Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii. Prezumtiile simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001.

4. Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii. Prezumtiile simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001.

Proba dreptului proprietatii asupra imobilului notificat incumba persoanei indreptatite. Articolul 221 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o prezumtie simpla, in sensul ca persoana individualizata in actul normativ este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar. Rasturnarea acestei prezumtii simple se realizeaza prin proba contrara, unitatea detinatoare urmand a face dovada ca la momentul preluarii, imobilul fusese instrainat unei alte persoane.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 2424/118/2006, reclamanta P.E.C. a solicitat in contradictoriu cu paratul Primarul Orasului Eforie, anularea dispozitiei nr. 351/5.09.2006 emisa de parat si restituirea in natura a terenului preluat abuziv de stat.
In motivarea cererii reclamanta a sustinut ca prin dispozitia nr. 351/5.09.2006, paratul a respins notificarea formulata de mama sa, I.E.N. si de catre reclamanta, in vederea restituirii in natura a terenurilor situate in Eforie Nord-Techirghiol, parcelarea fratii B. (loturile nr.73 in suprafata de 480 mp, nr.89 in suprafata de 572 mp si nr.94 in suprafata de 750 mp) ,intrucat in mod gresit, a apreciat ca nu a facut dovada calitatii de succesoare in drepturi pentru autorul I.R. si ca nu au depus documentatia in baza caruia imobilul a fost preluat in proprietatea statului.
A aratat reclamanta ca, din actele de stare civila ce insotesc notificarea, rezulta ca sunt succesoarele fostului proprietar al imobilelor ce formeaza obiectul notificarii, iar nedepunerea documentatiei in baza careia imobilul a fost preluat in proprietatea statului nu poate avea consecinte atat de drastice din perspectiva aplicarii masurilor reparatorii prevazute de Legea 10/2001, deoarece aceste imobile au fost preluate fara acte de catre autoritatile comuniste in perioada 1945-22.12.1989.
In drept, s-au invocat dispozitiile Legii 10/2001.
In dovedirea actiunii s-au depus inscrisuri: acte de vanzare-cumparare, un raport de expertiza tehnica imobiliara, planuri de situatie, acte de stare civila.
Legal citat, paratul a depus documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate si a solicitat prin aparator, respingerea actiunii ca nefondata.
In cauza a fost efectuat un raport de expertiza tehnica imobiliara de catre dl. expert G.M.
Prin incheierea din 9.01.2007 instanta a luat act de precizarile formulate de catre reclamant cu privire la cadrul procesual pasiv, in sensul ca au calitate de parati atat Primaria Orasului Eforie, cat si Orasul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie.
Prin sentinta civila nr.1157/18.06.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei si a anulat ca nelegala dispozitia nr.351/5.09.2006 emisa de Primarul Orasului Eforie.
Au fost obligati paratii Orasul Eforie prin Primar, Consiliul Local Eforie si Primarul Orasului Eforie sa atribuie reclamantei in natura prin compensare, terenuri avand aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceiasi valoare cu terenurile preluate abuziv: teren in suprafata de 480 m.p. din lotul 73, teren in suprafata de 572 m.p. din lotul 89 si teren in suprafata de 750 m.p. din lotul 94 din parcelarea "B".
A fost respinsa actiunea reclamantei indreptata impotriva Primariei Orasului Eforie ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana lipsita de capacitate juridica de folosinta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta ca reclamanta P.E.C. (fosta I.) este succesoarea autorului R.I., in baza certificatelor de calitate de mostenitor nr.276/26.11.2001 si nr.275/26.11.2001 emise de B.N.P."M" Bucuresti, iar autorul reclamantei a fost proprietarul celor 3 terenuri revendicate, in baza contractelor de vanzare-cumparare nr.27229/18.11.1924, nr.27227/18.11.1992 si nr.27118/18.11.1922 incheiate cu vanzatorii A.B. si R.B.
S-a mai retinut ca reclamanta este indreptatita conform Legii nr.10/2001 la masuri reparatorii pentru terenurile preluate abuziv de catre stat, iar in conditiile in care restituirea in natura a terenurilor nu mai este posibila, acestea fiind ocupate de constructii definitive, alei carosabile si de spatii verzi, paratii au fost obligati sa acorde reclamantei, in compensare terenuri avand aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceeasi valoare cu bunurile preluate abuziv, evaluate prin expertiza G.M.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel paratii Primarul Orasului Eforie, Municipiul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie, care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. Instanta de apel nu a cercetat aspectul privind preluarea abuziva de catre stat a terenurilor revendicate de reclamanta. Chiar in lipsa unei aparari a paratilor pe acest aspect, instanta de judecata, in virtutea rolului activ, avea obligatia sa supuna dezbaterii partilor aceasta problema si sa ordone probatorii care sa lamureasca acest aspect.
2. In mod gresit instanta a obligat paratii sa restituie reclamantei in compensare 3 loturi de teren, avand aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceeasi valoare cu terenurile preluate, in conditiile in care art.7 alin.(2) si art.10 alin.(2) din Legea 10/2001, prevad ca "masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de institutia investita cu solutionarea notificarii", iar paratii nu au facut nici o oferta in acest sens.
Prin intampinare, intimata reclamanta, prin mandatarul P.V., a solicitat respingerea apelului paratilor ca nefondat, intrucat acestia nu au rasturnat prezumtia simpla de preluare abuziva, instituita prin Legea nr.10/2001 si nu au dovedit ca la data preluarii, autorul reclamantei nu era proprietarul bunurilor revendicate, ci alte persoane figurau inscrise in evidentele fiscale ca proprietar.
La termenul de judecata din 7.11.2007, reclamanta prin mandatarul V.P., conform procurii speciale autentificata sub nr.1769/2150/4.10.2006 de Consultatul General al Romaniei Strasbourg a renuntat la dreptul pretins cu privire la terenul in suprafata de 500 m.p. ce facea parte din lotul nr.89 din Parcelarea "B" si care figura inscris in evidentele fiscale pe numele altei persoane - V.M., precizand ca solicita din acest lot numai o suprafata de 72 m.p.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile paratilor si fata de renuntarea la drept a reclamantei, conform precizarilor facute in apel se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimata in caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savarsite de stat.
Conform disp.art.3 si 4 din Legea nr.10/2001, sunt indreptatiti la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau dupa caz prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor indreptatite.
In baza probatoriului administrat in cauza si in conformitate cu dispozitiile legale mai sus invocate, prima instanta a retinut in mod judicios ca reclamanta are calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru bunurile preluate abuziv, loturile de teren nr.73 si nr.94 din Parcelarea "B" - fosta proprietatea autorului R.I. fiind preluate abuziv de catre stat.
Se retine ca reclamanta a dovedit calitatea autorului sau R.I. de proprietar al terenurilor in suprafata de 750 m.p. si respectiv 48 m.p. ce faceau parte din loturile nr.73 si 94 din parcelarea "B", cu actele de vanzare-cumparare nr.27229/18.11.1992 si nr.27228/18.11.1992 incheiate cu vanzatorii A.B. si R.B., bunuri ce au fost inscrise in anul 1940 in registrele fiscale ale orasului Eforie pe numele R.I..
Din expertiza efectuata la instanta de fond de inginer G.M., rezulta ca aceste terenuri sunt afectate de constructii cu caracter definitiv executate dupa anul 1966 - hotel M., Hotel B., restaurante, alei carosabile, parcari si spatii verzi - si nu este posibila restituirea lor in natura.
Din adresa nr.9002/S/30.08.1996 a Consiliului Local Eforie, Circumscriptia Financiara, rezulta ca aceste loturi au figurat pe rol fiscal pana in anul 1950, ulterior pe fondul nationalizarii, nu s-a mai tinut evidenta acestora.
Conform art.3 alin.(1) lit. a si ale art.23 din Legea nr.10/2001 si art.1 din Normele de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.250/2007, sarcina probei proprietatii, a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive si a calitatii de persoana indreptatita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
In cazul in care pentru imobilul respectiv nu se  poate face dovada formala a preluarii de catre stat - de exemplu, decizia administrativa nu este gasita, imobilul nu este trecut intr-un act de nationalizare sau de expropriere (cazul in speta), solutionarea notificarii se va face in functie si de acest element; faptul ca imobilul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva.
In speta, s-a facut dovada ca terenurile in suprafata de 750 m.p. si 450 m.p. au fost cumparate de autorul reclamantei in anul 1922, iar in anul 1940 figurau inregistrate in registrele fiscale pe numele acestuia - R.I. - iar dupa anul 1966, pe aceste terenuri statul a construit hoteluri, parcari si cai de acces, existand prezumtia ca terenurile au fost preluate de la autorul reclamantei, fara un temei legal. Conform adresei nr.271/27.04.2007 emisa de Consiliul Local Eforie - Directia financiara "loturile nr.73 si 94 ce fac parte din parcelarea "Fratii B." nu figureaza inscrise in matricola curenta".
Paratii nu au rasturnat prezumtia simpla relativa la preluarea abuziva a bunurilor, nefacand dovada ca la data realizarii acestor constructii, terenurile nu se mai aflau in proprietatea autorului reclamantei, ci fusesera preluate legal de la alte persoane, titulare ale dreptului de proprietate.
Referitor la terenul in suprafata de 500 m.p. situat in lotul nr.89, paratii au facut dovada ca dupa anul 1958 acest teren a fost inscris pe numele unei alte persoane - V.P.M., autorul reclamantei nemai figurand inregistrat in evidentele fiscale, iar in prezent, la matricola curenta nr.525 din lotul 89 figureaza inscrisa numita C.M. cu imobil constructie si teren in suprafata de 250 m.p. situat in str. S.M. nr.7, iar la matricola curenta nr.522 figureaza A.I. si A.C. cu imobil constructie si teren in suprafata de 250 m.p.
In conditiile in care paratii au facut dovada faptului ca o suprafata de 500 m.p. din totalul de 572 m.p. ce formau lotul nr.89 din parcelarea "B" a figurat inscrisa in evidentele fiscale ale localitatii incepand cu anul 1958 pe numele V.P.M., reclamanta prin mandatar a declarat ca renunta la dreptul pretins cu privire la acest teren, conform art.247 cod pr.civila, mentinandu-si pretentiile numai pentru suprafata de 72 m.p. din lotul nr.89, care nu a fost inregistrat pe numele altei persoane si pentru care paratii nu au rasturnat prezumtia de preluare abuziva din proprietatea autorului reclamantei.
Din expertiza efectuata in cauza rezulta ca si acest teren este ocupat de alei carosabile de circulatie, de cladirea Hotelului B. si de spatii verzi, nefiind posibila restituirea lui in natura.
Fata de considerentele mai sus expuse, se constata ca reclamanta este indreptatita la masuri reparatorii numai pentru terenurile in suprafata de 480 m.p. - lotul 73; 750 m.p. din lotul nr.94 si 72 m.p. din lotul nr.89 din parcelarea "B", reclamanta renuntand in apel la dreptul pretins cu privire la o suprafata de 500 m.p. din totalul de 572 m.p. - lotul 89 din parcelarea "B".
2. Cea de a doua critica a paratilor ce vizeaza modalitatea de stabilire a masurilor reparatorii stabilite in beneficiul reclamantei este fondata.
Conform disp.art.10 si art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001 republicata, in ipoteza in care restituirea in natura a imobilelor nu este posibila entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata sa acorde persoanei indreptatite in compensare, alte bunuri sau servicii , ori ca propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale, privind registrul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
Prin urmare, in cazul compensarii cu alte bunuri sau servicii, entitatea investita cu solutionarea notificarii are plenitudine de competenta in stabilirea masurii reparatorii, in timp ce in privinta despagubirilor formuleaza numai o propunere de acordare a acestora. Chiar daca din cuprinsul art.26 alin.(1) al Legii nr.10/2001 rezulta ca, in cazul imposibilitatii restituirii in natura, regula este acordarea masurilor compensatorii si numai in subsidiar, daca aceasta masura nu este posibila, ori nu este acceptata de cel indreptatit, se vor face propuneri de acordare de despagubiri, instanta retine ca aceste dispozitii trebuie coroborate cu prevederile art.1 alin.(5) din lege, in forma modificarii prin OUG nr.209/2005. In acest sens, instanta sesizata de cel nemultumit nu va putea acorda ca masura compensatorie alte bunuri decat cele cuprinse in tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda in compensare.
Acordarea in compensare de alte bunuri este o obligatie a unitatii detinatoare, insa o astfel de reparatie nu depinde numai de vointa unitatii notificate si a notificatorului, ci si de existenta in patrimoniul unitatii notificate a unor bunuri care sa poata fi acordate in compensare.
Includerea bunurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine Consiliului Local Eforie, in temeiul art.38 lit."h" din Legea nr.215/2001, singura autoritate care este indrituita sa analizeze daca un bun proprietate a unitatii administrativ teritoriale trebuie sa fie mentinut sau nu in proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale. In aceste conditii, instanta de judecata nu poate dispune de un alt bun decat cel inscris in lista bunurilor disponibile, peste vointa titularului dreptului.
In cauza, instanta de fond a dispus obligarea paratilor sa restituie reclamantei o suprafata de teren de 1802 m.p. "de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici edilitar urbanistice", desi nu s-a stabilit ca in patrimoniul orasului Eforie exista un teren disponibil, de aceeasi valoare si cu  aceleasi caracteristici pentru a fi acordat in compensare.
In apel, apelantii parati au aratat ca nu exista terenuri disponibile cu aceleasi caracteristici pentru a fi acordate reclamantei in compensare, iar reclamanta nu a facut dovada ca parata a refuzat nemotivat, sa ii dea in compensare un numit bun care era inscris in lista bunurilor disponibile.
Desi s-a pus in vedere apelantilor parati sa depuna la dosar lista cu bunurile disponibile, la termenul de judecata din 16.01.2008, apelantii prin avocat au aratat ca nu exista o asemenea lista, intrucat nu au bunuri si servicii pentru acordare in compensare la acest moment.
In lipsa unei oferte din partea unitatii notificate in sensul acordarii reclamantei de terenuri in compensare, avand aceleasi caracteristici cu terenul preluat abuziv, se constata ca hotararea primei instante este lipsita de fundament legal.
In baza art.296 cod pr.civila, urmeaza a se admite apelul paratilor si se va modifica in parte hotararea apelanta in sensul obligarii paratilor conform art.26 din Legea nr.10/2001 sa acorde reclamantei, in compensare, alte bunuri sau servicii, iar in ipoteza in care masura compensarii nu este posibila sau nu este acceptata de reclamanta, sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale pentru terenurile preluate abuziv de la autorul reclamantei si anume: 480 m.p. din lotul nr.73, 750 m.p. din lotul nr.94 si 72 m.p. din lotul nr.89, din fosta parcelare "B.
Ia act de renuntarea reclamantei la dreptul pretins cu privire la terenul de 500 m.p. din lotul nr.89 din fosta parcelare "B", actiunea reclamantei urmand a fi respinsa ca nefondata cu privire la acest teren, conform art.247 alin.(1) cod pr.civila.
Decizia civila nr. 9/C/16.01.2008