DREPT PENAL. PARTEA GENERALA. Fapta este prevazuta de legea penala. Inselaciune.

a) Inducerea in eroare a cumparatorului, cu ocazia incheierii contractului de vanzare-cumparare a imobilului, prin prezentarea unui certificat de mostenitor, obtinut pe baza unei declaratii false pe care a facut-o in fata notarului public, in care era trecut ca unic mostenitor, contrar adevarului, constituie infractiune de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal.
Prin sentinta penala nr.1451 pronuntata la data de 18 iunie 2003, in dosarul penal nr.1061/2001, Judecatoria Constanta:
A respins cererea de anulare a certificatului de mostenitor nr.143/22.09.2000 eliberat de notar public V.P., ca si chestiune prealabila, in cond.art.44 cod proc.penala.
A respins cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute in actul de sesizare a instantei, in sarcina inculpatului B.Gh.
A schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in actul de sesizare a instantei in sarcina inc.C.N., din infractiune prev.de art.292 cod penal, in infractiune prev.de art.260 al.1 cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit."a" cod proc.penala, rap.la art.10 lit."d" cod proc.penala, a achitat pe inculpatul B.Gh. privind savarsirea infractiunii de fals in declaratii prev.si ped.de art.292 cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit."a" cod proc.penala, rap. la art.10 lit."b" cod proc.penala, a achitat pe inculpatul B.Gh. privind savarsirea infractiunii de inselaciune, prev.de art.215 al.1,3 cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit."a" cod proc.penala, rap.la art.10 lit."a" cod proc.penala, a achitat pe inculpatul B.Gh. privind savarsirea infractiunii prev.de art.12 din Legea nr.87/1994.
In baza art.345 al.2 cod proc.penala, a condamnat pe inculpatul B.Gh. pentru savarsirea infractiunii de uz de fals prev.si ped.de art.291 cod penal, la pedeapsa de 1 an inchisoare privativa de libertate, ce va fi executata in cond.art.57 cod penal, cu executarea pedepsei prin privare de libertate.
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, a condamnat pe inculpatul C.N., cu antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prev. si ped. de art. 260 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 1, 8 din Legea nr. 543/2002, modificata, a constatat gratiata pedeapsa aplicata inculpatului C.N.
Pe baza probelor administrate in cauza, instanta a retinut ca:
B.Gh., impreuna cu fratii sai B.C. si V.F., avea vocatie succesorala legala dupa parintii acestora, B.I.- decedat la 01.02.1989 si B.G. - decedata la 14.11.1999.
In masa succesorala se regaseau un imobil, constand in casa de locuit compusa din 3 camere, dependinte si 200 m.p teren, situate in municipiul Constanta, str.D.
De la decesul autorilor comuni si pana in luna septembrie 2000, inculpatul si cei doi frati ai sai nu au efectuat cerere de dezbatere a succesiunii, stapanind in indiviziune bunurile din masa succesorala. In aceasta perioada ei au purtat discutii privind instrainarea imobilului si impartirea de comun acord a pretului, discutii care insa nu s-au concretizat in realizarea unui acord de vointa comun.
In luna septembrie 2000, B.Gh., identificand prin intermediul unei agentii imobiliare  un cumparator pentru imobil, in persoana numitului C.V., a solicitat verbal la serviciul specializat din cadrul Primariei Municipiului Constanta, emiterea, in raport de fiecare defunct, a inscrisurilor oficiale intitulate "Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale" - anexa 1. Inscrisurile care i-au fost eliberate, conform "precizarilor facute de acesta", aveau un continut nereal, respectiv prin omisiunea de inscriere la rubrica mostenitori legali si a numitilor B.C. si V.F.
Cu intentie directa, inculpatul a folosit aceste inscrisuri false, la dezbaterea succesiunilor legale, in fata notarului public V.P., urmarind si obtinand eliberarea certificatului de mostenitor nr.143 din 22.09.2000. Actul oficial a fost eliberat in baza unei cauze ilicite, constand in dovedirea, in conditiile legii, a calitatii de unic mostenitor al inculpatului B.Gh. in raport de succesiunile defunctilor B.I. si B. G.
Cu ocazia indeplinirii procedurii dezbaterii succesorale, notarul public, pentru stabilirea calitatii de mostenitor, a masei succesorale si a cotei succesorale, a audiat in calitate de martor, dupa depunerea juramantului in cond.art.77 din Legea nr.36/1995, pe inculpatul C.N. si pe numita V.E.
Cu ocazia acestei audieri, C.N., cu intentie, a facut afirmatia mincinoasa potrivit cu care inculpatul B.Gh a fost unicul copil al autorilor a caror succesiune era dezbatuta.
In luna octombrie 2000, B.Gh. a vandut imobilul mostenit lui C.V. prin actul de succesiune nr.143/2000, cu pretul de 180.000.000 lei, dar in actul de vanzare-cumparare nr.2422/2000 autentificat de notar public M.M. a fost consemnat pretul de 100.000.000 lei. Din pretul incasat efectiv de la C.V., inculpatul nu a dat vreo suma de bani fratilor sai, succesori legali B.C. si V.F.
Fapta inculpatului B.Gh. de a folosi, cu intentie, cele doua inscrisuri emise de serviciul specializat din cadrul Primariei Constanta, avand continut nereal, prin depunerea lor la notarul public P.V., in cadrul dezbaterii succesiunilor parintilor sai, intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni de uz de fals, prev.si ped.de art.291 cod penal, urmand a atrage raspunderea penala a acestuia.
Intrucat fapta inculpatului B.Gh. de a instraina un bun din masa succesorala, fara acordul fratilor sai, constituie o fapta ilicita de natura civila, in concret, un act juridic civil  afectat de conditia rezolutorie ca,in urma partajului succesoral, bunul sa cada in lotul atribuit inculpatului, instanta, in baza art.11 pct.2 lit."a" cod proc.penala, art.10 lit."b" cod proc.penala, a pronuntat achitarea inculpatului B.Gh. pentru savarsirea infractiunii prev.de art.215 al.1,3 cod penal.
Intrucat, in actul de sesizare a instantei fapta lui B.Gh. dedusa judecatii, a constat in inducerea in eroare a fratilor sai, B.C. si V.F., prin instrainarea unui bun din masa succesorala fara ca acestia sa fie de acord, instanta a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a acestei fapte.
Intrucat, in conf. cu Legea nr.36/1995, simpla declaratie a unei persoane cu vocatie la succesiune, cu privire la faptul ca este unica persoana avand aceasta vocatie, nu serveste la producerea unei consecinte juridice, respectiv la emiterea certificatului de mostenitor, potrivit art.77 din Legea nr.36/1995, calitatea de mostenitor si numarul acestora stabilindu-se de catre notarul public prin acte de stare civila si cu martori, instanta, in baza art.11 pct.2, lit."a" cod proc.penala, rap.la art.10 lit."d" cod proc.penala a achitat pe B.Gh. privind savarsirea infractiunii de fals in declaratii, prev.si ped.de art.292 cod penal, intrucat fapta acestuia nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii, lipsind cerinta esentiala din latura obiectiva, potrivit careia declaratia facuta serveste legii sau obiceiului, la producerea unei consecinte juridice.
Hotararea primei instante a fost apelata de catre procuror, inculpatul C.N. si partea civila C.V, iar Tribunalul Constanta prin decizia penala nr.230 din 8 aprilie 2004 (dosar nr.1976/2003) le-a admis pe toate si a dispus:
In baza art.81 cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare aplicata inculpatului B.Gh.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca, in raport de intreg materialul probator administrat, situatia de fapt stabilita este in deplina concordanta cu acesta, incadrarea juridica data faptelor este legala, iar vinovatia inculpatilor pentru infractiunile retinute cu privire la care s-a dispus condamnarea acestora, rezulta in mod neindoielnic din actele dosarului.
Judicioasa apreciere a probelor a condus instanta fondului la concluzia corecta ca inculpatul B.Gh. s-a folosit de cele doua inscrisuri oficiale emise de Primaria Municipiului Constanta - Serviciul de Stare Civila - intitulate "Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale" (anexa nr.1) cu continut nereal, prin omisiunea inscrierii in rubrica mosteniri legale a numitilor B.C. si V.F., depunandu-le la Biroul notarului public P.V., in contul dezbaterii succesiunii parintilor sai si ca fapta astfel savarsita intruneste elementele constitutive ale infractiunii de uz de fals prev.de art.291 cod penal.
In mod corect prima instanta a dispus achitarea aceluiasi inculpat pentru infractiunea de fals in declaratii, prev.de art.292 cod penal, fundamentandu-si solutia de apreciere ca nu sunt indeplinite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, deoarece simpla declaratie facuta in fata notarului public, precum ca este unicul mostenitor al defunctilor sai parinti, cu consecinta eliberarii certificatului de mostenitor nr.143/22.09.2000, desi mai are doi frati numitii B.C. si V.F., nu este de natura sa serveasca la producerea consecintei juridice, in lipsa mijloacelor de proba (acte de stare civila, martori), in baza carora notarul public stabileste calitatea de mostenitor.
Nu s-a putut retine comiterea infractiunii de inselaciune prev.de art.215 al.3 cod penal, in sarcina aceluiasi inculpat, constand in aceea ca dupa ce a obtinut certificatul de mostenitor, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2422/octombrie 2000, a instrainat imobilul situat in Municipiul Constanta str.D., partii civile C.V., inducandu-l pe acesta in eroare cu privire la imprejurarea ca ar fi unicul mostenitor al defunctilor sai parinti si deci singurul detinator al bunului ce a format obiectul contractului.
Infractiunea de inselaciune presupune o actiune de inducere in eroare, care poate fi savarsita prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul, un folos material si daca s-a pricinuit o paguba.
In speta, cerintele acestor dispozitii legale nu sunt indeplinite, deoarece la incheierea contractului de vanzare-cumparare, partile vatamate V.F. si B.C. nu au fost induse in eroare de catre inculpatul B.Gh., iar o eventuala intelegere cu privire la instrainarea imobilului nu a fost dovedita.
Cum inculpatul nu a fost trimis in judecata pentru infractiunea de inselaciune fata de partea civila C.V., cererea de schimbarea incadrarii juridice, in sensul retinerii formei agravate prev.de art.215 al.2,3 cod penal, ca urmare a folosirii mijlocului fraudulos, constand in certificatul de mostenitor care atesta in fals calitatea de unic mostenitor, asa cum s-a solicitat in apelul formulat de parchet este nefondata.
In speta, este lipsita de temei solicitarea partii civile, facuta in calea de atac, in sensul de a fi angajata raspunderea penala a inculpatului B.Gh., pentru infractiunea de inselaciune deoarece inculpatul nu a fost trimis in judecata pentru savarsirea acestei infractiuni fata de partea civila C.V.
Potrivit art.317 cod proc.penala, judecata se margineste la fapta si persoana aratata in actul de sesizare si prin urmare, instanta a fost obligata numai cu privire la fapta retinuta in rechizitoriu si la persoana trimisa in judecata.
Ambele hotarari au fost recurate de catre procuror, care le-a criticat pentru gresita achitare a inculpatului B.Gh. pentru infractiunile de inselaciune, fals in declaratii si evaziune fiscala, iar partea civila C.V. pentru gresita solutionare a actiunii civile (vezi practicaua deciziei).
Curtea, fata de probele administrate in cauza, constata intemeiate criticile, mai putin cea referitoare la existenta infractiunii de evaziune fiscala, (art.12 din Legea nr.87/1994), la care de altfel procurorul de sedinta a renuntat si, in consecinta va admite ca fondate recursurile.
Din certificatul fiscal, certificatul de cadastru si anexa 1 (filele 32, 43-44 dos.urm.pen.) rezulta ca B.Gh. a declarat organelor care au eliberat aceste documente, ca este unicul succesor al parintilor sai B.I. si B.G., decedati la 03.02.1989, respectiv 15.11.1999, desi mai erau in viata doi copii (B.C. si V. (B.) F.) la data solicitarii inscrisurilor mentionate.
Cel de mai sus a continuat sa faca declaratii false si la biroul notarial public V.P., unde a deschis dezbaterea succesiunii ce a format obiectul dosarului 157-158/2000. In fata notarului, inculpatul a facut declaratii necorespunzatoare adevarului, referitor la succesorii sotilor B.I. si B.G. Pentru a intari aceste declaratii false, inculpatul a solicitat ajutorul lui C.N. si V.E., care ascultati de notar, in conformitate cu art.77 Legea nr.36/1995, au declarat mincinos in cauza de dezbatere a succesiunii (dos.157-158 ).
Cum pe baza declaratiilor false si mincinoase facute in fata notarului public de cei nominalizati, inculpatul a obtinut certificatul de mostenitor nr.143/2000, fapta acestuia constituie infractiunea prev.de art.292 Cod pen.
Motivarea instantei de fond insusita de tribunal ca declaratiile false ale inculpatului constituie doar un ilicit civil si nu sunt de natura a produce consecinte juridice, este netemeinica atata vreme cat aceste declaratii, coroborate cu afirmatiile mincinoase ale coinculpatului, au si codus la obtinerea certificatului de mostenitor nr.143/2000, numai pe numele sau, desi aveau calitatea de succesori legali si fratii sai B.C. si V.F.
Potrivit art.34 din Legea nr.36/1995, notarul public "este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public, iar actul indeplinit de acesta este de autoritate publica", ceea ce corespunde cerintelor textului incriminator amintit.
Cat priveste infractiunea de inselaciune in dauna lui C.V., Curtea constata ca in cursul urmaririi penale si al judecarii faptelor, au fost administrate probe cu privire la inducerea in eroare a partii civile cu ocazia cumpararii de catre aceasta a imobilului situat in str.Democratiei nr.80 Constanta. Este fara nici un dubiu faptul ca B.Gh. s-a prezentat lui C.V. ca unic mostenitor al imobilului in cauza, calitate sustinuta cu certificatul nr.143 din 22.09.2000 eliberat de notarul public V.P. (file 64-65 dos urm.pen.), prin fals in declaratii asa cum aratam anterior.
In contractul de vanzare-cumparare autentificat de notar public M.M. prin incheierea nr.2422/2000 dintre cei doi, a fost mentionat faptul ca vanzatorul a dobandit imobilul in baza certificatului de mostenitor nr.143/2000 eliberat de notar public V.P. (fila 69 dos.urm.pen.).
Sustinerea instantei de fond si a celei de apel, ca inculpatul n-a fost trimis in judecata pentru inselarea lui C.V. nu este fondata, deoarece in actul de sesizare a judecatoriei, procurorul a mentionat "La data de 22.09.2000 B.Gh. a obtinut certificatul de mostenitor nr.143, iar luna urmatoare a instrainat imobilul partilor vatamate C.V. si M., contra sumei de 180.000.000 lei" (fila 101 dos urm.pen.). In acelasi act (pag.4) procurorul consemneaza "partile vatamate B.C. si V.F., precum si C.V. au invederat ca-si vor cuantifica pretentiile in fata instantei de judecata".
In raport de sublinierile facute in rechizitoriu, in care procurorul a expus (descris) si modul cum inculpatul a vandut imobilul in litigiu, B.Gh. a fost trimis in judecata si pentru inselarea lui C.V., iar judecatoria si tribunalul trebuiau sa-l judece, potrivit art.317 Cod proc.penala si pentru aceasta fapta, mai ales ca a si administrat probe.
Astfel, in cursul cercetarii judecatoresti, martorii T.A., O.N., P.M., O.E., B.C. si V.F. (file 84-87 cod.inst.), respectiv inculpatul (file 113-114) au fost intrebati si au declarat ca B.Gh. a vandut singur  "casa ramasa dupa decesul sotilor B.I. si B.G.", iar C.V. a fost ascultat ca parte vatamata (fila 151 dos.inst.).
De retinut este ca, desi martorii O.N. si P.M. l-au atentionat pe inculpat ca nu poate vinde singur imobilul, deoarece mai are doi frati, acesta a persistat in activitatea infractionala si  folosindu-se de certificatul de mostenitor, in care apare ca unic succesor al parintilor sai, l-a indus in eroare pe C.V. cu privire la proprietarul bunului ce a facut obiectul tranzactiei, pentru a obtine o suma de bani in interes propriu.
Se impunea judecarea lui B.Gh. si pentru aceasta inselaciune intrucat a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, avand in vedere si faptul ca, la termenul din 10.09.2001 prima instanta a pus in discutie calitatea procesuala a lui C.V., termen la care a hotarat ca acesta are calitatea de parte civila pentru suma de 180.000.000 lei, pretul imobilului cumparat de la B.Gh. In aceasta calitate, C.V. a facut cereri (filele 76-77 dos.inst.), si a pus concluzii cu ocazia dezbaterilor in fond si in apel. O asemenea calitate procesuala nu poate fi dobandita intr-un proces penal decat in urma comiterii unei fapte penale cauzatoare de prejudicii, ceea ce a determinat tribunalul sa-l oblige pe inculpat la restituirea pretului vanzarii catre partea civila.
Deci, B.Gh. a savarsit infractiunea de inselaciune in conventii, in dauna lui C.V., infractiune prev. si ped.de art.215 al.1 si 3 cod penal.
Fata de expunerea facuta, Curtea va casa in parte hotararile instante de fond si de apel in ce priveste solutionarea actiunii civile, in sensul ca va mentine ca valabil contractul de vanzare-cumparare dintre inculpat si partea civila  C.V., inlaturand din hotararile amintite mentiunile privind anularea acestui act si obligarea lui B.Gh. la restituirea sumei de 100.000.000 catre partea civila.