Indeplinirea conditiilor pentru atragerea raspunderii contractuale

DOSAR NR. 11080/299/2009

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI- A  CIVILA
DECIZIA CIVILA  NR. 1304
Sedinta publica de la 8.06.2012
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE: Popescu Rodica
JUDECATOR: Vasilache Maria Aurelia
  JUDECATOR:  Balan Ionica
GREFIER: Manea  Camelia

Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta - reclamanta   SC E C I  SRL impotriva sentintei civile nr.  20375, pronuntata la data de 20.10.20110 de Judecatoria Sectorului 1  Bucuresti, in dosarul nr. 11080/299/2009,  in contradictoriu cu intimata - parata S.C.   D SA.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns recurenta - reclamanta, prin avocat, care depune imputernicirea avocatiala nr. 830280/2012 si intimata-parata, prin consilier juridic care depune imputernicirea de reprezentare la dosar
Procedura de citare este legal indeplinita.
 S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta,  dupa care,
Recurenta-reclamanta, prin avocat, depune la dosar  dovada achitarii taxei de timbru in valoare de 177.00 lei, respectiv, chitanta 1654445/29.05.2012 si timbru judiciar in valoare  de 3 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor pe exceptia de netimbrarii si nulitatii cererii de recurs si in sustinerea respectiv combaterea motivelor de recurs, urmand ca instanta sa solutioneze cu prioritate exceptiile puse in discutie .
Intimata - parata, prin avocat, arata ca taxa judiciara de timbru nu a fost depusa odata cu cererea de recurs.
 Recurenta - reclamanta, prin avocat, arata ca a fost depusa la dosar dovada achitarii taxei judiciare de  timbru, motiv pentru care solicita respingerea exceptiei de netimbrare.
Intimata - parata, prin avocat, solicita admiterea exceptiei nulitatii recursului intrucat cererea de recurs nu cuprinde toate datele prevazute de art. 3021 alin 2 lit. a) C. p. civ,  si  de asemenea recursul nu a fost motivat in termenul  legal. 
Recurenta - reclamanta, prin avocat, solicita respingerea exceptiei nulitatii recursului deoarece prin Decizia nr. 176/2005 a Curtii Constitutionale prevederile art. 3021 alin 2 lit. a) C. p. civ,  au fost declarate neconstitutionale, iar recursul a fost motivat prin chiar cererea de recurs  formulata in termenul de 15 zile de la data comunicarii sentintei . 
Recurenta - reclamanta, prin avocat, apreciaza ca sentinta civila pronuntata de instanta fond este nelegala si netemeinica, in mod gresit retinandu-se de catre instanta de fond ca reclamanta nu a inregistrat factura in contabilitate deoarece nu exista un contract. Instanta de fond nu a efectuat o analiza corecta a probelor, din intregul material probator rezultand ca parata si-a asumat obligati8a de a plati comisionul de intermediere. De altfel, intimata  nici nu a contestat obligatia de plata ci faptul ca factura fiscala nu a fost emisa in baza unui contract incheiat in forma scrisa. Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei civile pronuntate de instanta de fond, in sensul admiterii  actiunii  cu  cheltuieli de judecata.
Intimata - parata, prin avocat,  apreciaza ca sentinta civila pronuntata de instanta fond este legala si temeinica, in mod corect fiind respinsa actiunea,   factura deoarece reclamanta nu a facut dovada pretentiilor solicitate factura fiscala invocata nefiind acceptata la plata. Solicita respingerea recursului, mentinerea sentintei civile pronuntate de  instanta de fond,  fora cheltuieli de judecata.
          Tribunalul in temeiul art.150 Cod de procedura civila declara dezbaterile inchise si retine cauza spre solutionare.


T R I B U N A L U L,

Prin sentinta civila nr. 20375/20.10.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.11080/299/2009, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta  SC  E  C  I SRL in contradictoriu cu parata S.C. D S.A., ca neintemeiata si a respins cererea  reclamantei   de acordare  a cheltuielilor de judecata  ca neintemeiata.
 Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut din probele administrate ca reclamanta s-a obligat sa intermedieze vanzarea apartamentului   situat in Bucuresti , proprietatea paratei.
La data de 12.02.2009, reclamanta a emis factura nr. 5128896 pentru suma de 4272,9 lei (1000 Euro) reprezentand prestari servicii conform contract.
Factura susmentionata nu a fost achitata de catre parata, fiind contestata de catre aceasta, aspect sustinut de notificarea nr. 044/20.02.2009, in care se arata ca  factura nu a putut fi inregistrata in contabilitate deoarece nu are la baza un contract.
Desi reclamanta afirma ca pretul convenit intre parti reprezentand comision de intermediere s-a stabilit la suma de 1500 Euro, prin probele administrate, aceasta nu a facut in niciun fel dovada sustinerilor sale conform art. 1169 C. civ. si art. 129 alin. 1 teza  2 C. proc. civ.
Instanta de fond a retinut ca potrivit facturii nr. 5128886 emisa pentru suma de 1915,5 lei (500 Euro)  si raspunsurilor la interogatoriul administrat   paratei, rezulta ca pentru intermedierea vanzarii imobilului situat in Bucuresti., str. Gura Ialomitei, bl. PC9, se. 5, et. 2, sector 3 s-a stabilit un pret de 500 Euro si nu 1500 Euro.
Conform extrasului de cont nr. 36 , parata a achitat suma de 1915,5 lei           (500 Euro) reprezentand comisionul de intermediere pentru vanzarea apartamentului.
Instanta a mai retinut ca factura emisa de reclamanta pentru suma de 4272,9 lei ( 1000 Euro) nu poarta stampila societatii parate, este contestata de catre aceasta si in lipsa coroborarii cu celelalte probe administrate nu poate antrena obligatia de plata a societatii parate.
In temeiul art. 274 C. proc. civ. instanta de fond a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata. Impotriva  aceste sentinte a formulat recurs  reclamanta  S.C. E C  I SRL  considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivarea cererii  de recurs  s-a aratat  ca :
1 .In primul rand, motivarea hotararii judecatoresti facuta de instanta de fond, in raport de probele administrate in cauza, este straina de pricina dedusa judecatii atat prin pretinsa cercetare judecatoreasca facuta, cat si prin aplicarea temeiurilor de drept incidente, dar si la care s-a raportat instanta de fond.
2. Hotararea  instantei de fond este nelegala a prin raportare la dispozitiile art. 1169 Cod civil, art. 1174 Cod civil, art. 1176 Cod civil, art. 969 Cod civil si art.129 Cod proc. civ., in sensul ca din continutul actelor care justificau atat obiectul cererii de chemare in judecata, cat si pretentia dedusa judecatii rezulta ca  intimata parata datoreaza societatii reclamante obligatia derivata din factura nr. 5128896/12.02.2009 emisa pentru suma de 4.272 lei, suma ce reprezinta contravaloare prestari servicii de intermediere imobiliara.
Recurenta a invocat in sustinerea pretentiilor formulate notificarea formulata de catre intimata D SA cu nr. 044/20.02.2009 prin care intimata a raspuns „ ca urmare a adresei transmise de dvs. cu nr. 51/19.02.2009, va aducem la cunostinta ca factura cu nr. 5128896/12.02.2009 nu a putut fi inregistrata in contabilitate deoarece nu arce la baza un contract, drept urmare nici nu a putut fi platita”.
Acelasi lucru rezulta si din continutul facturii mai sus evocata care a fost comunicata intimatei parate si semnata la rubrica „semnatura de primire”  de catre reprezentantul legal al intimatei D, care in lipsa unei obligatii de natura celei consemnate in factura, nu ar fi semnat documentul transmis.
In acelasi sens, este si raspunsul la interogatoriu dat de catre intimata parata la intrebarile nr.3, 6 si 9 din care rezulta ca partile au convenit comisionul pentru serviciile de intermediere pe care societatea le-a prestat si, de asemenea, din factura emisa anterior, respectiv factura nr. 5128886/05.12.2008, rezulta ca obligatiile intimatei parate privind plata comisionului de intermediere au existat si ca plata acestora era facuta de catre intimata parata indiferent daca la baza raporturilor comerciale exista un contract sau nu.
Astfel, din notificarea facuta recurentei  rezulta ca intimata recunoaste existenta obligatiei de plata, recunoaste suma pe care o datoreaza societatii reclamante cu titlu de comision de intermediere, recunoaste factura sub aspectul continutului si semnaturii, singurul impediment in a face plata in ceea ce o priveste este lipsa unui contract in forma scrisa pentru a inregistra in contabilitate factura si pentru a se efectua plata . Aceasta proba este in stransa legatura cu factura emisa de societatea reclamanta pentru pretentia dedusa judecatii, factura care poarta semnatura reprezentantului legal al societatii, reprezentant legal care in lipsa unei obligatii reale si cuantificata la pretul din factura in mod neindoielnic nu ar fi  semnat nici macar de primire documentul, l-ar fi  restituit si ar fi refuzat a face orice mentiune cu privire la cele pretinse inlauntrul lui.
Ca atare, in opinia recurentei cele doua inscrisuri fac dovada suficienta a existentei  dreptului de creanta   la cuantumul pretins de aceasta  in cererea de chemare in judecata, nefiind necesara o alta dovada pentru a se demonstra evidenta in cauza.
Fata  de apararea formulata de catre intimata parata cum ca pentru a putea justifica plata era nevoie de o conventie scrisa, si ca acesta ar fi  fost un impediment in inregistrarea in contabilitate, dar si a platii efective a creantei este de observat ca dovada raportului juridic intre parii in sensul dispozitiilor art. 969 Cod civil a fost facuta prin insasi intampinarea depusa la dosarul cauzei de catre intimata parata, unde aceasta face vorbire de existenta unei invoieli, a unei conventii de intermediere imobiliara, de asemenea existenta conventiei este dovedita de raspunsurile date la interogatoriu de catre intimata parata la intrebarile 1.2 3, 4 si 7, de unde rezulta aceasta conventie intre parti, fapt ce denota ca raporturile juridice dintre parti au fost clar, precis si efectiv determinate.
In opinia recurentei este evident ca si-a executat obligatia asumata avand in vedere actele juridice translative de proprietate unde reclamanta a fost parte ca si consilier al intimatei, fapt ce obliga intimata la executarea obligatiei corelative a platii comisionul de intermediere.
Instanta de fond, prin hotararea pronuntata nu face decat sa etaleze atat  necunoasterea pretentiei deduse judecatii, dar si lipsa de cercetare a probelor care justifica actiunea, motiv pentru care, in aprecierea recurentei  cele concluzionate de instanta sunt straine de cauza dedusa judecatii .
Potrivit art. 1169 Cod civil, dar si potrivii recunoasterilor partilor, intimata parata nu a contestat existenta obligatiei de plata ci a contestat existenta unei conventii scrise care sa stea drept suport pentru executarea acestei obligatii.
Intr-o buna apreciere a dispozitiilor art. 1169 Cod civil obligatia de probatiune in ceea ce o priveste trebuia raportata doar la existenta conventiei de intermediere imobiliara asumata de parti si la existenta prestatiei reciproce intre parti dupa o prealabila executare a obligatiei de catre recurenta .
Cum intimata a recunoscut ca aceasta conventie exista  desi nu a fost scrisa, cum ca prestatiile de intermediere au fost executate, obligatia de plata a comisionului exista independent de existenta unui contract in forma scrisa.
Ca atare, considera ca pretentiile sale au fost probate asa incat instanta de fond trebuia sa admita actiunea.
Recurenta a mai aratat ca este de remarcat ca  intimata,  nu a contestat continutul facturii, nu a contestat  semnatura de pe aceasta, nu exista nicaieri mentiunea ca nu confirma existenta obligatiei de plata, asa incat potrivit dispozitiilor art. 1176 Cod civil raportat la art. 1174 Cod civil coroborate cu art. 1204 si art. 1206 Cod civil, factura in baza careia se pretinde plata are caracterul unui act autentic intre parti,  in conditiile in care recunoasterea inscrisului reprezinta o marturisire in sensul legii asupra careia intimata parata nu mai poate reveni.
Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii instantei de fond, in sensul  admiterii actiunii si obligarii intimatei la plata debitului si la plata cheltuielilor de judecata.
Intimata SC D SA a formulat intampinare prin care a  invocat pe cale de exceptie nulitatea recursului pentru nerespectarea conditiilor privind forma cererii de recurs, conform prevederilor art. 302 indice 1 alin 1, lit. a) din Codul de procedura civila, prin neindicarea de catre recurentul reclamant pentru ambele societatii a sediului, numarului de inmatriculare in registrului comertului, codul fiscal si contului bancar;
De asemenea intimata a aratat ca cererea de recurs este lovita de nulitate absoluta conform dispozitiilor art. 306 alin. (1) Cod procedura civila, aceasta nefiind motivata de catre recurent in termenul legal de 15 zile de Ia comunicarea hotararii.
Totodata intimata a aratat ca cererea de recurs nu este timbrata conform dispozitiilor art. 2 indice 1 litera d din Legea nr. 146/1997 actualizata;
Recurenta a mai aratat ca cererea de recurs este neantemeiata in raport de disp. art. 969, 1174 Cod civil invocate de recurent care sustine ca intre  parti  s-a incheiat un contract, motiv pentru care solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond. 
In motivarea intampinarii intimata a aratat ca prin notificarea comunicata avand nr. 044/ 20.02.2009, se contesta continutul facturii prin faptul ca acesta a fost refuzata la plata, aceasta neavand nici un temei legal deoarece serviciul facturat este „prestari servicii conform contract" si odata ce nu exista contract nu exista nici obligatie de plata.
Cu privire la acest aspect, intimata a aratat ca factura este un act unilateral al reclamantei, semnat de primire fara a fi insa acceptat la plata.
 Intimata a precizat ca nu a  incheiat  un contract cu recurenta, pentru ca nu si-a asumat fata de aceasta vreo obligatie de plata, alta decat cea deja indeplinita. De asemenea, intimata a aratat ca recurenta este un prestator specializat de servicii imobiliare si nu ar fi putut sa-i presteze servicii fara sa-i comunice si sa convina in prealabil un pret al acestora,  ceea ce nu este cazul in prezenta cauza.
In acest sens, intimata a invocat Decizia nr. 4676/06.10.2000 a Curtii Supreme de Justitie, respectiv Decizia nr. 1689/2004 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care stabileste ca primirea facturii de catre un angajat al beneficiarului, nu echivaleaza cu acceptarea platii, intrucat primirea facturii este un act material, in timp ce acceptarea facturii necesita o manifestare de vointa a persoanei autorizate, de a face plata facturii. Ca urmare, inmanarea facturilor, nu echivaleaza cu acceptarea continutului prestatiilor inserate in inscris.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului reclamant ca factura mentionata mai sus, ar avea caracterul unui act autentic, intimata a aratat ca  aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de art. 1180 Cod civil conform caruia actul sub semnatura privata care genereaza obligatii ale uneia dintre parti, trebuie sa aiba mentiunea „bun si aprobat", cu mentionarea alaturat a sumei, in cifre si litere. Mai mult de atat art. 1174 Cod civil invocat de recurentul reclamant face referire la actul autentic sau cel sub semnatura privata care are la baza un contract/conventie, ori  in prezenta cauza nu este vorba despre asa ceva .
Referitor la sustinerile recurentului reclamant privitoare la raspunsul la interogatoriu, intimata a precizat ca pentru intermedierea vanzarii imobilului, societatea a platit un comision de 500 euro, facturat prin factura nr. 5128886/ 05.12.2008, si achitat cu O.P. nr. 754 din data de 08.12.2008. In acest sens, factura emisa de catre recurenta-reclamanta are ca obiect prestari servicii, fara a face mentiunea ca valoarea sa ar reprezenta plata partiala a serviciilor prestate, ori daca ar fi fost vorba de un comision mai mare recurenta reclamanta ar fi mentionat acest lucru sau ar fi  emis factura pe intreaga suma.
Ca urmare, serviciile de intermediere a vanzarii imobilului, au fost achitate prin factura nr. 5128886/05.12.2008, parata avand chiar de la data emiterii primei facturi, nelamuriri cu privire la neprezentarea unui contract care sa fie semnat cu recurenta-reclamanta, pe care l-a solicitat acesteia pentru a putea avea o justificare a sumei achitate, dar care nu a parvenit societatii ulterior, nici pana in prezent. Prin urmare, considera ca nu are nicio obligatie de plata fata de recurenta-reclamanta, la aceasta data, contestand in mod expres continutul facturii asupra careia reclamanta a formulat pretentii.
In drept,  au fost invocate  dispozitiile art. 308 alin. (2) raportat art. 115-118 din Codul de procedura civila, art. 1180 Cod Civil.
Analizand exceptia  de netimbrarea a recursului, tribunalul, avand in vedere prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, C. p. civ o va respinge ca neantemeiata, constatand ca recurenta si-a indeplinit pana la primul termen de judecata obligatia de a timbra cererea de recurs, depunand la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru in suma de 177 lei, respectiv chitanta nr. 1517791/29.05.2012 si timbru judiciar in valoare de 3 lei.
Tribunalul va respinge, ca neintemeiata si exceptia nulitatii cererii de recurs, intemeiata pe dispozitiile art. 3021 alin 1 lit. a) C. p. civ, avand in vedere ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 176/2005 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale invocate, constatandu-se ca acest text de lege este neconstitutional in ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absoluta a omisiunii de a se preciza in cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul bancar”, precum si - daca recurentul locuieste in strainatate - „domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul”.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului pentru nemotivarea sa in termenul legal de 15 zile de la data comunicarii hotararii, prevazut de art. 306 alin. 1 C. p. civ, Tribunalul  o va respinge ca neintemeiata, avand in vedere ca recursul a fost motivat in termenul legal, prin chiar cerere de recurs, formulata la data de 25.03.2011 (data postei), hotararea fiind comunicata reclamantei la data de 10.03.2011 conform dovezii de comunicare a sentintei aflata la f. 76- dosar fond.  
Analizand hotararea atacata in raport de motivele invocate de recurenta-reclamanta si de prevederile legale incidente, Tribunalul apreciaza recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma :
Prin cererea dedusa judecatii reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 4272 lei reprezentand contravaloarea serviciilor de intermediere a vanzarii apartamentului proprietatea paratei.
Tribunalul apreciaza ca nefondat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.p.civ, intrucat motivarea hotararii nu este straina de natura pricinii, instanta de fond analizand pretentiile reclamantei in raport de probele administrate in cauza, in conditiile in care intre parti nu s-a incheiat o conventie in forma scrisa, reclamanta avand obligatie de a face dovada sustinerilor sale  conform prevederilor art. 1169 C. civ.
Din inscrisurile depuse la dosar, tribunalul retine ca reclamanta a intermediat vanzarea apartamentului proprietatea paratei, situat in Bucuresti, incheindu-se contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 194/12.02.2009 .
Coroborand factura fiscala  nr. 5128886/05.12.2008 acceptata la plata de parata  cu  raspunsul paratei la interogatoriu, tribunalul retine ca dat fiind acordul de vointa al partilor pentru plata unui comision de intermediere a vanzarii imobilului propriertatea paratei, se retine ca intre parti s-a incheiat o conventie - negotium juris -  prin care parata s-a obligat sa achite reclamantei un comision pentru intermedierea vanzarii imobilului proprietatea sa.
In ceea ce priveste comisionul convenit de parti, reprezentand pretul serviciilor se intermediere a vanzarii, revine reclamantei sarcina de a dovedi  , conform prevederilor art. 1169 C. civil, valoarea asupra careia partile au convenit si neandeplinirea de catre parata a obligatiei de plata asumate .
Din probatoriul administrat in cauza,  rezulta ca ulterior emiterii facturii fiscala  nr. 5128886/05.12.2008 pentru un comision in suma de 500 Euro, reclamanta a emis si factura fiscala 5128896/12.02.2009 in suma de 1000 euro.
In opinia tribunalului, faptul ca factura fiscala nr. 5128896/12.02.2009 a fost semnata pentru primire, nu echivaleaza cu o acceptare la plata.
Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata, iar nu un inscris autentic asa cum sustine recurenta reclamanta, care constata executarea unei operatiuni comerciale. Ca orice inscris sub semnatura privata, factura comerciala face dovada impotriva emitentului, iar impotriva destinatarului doar daca a fost acceptata.
Cat priveste acceptarea facturii, ea poate fi expresa ori tacita.  Acceptarea este expresa cand destinatarul semneaza cu mentiunea „acceptat” pe un exemplar al facturii pe care il restituie emitentului, ca si atunci cand destinatarul confirma factura printr-un alt inscris (fax, scrisoare, telegrama, etc. ), iar acceptarea este tacita atunci cand ea este rezultatul manifestarii de vointa neindoielnice care atesta vointa de acceptare a facturii.
Tocmai pentru ca acceptarea facturii tacita sau expresa reprezinta un act juridic care obliga pe comerciantul acceptant la plata, acceptarea trebuie sa fie manifestarea vointei persoanei care angajeaza pe comerciant in raporturile cu tertii .
Or, in cauza de fata, factura a fost semnata doar de primire, fara a cuprinde o mentiune in sensul acceptarii la plata, iar din cuprinsul  notificarii  nr. 44/20.02.2009, rezulta ca parata a refuzat plata facturii nr. 5128896/12.02.2009 , aratand ca nu a  fost inregistrata  in contabilitate si nici platita deoarece nu are la baza un contract incheiat intre parti.
Se observa ca in cuprinsul acestei notificari parata nu a facut referire  la existenta unui contract in forma scrisa ci la faptul ca nu exista o conventie a partilor care sa stea la baza emiterii acestei facturi. De altfel, in raspunsul la interogatoriu (intrebarea nr. 3 si 4 ), parata a aratat ca a convenit cu  reclamanta doar plata comisionului de 500 de Euro, comision pe care l-a si achitat, desi reclamanta nu i-a mai trimis conventia in forma scrisa.
Avand in vedere aceste aspecte, poate fi retinuta  sustinerea recurentei in sensul ca parata intimata a contestat doar existenta unei conventii scrise,  iar nu si obligatia de plata a creantei pretinse, cata vreme nici pentru prima factura nu a existat un contract in forma scrisa si, cu toate acestea, parata a inregistrat factura in contabilitate si a achitat-o.
De altfel,  pozitia paratei in sensul recunoasterii doar a comisionului in suma de 500  euro rezulta fara echivoc din raspunsul la interogatoriu ce se coroboreaza cu notificarea  nr. 44/20.02.2009.
Intrucat prin probele administrate in cauza, reclamanta nu a facut dovada obligatiei de plata asumate de parata privind plata unui comision de intermediere a vanzarii cumpararii imobilului proprietatea sa, in suma de 1500 euro si, prin urmare, nici indeplinirea conditiilor pentru atragerea raspunderii contractuale a paratei conform art. 969, art. 1073 C. civ, tribunalul apreciaza ca nefondate si celelalte criticile formulate de recurenta ce se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. p. civ., in mod corect instanta de fond  respingand actiunea,  ca neantemeiata, 
In raport de cele retinute mai sus si  fasa de dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. p. civ si art. 304 1 C. p. civ, in temeiul art. 312 alin 1 C.p.civ.  tribunalul va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

  Respinge  ca neintemeiate  exceptiile  nulitatii recursului  si netimbrarii acestuia.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamanta E C I SRL, cu sediul in  Bucuresti, sector 6  impotriva sentintei civile nr.20375 pronuntata la data de 20.10.2010 de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in dosarul nr. 11080/299/2009,  in contradictoriu cu intimata - parata S.C.  D SA, cu sediul in  Bucuresti,  ca nefondat.
Ia act ca intimata  nu solicita  cheltuieli de judecata .
Irevocabila .
Pronuntata in sedinta publica , azi  08.06.2012. 
   
                                 Pentru
PRESEDINTE        JUDECATOR           JUDECATOR            GREFIER
 Jud.  Popescu Rodica      Vasilache Maria Aurelia         Balan Ionica                  Manea Camelia
Aflat in C.O semneaza
                 Presedinte Sectie .











Red.jud.B.I
Dact.F.I.
Ex.2/27.07.2012
Judecator fond –  Radu  Bianca  Elena
Judecatoria sector 1 Bucuresti – dosar nr.11080/299/2009