Simulatie prin interpunere de persoane. Art. 1175 Cod civil. Obligativitate contrainscris. Efecte.

Simulatie prin interpunere de persoane. Art. 1175 Cod civil. Obligativitate contrainscris. Efecte.

Caracteristic pentru simulatie este faptul ca aceasta presupune existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care creaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii; un altul secret, denumit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza, in tot sau in parte, aparenta juridica ce a luat nastere prin actul public, simulat.
O forma a simulatiei este interpunerea de persoana.
Spre a ne afla in fata unei simulatii este necesar ca actul secret (contrainscrisul) sa se fi incheiat concomitent sau inainte de incheierea contractului aparent.

Reclamanta S.C. "I.B." S.R.L. a chemat in judecata pe paratul T.I. pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se constate caracterul simulat al contractului de imprumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 de B.N.P. J.V.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a incheiat un contract de imprumut cu paratul la 4.06.2001, pentru suma de 125 milioane lei, care in realitate este simulat, fiind incheiat intrucat reprezentantul societatii B.N. era interesat ca societatea sa para a fi creditata de un tert, operatiune care sa fie mentionata in contabilitatea societatii.
In realitate suma de 125 milioane lei nu a fost imprumutata de catre parat, dar intelegerea scrisa nu a fost materializata intr-un inscris, data fiind increderea dintre cele doua parti.
Prin sentinta civila nr. 1635/COM/26.02.2001 Tribunalul Constanta a respins actiunea ca nefondata, retinand urmatoarele:
Prin contractul de imprumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 la B.N.P. J.V., paratul T.I. a imprumutat societatii reclamante suma de 125 milioane lei, cu scadenta la 4.06.2003, ori cererea reclamantei de a se constata caracterul simulat al conventiei nu poate fi primita, cat timp se urmareste incetarea efectelor contractului de imprumut care este obligatoriu pentru partile contractante si de la executarea caruia partile nu se pot sustrage.
Ca parte a contractului, reclamanta nu poate invoca caracterul simulat al actului aparent, in conditiile in care nici nu a probat scopul urmarit prin simulatie.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termen reclamanta, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica in raport de dispozitiile art. 1175 Cod civil, text care demonstreaza ca simulatia are efecte si in raporturile dintre partile contractante, actul secret anihiland complet efectele actului aparent.
Apelul este nefondat.
Ceea ce apelanta reclamanta a urmarit prin cererea de chemare in judecata, a fost acreditarea ideii ca, in realitate, nu a fost imprumutata de paratul T.I., ci de B.N., o terta persoana fata de contractul de imprumut, deci adevaratul creditor al societatii reclamante.
Ori, intr-o atare situatie, simulatia sub forma unei interpuneri de persoane, poate fi dovedita numai cu contractul ascuns (contrainscris), prin care se arata adevaratele parti ale contractului, ceea ce in cauza nu exista.
Fata de terti, contrainscrisul nu produce efecte daca au fost de buna credinta, ceea ce nu se poate retine fata de B.N. care, in viziunea reclamantei a avut cunostinta de simulatie.
Pentru aceste motive, in speta, s-a procedat de aceasta maniera si actiunea in simulatie a fost  promovata de societatea imprumutata.
Instanta de fond a retinut corect ca, ceea ce este caracteristic pentru simulatie, este existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a doua contracte, unul public (aparent) si altul secret (contrainscris), care corespunde vointei reale a partilor si prin care se anihileaza aparenta juridica creata prin actul simulat.
La simulatie, prin interpunere de persoane, ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei, ceea ce in cauza nu s-a demonstrat.
Mai mult, din probele administrate nu a rezultat ca tertul era o persoana solvabila, cat timp atat B.N. si C. erau debitori fata de terte persoane, dar nici motivele pentru care nu se putea incheia contractul intre societate si B.N., fiind nevoie de o persoana interpusa.
Plecand de la aceste considerente, curtea apreciaza ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care apelul va fi respins ca nefondat.

Decizia civila nr. 324/COM/11.11.2004