Legea nr. 10/2001. Prioritatea masurilor compensatorii in raport cu masura acordarii de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Acordarea de bunuri in compensare - atributul exclusiv al unitatii detinatoare. Limitele controlului jude...
(Decizie nr. 1/C/ din data de 09.01.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)3. Legea nr. 10/2001. Prioritatea masurilor compensatorii in raport cu masura acordarii de despagubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Acordarea de bunuri in compensare - atributul exclusiv al unitatii detinatoare. Limitele controlului judecatoresc.
Includerea bunurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine consiliului local, in temeiul art. 38 lit. h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate indrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ teritoriale trebuie sau nu mentinut in proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale.
Prin urmare, instanta nu poate dispune, contrar prevederilor legale mentionate, de bunuri care nu sunt incluse in lista bunurilor disponibile pentru ca astfel s-ar micsora patrimoniul unitatii administrativ teritoriale impotriva vointei titularului dreptului si in absenta oricarei justificari legale.
Prin cererea inregistrata sub nr. 45/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul S.N.G. a investit instanta, in contradictoriu cu Primarul Orasului Eforie, solicitand anularea dispozitiei nr. 375/8.09.2006 prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire in natura a terenului in suprafata de 300 m.p., situat in Eforie, lotul 421 din parcelarea Movila Techirghiol si acordarea masurilor reparatorii.
Motiveaza reclamantul ca a solicitat restituirea bunului imobil ce a apartinut tatalui sau S.G.G. Prin dispozitia contestata notificarea formulata a fost respinsa cu motivarea ca reclamantul nu poate face dovada proprietatii bunului in perioada de referinta, respectiv 6.03.1945 - 22.12.1989.
Reclamantul a aratat ca potrivit prevederilor Legii 10/2001 este repus in dreptul de acceptare a succesiunii tatalui sau prin cererea adresata unitatii detinatoare.
Prin sentinta civila nr. 811/16.04.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea, a dispus anularea dispozitiei nr. 375/8.09.2006, a constatat ca reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent si a obligat paratul sa emita dispozitie de acordare a unui imobil in compensare pentru terenul in suprafata de 300 m.p., situat in Eforie Sud, lotul 421 in parcelarea Movila Techirghiol.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca reclamantul si-a dovedit calitatea de mostenitor al detinatorului bunului, S.G.G., prin certificatul de mostenitor nr. 121/15.11.2005 emis de B.N.P. "V. si asociatii". Defunctul a detinut terenul in suprafata de 300 m.p., ce formeaza lotul 421 in temeiul titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Din actele depuse la dosar, singurii descendenti ai defunctului S.G. sunt reclamantul si sora sa, S.E.C. care a parasit tara, definitiv, in anul 1976 si care nu a adresat cerere de restituire in procedura Legii 10/2001.
In cauza, dovada dreptului de proprietate a fost facuta prin titlul prezentat, astfel ca sarcina probei a fost rasturnata in favoarea paratilor care nu au combatut acest titlu cu nici un alt inscris.
Imobilul a fost preluat atat prin prisma dispozitiilor Legii 10/2001 care a prevazut ca preluarile in baza acestui act normativ sunt abuzive cat si prin faptul ca Decretul 111/1951 contravenea flagrant dispozitiilor constitutionale in vigoare la acea data care ocroteau proprietatea iar in actul de preluare a fost trecuta o alta persoana decat detinatorul bunului, respectiv sora reclamantului.
In ceea ce priveste masura reparatorie instanta de fond a retinut ca potrivit art. 26 din Legea 10/2001, propunerea de despagubiri se poate face numai daca masura compensarii nu este posibila sau nu este acceptata de persoana indreptatita.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel primarul orasului Eforie criticand hotararea atacata pentru netemeinicie si nelegalitate astfel :
Reclamantul a solicitat instantei de fond restituirea in natura a terenului in suprafata de 300 m.p., lotul 421 si in subsidiar, in cazul in care terenul este ocupat, restituirea prin echivalent.
Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere ca imobilul a trecut in proprietatea statului conform Decretului 111/1951 in baza sentintei civile nr. 2204/11.05.1961 pronuntata de Tribunalul Popular al Orasului Constanta, hotarare ce este definitiva si se bucura de autoritate de lucru judecat.
Desfiintarea unei hotarari judecatoresti nu se poate solicita in nicio situatie pe cale incidentala in cadrul altui proces ci numai prin exercitarea cailor de atac prevazute de normele procedurale.
Desi retine corect dispozitiile art. 26 al.1 din Legea 10/2001 instanta de fond prevede in dispozitivul hotararii obligarea paratului la emiterea unei dispozitii privind acordarea de teren in compensare fara a retine incidenta al.5 si al.6 din art. 26 Legea 10/2001.
Instanta de fond trebuia, in temeiul art. 25 din lege, sa puna in vedere paratului sa faca o oferta de restituire prin echivalent in una din modalitatile prevazute de lege.
La termenul de judecata din 12.12.2007 s-a invocat exceptia tardivitatii declararii apelului.
Analizand, in conformitate cu art. 137 Cod pr. civila exceptia invocata instanta retine:
Potrivit art. 284 al.1 Cod pr. civila "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel".
La dosarul de fond se regaseste atasata dovada de comunicare a sentintei atacate numai catre reclamantul S.N.G.
Din copiile de pe condica de corespondenta si cea de evidenta a dosarelor atasate in apel rezulta ca au fost emise doua comunicari ale sentintei de fond insa, la dosar nu este atasata dovada comunicarii sentintei catre paratul Primarul Orasului Eforie.
In lipsa dovezii de comunicare a hotararii atacate nu se poate calcula termenul de apel de 15 zile, conform dispozitiilor art. 284 al.1 Cod pr. civila, astfel ca apelul declarat de catre parat se socoteste a fi declarat in termen.
In ceea ce priveste criticile formulate de catre apelantul parat acestea sunt intemeiate in parte pentru urmatoarele considerente:
Autorul reclamantului, G.I.S., se legitimeaza ca proprietar al locului de casa in suprafata de 300 m.p., ce constituie lotul nr. 421 situat in com. Carmen Silva conform titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Terenul a trecut in proprietatea statului in baza Decr. 111/1951, prin sentinta civila nr. 2204/11.05.1961 a fostului Tribunal popular Constanta pe numele surorii reclamantului S.E.
De pe urma defunctului S.G., decedat la 31.12.1943, au ramas ca descendenti reclamantul S.N.G. care si-a dovedit calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor nr. 121/ 15.11.2005 si S.E.C. pe numele careia s-a dispus preluarea imobilului de catre stat si care nu a formulat cerere de restituire in natura.
In evidentele fiscale ale Consiliului Local Eforie bunul imobil figureaza inscris pe numele autorului reclamantului la matricola 36/1940 si pe numele surorii reclamantului S.G.E.C. la matricola 1453/1958.
Cum, in cauza, s-a dovedit ca autorul reclamantului a fost proprietarul ternului in suprafata de 300 m.p., imobilul fiind inscris in evidentele fiscale atat pe numele acestuia in anul 1940, cat si pe numele fiicei S.G.E.C. in anul 1958 nu se poate retine sustinerea apelantului parat in sensul ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil.
Reclamantul a dovedit prin inscrisurile depuse ca terenul a fost cu titlu legal de proprietate in patrimoniul autorului sau, iar apoi s-a transmis succesorilor - asa fiind si preluat in proprietatea statului - iar paratul nu a facut prin nici un mijloc de proba dovada contrara.
Cu privire la modul de preluare a terenului in proprietatea statului Legea 10/2001 in art. 2 lit. e prevede ca "prin imobile preluate abuziv se intelege: imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan".
Prin urmare Legea 10/2001 prevede expres ca preluarea bunului in proprietatea statului in baza Decretului 111/1951 constituie o preluare abuziva iar bunul se restituie fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia. Textul mentioneaza expres ca modalitate de preluare pronuntarea unei hotarari judecatoresti in temeiul acestui decret astfel ca, critica referitoare la faptul ca sentinta din 1961 este definitiva nefiind desfiintata, astfel ca se bucura de autoritate de lucru judecat nu poate fi retinuta.
In procedura instituita de Legea 10/2001 nu se desfiinteaza aceasta sentinta "pe cale incidentala", ci se constata ca actul normativ in baza caruia a fost pronuntata hotararea, contravenea dispozitiilor constitutionale in vigoare la acea data, iar preluarea bunului in baza acestui decret a fost abuziva, astfel cum, de altfel, se prevede expres in lege.
In ceea ce priveste insa, aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea 10/2001 critica apelantului parat este intemeiata.
Din cuprinsul art. 26 al.1 din Legea 10/2001 rezulta ca atunci cand restituirea in natura nu este posibila si se impune acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, regula este acordarea masurilor compensatorii si numai in subsidiar, daca aceasta nu este posibila sau nu este acceptata de persoana indreptatita, se vor face propuneri de acordare de despagubiri.
Acest text trebuie analizat, in corelare cu prevederile art. 1 al.5 din acelasi act normativ care instituia obligatia primarilor sau, dupa caz, a conducatorilor unitatilor investite cu solutionarea notificarilor, de a afisa lunar tabelul bunurilor disponibile sau, dupa caz, al serviciilor care pot fi date in compensare.
Din analiza coroborata ale celor doua texte ale legii rezulta ca autoritatea competenta sa stabileasca natura masurilor compensatorii este entitatea investita cu solutionarea notificarii, pentru ca ea este singura care poate aprecia daca masura este posibila din punctul sau de vedere, iar instanta sesizata de cel nemultumit poate dispune doar in limitele tabelului ce contine bunurile disponibile care se pot acorda in compensare.
In cauza, in mod corect instanta de fond a apreciat ca masura restituirii in natura nu este posibila dat fiind faptul ca terenul este ocupat de constructii dar gresit a prevazut strict ca masura reparatorie compensarea cu un alt teren desi dispozitiile art. 26 prevad alternativa acordarii si de alte bunuri sau servicii in compensare sau acordarea de despagubiri.
La judecata cauzei in fond, s-a depus tabelul cuprinzand bunurile ce pot fi acordate in compensare, mentionandu-se parcelarile unde pot fi acordate suprafete de teren in compensare.
Ori, fata de aceasta lista depusa in conformitate cu dispozitiile art. 1 al.5 din Legea 10/2001 si de prevederile art. 26 instanta retine ca masura compensarii cu un alt teren trebuie sa se raporteze numai la suprafetele de teren inscrise in tabel.
Includerea bunurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine consiliului local, in temeiul art. 38 lit. h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate indrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ teritoriale trebuie sau nu mentinut in proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale.
Prin urmare, instanta nu poate dispune, contrar prevederilor legale mentionate, de bunuri care nu sunt incluse in lista bunurilor disponibile pentru ca astfel s-ar micsora patrimoniul unitatii administrativ teritoriale impotriva vointei titularului dreptului si in absenta oricarei justificari legale.
Pe cale de consecinta, Curtea va admite apelul si va schimba in parte sentinta tribunalului in sensul ca va fi obligat paratul sa emita decizie de acordare a unui teren in compensare din tabelul cu bunuri disponibile afisat cu adresa 8293/1.03.2007 si in cazul in care aceasta masura nu este acceptata paratul va acorda in compensare alte bunuri sau servicii ori va propune despagubiri in conditiile legii.
Decizia civila nr. 1/C/09.01.2008
Includerea bunurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine consiliului local, in temeiul art. 38 lit. h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate indrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ teritoriale trebuie sau nu mentinut in proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale.
Prin urmare, instanta nu poate dispune, contrar prevederilor legale mentionate, de bunuri care nu sunt incluse in lista bunurilor disponibile pentru ca astfel s-ar micsora patrimoniul unitatii administrativ teritoriale impotriva vointei titularului dreptului si in absenta oricarei justificari legale.
Prin cererea inregistrata sub nr. 45/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul S.N.G. a investit instanta, in contradictoriu cu Primarul Orasului Eforie, solicitand anularea dispozitiei nr. 375/8.09.2006 prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire in natura a terenului in suprafata de 300 m.p., situat in Eforie, lotul 421 din parcelarea Movila Techirghiol si acordarea masurilor reparatorii.
Motiveaza reclamantul ca a solicitat restituirea bunului imobil ce a apartinut tatalui sau S.G.G. Prin dispozitia contestata notificarea formulata a fost respinsa cu motivarea ca reclamantul nu poate face dovada proprietatii bunului in perioada de referinta, respectiv 6.03.1945 - 22.12.1989.
Reclamantul a aratat ca potrivit prevederilor Legii 10/2001 este repus in dreptul de acceptare a succesiunii tatalui sau prin cererea adresata unitatii detinatoare.
Prin sentinta civila nr. 811/16.04.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea, a dispus anularea dispozitiei nr. 375/8.09.2006, a constatat ca reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent si a obligat paratul sa emita dispozitie de acordare a unui imobil in compensare pentru terenul in suprafata de 300 m.p., situat in Eforie Sud, lotul 421 in parcelarea Movila Techirghiol.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca reclamantul si-a dovedit calitatea de mostenitor al detinatorului bunului, S.G.G., prin certificatul de mostenitor nr. 121/15.11.2005 emis de B.N.P. "V. si asociatii". Defunctul a detinut terenul in suprafata de 300 m.p., ce formeaza lotul 421 in temeiul titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Din actele depuse la dosar, singurii descendenti ai defunctului S.G. sunt reclamantul si sora sa, S.E.C. care a parasit tara, definitiv, in anul 1976 si care nu a adresat cerere de restituire in procedura Legii 10/2001.
In cauza, dovada dreptului de proprietate a fost facuta prin titlul prezentat, astfel ca sarcina probei a fost rasturnata in favoarea paratilor care nu au combatut acest titlu cu nici un alt inscris.
Imobilul a fost preluat atat prin prisma dispozitiilor Legii 10/2001 care a prevazut ca preluarile in baza acestui act normativ sunt abuzive cat si prin faptul ca Decretul 111/1951 contravenea flagrant dispozitiilor constitutionale in vigoare la acea data care ocroteau proprietatea iar in actul de preluare a fost trecuta o alta persoana decat detinatorul bunului, respectiv sora reclamantului.
In ceea ce priveste masura reparatorie instanta de fond a retinut ca potrivit art. 26 din Legea 10/2001, propunerea de despagubiri se poate face numai daca masura compensarii nu este posibila sau nu este acceptata de persoana indreptatita.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel primarul orasului Eforie criticand hotararea atacata pentru netemeinicie si nelegalitate astfel :
Reclamantul a solicitat instantei de fond restituirea in natura a terenului in suprafata de 300 m.p., lotul 421 si in subsidiar, in cazul in care terenul este ocupat, restituirea prin echivalent.
Instanta de fond trebuia sa aiba in vedere ca imobilul a trecut in proprietatea statului conform Decretului 111/1951 in baza sentintei civile nr. 2204/11.05.1961 pronuntata de Tribunalul Popular al Orasului Constanta, hotarare ce este definitiva si se bucura de autoritate de lucru judecat.
Desfiintarea unei hotarari judecatoresti nu se poate solicita in nicio situatie pe cale incidentala in cadrul altui proces ci numai prin exercitarea cailor de atac prevazute de normele procedurale.
Desi retine corect dispozitiile art. 26 al.1 din Legea 10/2001 instanta de fond prevede in dispozitivul hotararii obligarea paratului la emiterea unei dispozitii privind acordarea de teren in compensare fara a retine incidenta al.5 si al.6 din art. 26 Legea 10/2001.
Instanta de fond trebuia, in temeiul art. 25 din lege, sa puna in vedere paratului sa faca o oferta de restituire prin echivalent in una din modalitatile prevazute de lege.
La termenul de judecata din 12.12.2007 s-a invocat exceptia tardivitatii declararii apelului.
Analizand, in conformitate cu art. 137 Cod pr. civila exceptia invocata instanta retine:
Potrivit art. 284 al.1 Cod pr. civila "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel".
La dosarul de fond se regaseste atasata dovada de comunicare a sentintei atacate numai catre reclamantul S.N.G.
Din copiile de pe condica de corespondenta si cea de evidenta a dosarelor atasate in apel rezulta ca au fost emise doua comunicari ale sentintei de fond insa, la dosar nu este atasata dovada comunicarii sentintei catre paratul Primarul Orasului Eforie.
In lipsa dovezii de comunicare a hotararii atacate nu se poate calcula termenul de apel de 15 zile, conform dispozitiilor art. 284 al.1 Cod pr. civila, astfel ca apelul declarat de catre parat se socoteste a fi declarat in termen.
In ceea ce priveste criticile formulate de catre apelantul parat acestea sunt intemeiate in parte pentru urmatoarele considerente:
Autorul reclamantului, G.I.S., se legitimeaza ca proprietar al locului de casa in suprafata de 300 m.p., ce constituie lotul nr. 421 situat in com. Carmen Silva conform titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Terenul a trecut in proprietatea statului in baza Decr. 111/1951, prin sentinta civila nr. 2204/11.05.1961 a fostului Tribunal popular Constanta pe numele surorii reclamantului S.E.
De pe urma defunctului S.G., decedat la 31.12.1943, au ramas ca descendenti reclamantul S.N.G. care si-a dovedit calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor nr. 121/ 15.11.2005 si S.E.C. pe numele careia s-a dispus preluarea imobilului de catre stat si care nu a formulat cerere de restituire in natura.
In evidentele fiscale ale Consiliului Local Eforie bunul imobil figureaza inscris pe numele autorului reclamantului la matricola 36/1940 si pe numele surorii reclamantului S.G.E.C. la matricola 1453/1958.
Cum, in cauza, s-a dovedit ca autorul reclamantului a fost proprietarul ternului in suprafata de 300 m.p., imobilul fiind inscris in evidentele fiscale atat pe numele acestuia in anul 1940, cat si pe numele fiicei S.G.E.C. in anul 1958 nu se poate retine sustinerea apelantului parat in sensul ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil.
Reclamantul a dovedit prin inscrisurile depuse ca terenul a fost cu titlu legal de proprietate in patrimoniul autorului sau, iar apoi s-a transmis succesorilor - asa fiind si preluat in proprietatea statului - iar paratul nu a facut prin nici un mijloc de proba dovada contrara.
Cu privire la modul de preluare a terenului in proprietatea statului Legea 10/2001 in art. 2 lit. e prevede ca "prin imobile preluate abuziv se intelege: imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate in temeiul Decr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan".
Prin urmare Legea 10/2001 prevede expres ca preluarea bunului in proprietatea statului in baza Decretului 111/1951 constituie o preluare abuziva iar bunul se restituie fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia. Textul mentioneaza expres ca modalitate de preluare pronuntarea unei hotarari judecatoresti in temeiul acestui decret astfel ca, critica referitoare la faptul ca sentinta din 1961 este definitiva nefiind desfiintata, astfel ca se bucura de autoritate de lucru judecat nu poate fi retinuta.
In procedura instituita de Legea 10/2001 nu se desfiinteaza aceasta sentinta "pe cale incidentala", ci se constata ca actul normativ in baza caruia a fost pronuntata hotararea, contravenea dispozitiilor constitutionale in vigoare la acea data, iar preluarea bunului in baza acestui decret a fost abuziva, astfel cum, de altfel, se prevede expres in lege.
In ceea ce priveste insa, aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea 10/2001 critica apelantului parat este intemeiata.
Din cuprinsul art. 26 al.1 din Legea 10/2001 rezulta ca atunci cand restituirea in natura nu este posibila si se impune acordarea masurilor reparatorii prin echivalent, regula este acordarea masurilor compensatorii si numai in subsidiar, daca aceasta nu este posibila sau nu este acceptata de persoana indreptatita, se vor face propuneri de acordare de despagubiri.
Acest text trebuie analizat, in corelare cu prevederile art. 1 al.5 din acelasi act normativ care instituia obligatia primarilor sau, dupa caz, a conducatorilor unitatilor investite cu solutionarea notificarilor, de a afisa lunar tabelul bunurilor disponibile sau, dupa caz, al serviciilor care pot fi date in compensare.
Din analiza coroborata ale celor doua texte ale legii rezulta ca autoritatea competenta sa stabileasca natura masurilor compensatorii este entitatea investita cu solutionarea notificarii, pentru ca ea este singura care poate aprecia daca masura este posibila din punctul sau de vedere, iar instanta sesizata de cel nemultumit poate dispune doar in limitele tabelului ce contine bunurile disponibile care se pot acorda in compensare.
In cauza, in mod corect instanta de fond a apreciat ca masura restituirii in natura nu este posibila dat fiind faptul ca terenul este ocupat de constructii dar gresit a prevazut strict ca masura reparatorie compensarea cu un alt teren desi dispozitiile art. 26 prevad alternativa acordarii si de alte bunuri sau servicii in compensare sau acordarea de despagubiri.
La judecata cauzei in fond, s-a depus tabelul cuprinzand bunurile ce pot fi acordate in compensare, mentionandu-se parcelarile unde pot fi acordate suprafete de teren in compensare.
Ori, fata de aceasta lista depusa in conformitate cu dispozitiile art. 1 al.5 din Legea 10/2001 si de prevederile art. 26 instanta retine ca masura compensarii cu un alt teren trebuie sa se raporteze numai la suprafetele de teren inscrise in tabel.
Includerea bunurilor in categoria celor disponibile este o atributie care revine consiliului local, in temeiul art. 38 lit. h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate indrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ teritoriale trebuie sau nu mentinut in proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale.
Prin urmare, instanta nu poate dispune, contrar prevederilor legale mentionate, de bunuri care nu sunt incluse in lista bunurilor disponibile pentru ca astfel s-ar micsora patrimoniul unitatii administrativ teritoriale impotriva vointei titularului dreptului si in absenta oricarei justificari legale.
Pe cale de consecinta, Curtea va admite apelul si va schimba in parte sentinta tribunalului in sensul ca va fi obligat paratul sa emita decizie de acordare a unui teren in compensare din tabelul cu bunuri disponibile afisat cu adresa 8293/1.03.2007 si in cazul in care aceasta masura nu este acceptata paratul va acorda in compensare alte bunuri sau servicii ori va propune despagubiri in conditiile legii.
Decizia civila nr. 1/C/09.01.2008
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014