plangere contraventionala

R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI
JUDETUL BACAU

Dosar nr. 1363/270/2013                                            - plangere contraventionala –
Din: 26.02.2013
SENTINTA CIVILA NR.1348
Sedinta publica de la   30.04.2013
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: 
GREFIER:

     Pe rol  fiind pronuntarea din data de  30.04.2013,  in cauza civila  formulata de petentul ---,  in contradictoriu cu intimata ---, avand ca obiect plangere contraventionala.
     Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 25.04.2013, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data,  parte integranta din prezenta sentinta cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a se depune la  dosar concluzii scrise sau alte inscrisuri,  a amanat pronuntarea la data de 30.04.2013.
INSTANTA
-deliberand-

Asupra plangerii contraventionale de fata:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Onesti sub nr. 1363/270/26.02.2013, petenta --- a solicitat anularea procesului verbal de contraventie nr. 78/20.02.2013 iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca in data de 20.02.2013, inspectorii ANV insotiti de lucratori ai Politiei s-au prezentat la magazinul unde presteaza comert cu amanuntul a produselor alimentare, tutun si bauturi, de fata fiind si sotia administratorului, precum si o vecina. Desi le-a prezentat inspectorilor contractul de comodat care atesta suprafata in care isi desfasoara activitatea magazinul, respectiv 40 mp plus o magazie de 8 mp, acestia nu si-au limitat perchezitia la aceste incaperi si au patruns, fara drept, in sufrageria casei in care locuieste unde au gasit langa soba 5 sticle de tuica destinata consumului propriu. In zadar a incercat sa le explice ca tuica este doar pentru consumul propriu, fiind cantitate mica si ca nu face obiectul comercializarii, nu se afla in spatiul magazinului, inspectorii au spus ca nu-i intereseaza scuzele si ca ii vor da amenda ca „sa-i invete minte”. In subsidiar, chiar daca s-ar retine situatia prevazuta in procesul verbal, amenda aplicata este exagerat de mare fata de gradul de pericol concret al contraventiei. In orice situatie, organul constatator are obligatia de a aplica sanctiunea respectand principiul proportionalitatii, principiu statuat in jurisprudenta europeana dar si prevazut de art. 7 din O.G. nr. 2/2001. 
In drept a invocat dispozitiile O.G. nr. 2/2001.
La plangerea contraventionala a fost anexat in copie procesul verbal contestat cu anexele sale, decizia de impunere pe anul 2013, declaratia privind veniturile realizate pe anul 2012, contractul de comodat din 29.12.2012, certificatul de inregistrare si schita imobilului. Totodata, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale, probe admise la data de 25.04.2013.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 14.03.2013, intimatul a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata intrucat asa cum reiese din procesul verbal de  contraventie precum si din cuprinsul procesului verbal de constatare nr. 42/20.02.2013, inspectorii vamali au identificat in „magazia” alaturata spatiului destinat comercializarii apartinand reclamantei, bautura spirtoasa (rachiu) cu concentratie alcoolica necunoscuta, pentru care nu existau documente de provenienta legala si care nu era marcata corespunzator cu timbre fiscale romanesti conform prevederilor art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, art. 20661 alin. 3 din Codul fiscal si art. 20621 din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cuprinse in hotararea nr. 44/2004. Din aceste dispozitii rezulta ca persoana fizica/juridica care detine produse accizabile in afara unui antrepozit fiscal are obligatia de a face dovada ca acestea provin de la una din categoriile  de furnizori mentionate in textul de lege precum si dovada ca acciza aferenta produselor mentionate a fost achitata, neavand relevanta scopul in care sunt detinute produsele respective sau destinatia acestora, fiind incriminata chiar simpla detinere a produselor accizabile in afara regimului suspensiv. Avand in vedere ca produsul accizabil a fost identificat in magazia aferenta spatiului de comercializare (care nu trebuie sa comunice cu spatiul locuibil), creeaza prezumtia ca produsul respectiv era detinut in vederea comercializarii in mod ilicit, aceasta fiind singura explicatie plauzibila.  Inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, asa cum se solicita in plangere, nu se impune intrucat ar conduce practic la anularea rezultatelor obtinute de agentii constatatori in desfasurarea activitatii de depistare, stocare sau reducere a frecventei faptelor de contrabanda cu produse accizabile.
La data de 26.03.2013, petenta a depus raspuns la intampinare prin care a aratat ca bidoanele cu tuica au fost gasite in sufrageria locuintei personale iar nu in magazia spatiului comercial. De asemenea, s-a mai aratat ca nu exista nici un indiciu ca acele produse erau destinate comercializarii cu atat mai mult cu cat  traditia poporului roman este de a-si produce in casa cantitati mici de astfel de produse destinate consumului propriu si al familiei. In ceea ce priveste subiectul activ al contraventiei, prin Decizia nr. 61/24.09.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a stabilit pe calea recursului in interesul legii ca „persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal”.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie nr. 78/20.02.2013, petenta ---- a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 20000 lei, in temeiul dispozitiilor art. 2213  alin. 3 din Legea nr. 571/2003, retinandu-se in sarcina sa urmatoarele: „la controlul efectuat in data de 20.02.2013, ora 1425, in baza Ordinului de Misiune nr. 42/20.02.2013, la punctul de lucru al ---- , s-a constatat ca acesta detinea in magazia aferenta spatiului de comercializare, cantitatea de zece litri bautura spirtoasa (descrisa in ARB nr. 24A/20.02.2013) fara marcaje care nu au fost introduse in sistemul accizare din Romania incalcand astfel prevederile art. 20661 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, fapta constituind contraventia prevazuta la art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003”.
Din procesul verbal nr. 42/1/20.03.2013 incheiat de inspectorii vamali rezulta ca urmare a verificarilor efectuate in data de 20.02.2013 la punctul de lucru al --- , in magazia alaturata spatiului de comercializare a fost gasita cantitatea de 10 litri bautura spirtoasa incolora cu miros de rachiu cu concentratie alcoolica necunoscuta, fara marcaje, aflata in doua sticle de cate doi litri fiecare si trei peturi de cate doi litri fiecare. Totodata, a fost intocmita adeverinta de retinere a bunurilor nr. 24 A/20.02.2013 din care rezulta ca s-a procedat la retinerea cantitatii de 10 litri bautura spirtoasa incolora cu miros de rachiu cu concentratie alcoolica necunoscuta.
Petenta a depus la dosar contractul de comodat incheiat la data de 29.11.2012 din care rezulta ca ---, in calitate de comodant, a acordat ---, in calitate de comodatar, cu titlu de imprumut, spatiul in suprafata de 40 m.p, cu destinatie „spatiu comercial” si o magazie pentru marfuri in suprafata de 8 m.p. in aceiasi incinta.
In cauza a mai fost audiata si martora Iordan Georgeta care a declarat ca a fost de fata la efectuarea controlului si ca dupa ce inspectorii au controlat in magazin s-au dus si in spate in camera unde doarme --- unde au gasit doua bidoane de plastic de 2 L, una cu bors si alta cu aghiazma. A mai declarat martora ca nu a observat vreo magazie sau depozit unde se tine marfa destinata comercializarii si ca pentru a se merge in camera unde doarme fam. --- din spatiul comercial se trece printr-un hol, controlul fiind efectuat doar in cele doua camere.
Sub aspectul cauzelor de nulitate expresa si absoluta prevazute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca petenta a invocat faptul ca inspectorii vamali au efectuat controlul in afara spatiului aferent spatiului comercial si magaziei aferente acestuia si faptul ca sticlele cu bautura gasite erau destinate consumului propriu.
Cu privire la primul motiv, se constata ca in procesul verbal de contraventie si in procesul verbal de constatare nr. 42/1/20.02.2013 s-a consemnat ca inspectorii vamali au gasit sticlele cu bautura spirtoasa in „magazia alaturata spatiului de comercializare” iar nu in camera de locuit a fam. ---. Martora audiata in cauza a declarata ca in cam. Fam. --- s-au gasit doar doua sticle cu bors si aghiazma desi nici prin plangerea formulata si nici in raspunsul la intampinare petentul nu a precizat ca in sticlele gasite se gasea bors si aghiazma ci tuica destinata consumului propriu. De asemenea, martora declara ca s-au gasit doua sticle dar in procesul verbal de contraventie si anexele sale se mentioneaza ca s-au gasit 5 sticle. Numarul sticlelor gasite nu  a fost contestat nici de catre petenta astfel ca fie martora nu a fost de fata la gasirea celor 5 sticle in magazie, fie declaratia ei este nesincera neputand fi coroborata cu inscrisurile depuse la dosar si nici cu sustinerile petentei din plangere si raspunsul la intampinare. In consecinta, petenta nu  a dovedit faptul ca sticlele respective au fost gasite in alt loc decat cel mentionat in procesul verbal de contraventie. De altfel, chiar in procesul verbal de contraventie la rubrica „obiectiuni” contravenienta a mentionat ca „am cumparat-o pentru consumul propriu si din greseala am uitat-o in magazie” astfel incat chiar aceasta recunoaste ca sticlele respective au fost gasite in magazie.
  In ce priveste cel de-al doilea motiv ca sticlele gasite nu erau destinate comercializarii ci consumului propriu, aspecte ce privesc temeinicia procesului verbal de contraventie, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 „constituie contraventie (...) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit prezentului titlu, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false sub limitele prevazute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1”. Aceasta contraventie se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei potrivit alin. 3 al aceluiasi articol.
Petenta a recunoscut ca sticlele gasite contineau o bautura spirtoasa si ca acestea nu erau marcate dar mentioneaza ca ele nu era destinate comercializarii ci consumului propriu. Insa, din faptul ca aceste produse au fost gasite in magazie instanta prezuma ca acestea apartineau comerciantului --- si nu persoanei fizice --- asa cum sustine petenta. Imprejurarea ca produsele respective apartineau altei persoane decat petenta nu a fost dovedita in cauza, martora audiata in cauza declarand chiar ca familia --- nu produce si nici nu consuma bauturi alcoolice intrucat sunt bolnavi amandoi. Intrucat nu s-a facut dovada ca bautura alcoolica respectiva apartinea numitului ---, prezumtia este ca ea apartinea utilizatorului magaziei in care a fost gasita, respectiv --- iar aceasta nu putea sa o detina pentru consumul propriu.
Instanta mai retine ca bautura respectiva reprezenta un produs accizabil intrucat chiar petentul declara ca era tuica iar potrivit art. 20614 din Legea nr. 571/2003 aceasta este considerata alcool etilic care, potrivit art. 2063 este considerat produs accizabil.
Fiind un produs acccizabil, potrivit art. 20621 alin. 2 din Codul fiscal „detinerea produselor accizabile, atunci cand accizele nu au fost platite, poate avea loc numai intr-un antrepozit fiscal”, cu exceptia bauturilor produse in gospodarie pentru consumul propriu, dovada care nu a fost facuta in prezenta cauza. De asemenea, potrivit art. 20621 alin. 10 din Codul fiscal, „este interzisa detinerea unui produs accizabil in afara antrepozitului fiscal, daca acciza pentru acel produs nu a fost perceputa”, detinatorul avand obligatia de a face dovada provenientei acestuia (art. 20653 prevazand ca „pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt detinute in afara antrepozitului fiscal, originea trebuie sa fie dovedita folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice”).
Mai trebuie precizat ca Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitiei nr. 61/24.09.2007 nu ii este aplicabila petentei care are calitatea de comerciant iar nu de persoana fizica-necomerciant astfel ca in aceasta calitate de comerciant poate fi subiect activ al contraventiei prevazute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003.
     Avand in vedere aceste dispozitii raportat la faptul ca nu s-a facut dovada contrara a detinerii produselor respective care nu erau marcate pentru consumul propriu, instanta retine prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie, prezumtie confirmata si prin inscrisurile depuse de organul constatator cat si de declaratiile contravenientului din procesul verbal de contraventie. Chiar daca prin nenumarate decizii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut caracterul „penal” al procedurilor reglementate de O.G. nr. 2/2001 ceea ce implica aplicarea prezumtiei de nevinovatie instanta considera ca in cauza de fata aceasta prezumtie este inlaturata fata de probele administrate. De altfel, in Cauza Nicoleta Gheorghiu si Ioan Pop, Curtea  Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca se poate impune petentului sa dovedeasca cele sustinute si contrariul celor retinute in procesul verbal de contraventie iar impunerea rasturnarii prezumtiei de legalitate a procesului verbal de contraventie este „ justificata de regimul juridic aplicabil in materie contraventionala, care se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, potrivit caruia, in materie de probe, este aplicabil principiul conform caruia sarcina probei ii revine celui care pretinde ceva in fata instantei. Curtea a retinut ca orice sistem de drept cunoaste prezumtii de fapt sau de drept, iar Conventia nu se opune in principiu acestora, insa obliga statele membre, in materie penala, sa nu depaseasca o anumita granita. In particular, art. 6 par. 2 din Conventie impune statelor sa incadreze aceste prezumtii in anumite limite rezonabile, tinand cont de gravitatea mizei pentru cel vizat si respectand drepturile apararii”.
Prin urmare, instanta constata ca in mod corect a fost retinuta de catre organul de control savarsirea contraventiei de catre petenta astfel ca sub aspectul faptei savarsite acesta este temeinic incheiat.
In ceea ce priveste sanctiunea aplicata, respectiv amenda contraventionala in suma de 20000 de lei, instanta retine ca potrivit art. 5 alin.5 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor: „Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite”, iar potrivit art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001: „Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.”
Analizand proportionalitatea sanctiunii aplicate, prin raportare la faptele savarsite si prevederile legale anterior mentionate, instanta retine ca imprejurarile concrete de savarsire a faptei imprima acesteia un grad de pericol social redus. Astfel, e adevarat ca fapta de a detine produse supuse accizelor si care nu au fost marcate in afara antrepozitului fiscal are, in sine, un grad de pericol social ridicat avand in vedere fenomenul „contrabandei” dar in raport de imprejurarile de fapt dovedite in instanta, acest grad de pericol de apreciaza de la caz la caz. In acest sens instanta retine ca sticlele respective erau in numar de 5, cantitatea fiind mica, ca ele au fost gasite in magazie si nu in spatiul comercial si ca petentei nu i-au mai fost aplicate anterior sanctiuni contraventionale.
In raport de aceste aspecte, avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, analizand gradul de pericol social al faptei savarsite, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit si urmarea produsa, instanta apreciaza ca scopul stabilirii si sanctionarii raspunderii contraventionale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 2/2001.
Pentru considerentele anterior aratate, instanta urmeaza sa admita in parte plangerea contraventionala formulata de petenta impotriva procesului verbal de contraventie nr. 78/20.02.2013 si va inlocui sanctiunea amenzii contraventionale de 20000 lei aplicate acesteia cu sanctiunea avertismentului, iar in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, va atrage atentia petentei asupra pericolului social al faptei savarsite si va recomanda acesteia respectarea pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
H O T A R A S T E:

     Admite - in parte - plangerea formulata de petenta --- in contradictoriu cu intimata ----, impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei nr. 78 din data de 20.02.2013.
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale aplicate in suma de 20000 lei cu sanctiunea „avertisment”.
Atrage atentia petentei asupra pericolului social al faptei savarsite si recomanda acesteia respectarea pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
     Pronuntata in sedinta publica astazi, 30.04.2013
     
     PRESEDINTE,                                                                     GREFIER,