARE NOTA LA PURTARE - Sentinta civila nr. 2098 din data de 04.12.2015
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta civila nr. 689 din data de 15.07.2016
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta civila nr. 458 din data de 06.05.2016
ANULARE NOTA LA PURTARE - Sentinta comerciala nr. 2098 din data de 04.12.2015
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta comerciala nr. 689 din data de 15.07.2016
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta comerciala nr. 458 din data de 06.05.2016
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta comerciala nr. 545/CA din data de 06.06.2016
Anulare partiala dispozitie emisa de viceprimar si obligarea acestuia la - Sentinta civila nr. 2116 din data de 04.12.2015
LITIGIU CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL - Sentinta comerciala nr. 2059 din data de 30.10.2015
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta comerciala nr. 1875 din data de 30.10.2015
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta civila nr. 610/CA/2015 din data de 24.03.2015
LITIGIU PRIVIND FUNCTIONARII PUBLICI - Sentinta civila nr. 728/CA/2015 din data de 07.04.2015
ANULARE PROCES VERBAL - Decizie nr. 458 din data de 30.04.2015
ANULARE ACT ADMINISTRATIV - Sentinta comerciala nr. 229/CA din data de 17.02.2015
ANULARE ACT EMIS DE AUTORITATI PUBLICE LOCALE - Sentinta comerciala nr. 2956/CA/2014 din data de 02.12.2014