Plangere contraventionala

SENTINTA CIVILA NR. 2804 din 17.0.52011 -                                    - plangere contraventionala -

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.06.2010, sub nr. 5406/279/2010, petenta xx a formulat, in contradictoriu cu intimatul xx, plangere impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala seria XXX nr. 0278171 din data de 21.05.2010, invocand lipsa calitatii de subiect activ, solicitand anularea procesului-verbal, iar in subsidiar inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca, pe cale de exceptie, invoca lipsa calitatii sale de subiect activ, intrucat S.C. xx S.A. are ca obiect de activitate furnizarea energiei electrice catre consumatori, iar nu distributia acesteia, incompatibilitatea distribuitorului cu activitatea de furnizare fiind instituita prin dispozitiile Legii energiei electrice nr. 13/2007, care defineste aceste notiuni. A precizat ca furnizorul este interfata dintre consumator si operatorul de distributie, dar nu poate raspunde pentru fapta acestuia din urma. Prin urmare, a aratat ca intelege sa cheme in garantie S.C. xx S.A., pentru a solicita obligarea acesteia, daca va cadea in pretentii, sa o despagubeasca cu suma de 1000 lei, reprezentand cuantumul redus al amenzii pe care l-a achitat in termen de 48 de ore, si sa suporte cheltuielile de judecata, daca se va impune.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plangerii, intrucat, in primul rand, fapta nu exista, iar in al doilea rand nu ii este imputabila. A aratat petenta ca, in urma masuratorilor facute de catre angajati ai operatorului de distributie, a reiesit ca tensiunea in sat Bradu, comuna Grinties, se incadreaza in parametrii reglementati de Standardul de Performanta pentru Serviciul de Distributie a Energiei Electrice, iar aprecierea reclamatiei ca intemeiata este lipsita de suport real, mai ales ca petentii nu au produs dovezi in sprijinul celor reclamate.
In ceea ce priveste reclamatiile numitilor xx, a invederat instantei ca, din citirile de verificare efectuate reiese ca citirile reclamate au fost facute corect, iar facturile nu sunt eronate, cauza principala a valorii mari a facturii mentionate de xx fiind tariful social ales de client.
Referitor la reclamatia privind refuzul de a repara aparatele electrocasnice defecte, petenta a mentionat ca in contractul de furnizare a energiei electrice se stipuleaza ca, de regula, furnizorul preia de la consumator aparatele electrocasnice si le returneaza reparate, dar aceasta nu reprezinta o obligatie, subliniind ca persoana in cauza nu a depus dovezi care sa ii sustina reclamatia.
In drept, cererea nu a fost intemeiata pe nicio dispozitie legala.
In sustinerea plangerii, petenta a atasat copia procesului-verbal contestat si dovada comunicarii acestuia, copie instiintare de plata, copii adrese de raspuns, copii ilizibile reclamatii (filele 9-44).
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, si de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 32/1995.
La solicitarea instantei, petenta a depus copii lizibile ale inscrisurilor, in doua exemplare, pentru a fi comunicate societatii chemate in garantie (filele 58-82).
Chematul in garantie S.C. xx S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in garantie ca inadmisibila, intrucat raspunderea contraventionala are caracter strict personal, astfel ca, pentru savarsirea unei fapte contraventionale nu poate fi angajata raspunderea unei alte persoane decat cea a faptuitorului, iar in cauza de fata petenta a fost sanctionata ca urmare a depunerii unor reclamatii de catre clienti ai acesteia.
Chematul in garantie a subliniat ca nu este parte in contractele de furnizare incheiate intre petenta si clientii sai, iar faptul ca xx S.A. se ocupa cu administrarea si comercializarea energiei electrice si a posturilor de transformare nu poate antrena raspunderea acestei societati, cata vreme nu are nicio calitate in raportul juridic consfintit prin contractul incheiat intre parti.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plangerii si anularea procesului-verbal ori inlocuirea amenzii cu avertisment, intrucat sustinerile sin procesul-verbal nu se confirma si sunt contrazise de situatia de fapt. Astfel, in ceea ce priveste reclamatia unui grup de cetateni sin sat Bradu, comuna Grinties, a precizat ca, in urma masuratorilor realizate de salariatii sai, a reiesit ca tensiunea se incadreaza in parametrii reglementati de Standardul de Performanta pentru Serviciul de Distributie a Energiei Electrice. Referitor la reclamatia d-lui xx, a mentionat ca valoarea scazuta a tensiunii de alimentare se datora numarului mare de consumatori in zona, situatia urmand a fi remediata dupa finalizarea, in anul 2010, a lucrarilor de imbunatatire nivel tensiune PT 1 Nemtisor.
In ceea ce priveste aparatele electrocasnice defecte, a aratat chematul in garantie ca nu a fost vorba despre un refuz de plata a despagubirii, ci de solicitarea fireasca a unor acte care sa faca dovada faptului ca acele bunuri sunt proprietatea consumatorului, client al furnizorului, iar obligatia principala a acestuia este sa despagubeasca pe consumator, despagubirea putand fi facuta si prin plata contravalorii reparatiei.
In drept, a invocat dispozitiile O.G. nr. 2/2001, ale Standardului de Performanta pentru Serviciul de Distributie a Energiei Electrice aprobat de A.N.R.E. si celelalte prevederi legale in domeniul energiei electrice.
La data de 11.02.2011, petenta a depus la dosar precizari, aratand ca, la data de 31.12.2010, S.C. xx S.A. a fost supusa unui proces de fuziune prin absorbtie cu xx S.A., conform art. 238 paragraf 1 litera a din Legea nr. 31/1990, aceasta din urma dobandind toate drepturile si toate obligatiile xx S.A. si schimbandu-si denumirea in S.C. xx  S.A.
Prin urmare, a solicitat instantei ca orice referire la xx S.A. sa fie inlocuita cu xx S.A.
Petenta a atasat precizarilor copie a certificatului de radiere a xx S.A., copie a certificatului de inregistrare a E.ON Energie Romania S.A., copii Hotarari ale Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor (filele 113-123).
La data de 28.02.2011, intimatul xx a formulat intampinare, in continutul careia s-a aratat ca, urmare a inregistrarii mai multor reclamatii din partea consumatorilor, privind derularea relatiilor contractuale dintre acestia si S.C. xx S.A., s-a declansat actiunea de control, in urma careia au fost constatate o serie de deficiente in modul de prestare a serviciilor catre consumatori, considerandu-se, in mod temeinic si legal, ca poate fi atrasa raspunderea contraventionala a operatorului economic.
A mentionat intimatul ca operatorul economic a procedat la deconectarea de la furnizarea energiei electrice fara notificare si fara acordarea unui preaviz, incalcand dreptul la informare al consumatorilor, si ca a avut un comportament incorect fata de alti consumatori, amenda in valoare de 10.000 lei justificandu-se prin numarul persoanelor care au formulat reclamatii.
De asemenea, a subliniat ca agentul a constatat personal faptele consemnate in procesul-verbal contestat, fiind indeplinite exigentele impuse de principiul nemijlocirii in constatarea faptelor contraventionale, astfel incat procesul-verbal face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrarie. A precizat ca rolul acestei institutii de este de a sprijini consumatorii si de a veghea la respectarea drepturilor acestora.
Referitor la exceptia lipsei calitatii de subiect activ a contravenientei, a solicitat instantei respingerea acesteia, cu motivarea ca raspunderea pentru calitatea serviciilor si modul de derulare a relatiilor contractuale cu consumatorii apartinand petentei, care are calitatea de prestator de servicii in cadrul contractelor de furnizare incheiate cu consumatorii.
Intampinarea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 115-118 Cod procedura civila, ale O.G. nr. 21/1992, H.G. nr. 882/2010.
In sustinerea afirmatiilor sale, intimatul a atasat intampinarii procesul-verbal in original, copii fise de reclamatie/sesizare, copii adrese de raspuns (filele 134-163).
Pentru justa solutionare a cauzei, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, solicitand petentei sa depuna dovada modului in care a calculat indexul si a realizat facturarea in cazul consumatorilor care au formulat reclamatii cu privire la acest aspect, inscrisurile comunicate fiind atasate la filele 170-181.
Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0278171 din data de 21.05.2010, petenta S.C. xx S.A. a fost sanctionata cu avertisment si amenda in cuantum de 10.000 lei, pentru nerespectarea dispozitiilor art. 18 si art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor.
S-a retinut in actul de sanctionare ca la data de 17.03.2010 a fost demarata actiunea de cercetare a reclamatiilor inregistrate la xx, constatandu-se urmatoarele:
- un grup de consumatori a reclamat deconectarea abuziva, fara o notificare prealabila, ca urmare a expirarii contractelor de furnizare, desi facturile emise dupa incetarea contractelor au fost achitate in termen de catre consumatori, acestia fiind obligati, pentru reluarea furnizarii energiei electrice, sa semneze un nou contract si sa achite toate taxele aferente operatiunilor de debransare - rebransare. S-a consemnat ca reclamatia este intemeiata si au fost incalcate dispozitiile art. 18 din O.G. nr. 21/1992.
- consumatorii au reclamat faptul ca nu se respecta clauzele contractuale din contractele de furnizare energie electrica, in sensul ca nivelul de tensiune este scazut, cauzand intreruperi in functionarea aparatelor electrocasnice; s-a constatat ca, desi au fost facute demersuri in scris catre operatorul economic, nu s-a intreprins nimic in acest sens ori s-a precizat ca au fost demarate actiuni in vederea modernizarii retelei de distributie, fara indicarea termenului de finalizare a lucrarilor, reclamatiile fiind intemeiate.
- xx a reclamat inregistrarea eronata si valoarea nejustificat de mare a consumului de energie electrica, iar operatorul economic, fiind sesizat, s-a rezumat la o citire intermediara a contorului, fara a face alte demersuri pentru lamurirea cauzelor care au condus la aceasta situatie de fapt, iar consumatorul, fiind notificat cu privire la sistarea furnizarii energiei electrice, a fost obligat sa achite integral factura emisa; s-a concluzionat ca aceasta reclamatie este intemeiata.
- xx a reclamat citirea gresita a consumului indicat de contorul electric, iar operatorul economic nu a putut demonstra inregistrarea consumului respectiv, motivatia ca locuinta era in constructie neavand relevanta pentru perioada facturata, astfel incat reclamatia este intemeiata.
- reclamatia referitoare la comportamentul abuziv al personalului xx a fost considerata nesolutionabila.
- xx a reclamat faptul ca nu a fost despagubita ca urmare a deteriorarii aparatelor electrocasnice, desi operatorul economic a confirmat producerea incidentului; din analiza contractului de furnizare a energiei electrice a reiesit faptul ca la Cap. 6 drepturile consumatorilor nu sunt indicate intr-o forma corecta, completa si precisa, utilizandu-se sintagma „de regula”, ceea ce conduce la aplicarea unor proceduri care in mod clar sunt in defavoarea consumatorului, afectandu-le interesele economice. In mod abuziv operatorul economic a solicitat documente de provenienta a produselor defectate si documentele de plata a reparatiilor, nu a respectat termenul maxim de despagubire de 60 de zile de la producerea incidentului, cu motivarea ca nu s-au prezentat aceste documente, si in acest caz operatorul economic si-a rezervat dreptul de a nu mai lua in considerare nicio pretentie, decizie stabilita unilateral.
Pentru aceste abateri, care constituie incalcarea art. 9 din O.G. nr. 21/1992, s-a aplicat amenda contraventionala in cuantum de 10.000 lei.
In temeiul dispozitiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are indatorirea de a verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal, hotarand asupra sanctiunii.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal de contraventie contestat prin plangerea care formeaza obiectul prezentei cauze, instanta, analizand din oficiu continutul acestuia prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constata ca procesul-verbal a fost legal intocmit, cuprinzand toate elementele prevazute de articolul mentionat, sub sanctiunea nulitatii absolute.
De altfel, instanta observa ca societatea petenta nu a invocat motive de nelegalitate a actului de constatare si sanctionare, argumentele din plangerea contraventionala formulata vizand netemeinicia procesului-verbal si urmeaza a fi analizate in continuare.
Sub aspectul lipsei calitatii de subiect activ a petentei, invocata pe cale de exceptie si calificata de instanta aparare de fond, instanta retine ca petenta (a carei denumire anterioara a fost S.C. xx S.A.) are ca obiect de activitate furnizarea energiei electrice, definita de dispozitiile Legii energiei electrice nr. 13/2007 drept activitatea de comercializare a energiei electrice catre clienti.
In conformitate cu prevederile art. 48 din aceasta lege, furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridica titulara de licenta comercializeaza energie electrica clientilor. Pentru furnizarea energiei electrice la clientii finali se incheie un contract, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Prin urmare, desi este adevarat faptul ca dispozitiile legale impun separarea activitatii de distributie a energiei electrice de activitatea de furnizare, dat fiind faptul ca petenta este cea implicata in raporturi juridice contractuale cu consumatorii care au formulat reclamatii la xx, ei ii revine obligatia de a aduce la indeplinire obligatiile prevazute in contractele de furnizare si dreptul de a incasa contravaloarea serviciilor prestate clientilor sai.
Aceasta concluzie se desprinde analizand in continuare dispozitiile legii energiei electrice, care, in art. 55 stipuleaza ca furnizorul raspunde pentru toate daunele provocate consumatorului din culpa sa, in conditiile stabilite prin contractul de furnizare, fiind indreptatit sa recupereze daunele produse consumatorilor, de la operatorul de distributie, operatorul de transport si de sistem sau de la producator, dovedite a fi cauzate din culpa oricaruia dintre acestia.
Instanta subliniaza ca, fiind o activitate ilicita, contraventia este atribuita unei persoane fizice sau juridice care a incalcat obligatia de conformare. Potrivit art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Or, in conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor (care au constituit temeiul sanctionarii petentei), sanctiunile contraventionale se pot aplica si persoanelor juridice.
Prin raportare la aceste dispozitii legale si la faptul ca societatea a fost sanctionata ca urmare a depunerii unor reclamatii prin care se invoca nerespectarea unor clauze contractuale, citirea gresita a contorului ori probleme legate de emiterea facturilor, instanta constata ca petenta sustine in mod neintemeiat ca faptele retinute in procesul-verbal nu pot fi imputate furnizorului de energie electrica si subliniaza ca acestuia i se poate retine calitatea de contravenient, daca se va concluziona ca sunt intrunite elementele constitutive ale faptelor mentionate in procesul-verbal.
Furnizorul, iar nu operatorul de distributie are calitatea de prestator de servicii in raporturile cu consumatorii, astfel incat acesta raspunde pentru calitatea serviciilor prestate in temeiul contractelor de furnizare incheiate, motiv pentru care instanta retine ca apararea petentei este nefondata.
 In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta constata ca procesul-verbal atacat indeplineste, in parte, conditiile de temeinicie pentru sanctionarea in mod valabil a contravenientei, avand in vedere urmatoarele considerente:
In primul rand, analizand hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel impotriva Romaniei, instanta retine ca trebuie respectate in materie contraventionala garantiile cuprinse in art. 6 CEDO, referitoare, in principal, la prezumtia de nevinovatie si incidenta principiului potrivit caruia orice indoiala profita acuzatului (in dubio pro reo), dar si la existenta unei prezumtii relative ca reflecta adevarul, in favoarea continutului actului de constatare incheiat ca urmare a perceptiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Conventiei, s-au conturat trei criterii alternative in vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, in vederea atragerii garantiilor si drepturilor corespunzatoare in beneficiul persoanei care a savarsit-o, respectiv calificarea faptei in dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generala a acesteia) si natura si gravitatea sanctiunii aplicate.
Potrivit ultimului criteriu indicat, fapta petentei poate fi asimilata unei fapte penale sub aspectul gravitatii sanctiunii aplicate, deoarece amendarea sa cu suma de 10.000 lei are un caracter deopotriva sanctionator si preventiv, nefiind destinata acoperirii vreunui prejudiciu.
In consecinta, contravenienta, chiar daca este persoana juridica, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, pe care nu poate fi obligata sa o rastoarne, sarcina probei revenind institutiei al carei angajat este agentul constatator, respectiv intimatei.
Sub acest aspect, instanta retine ca procesul-verbal, beneficiind de o prezumtie relativa de autenticitate si veridicitate, face dovada deplina a celor retinute de agentul constatator si constatate personal de acesta.
In acest context, instanta aminteste ca, potrivit jurisprudentei instantei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko impotriva Slovaciei, hotararea din 2 septembrie 1998, §64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina CEDO.
Totodata, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, jurisdictiilor nationale le revine in principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate in fata lor si de a se pronunta asupra pertinentei acelor probe pe care partile doresc sa le propuna in vederea administrarii.
Referitor la prima fapta contraventionala retinuta, instanta observa ca S.C. xx S.A. a fost sanctionata cu avertisment pentru nerespectarea dispozitiilor art. 18 din O.G. nr. 21/1992, potrivit carora consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.
In procesul-verbal s-a consemnat ca, urmare a reclamatiilor depuse de consumatori, operatorul economic a luat masuri pentru remedierea situatiei si a restituit sumele percepute, in mod abuziv, cu titlu de taxe aferente operatiunilor de debransare – rebransare. Societatea petenta nici nu a contestat retinerea acestei fapte, astfel incat instanta apreciaza ca fiind intrunite elementele constitutive ale contraventiei, sanctiunea avertismentului fiind proportionala cu gradul de pericol social concret al faptei, iar procesul-verbal este legal si temeinic sub aspectul analizat.
In ceea ce priveste a doua fapta contraventionala, aceasta consta in nerespectarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 21/1992, care instituie obligatia operatorilor economici de a pune pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, de a se comporta in mod corect in relatiile cu consumatorii si de a nu folosi practici comerciale abuzive.
Analizand motivele de netemeinicie invocate de petenta, instanta observa ca, desi aceasta a sustinut ca si-a respectat toate obligatiile, nu a dovedit existenta unei asemenea stari de fapt, diferita de cea retinuta de agentul constatator, ci, din inscrisurile invocate in sustinerea pozitiei sale, reiese tocmai o situatie contrara, respectiv incalcarea, fara vreun motiv intemeiat, a drepturilor consumatorilor.
In concret, dispozitiile art. 57 din Legea nr. 13/2007 contin o enumerare a drepturilor pe care aceasta lege le recunoaste consumatorilor, respectiv:
a) sa aiba acces la retelele electrice de interes public si sa consume energie electrica in conformitate cu prevederile contractului de furnizare;
b) sa solicite furnizorului modificarea si completarea contractului de furnizare si a anexelor la acesta sau sa initieze acte aditionale la contracte, atunci cand apar elemente noi ori cand considera necesara detalierea sau completarea unor clauze contractuale;
c) sa aiba acces la grupurile de masurare pentru decontare;
d) sa solicite furnizorului sa ia masuri pentru remedierea defectiunilor si a deranjamentelor survenite in retelele electrice;
e) sa solicite furnizorului despagubiri, conform prevederilor contractuale, cand i se produc daune din vina acestuia sau in cazul nerespectarii indicatorilor de calitate a energiei.
Analizand documentele aflate la dosar, instanta constata ca petenta nu a respectat obligatia de a furniza servicii care corespund caracteristicilor declarate, neputand justifica, in mod pertinent, nivelul de tensiune scazut reclamat de consumatorii din localitatile Nemtisor – comuna Vanatori si Bradu – comuna Grinties, judetul Neamt. Astfel, desi clientilor le este recunoscut de lege dreptul de a consuma energie electrica in conformitate cu prevederile contractului de furnizare, petenta nu a fost in masura sa asigure respectarea acestui drept si, implicit, nici a clauzelor contractuale.
Societatea furnizoare a recunoscut, in adresele emise (fila 156), ca in localitatea Nemtisor s-au constatat valori care se situeaza sub limita valorilor admise de Standardul de Performanta pentru Serviciul de Distributie a Energiei Electrice si s-a marginit sa afirme ca realizarea imbunatatirilor in zona respectiva a fost inclusa in planul de investitii pentru anul 2010, fara a preciza un termen de finalizare a lucrarilor si fara a depune vreo dovada a celor afirmate.
De asemenea, petenta s-a prevalat de culpa consumatorilor, care a determinat depasirea puterii electrice a retelei, stabilite la data punerii in functiune, desi aceasta situatie ii este imputabila furnizorului, care are datoria de a realiza adaptarile si modernizarile care se impun, in raport de numarul consumatorilor (mai ales ca societatea furnizoare a fost cea care a incheiat un numar tot mai mare de contracte de furnizare, fara a proceda la efectuarea unor investitii care sa asigure calitatea serviciilor pentru toti consumatorii).
In ceea ce priveste celelalte reclamatii cu acelasi obiect, vizand localitatea Bradu, instanta observa ca petenta invoca efectuarea unor masuratori, pentru perioada 21.04.2010 – 30.04.2010, care au demonstrat ca tensiunea se incadreaza in limitele admise, dar nu a prezentat dovada acestor masuratori, rezultatele lor si nici a faptului ca in zona respectiva, in mod curent, conditiile de exploatare sunt cele normale (filele 20-23).
Referitor la reclamatiile prin care s-a invocat citirea gresita a consumurilor si emiterea unor facturi cu valori nejustificate, din actele dosarului reiese, in ceea ce priveste consumatorul xx, ca, in urma reclamatiei depuse si a verificarilor efectuate, aceasta a optat pentru un alt tarif si a achitat factura contestata, iar in privinta consumatorului xx instanta retine ca, prin inscrisurile depuse la filele 173-180, s-a facut dovada ca factura contestata are la baza consumul real inregistrat de contor, agentul constatator consemnand, in mod gresit, contrariul.
Intimatul a retinut in sarcina petentei nerespectarea dispozitiilor art. 9 din O.G. nr. 21/1992 si pentru ca a constatat refuzul furnizorului de a-l despagubi pe consumator ca urmare a defectarii unor aparate electrocasnice, conditionand indeplinirea obligatiei de prezentarea unor documente justificative.
Din aceasta perspectiva, instanta retine ca petenta nu a contestat producerea incidentului si nici faptul ca defectarea aparatelor ii este imputabila, prevalandu-se de continutul unei clauze contractuale pentru a fi exonerat de obligatia de plata.
Analizand prevederile contractului de furnizare incheiat cu consumatorul afectat (art. 9 din contract – fila 147), instanta observa ca acordarea despagubirii nu este conditionata de depunerea documentelor care dovedesc dreptul de proprietate asupra bunurilor defecte, ca nu s-a stipulat un termen de depunere a acestora a carui nerespectare sa atraga decaderea consumatorului din dreptul de a mai pretinde despagubiri (asa cum, in mod abuziv, furnizorul l-a informat pe consumator), iar regula este preluarea bunurilor de catre furnizor si returnarea acestora reparate, si nu achitarea contravalorii reparatiilor efectuate in prealabil de consumator.
In aceste conditii, instanta retine ca societatea petenta nu a avut un comportament corect fata de consumator, impunand in mod unilateral conditii si termene care depasesc prevederile contractuale, fara a avea o justificare obiectiva si afectand interesele clientului sau.
Prin urmare, chiar daca forta probanta a procesului-verbal este relativa, aceasta nu inseamna ca ea ar putea fi rasturnata prin simpla sustinere a contravenientei ca acesta este netemeinic, in conditiile in care nu a prezentat probe in acest sens, care sa ii sprijine pozitia, iar dovezile administrate in cauza confirma datele consemnate in procesul-verbal.
Fata de cele expuse, instanta apreciaza ca intimatul si-a indeplinit obligatia de a rasturna prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza petenta, fiind indeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contraventionale retinute in sarcina sa, iar conduita acesteia se situeaza in sfera ilicitului contraventional.
Urmarea imediata a faptelor savarsite consta in lezarea valorilor sociale care asigura calitatea serviciului de furnizare a energiei electrice, siguranta in alimentare cu energie electrica si respectarea drepturilor consumatorilor in raport cu furnizorul – partener contractual, importanta valorilor sociale mentionate nefiind neglijabila, ea constituind temeiul instituirii unor sanctiuni severe in aceasta materie.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele actului normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Din acest punct de vedere, instanta constata ca petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 10.000 lei, in temeiul dispozitiilor art. 50 alin. 1 litera c din O.G. nr. 21/1992, care instituie sanctiunea amenzii cuprinsa intre 2000 si 20.000 lei. Tinand seama de faptul ca, asa cum s-a aratat, reclamatia depusa de xx este neintemeiata, iar problema invocata de consumatorul xx a fost remediata ulterior incheierii procesului-verbal, precum si de faptul ca limitele speciale ale amenzii sunt ridicate, instanta apreciaza ca se justifica reducerea cuantumului amenzii aplicate petentei de la 10.000 lei, la 5000 lei, acest cuantum fiind apt sa atinga scopul preventiv al sanctiunii contraventionale cu caracter pecuniar.
Analizand criteriile de individualizare enumerate de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata totusi ca nu s-ar justifica inlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului, intrucat fapta prezinta un grad ridicat de pericol social, omisiunea de a se conforma dispozitiilor legale a avut efect semnificativ asupra consumatorilor afectati, care au fost in numar ridicat,  iar petenta nu a dovedit, prin atitudinea sa, ca o sanctiune nepecuniara ar fi de natura sa isi atinga scopul si sa previna comiterea altor fapte similare.
Justificarea acestei sanctiuni implica analiza mai multor aspecte.
In primul rand, serviciul prestat de petenta prezinta o importanta si o influenta majora asupra activitatii zilnice a consumatorilor sau utilizatorilor, persoane fizice sau juridice.
In al doilea rand, datorita dependentei consumatorilor de acest serviciu, operatorul de furnizare beneficiaza de o pozitie avantajoasa din punct de vedere economic, insa ii revin, in mod corelativ, si responsabilitati sporite. In acest context, instanta aminteste, ca principiu promovat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, ca prevederile de protectie care se aplica consumatorilor au rezultat din preocuparea de a-i proteja pe acestia ca parte considerata mai vulnerabila din punct de vedere economic si mai putin experimentata din punct de vedere juridic decat cealalta parte contractuala (a se vedea C.E.J., cauza C89/91 Shearson Lehman Hutton Inc. c. TVB).
Prin urmare, in conditiile in care nerespectarea obligatiilor impuse furnizorului de energie electrica influenteaza in mod negativ consumatorii, este justificata sanctionarea severa a prestatorului de serviciu care nu se conformeaza cerintelor legale.
Or, in situatia de fata, probele administrate au reliefat culpa societatii petente si masurile insuficiente luate de aceasta pentru a asigura, permanent si pentru toti consumatorii, calitatea serviciului pe care acestia il platesc.
Mai mult, aplicarea unei sanctiuni constand intr-un simplu avertisment ar fi justificata doar in ipoteza in care atitudinea petentei ar demonstra aptitudinea acestuia de a regla comportamentul celui sanctionat, de a-l determina sa constientizeze gradul de pericol social al faptei savarsite si sa faca demersuri pentru inlaturarea deficientelor.
Insa petenta din prezenta cauza nu a avut o asemenea atitudine, iar consumatorii implicati au fost nemultumiti de modul in care au fost tratati, de neindeplinirea obligatiilor contractuale care reveneau petentei si de lipsa asigurarii unor servicii de calitate.
Fata de aceste imprejurari, aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 5000 lei nu poate fi apreciata ca disproportionata in raport cu pericolul social al faptei, cu imprejurarile in care a fost savarsita si cu efectul produs asupra consumatorilor.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a S.C. xx S.A., potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 Cod procedura civila, partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii, cu o cerere in garantie sau in despagubire.
Aceasta dispozitie legala, care permite atragerea unui tert la judecata unui proces pendente, nu este insa aplicabila in cauzele avand ca obiect plangeri contraventionale, in considerarea caracterului special al acestui tip de raspundere.
Astfel, raspunderea contraventionala are un caracter strict personal, iar subiectul activ, persoana fizica sau juridica, raspunde pentru fapta proprie, iar nu pentru fapta altuia. Raspunderea contraventionala este directa si personala, astfel incat eventualul drept de regres al persoanei sanctionate impotriva unui tert excede raportului juridic contraventional de conflict, acest drept fiind exercitabil in temeiul raspunderii civile delictuale.
Fata de aceste aprecieri, instanta va respinge cererea de chemare in garantie a S.C. xx S.A., formulata de petenta in prezenta cauza, ca inadmisibila.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite in parte plangerea formulata de S.C. xx S.A., va reduce cuantumul amenzii contraventionale aplicate petentei, de la 10.000 lei la 5.000 lei, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale actului contestat si a fi respinsa cererea de chemare in garantie formulata de petenta, ca inadmisibila.