Pretentii. Acceptarea tacita a facturilor.

Pretentii. Acceptarea tacita a facturilor.

Acceptarea facturii poate fi expresa, atunci cand este semnata  de destinatar cu mentiunea "acceptat", sau tacita, in cazul cand rezulta din manifestari de vointa neindoielnice care  atesta vointa de a accepta factura.
        
Reclamanta S.C.TGIE SRL Oradea a chemat in  judecata pe parata S.C.AP SRL Jupiter, Complex Paradis Mangalia, judetul Constanta solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna, obligarea paratei la plata sumei de 250.234.984 lei contravaloarea a 11 facturi fiscale.
Se mentioneaza ca, marfa a fost livrata incepand cu data de 30.06.2000 pana la data de 12.08.2000 si functie de accentuarea inflatiei reclamanta considera a fi indreptatita  la dobanzi comerciale,  facandu-se si un calcul in acest sens, invocandu-se in drept dispozitiile art.969 Cod civil si art.43 Cod comercial.
Prin sentinta civila nr.8389/COM/18.11.2003 Tribunalul Constanta - Sectia Comerciala - respinge cererea formulata de reclamanta ca nefondata, retinandu-se in esenta ca, facturile emise de  reclamanta nu au fost acceptate la plata de  parata astfel ca, in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art.46 Cod comercial.
Impotriva acestei hotarari, in termen a declarat apel reclamanta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivatia in esenta ca, si-a dovedit pretentiile cu actele depuse - contractul de livrare marfuri incheiat la 15.06.2000; facturile fiscale; copia procesului-verbal  din 22.02.2001 - si chiar daca s-a discutat despre o eventuala compensare aceasta nu s-a efectuat astfel ca singura modalitate de recuperare a creantei este aceea de a actiona in judecata parata, gresit instanta respingand actiunea.
Apelul este fondat, apreciaza Curtea.
Izvorul raportului juridic obligational il constituie contractul de vanzare-cumparare intervenit intre parti la 15.06.2000 prin care reclamanta-apelanta in calitate de vanzator, s-a obligat sa livreze marfuri catre parata, in calitate de cumparator, care, la randul sau s-a obligat sa plateasca marfa livrata in cantitatea, calitatea si  tipurile prevazute in facturile care o insotesc.
In executarea contractului, pentru incasarea pretului marfii livrate, reclamanta-apelanta a emis facturi in valoare totala de 144.769.720 lei care insa, nu poarta semnatura de primire (receptie) a paratei-intimate.
Sub  aspectul de fapt sus mentionat - neacceptarea la plata a  facturilor - instanta urmeaza a retine ca, pe tot parcursul cercetarii  judecatoresti, parata intimata nu a infirmat primirea marfurilor  ci, dimpotriva a inteles a invoca necesitatea unei compensatii  a debitelor datorate de parti si care nu s-a efectuat in fapt.
Deci, in speta sunt aplicabile dispozitiile art.969 Cod civil cu referire la  izvorul raportului obligational intervenit intre parti - contractul de vanzare-cumparare din 15.06.2000.
Retinerile facute de instanta de fond fata de dispozitiile art.46 Cod comercial sunt nelegale, urmand a fi inlaturate pentru urmatoarele considerente, in esenta:
-factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale, care in cauza s-a executat astfel cum recunoaste chiar  si intimata parata;
-factura face dovada in legatura cu existenta actului juridic si cu executarea operatiunii care constituie obiectul ei;
-acceptarea facturii poate fi expresa - atunci cand este semnata  de destinatar cu mentiunea "acceptat" - ori tacita, in cazul cand rezulta din manifestari de vointa neindoielnice care atesta vointa de a accepta factura, cum este in speta.
Efectuarea unui punctaj comun intre parti si materializata in procesul-verbal din 22.02.2001 si din care rezulta posibilitatea viitoare de "incheiere a unui proces-verbal de compensare" nu este de natura a exonera parata-intimata de plata contravalorii  marfurilor livrate si valorificarea creantei reclamate.
Pe de alta parte, vazand si dispozitiile art.43 Cod comercial care stabilesc regula potrivit careia "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand  devin exigibile", cum debitorul se afla de drept in intarziere, instanta constata ca actiunea formulata de reclamanta-apelanta este fondata, urmand a fi admisa, stiut fiind ca, dobanzile pentru datoriile  comerciale curg de drept de la scadenta, chiar daca nu au fost stabilite prin contract scris intre parti.

Decizia civila nr.89/18.03.2004