CONTESTATIE DECIZIE DE CONCEDIERE

DOSAR NR.53950/3/2010

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE,
SENTINTA CIVILA NR. 6436
SEDINTA PUBLICA DIN 24.07.2012
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PRESEDINTE: NSG
ASISTENT JUDICIAR: SL
ASISTENT JUDICIAR: AT
GREFIER: TA
Pe rol solutionarea cererii formulata de reclamantul – parat TC in contradictoriu cu parata - reclamanta ICAS avand ca obiect  contestatie decizie de concediere.
Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 19.07.2012, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise la dosar instanta a amanat pronuntarea pentru astazi.

TRIBUNALUL

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 09.11.2010 sub nr. 53950/3/2010, reclamantul TC a chemat in judecata pe paratul (ICAS), solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea deciziei de concediere din 13.10.2010, reincadrarea pe postul detinut anterior si obligarea institutului la plata drepturilor salariale cuvenite.
In motivare, reclamantul a aratat ca decizia a fost emisa cu incalcarea C. muncii, intrucat concedierea colectiva a fost propusa pentru personalul silvic in cazurile in care au fost retrocedate suprafete de fond forestier, adresa Federatiei Sindicatelor Silva 105/2010 inaintata intimatei s-a solicitat revenirea asupra masurii, exista un post similar ocupat de o persoana a carei decizie de pensionare anticipata era eliberata cu data de 30.08.2010 si au existat angajari facute de intimat incepand cu luna ianuarie 2010.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 65 si urm, 78 si urm. din C. muncii si art. 112 si 268 C.pr.civ.
Parata a depus intampinare, solicitand respingerea ca neintemeiata a contestatiei, cu motivarea ca in anul 2010, urmare a dificultatilor economice, s-a restructurat intregul aparat al RNP Romsilva, din care Institutul face parte integranta, fiind redimensionate schemele de personal in scopul reducerii cheltuielilor, fiind respectate criteriile legale din contractul colectiv de munca.
A mai aratat parata ca postul reclamantului de cercetator stiintific gr. III nu mai era util in cadrul Laboratorului de Silvotehnica, in ultima perioada nemaifiind alocate fonduri si neexistand proiecte in derulare, bugetul Laboratorului fiind drastic diminuat si, in perioada anterioara, reclamantul nedesfasurand nici un proiect de cercetare.
A sustinut parata ca sindicatul si-a exprimat acordul cu privire la masurile de concediere si ca au fost indeplinite toate procedurile legale de informare a ITM si AMOFM, reclamantul beneficiind de termenul de preaviz si ca postul pentru care a optat reclamantul era doar temporar vacant, neputand fi ocupat pe perioada nedeterminata, astfel cum reclamantul a optat.
In plus, a aratat parata, prin adresa invocata de reclamant federatia Sindicatelor Silva a solicitat revenirea asupra masurii, iar nu inlaturarea ei in totalitate.
De asemenea, parata a formulat cerere reconventionala, solicitand ca, in situatia admiterii cererii principale, paratul sa fie obligat la restituirea sumei de 19242 lei reprezentand salariile compensatorii acordate ca urmare a concedierii.
Reclamantul a depus intampinare la cererea reconventionala (f. 72), solicitand respingerea acesteia ca neintemeiata, cu motivarea ca salariile compensatorii reprezinta o obligatie a angajatorului, iar in subsidiar a aratat ca, in masura in care se va admite cererea principala, se impune admiterea in parte a cererii reconventionale, in sensul restituirii sumelor compensatorii, insa fara actualizarea cu indicele de inflatie.
Prin cererea completatoare depusa ulterior (f.58), reclamantul  a aratat ca solicita anularea deciziei de concediere, repunerea partilor in situatia anterioara, obligarea intimatei la despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat executarea contractului de munca, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul a aratat ca, in urma comunicarii listei posturilor vacante, a optat pentru postul de inginer in cadrul Laboratorului de Management Forestier, in termenul prevazut in decizia de concediere, insa a fost informat ca acel post este temporar vacant, aceasta comunicare fiindu-i facuta dupa o zi de la data la care decizia de concediere incepea sa produca efecte.
A mai aratat reclamantul ca disponibilizarea sa a fost facuta cu incalcarea prevederilor C. muncii si fara consultarea directorului stiintific si a sefului laboratorului din care facea parte, prin disponibilizarea sa a fost desfiintat colectivul de mecanizare din ICAS desi RN Romsilva a inclus in programul de cercetare pe anul 2011 teme de cercetare de care urma sa se ocupe acest colectiv, compensatiile banesti nu i-au fost achitate iar directorul ICAS a realizat incadrari de personal in perioada premergatoare, in timpul si dupa efectuarea disponibilizarilor cu incalcarea C. muncii si a contractului colectiv de munca al Regiei.
A mai sustinut reclamantul ca in decizia contestata se motiveaza, in drept, ca aceasta se intemeiaza si pe HG 229/2009, care prevede, la art. 2 alin. 5, ca reincadrarea in noile structuri organizatorice si numarul de posturi aprobat se face in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii, iar hotararea 10/07.09.2010 a CA al RN a Padurilor Romsilva a fost emisa la un an si trei luni de la aceasta data, astfel ca in cazul deciziei sale de concediere nu sunt aplicabile dispozitiile HG 229/2009, si ca desfiintarea locului sau de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, faptul ca activitatea laboratorului ar fi fost nerentabila nefiind dovedit de parata.
Prin intampinarea la cererea completatoare (f. 78), parata a aratat ca masura concedierii colective a fost determinata de situatia economica, fiind propuse spre desfiintare un numar de 73 de posturi in cadrul ICAS, cu respectarea procedurii prevazute de C. muncii. In ceea ce priveste postul reclamantului, parata a aratat ca acesta nu isi mai gasea utilitatea in cadrul Laboratorului de Silvotehnica, intrucat bugetul acestuia a fost drastic diminuat ca urmare a dificultatilor economice iar proiectele de specialitate nu au mai fost in numar suficient incat sa justifice mentinerea unui numar mare de cercetatori in functie, cu atat mai mult cu cat in perioada anterioara reclamantul nu a mai desfasurat niciun proiect de cercetare.
A mai aratat parata ca prin nota din 13.07.2010, seful serviciului de resurse umane din RNP Romsilva a motivat obligativitatea adoptarii masurii de concediere colectiva prin desfiintarea posturilor nerentabile si nejustificate, iar sindicatul si-a exprimat acordul cu privire la numarul de salariati si denumirea departamentelor din cadrul carora sa se efectueze disponibilizari. De asemenea, a aratat parata, reclamantul a optat pentru incheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata desi postul pentru care optase era numai temporar vacant, astfel incat aceasta optiune nu a putut fi luata in considerare.
In fine, a aratat parata, prin adresa din 20.09.2010 federatia Sindicatelor Silva a solicitat doar revenirea asupra masurii de concediere colectiva iar nu inlaturarea ei in totalitate. De asemenea, desi initial s-au propus spre desfiintare 73 de posturi, in urma negocierilor numarul acestora s-a redus la 9, dintre care 2 in centrala institutului, posturi care nu isi justificau existenta. De asemenea, nu sunt reale afirmatiile in sensul ca s-ar fi alocat fonduri de teme de cercetare pentru colectivul din care facea parte reclamantului si ca s-ar fi efectuat angajari in timpul sau ulterior disponibilizarilor.
A fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a fost angajatul paratului Institutul de cercetari si Amenajari Silvice in temeiul unui contract individual de munca, indeplinind, la data concedierii sale, functia de cercetator stiintific principal gradul III in cadrul laboratorului de silvotehnica, astfel cum rezulta din fisa postului (f. 106).
Prin decizia nr. 412/13.10.2010, emisa in cadrul procedurii de concediere colectiva, s-a dispus incetarea contractului individual de munca  reclamantului.
Mai intai, se impune mentiunea ca validitatea deciziei contestate urmeaza a fi analizata in raport cu  normele in vigoare la momentul emiterii acesteia.
In conformitate cu art. 74 C. muncii, forma in vigoare la data emiterii deciziei, „decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
   a) motivele care determina concedierea;
   b) durata preavizului;
   c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
   d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.”
In plus, pentru procedura concedierii colective, art.68-72 C. muncii prevad o serie de conditii suplimentare, ca masuri de protectie a salariatilor.
In ceea ce priveste caracterul efectiv al desfiintarii postului, din organigramele si statele de plata prezentate de parata rezulta ca acesta nu se mai regaseste in structura organizatorica a paratei. Reclamantul nu contesta, de altfel, acest aspect, ci afirma ca reorganizarea nu era justificata din punct de vedere economic.
Din actele dosarului rezulta ca la nivelul RNP Romsilva a avut loc un amplu proces de reorganizare. Prin nota privind redimensionarea resursei umane din structura RNP Romsilva (f.13) au fost propuse spre desfiintare 1300 de posturi, dintre care 73 la nivelul ICAS Bucuresti.
Persoana juridica  are dreptul de a-si organiza activitatea in functie de necesitati, in scopul rentabilizarii,  iar normele legale  privind concedierea  urmaresc protejarea  salariatului de actiunile abuzive ale angajatorului, fara insa a se intelege ca interesul salariatului primeaza  fata de cel al angajatorului. Instanta nu este chemata sa analizeze legalitatea unei concedieri doar prin prisma motivelor invocate de salariat, ci si din punctul de vedere al angajatorului care are dreptul de a-si organiza activitatea in scopul eficientizarii sale. Un post poate fi desfiintat daca  nu este indispensabil angajatorului, neputandu-se considera ca o functie necesara la un moment dat este de folos angajatorului pentru totdeauna. Nu se poate nega dreptul angajatorului de a face schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri. 
Desfiintarea unui numar semnificativ de posturi reprezinta o masura de eficientizare a activitatii, avand ca efect reducerea cheltuielilor cu salariile. Decizia de concediere a reclamantului a avut la baza acte interne (decizia Directorului general a RNP Romsilva, hotararea CA, nota privind redimensionarea resursei umane), acte a caror valabilitate si procedura de adoptare nu a fost contestata.
Este adevarat ca reclamanta nu a prezentat calcule cu privire la rentabilitatea laboratorului de silvotehnica in care activa reclamantul, insa, astfel cum rezulta din Regulamentul de organizare si functionare al RNP Romsilva (anexa la HG 229/2009, art. 10 lit. b),  aceasta structura reprezinta un laborator de cercetare stiintifica, astfel de activitati nefiind, prin natura lor, producatoare de profit ci presupunand, astfel cum de altfel si reclamantul arata, alocarea de fonduri din alte surse. In aceste conditii, reducerea unor posturi are ca urmare scaderea necesarului sumelor alocate pentru plata salariilor si reprezinta o masura justificata.
In ceea ce priveste pretinsele angajari efectuate de parata in perioada procedurii de concediere colectiva, aceste afirmatii nu au fost dovedite. Din statele de functii nu rezulta ca in laboratorul in care lucra reclamantul au fost efectuate angajari. De altfel, potrivit art. 72 alin. 1 C. muncii, angajatorul  care a dispus concedieri colective nu poate face noi incadrari doar pe locurile de munca ale salariatilor concediati timp de 9 luni de la data concedierii acestora. Or, nu s-a contestat in  cauza ca posturile au fost in mod efectiv desfiintate, nemairegasindu-se in structura organizatorica a paratei.
In ceea ce priveste indicarea, printre altele, a HG 229/2009 ca temei de drept in decizia atacata, se constata ca acest act normativ vizeaza noua structura organizatorica a RNP Romsilva, constituind cadrul in care se desfasoara procesul de reorganizare, intrucat structura rezultata in urma reorganizarii nu poate fi diferita de cea aprobata prin actul normativ in discutie. De asemenea, se face referire la art. 10 din anexa la acest act normativ, respectiv regulamentul de organizare si functionare a RNP Romsilva, ce stabileste atributiile Consiliului de administratie.
Nulitatea actului juridic este sanctiunea care intervine pentru nerespectarea, la momentul intocmirii acestuia, a conditiilor impuse de lege pentru incheierea sa valabila. Or, continutul obligatoriu al deciziei de concediere fiind cel de la art. 74 C. muncii, indicarea actelor normative mentionate nu poate afecta validitatea deciziei.
De asemenea, desfiintarea unui colectiv ca urmare a desfiintarii postului detinut de reclamant reprezinta un element asupra caruia angajatorul are libertatea de a decide, in cadrul stabilirii noii sale structuri organizatorice, cata vreme aceasta nu incalca structura stabilita prin actul normativ (HG 229/2009).
In ceea ce priveste oferta de posturi vacante, se va retine ca, astfel cum s-a aratat prin decizia in interesul legii nr. 6/2011 pronuntata de ICCJ, dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii. Prin urmare, intimata nu avea obligatia legala de a comunica reclamantului lista posturilor vacante din unitate, astfel incat nerespectarea acestei obligatii nu ar putea atrage nulitatea deciziei de concediere.
Parata a ales sa comunice reclamantului o asemenea lista, acesta optand pentru un post temporar vacant, chestiune necontestata in cauza. Or, pe de o parte, parata nu putea dispune incadrarea reclamantului pe durata nedeterminata pe postul doar temporar vacant, iar pe de alta parte aceasta chestiune nu afecteaza validitatea deciziei de concediere. Chiar daca s-ar constata ca sustinerea reclamantului ar fi intemeiata, in temeiul acestei sustineri el nu ar putea fi reintegrat in postul supus desfiintarii, astfel cum a solicitat prin actiune, ci cel mult in postul pentru care a optat. O asemenea solicitare nu se regaseste insa in petitul prezentei cereri, cu completarile ulterioare.
In ceea ce priveste consultarea directorului stiintific si a sefului laboratorului, acestea nu sunt conditii impuse de lege pentru legalitatea deciziei de concediere, astfel incat incalcarea lor sa poata atrage sanctiunea nulitatii.
Cu privire la pozitia sindicatului, se va retine ca pentru validitatea procedurii de concediere legea nu impune acordul acestuia, art. 69 stabilind doar obligatia desfasurarii unei proceduri de informare si consultare a sindicatului, procedura respectata in cauza. Prin urmare, simplul dezacord al sindicatului cu privire la masura concedierii nu atrage nulitatea deciziei.
De asemenea, „existenta unui post similar ocupat de o persoana a carei decizie de pensionare anticipata este eliberata cu data de 30.08.2010”, invocata de reclamant in cererea initiala, nu a fost dovedita in cauza si nici detaliata in cererea completatoare. Reclamantul nu a invocat nici un aspect privind ordinea de prioritate la concediere sau continutul deciziei atacate sub acest aspect. In plus, reclamantul nu invoca faptul ca postul astfel vacantat la 30.08.2010 nu a fost inclus pe lista celor vacante ce i-a fost prezentata. In nici un caz, asadar, acest aspect nu ar putea atrage nulitatea deciziei de concediere.
In fine, pretinsa neplata a salariilor compensatorii nu afecteaza validitatea masurii concedierii, reclamantul avand la dispozitie o actiune in pretentii pentru a obtine realizarea drepturilor sale. De altfel, prin intampinarea la cererea reconventionala, reclamantul recunoaste indirect ca aceste sume au fost achitate (f.73).
Prin urmare, se va retine ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea conditiilor legale, astfel incat cererea principala este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Avand in vedere caracterul subsidiar al cererii reconventionale, in sensul ca parata a solicitat restituirea salariilor compensatorii doar in situatia in care s-ar fi admis cererea principala, cerere ce a fost insa respinsa, se impune respingerea cererii reconventionale ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge cererea principala completata formulata de reclamantul-parat TC domiciliat in , sector , str, nr., bl, sc, ap in contradictoriu cu paratul-reclamant ICAS cu sediul in comuna , b-dul , nr., judetul  ca neintemeiata.
Respinge cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant ICAS cu sediul in comuna, b-dul, nr, judetul  in contradictoriu cu reclamantul-parat TC domiciliat in , sector , str, nr., bl, sc., ap.ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 24.07.2012.

Presedinte               Asistent judiciar                   Asistent judiciar                  Grefier