Contestatie la executare. Aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin. 7 C.p.p. Admisibilitate

TITLU:

Contestatie la executare. Aplicarea dispozitiilor art.320/1 alin. (7) C. proc. pen. Admisibilitate

C. pen., art. 13
C. proc. pen., art. 320/1 alin. (7), 461

REZUMAT:

Nu pot fi considerate „cauza de micsorare a pedepsei”, care sa faca admisibila contestatia la executare, fata de dispozitiile art. art. 461 alin. (1) lit.d) din Codul de procedura penala, dispozitiile art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, nou introduse prin Legea nr.202/2010, intrata in vigoare la 25.11.2010, potrivit carora instanta pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii., in cazul in care inainte de inceperea cercetari judecatoresti inculpatul isi recunoaste vinovatia, dupa o procedura reglementata la alin. precedente ale aceluiasi articol, iar instanta ii admite cererea ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in timpul urmaririi penale. Declansarea procedurii simplificate prevazute de art.3201 din Codul de procedura penala, avand drept consecinta aplicarea dispozitiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, poate avea loc doar in fata instantei de fond si pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
Intervenirea Legii nr.202/2010 nu poate fi invocata ca fiind, sub aspectul procedurii instituite prin art.3201 din Codul de procedura penala, nici o lege „mai favorabila”, in intelesul art.13 Cod penal, astfel ca nu pot fi invocate beneficiile acestei legi prin aplicarea art.13 Cod penal inculpatii aflati in curs de judecata la data de 25.11.2010, in masura in care in cauza s-a intrat in cercetarea judecatoreasca sau chiar s-a depasit faza judecatii in fond, neaflandu-ne in faza unei legi penale mai favorabile, iar in privinta legii procesual penale, aceasta este de imediata aplicare, necunoscand un principiu similar celui instituit de art.13 Cod penal. Cu atat mai putin, dispozitiile legale mentionate pot fi invocate si aplicate in faza executarii unei hotarari judecatoresti.

(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Sentinta penala nr. 30/F din 11.01.2011, nedefinitiva)


COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE: TUDOR GEORGIANA


CONSIDERENTE:

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata ca la data de 30.11.2010 (data postei), contestatorul-condamnat T:M.S. a formulat contestatie la executare cu privire la Sentinta penala nr.510 din 6.11.2008 a Tribunalului Prahova, contestatie inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala sub nr. 59302/3/2010.
Petentul a solicitata aplicarea dispozitiilor legii penale mai favorabile, respectiv a dispozitiilor art.3201 C.p.p., nou introduse prin Legea nr.202/2010, intrata in vigoare in noiembrie 2010.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.461 lit.c si d din Codul de procedura penala.
Contestatorul-condamnat T:M.S. se afla in executarea unei pedepse rezultante de 8 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, prevazuta de art.215 alin.1, 2, 3, 4 si 5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit.b Cod penal, fals privind identitatea, prevazuta de art.293 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit.b Cod penal, fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art.290 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit.b Cod penal, complicitate la fals material in oficiale, prevazuta de art.26 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit.b Cod penal, uz de fals, prevazuta de art.291 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 si art.37 lit.b Cod penal, pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 510 din 6.11.2008 a Tribunalului Prahova, astfel cum a fost modificata prin Decizia nr.32/4.03.2009 a C.A. Ploiesti – Sectia Penala si pentru Cauze cu minori si de familie, definitiva prin Decizia nr.2333 din 19.06.2009 a I.C.C.J. – Sectia Penala.

Potrivit art. 461 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, contestatia contra executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele cazuri:
a) cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva;
b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;
c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.
Contestatia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdictional, prin care se asigura punerea in executare si executarea propriu-zisa a hotararii penale definitive in conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispozitii de drept penal si de drept procesual penal care se refera la executarea unei condamnari penale. Datorita acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigura aplicarea legii in executarea condamnarii, dar exclude posibilitatea ca pe aceasta cale sa fie afectata autoritatea de lucru judecat.
O contestatie facuta in afara cazurilor expres prevazute de lege este inadmisibila. Pe aceasta cale nu se pot invoca nevinovatia, gresita condamnare a contestatorului in lipsa unor probe temeinice, gresita incadrare juridica a faptei sau individualizare a pedepsei, sau alte aspecte ce tin de judecata in fond a cauzei si care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Nu pot fi considerate „cauza de micsorare a pedepsei”, care sa faca admisibila contestatia la executare, fata de dispozitiile art. art. 461 alin. (1) lit.d) din Codul de procedura penala, dispozitiile art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, nou introduse prin Legea nr.202/2010, intrata in vigoare la 25.11.2010, potrivit carora instanta pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii., in cazul in care inainte de inceperea cercetari judecatoresti inculpatul isi recunoaste vinovatia, dupa o procedura reglementata la alin. precedente ale aceluiasi articol, iar instanta ii admite cererea ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in timpul urmaririi penale. Declansarea procedurii simplificate prevazute de art.3201 din Codul de procedura penala, avand drept consecinta aplicarea dispozitiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala, poate avea loc doar in fata instantei de fond si pana la inceperea cercetarii judecatoresti.
In acelasi sens sunt si dispozitiile art-.458 din Codul de procedura penala, potrivit carora cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal. Or dispozitiile art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala nu prevad o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, ci doar posibilitatea aplicarii unei asemenea pedepse, in cazul in care instanta opteaza, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, pentru procedura „scurtata” descrisa in acelasi articol, in masura in care incuviinteaza aceasta procedura (care nu este obligatorie insa pentru judecatorul cauzei).
Intervenirea Legii nr.202/2010 nu poate fi invocata ca fiind, sub aspectul procedurii instituite prin art.3201 din Codul de procedura penala, nici o lege „mai favorabila”, in intelesul art.13 Cod penal, astfel ca nu pot fi invocate beneficiile acestei legi prin aplicarea art.13 Cod penal inculpatii aflati in curs de judecata la data de 25.11.2010, in masura in care in cauza s-a intrat in cercetarea judecatoreasca sau chiar s-a depasit faza judecatii in fond, neaflandu-ne in faza unei legi penale mai favorabile, iar in privinta legii procesual penale, aceasta este de imediata aplicare, necunoscand un principiu similar celui instituit de art.13 Cod penal. Cu atat mai putin, dispozitiile legale mentionate pot fi invocate si aplicate in faza executarii unei hotarari judecatoresti.
In consecinta, in baza art.461 al.1 Cod de procedura penala, va respinge contestatia la executare formulata de contestatorul T:M.S..
In temeiul art.192 al.2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata a 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu (de 100 lei) urmand a fi avansat din fondurile MJLC.

DISPOZITIV:

Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul T:M.S..
In temeiul art.192 al.2 C.p.p., obliga contestatorul la plata a 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu (de 100 lei) urmand a fi avansat din fondurile MJLC.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru contestator.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.01.2011.