ORDONANTA DE PLATA. ACTIUNE IN ANULARE-ADMISIBILITATE

Dosar nr. 38148/3/2014
R O M A N I A
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A-VI-A CIVILA
Decizia Civila Nr. 664/2015
Sedinta publica de la 11 Februarie 2015
Completul constituit din:
PRESEDINTE AM A
Judecator C DM
Grefier  C V S

Pe rol se afla solutionarea cererii in anulare formulata de reclamant-debitoare G E G SRL impotriva sentintei civile nr. 4652/30.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 28819/3/2014, in contradictoriu cu  parata-creditoare M SA, cauza avand ca obiect ordonanta de plata.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordine, se prezinta reclamanta-debitoare prin avocat Guta Iulia Corina, in baza imputernicirii avocatiale seria GR nr. 001837/2015, pe care o depune la dosar  si parata-creditoare prin avocat substituent O A, conform delegatiei de substituire emisa in baza imputernicirii avocatiale seria Ph nr. 49645/2014 p numele Cabinet avocat M A, pe care le depune la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca reclamanta a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 100 lei, conform chitantei nr. 136738/13.11.2014 (fila 13) si parata-creditoare a formulat intampinare comunicata reclamantei, dupa care:
La interpelarea tribunalului cu privire la platile efectuate de catre debitoare, reclamanta, prin avocat, arata ca s-au efectuat plati catre parata-creditoare dupa ce instanta de fond a pronuntat sentinta civila atacata, dar nu poate prezenta ce plati s-au efectuat in raport de ordinele de compensare.
Nemaifiind alte cereri de solutionat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor asupra cererii in anulare.
Reclamanta-debitoare, prin avocat, solicita admiterea cererii si modificarea in parte a sentintei civile atacata, motivat de faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 1023 alin. 3 Cod procedura civila, intre obligatiile dintre parti a intervenit 32 de ordine de compensare semnate si stampilate de catre reprezentantul creditoarei. Considera ca suma  ce ar fi trebuit solicitata de catre creditoare este de 217013,36 lei, dar nici aceasta suma nu ar fi cea reala deoarece obligatiile asumate pe care creditoarea urma sa le presteze sau le-a prestat in mod necorespunzator. Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 1023 alin 2 si 3 Cod procedura civila, creditoarea avea la dispozitie formularea cererii intemeiata pe dreptul comun, prin care sa solicite creanta considerata datorata de subscrisa. Mentioneaza ca nu solicita cheltuieli de judecata.
Parata-creditoare, prin avocat, solicita respingerea cererii in anulare ca nefondata si mentinerea sentintei civile ca temeinica si legala, creanta indeplinind conditiile  cumulativ prevazute de lege pentru emiterea  ordonante de plata, respectiv sa fie certa, lichida si exigibila. Se arata ca debitoarea invoca ca ar exista ordine de compensare intre creante reciproce, numai ca aceste ordine nu au fost insusite de catre societate, pentru faptul ca nu exista creante reciproce care s-ar stinge prin compensare. Mentioneaza ca isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Tribunalul, in temeiul dispozitiilor art. 394 alin. 1 Cod procedura civila, declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare pe cererea in anulare.
  
TRIBUNALUL:

Prin sentinta civila nr. 4652/30.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 28819/3/2014, a fost admisa cererea formulata de creditoarea SC M SA, in contradictoriu cu debitoarea SC G E G SRL, a ordonat debitoarei sa achite creditoarei suma de 450.904,64 lei reprezentand contravaloare facturi fiscale si suma de 200 lei cheltuieli de judecata, in termen de 15 de zile de la comunicarea prezentei ordonante.
S-a retinut de instanta ca intre partile din prezenta cauza s-au desfasurat relatii comerciale, in baza carora creditoarea a emis pe numele debitoarei facturile fiscale nr. 0001602/29.05.2013, in valoare de 133.137,31 lei, nr. 0001866/29.04.2014, in valoare de 300.321,05 lei si nr. 0001621/28.05.2013, in valoare de 149.865,41 lei.
Din valoarea totala a acestor facturi fiscale, in cuantum de 583.323,77 lei, s-a stins prin compensare creanta in cuantum de 132.419,13 lei, conform documentelor de compensare depuse la dosar de catre debitoare, ramanand un rest in cuantum de 450.904,64 lei, care face obiectul prezentului dosar.
La data de 30.04.2014, creditoarea a transmis debitoarei extrasul de cont nr. 252, iar conducatorul compartimentului contabil al debitoarei a confirmat acest extras de cont pentru suma de 450.904,64 lei.
Conform art. 1013 alin. 1 NCPC, prevederile prezentului titlu se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2-4 NCPC, creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu, este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui, si este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Desi aceste din urma dispozitii legale vizeaza faza executarii silite, notiunile pe care le reglementeaza sunt aplicabile ori de cate ori se pune problema caracterului cert, lichid si exigibil al unei creante, acest caracter urmand a fi determinat in functie de continutul inscrisului care constata creanta respectiva.
In cauza de fata, creanta creditoarei constand in rest contravaloare facturi fiscale are caracterul cert, lichid si exigibil in sensul art. 662 alin. 2-4 NCPC, existenta ei rezultand din facturile fiscale depuse la dosar, care se coroboreaza cu extrasul de cont nr. 252/30.04.2014 prin care conducatorul compartimentului contabil al debitoarei a confirmat creanta solicitata.
 Totodata, creanta este determinata in catimea ei la suma de 450.904,64 lei, suma exigibila, intrucat facturile fiscale depuse la dosar nu contin un termen suspensiv de plata.
Referitor la apararile debitoarei, instanta le-a apreciat neintemeiate. Astfel, pe de o parte, instanta a constatat ca suma compensata conform documentelor depuse la dosar de catre debitoare a fost deja dedusa de catre creditoare din cuantumul total al facturilor fiscale, solicitand prin cererea de chemare in judecata doar diferenta.
Pe de alta parte, referitor la celelalte doua facturi fiscale emise de catre debitoare, instanta a constatat ca, pana la momentul actual, nu a intervenit o operatiune de compensare intre parti. Totodata, nu se poate retine ca ar fi operat nici compensatia legala de drept intrucat, conform art. 1617 alin. 1 din noul Cod civil (aplicabil in cauza, avand in vedere data nasterii raportului juridic dintre parti), compensatia opereaza de plin drept doar intre datorii certe, lichide si exigibile. Or, datoria invocata de debitoare nu este certa, fiind depuse la dosar doar cele doua facturi fiscale, fara a se face dovada insusirii lor de catre creditoare prin semnatura sau in alt mod.
Referitor la sustinerile debitoarei privind executarea incompleta si necorespunzatoare a propriilor obligatii de catre creditoare, instanta a constatat ca acestea nu sunt probate in niciun mod. Debitoarea nu a produs nici macar un inscris din care sa rezulte cel putin indicii privind caracterul defectuos al prestatiilor creditoarei. Or, simplele sustineri nu au valoare probatorie, debitoarea fiind datoare sa produca un minim de dovezi care sa puna sub semnul incertitudinii creanta invocata de creditoare (de exemplu, corespondenta purtata intre parti prin care debitoarea sa reclame, anterior litigiului, pretinsele deficiente).
Cat priveste inexistenta unui contract scris intre parti, in sensul de instrumentum, instanta a retinut ca aceasta conditie nu este prevazuta de lege pentru emiterea unei ordonante de plata, creanta putand fi probata si prin alte modalitati. Este cert ca intre parti a existat un contract in sensul de negotium, chiar debitoarea facand vorbire de existenta unor creante reciproce intre parti si de prestatii necorespunzatoare ale creditoarei. Or, in lipsa unui contract in sensul de negotium, invocarea unor astfel de deficiente nu ar fi avut temei.
In opinia instantei, chiar daca partile nu au incheiat un contract scris, in sensul de document probator, existenta acestuia, drepturile si obligatiile partilor sunt dovedite prin facturile fiscale depuse la dosar, prin documentele de compensare partiala care a operat intre cele doua parti si care dovedesc creanta creditoarei, precum si prin extrasul de cont nr. 252/30.04.2014. Instanta a apreciat ca acest inscris are o valoare probatorie suficienta pentru a conferi creantei creditoarei un caracter cert si lichid, chiar daca nu a fost semnat de reprezentantul legal al debitoarei. Sub acest aspect, s-a observat ca acest inscris a fost insusit de conducatorul compartimentului contabil al debitoarei. Or, este evident ca acesta a avut in vedere, atunci cand a confirmat creanta, chiar datele care rezulta din contabilitatea debitoarei.
Prin urmare, instanta a apreciat fara relevanta faptul ca debitoarea nu a semnat si stampilat facturile fiscale, sumele prevazute in acestea dobandind caracter cert prin coroborarea cu extrasul de cont si cu documentele de compensare. De altfel, chiar debitoarea a invocat o noua posibila compensare intre creantele partilor, reiesind astfel ca, implicit, recunoaste ca mai datoreaza sume de bani creditoarei.
Astfel, instanta a apreciat ca creanta creditoarei este suficient dovedita prin inscrisurile de la dosar (facturi fiscale, extras de cont, documente de compensare), nefiind necesara administrarea unui probatoriu suplimentar, precum expertiza, astfel incat, nici din aceasta perspectiva, sustinerile debitoarei nu pot fi considerate fondate.
Concluzionand, instanta a retinut ca creditoarea are o creanta certa, lichida si exigibila, constand in suma de 450.904,64 lei, astfel ca a admis cererea si a ordonat debitoarei sa achite creditoarei suma mai sus mentionata.
Potrivit art. 453 alin. 1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata. Vazand aceste dispozitii legale, precum si faptul ca debitoarea a pierdut procesul, instanta a obligat-o pe aceasta sa achite creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru, conform dovezii de la dosarul cauzei.
In temeiul art. 1021 alin. 3 NCPC, instanta a considerat ca un termen de 15 de zile de la data comunicarii prezentei ordonante este suficient pentru a acorda debitoarei posibilitatea efectuarii platii, fara a crea prejudicii suplimentare creditoarei.

La data de 04.11.2014 debitoarea SC G E G SRL a formulat cerere in anulare a sentintei civile nr.4652/30.09.2014, solicitand  instantei sa dispuna anularea ordonantei de plata  si obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecata.
Sustine reclamanta ca instanta de fond in mod eronat a constatat ca  debitoarea datoreaza creditoarei M S.A. suma de 450.904,64 lei.
Asa cum s-a aratat si in cadrul intampinarii depuse la dosarul cauzei, intre parti s-au desfasurat raporturi comerciale ce s-au concretizat in efectuarea de catre creditoare a unor lucrari pentru Extindere retea canalizare in Orasul Comarnic precum si in livrarea reciproca de produse din teava PVC.
Creditoarea M S.A. a emis catre debitoare 3 facturi fiscale in valoare totala de 583.323,77 lei.
Factura fiscala nr. 0001866 din 29.04.2014 in valoare de 300.321,05 lei a fost emisa pentru contravaloare lucrari de extindere retea, iar celelalte facturi nr. 0001621 din 28.05.2013 in valoare de 149.865,41 lei si nr. 0001602 din 29.05.2013 in valoare de 133.137,31 lei reprezinta contravaloare tevi din PVC livrate de creditoare pentru efectuarea lucrarii.
Ulterior, avand in vedere ca si debitoarea a livrat catre creditoare produse din teava PVC pentru santierul din Comarnic, aceasta a emis catre creditoare urmatoarele facturi fiscale:
- factura fiscala nr. GEG027/29.04.2014 in valoare totala de 132.419,13 lei;
- factura fiscala nr. GEG042/17.06.2014 in valoare de 133.205,76 lei;
- factura fiscala nr. GEG066/24.09.2014 in valoare de 100.685,52 lei.
Suma de 132.419,13 lei reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr. GEG027/29.04.2014 a fost compensata conform Ordinului de Compensare nr. 2550150/05.05.2014.
Contrar celor retinute de instanta de fond, debitoarea arata ca pentru contravaloarea celorlalte facturi emise de aceasta in valoare de 233.891,28 lei a intervenit compensatia legala in conformitate cu art. 1617 alin 1 din Noul Cod Civil.
Potrivit acestei dispozitii „compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura".
Or, in speta de fata este vorba de doua datorii certe, lichide si exigibile, ambele societati livrand una catre cealalta produse reprezentand teava din PVC.
Mai mult, pentru compensarea si acestei sume de bani in valoare de 233.891,28 lei, debitoarea a intocmit in luna octombrie a acestui an un numar de 23 de ordine de compensare conform adresei nr. 5219/31.10.2014 pe care le-a comunicat creditoarei M S.A.
Creditoarea a luat cunostinta de aceste ordine de compensare si a fost de acord cu ele semnand si stampiland de primire.
Arata debitoarea ca M S.A. a recunoscut livrarea produselor catre aceasta si si-a recunoscut datoria catre debitoare prin faptul ca aceasta a acceptat ordinele de compensare intocmite si comunicate catre aceasta.
Debitoarea sustine ca  a facut dovada ca produsele facturate catre M S.A. conform facturilor GEG042/17.06.2014 si GEG066/24.09.2014 au fost acceptate si recunoscute de catre aceasta prin simplul fapt ca societatea creditoare nu a negat si a acceptat ordinele de compensare comunicate de debitoare.
Prin urmare, restul de plata pe care teoretic creditoarea M S.A. ar fi putut sa il solicite este in valoare de 217.013,36 lei.
Insa, debitoarea sustine ca nici aceasta suma nu o datoreaza, in realitate suma datorata fiind mult mai mica avand in vedere ca M S.A. nu a prestat in totalitate serviciile la care s-a obligat, lucrarile la obiectivul de Extindere retea canalizare in Orasul Comarnic nefiind finalizate, iar cele realizate au fost in mare parte efectuate defectuos. Or, atata timp cat societatea creditoare solicita plata unor facturi fara a face dovada prestarii serviciilor respective, debitoarea nu poate da curs solicitarii acesteia.
Mai mult, intre parti nu a fost incheiat niciodata un contract scris din care sa reiasa termenele de plata precum si drepturile si obligatiile asumate de parti.
Toate  aspectele mentionate de creditoare cu privire la actele care considera ca dovedesc insusirea creantei solicitate, comporta discutii cu privire la incheierea si executarea acestora.
Asadar, avand in vedere ca SC M S.A. nu a facut dovada finalizarii lucrarilor a caror contravaloare o solicita debitoarea considera ca nu se poate dovedi situatia de fapt si raportul juridic dintre parti, astfel de aspecte neputandu-se lamuri pe calea procedurii speciale a ordonantei de plata prevazuta de Noul Cod de Procedura Civila.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1023 Noul Cod Pr. Civ.
Parata-creditoare a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii in anulare, mentinerea ca temeinica si legala a sentintei  atacate si obligarea  debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand cererea in anulare, tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta contestata, reclamanta debitoare a fost obligata la plata sumei de 450.904,64 lei reprezentand contravaloare facturilor fiscale nr. 0001602/29.05.2013, nr. 0001866/29.04.2014 si nr. 0001621/28.05.2013.
Conform ordinelor de compensare emise in perioada 01.10.201431.101.2014 ( f. 14-36) si acceptate de creditoare, intre cele doua parti a intervenit compensarea pentru suma de 233.891, 28 lei datorata de debitoare catre creditoare.
Sustinerea paratei creditoarei in sensul ca aceasta modalitate de stingere a creantei a intervenit ulterior pronun?arii sentintei  civile nr. 4562/30.09.2014 si astfel nu este invalidata concluzia primei instante privind existenta unei crean?e certe, lichide si exigibile, nu are in vedere dispozitiile art. 1023 alin.3 CPC care prevede ca „prin cererea in anulare se poate invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata. Dispozitiile art. 1.020 se aplica in mod corespunzator. „ 
In cauza de fata se invoca tocmai „o cauza de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonan?ei de plata”,  respectiv compensarea conventionala a datoriilor reciproce ale partilor, compensare care a fost dovedita prin inscrisurile depuse, imprejurare ce conduce instanta la concluzia ca datoria debitoarei de 233.891, 28 lei a fost stinsa in conditiile mai sus men?ionate, ulterior pronun?arii  sentintei  civile nr. 4562/30.09.2014.
Pe cale de consecinta, in ceea ce priveste suma de 233.891, 28 lei se impune anularea sentintei  civile nr. 4562/30.09.2014, aceasta datoriei fiind stinsa ulterior prin compensare.
In ceea ce priveste restul debitului stabilit prin sentinta  civila nr. 4562/30.09.2014, tribunalul constata ca debitoarea nu a adus argumente sau probe care sa invalideze concluzia primei instante privind caracterul cert, lichid si exigibil al creantei. Sustinerile debitoarei in sensul ca nu s-au efectuat in totalitate sau au fost efectuate defectuos lucrarile de extindere a retelei de canalizare de catre creditoare, lucrari pentru care se solicita debitele ce fac obiect prezentei cauze, nu au fost dovedite nici macar printr-un minim de probatorii.
Avand in vedere dispozitiile art. 1023 alin.3 CPC, tribunalul va admite cererea in anulare, va anula in parte sentinta atacata cu privire la suma de 233.891,28 lei, mentinand celelalte dispozitii ale sentin?ei atacate.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,
       IN NUMELE LEGII
         DECIDE:

Admite in parte cererea in anulare formulata de reclamanta-debitoare G E G SRL cu sediul in Bucuresti, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 4652/30.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 28819/3/2014, in contradictoriu cu  parata-creditoare M SA, cu sediul ales la Cabinet de Avocat „A M”  in Ploiesti, Judetul Prahova.
Anuleaza in parte sentinta atacata cu privire la suma de 233.891,28 lei.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 11.02.2015.

PRESEDINTE,      JUDECATOR,
           
                                                                                                GREFIER,