Actiune in retrocedarea terenului expropriat, fondata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. Optiunea reclamantului de a continua judecata actiunii in retrocedare. Neefectuarea procedurii administrative reglementata de Legea nr. 10/2001. Cons...

In ipoteza in care reclamantul nu a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a exproprierii terenului sau, conform Legii nr. 10/2001, neintelegand sa urmeze procedura reglementata de aceasta lege speciala, ci a optat pentru continuarea judecatii cererii de retrocedare a terenului, in speta raman aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
In cazul in care bunul a fost folosit in parte pentru realizarea obiectivului de utilitate publica, se va restitui exclusiv terenul liber, instanta neputand acorda despagubiri pentru terenul ocupat de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea.

Prin actiunea promovata la data de 4.08.2000 si precizata pe parcursul procesului, reclamanta C.M. a solicitat obligarea Primarului Municipiului Constanta si a Consiliului Local Constanta sa ii restituie in proprietate terenul expropriat, avand in vedere ca in prezent posibilitatea retrocedarii terenurilor expropriate este reglementata de dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
S-a motivat de reclamanta ca a fost proprietara unei suprafate de 337,5 mp. teren situat in Constanta, str. E.G. nr. 26, teren ce a fost expropriat in anul 1984, iar cladirea aflata pe acest teren a fost demolata, ca in urma exproprierii nu a fost dezdaunata, intrucat despagubirile calculate au fost modice.
In raport de precizarea obiectului actiunii Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, Tribunalul Constanta prin decizia civila nr. 2631 pronuntata la 24.10.2002, a casat sentinta civila nr. 5427 din 14.03.2002 a Judecatoriei Constanta si a retinut cauza pentru solutionarea pe fond a cererii de chemare in judecata modificata, facand aplicarea prevederilor art. 2 pct. 3 lit. "e" Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanta a admis in parte cererea formulata de reclamanta si a dispus restituirea de catre parati a terenului liber din suprafata totala de 337,5 mp. situat in Constanta, str. E.G. nr. 26.
S-a retinut ca cererea reclamantei este supusa dispozitiilor Legii nr. 33 din 1994 reprezentand o actiune de restituire a unui imobil expropriat.
Exproprierea poate opera doar pentru o cauza de utilitate publica, dar cu conditia unei plati juste si proportionale, ceea ce in speta nu s-a realizat, chiar daca scopul acesteia a fost atins in  realitate.
Apelul declarat de reclamanta a fost admis de Curtea de Apel Constanta care prin decizia civila nr. 1372/C/7.12.2004, facand aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 teza a II-a Cod procedura civila, a anulat hotararea instantei de fond si s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
S-a avut in vedere ca prin cererea formulata reclamanta a solicitat restituirea unui alt teren echivalent in locul celui expropriat, fie acordarea de drepturi banesti atat pentru teren cat si pentru constructie.
Reclamanta a aratat ca terenul nu poate fi restituit in natura intrucat pe acesta se afla un punct termic, spatii si alei pietonale care deservesc ansamblul de locuinte Bdul L.
Potrivit principiului disponibilitatii, obiectul cererii este stabilit de reclamant, iar instanta este tinuta de cererea reclamantului, neputandu-i depasi limitele, avand obligatia de a se pronunta numai cu privire la ceea ce s-a cerut.
In cauza, prima instanta a obligat paratii la restituirea terenului in natura, pronuntandu-se astfel pe altceva decat ceea ce s-a cerut, incalcand principiul disponibilitatii partii.
Instanta de apel, dupa evocarea fondului cauzei, prin decizia civila nr. 49/C728.03.2006 a respins contestatia reclamantei ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea de Apel Constanta a retinut in esenta ca dispozitiile art. 35 si 36 din Legea nr. 33/1994 se aplica exproprierilor efectuate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 33/1994, in situatia in care imobilele expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului de utilitate publica pana in acel moment si nici pana in momentul cererii de retrocedare avand la baza acest temei legal. Cum in speta exproprierea s-a consumat integral, cererea de retrocedare a terenului intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea 33/1994 este nefondata, iar repararea prejudiciilor aduse  fostilor proprietari prin acordarea in compensare a altor bunuri sau servicii se poate realiza numai in temeiul Legii 10/2001.
Prin decizia nr. 9720/24.11.2006 Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul formulat de reclamanta C.M. si a casat decizia civila nr. 49/28.03.2006 a Curtii de Apel Constanta, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta solutie Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca instanta de apel, dupa anularea sentintei si evocarea fondului, a pronuntat o hotarare cu incalcarea principiului "non reformatio in pejus". Astfel, s-a constatat ca prin sentinta civila nr. 1401/28.11.2003 Tribunalul Constanta a dispus restituirea catre reclamanta a terenului liber din totalul suprafetei de 337,5 mp ce a facut obiectul exproprierii, iar in apelul promovat de reclamanta, dupa anularea sentintei pronuntata de Tribunalul Constanta, Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondata cererea reclamantei, agravandu-i situatia in propria cale de atac.
Dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 2217/36/2007.
La termenul de judecata din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanta reinvestita cu solutionarea pe fond a cererii reclamantei, a solicitat acesteia sa faca precizari cu privire la obiectul cererii deduse judecatii si respectiv temeiul de drept si sa arate daca, in conditiile in care, pe parcursul solutionarii prezentului litigiu a  intrat in vigoare Legea nr. 10/2001, intelege sa solicite repararea prejudiciului suferit prin exproprierea terenului in suprafata de 337,5 mp, conform acestei proceduri speciale. S-a mai solicitat reclamantei sa precizeze daca a formulat notificare cu privire la terenul expropriat in conditiile Legii nr. 10/2001.
La termenul de judecata din 19 decembrie 2007, atat in precizarile scrise cat si in concluziile expuse prin aparatorul calificat, reclamanta a invederat instantei ca isi mentine pretentiile intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 33/1994, in sensul de a-i fi restituit in schimbul terenului expropriat nelegal, un alt teren de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici edilitare, neintelegand ca repararea prejudiciului suferit sa se realizeze in procedura speciala reglementata de Legea nr. 10/2001.
Fata de obiectul cererii reclamantei - retrocedare teren conf. art. 35 din Legea nr. 33/1994 - si avand in vedere principiul disponibilitatii partilor in procesul civil si principiul "non reformatio in pejus" instanta de apel retine urmatoarele:
Reclamanta C.M. a dedus judecatii incalcarea dreptului sau de proprietate asupra terenului situat in Constanta, str. E.G. nr. 26, in suprafata de 337,5 mp, expropriat in baza Decretului de expropriere nr. 344/1984, solicitand restituirea terenului liber, neafectat de detalii de sistematizare si, in ipoteza in care exproprierea si-a produs efecte integral, sa i se restituie un teren in compensare.
Actiunea a fost promovata la data de 4.08.2000, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 si, pe parcursul solutionarii, reclamanta si-a precizat temeiul de drept ca fiind art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 6/27.09.1999 (publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr. 636/1999), in recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca dispozitiile art. 35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
Aceasta dezlegare data problemei de drept ce vizeaza aplicabilitatea in timp a dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 este obligatorie pentru instanta, in conditiile in care prezenta cauza se afla pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, iar reclamanta nu a optat in conditiile art. 46 din aceasta lege, pentru suspendarea cursului judecatii si realizarea pretentiilor sale in procedura reglementata de noua lege.
Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privata constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin.(3) din Constitutie, de art. 481 C.civil si ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, o masura cu caracter exceptional de restrangere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusa decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca "daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica".
Prin aceasta reglementare se da astfel posibilitatea sa se revina asupra exproprierii dispuse pentru cauza de utilitate publica atunci cand, din diverse motive, nu au inceput lucrarile pentru aducerea la indeplinire a scopului in care s-a facut exproprierea si nici nu a fost manifestat interesul in realizarea acelui scop printr-o noua declaratie de utilitate publica.
Legea nr. 33/1994 nu reglementeaza insa modalitatea de reparatie a prejudiciiilor produse fostilor proprietari prin exproprierea terenurilor si afectate ulterior scopului pentru care au fost expropriate, procedura repararii acestor prejudicii fiind reglementata printr-o lege speciala - legea nr. 10/2001.
In speta se retine ca reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciilor in temeiul Legii nr. 10/2001 si nici nu a facut dovada ca dupa intrarea in vigoare a acestei legi a adresat unitatii administrative detinatoare, o notificare, iar in absenta oricarui raspuns la aceasta notificare, solicita instantei sa se pronunte direct pe fondul pretentiilor sale, in temeiul art. 22 coroborat cu art. 11 din Legea 10/2001 republicata.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii partilor, care presupune faptul ca partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a se pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare pe fondul pretentiei supusa judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. Solutionand cauza in raport de dispozitiile Legii nr. 33/1994, instanta constata ca, potrivit expertizei efectuata de ing. A.V., terenul in suprafata de 337,50 mp expropriat in baza Decretului 344/1984 a fost partial afectat de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea, o suprafata de 229,58 mp fiind ocupata de constructia unui punct termic si o cale de acces la imobil, fiind libera o suprafata de 98,83 mp reprezentand poligonul ABJKLA din planul anexa la expertiza.
Constatandu-se ca aceasta suprafata de teren este libera de constructii si nu este afectata exploatarea punctului termic si pentru a respecta pincipiul "non reformatio in pejus", conform dispozitiilor deciziei de casare, se va admite in parte actiunea reclamantei, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 33/1994 si se va dispune restituirea terenului liber, neafectat de utilitate publica dupa expropriere.
Se va retine ca in primul ciclu procesual Tribunalul Constanta, prin sentinta civila 1401/28.11.2003 a obligat paratii sa restituie reclamantei terenul liber din totalul de 337,50 mp ce a facut obiectul exproprierii, fara a identifica suprafata lotului liber.
Dupa anularea acestei hotarari si rejudecarea cauzei, in urma admiterii probei cu expertiza tehnica imobiliara, s-a identificat terenul liber ca fiind in suprafata de 98,83 mp, poligonul ABJKLA, bun ce urmeaza a fi restituit reclamantei.
In ceea ce priveste diferenta din terenul expropriat in suprafata totala de 337,50 mp, se retine ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, terenul este ocupat de constructia unui punct termic, situatie in care cererea de restituire a acestui teren este nefondata.
Referitor la cererea de atribuire a unui teren in suprafata de 337,5 mp in compensarea celui ce a facut obiectul exproprierii in baza Decretului nr. 344/1984, se constata ca este nefondata, repararea prejudiciului cauzat reclamantei, in aceasta modalitate putandu-se realiza numai in contextul Legii nr. 10/2001 si numai in ipoteza in care unitatea notificata detine terenuri ce pot fi oferite in compensare.
Cum in cauza reclamanta nu a probat faptul ca a formulat notificare conform Legii 10/2001 si nu a cerut repararea prejudiciilor suferite in baza acestei legi, iar paratii Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta au aratat ca nu detin terenuri pentru a fi oferite in compensare, toate terenurile disponibile la inceputul lunii martie 2008 fiind deja atribuite in compensare in procedura Legii 10/2001 altor persoane indreptatite, urmeaza a se respinge aceasta cerere a reclamantei ca nefondata.
Masura compensarii cu alte bunuri - in speta teren - este la latitudinea detinatorului imobilului notificat, singura entitate care poate aprecia daca masura este sau nu posibila.
Includerea terenurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine Consiliului Local, in temeiul art. 38 lit. "h" din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este indrituita sa analizeze daca un bun proprietate a unitatii administrativ teritoriala trebuie sa fie mentinut sau nu in proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale. Instanta de judecata nu poate dispune de un alt bun decat cel inscris in lista bunurilor disponibile, peste vointa titularului dreptului, iar in lipsa unor bunuri disponibile nu poate dispune obligarea unitatii administrativ teritoriale la predarea unui teren echivalent ca valoare si caracteristici edilitare.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 35 din Legea nr. 33/1994 se admite in parte actiunea reclamantei, paratii fiind obligati sa restituie reclamantei terenul liber in suprafata de 98,83 mp identificat in anexa la raportul de expertiza A.V.
Conform art. 276 C.pr.civ. compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de parti.