Cheltuielile judiciare penale solicitate prin actiune separata

Constata ca prin actiunea inregistrata la data de 14 octombrie 2013, reclamantul S. I. dom. in - , a chemat in judecata pe paratul M. D., dom. in  - , solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 2.700 lei, reprezentand cheltuielile judiciare efectuate in dosarul de urmarire penala nr.1835/P/2011.
     In motivarea cererii de chemare in judecata reclamantul arata ca paratul a formulat  impotriva sa o plangere penala  pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu. Plangerea a format obiect al cercetarilor penale efectuate in dosarul nr.1835/P/2011 inregistrat la Parchetul de pe langa Judecatoria M., procurorul de caz dispunand insa scoaterea sa de sub urmarire penala, rezolutie mentinuta si de primul - procuror. Sustine reclamantul ca, in exercitarea dreptului la aparare si pentru protejarea intereselor sale legitime a fost nevoit sa isi angajeze avocati, platind onorarii in suma de 2.600 lei, precum si taxa de mediere de 100 lei, si ca, fata de solutia data de scoatere de sub urmarire penala, paratul este culpabil de provocarea acestor cheltuieli judiciare, asa incat se considera  indreptatit sa fie despagubit pentru prejudiciul ce i-a fost provocat.
    Mai arata reclamantul ca, mai inainte de promovarea acestei actiuni l-a somat de parat, pentru ca de bunavoie sa-i plateasca cheltuielile efectuate, insa aceasta nu a dat curs somatiei sale.
     In drept, s-au invocat art. 193 C. pr. penala; art. 451 -453 C. pr. civila.
     In probatiune, reclamantul arata ca se prevaleaza de proba cu inscrisuri, depunand in copie in sensul acesta rezolutia procurorului din data de 24.04.2013; carte de identitate; rezolutie din 14.06.2013; chitante; somatie; proces-verbal mediere; chitanta, dovada de primire; dovada privind plata taxei judiciare de timbru.
     Paratul a depus intampinare - fila 16 dosar, solicitand respingerea cererii reclamantului si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
    In motivare, se arata ca, potrivit calificarii juridice data de reclamant, actiunea acestuia se fondeaza pe dispozitiile art. 193 C. pr. penala si ale art. 451-453 N. C. pr. civila. Sustine paratul ca, norma prev. de art. 193 C. pr. penala reglementeaza regimul cheltuielilor judiciare, in cadrul procesului penal, din faza de judecata, in cuprinsul alin. 5 facandu-se referire expresa la existenta unei hotarari pronuntate de o instanta de judecata. Arata paratul ca, in cazul de fata, partile nu au mai ajuns in instanta, procurorul emitand rezolutie de scoatere de sub urmarire penala. Apreciaza paratul ca legiuitorul a reglementat expres situatiile in care partea vatamata poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata tocmai pentru a nu se ingradi dreptul cetateanului de a se adresa organelor judiciare in situatiile in care considera ca a fost lezat intr-un drept al sau.
     Reclamantul a formulat un raspuns la intampinare – fila 28 dosar, sustinand ca potrivit art. 193 alin.6 C. pr. penala, obligatia privind plata cheltuielilor judiciare se supune legii civile, astfel incat, indiferent de partea  sau de faza procesuala in care au fost ele efectuate, cheltuielile judiciare se cumuleaza si cad in sarcina partii, potrivit legii.
     In dezbaterea cauzei, partile nu au formulat alte cereri in probatiune.
     Din oficiu, instanta a solicitat dosarul de urmarire penala.
   Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     In lucrarea penala inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria M., sub nr. de dosar 1835/P/2011, s-au efectuat cercetari in ceea ce priveste pe reclamant sub aspectul infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. si ped. de art. 246 C.penal.
La baza declansarii cercetarilor a stat plangerea formulata de parat prin care acesta l-a acuzat pe reclamant de abuz in serviciu pe considerentul ca, in calitatea sa de Primar al com.   A.-S., in cursul lunii martie 2008, in mod  cu totul abuziv si  din dusmanie personala,  l-a destituit din functia publica detinuta,  aceea de secretar al primariei, dovada fiind faptul ca decizia a fost ulterior anulata de Tribunalul Sibiu si s-a dispus reincadrarea sa in functia detinuta anterior, cu plata retroactiva a drepturilor salariale de care a fost privat.
     Prin rezolutia din 18 decembrie 2012, organele de urmarire penala au dispus inceperea urmaririi penale impotriva  invinuitului/reclamantul din prezenta actiune, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. penal.
  Prin urmare, reclamantul a fost audiat in calitate de invinuit, acesta fiind asistat  de avocati alesi, mandatati sa-i asigure asistenta judiciara potrivit imputernicirilor avocatiale de la filele 84,85 dosar urmarire penala si a contractelor de asistenta juridica depuse in original, filele 41,42 dosar.
     De la data efectuarii angajamentului, avocatii desemnati au asistat la audieri, si de asemenea, au depus un memoriu in aparare – filele 20-26 dosar.
    Potrivit contractelor de asistenta judiciara si a chitantelor justificative, reclamantul a platit avocatilor sai, pentru aceste servicii, suma totala de 2.600 lei.
   In urma cercetarilor efectuate, procurorul de caz a emis in data de 24.04.2013 o rezolutie de scoatere de sub urmarire penala a reclamantului/invinuit, pe considerentul ca nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. penal, intrucat,  desi  s-a retinut  ca decizia de destituire a fost un act  defectuos indeplinit, totusi  nu exista legatura de cauzalitate intre acest fapt si prezumtiva vatamare a intereselor legale ale paratului, deoarece  solutia de anulare a deciziei s-a  intemeiat  pe motive formale, procedurale,  si nicidecum pe fondul faptelor pentru care
 s-a dispus destituirea.
      Solutia procurorului a fost atacata cu plangere pe cale ierarhica la Primul-procuror de la Parchetul de pe langa Judecatoria M. care prin rezolutia din 14 iunie 2013 s-a pronuntat in sensul respingerii ei, cu motivarea ca, sub aspectul laturii obiective,  nu sunt date elementele infractiunii de abuz in serviciu, deoarece reclamantul/invinuit nu si-a incalcat atributiile de serviciu, ci a procedat potrivit prerogativelor sale legale, sesizand comisia de disciplina, si apoi, pe baza constatarilor acesteia, procedand la emiterea deciziei de eliberare de functie. Se mai arata ca  nici sub aspectul laturii subiective nu s-a dovedit intentia invinuitului care cu stiinta sa fi urmarit  prejudicierea paratului/parte vatamata.
      Rezolutia primului-procuror nu a mai fost atacata in instanta.
      Prin cererea de fata, reclamantul a solicitat sa fie despagubit de parat pentru cheltuielile judiciare efectuate cu avocatii sai, la care se adauga si taxa de mediere, actiune pe care paratul o considera practic inadmisibila pe considerentul ca temeiul legal invocat priveste doar cauzele ajunse in  fata instantelor judecatoresti.
     Asertiunile paratului sunt neintemeiate.
     Art. 193 C.pr.penala, sub imperiul caruia a fost promovata actiunea si care era in vigoare la acea data, face parte din capitolul VI,  intitulat  generic cheltuielile judiciare, ceea ce inseamna ca dispozitiile acestui capitol sunt deopotriva aplicabile atat fazei de urmarire penala cat si de judecata.
           Pentru anumite situatii legiuitorul a prevazut in mod expres solutiile ce urmeaza a fi adoptate de catre organele judiciare cu privire la cheltuielile judiciare,  raportat uneori si la  modul de rezolvare a actiunii penale, indiferent ca aceste cheltuieli sunt dintre cele  avansate de stat ori suportate de parti.
In schimb, particularizand la cheltuielile judiciare efectuate de parti, atunci cand solutia asupra actiunii penale nu se regaseste vreuna dintre ipotezele expres prevazute de lege, alin.6 al art. 193 C. pr. penala, trimite la aplicarea legii civile, legiuitorul folosind sintagma cu caracter general „in celelalte cazuri”, fara a distinge dupa cum cauza s-a finalizat sau nu cu o trimitere in judecata, fapt ce se mai  desprinde si din denumirea marginala a textului de lege  intitulata „plata cheltuielilor judiciare facute de parti” fara nici o alta mentiune sau diferentiere.
         In civil se admite posibilitatea recuperarii cheltuielilor judiciare pe cale separata fiind calificata ca si o actiune in pretentii.
         Cheltuielile judiciare au semnificatia juridica a unor despagubiri, expresie a raspunderii civile delictuale fondata  pe culpa procesuala a uneia sau alteia dintre parti , avand  totdeauna caracter rambursabil.
       Din aceasta perspectiva se retine ca procurorul de caz a retinut in sarcina reclamantului faptul ca a indeplinit in mod defectuos decizia ce a condus la destituirea paratului, motiv pentru care de altfel s-a si dispus inceperea urmaririi penale, moment din care practic reclamantul a devenit invinuit. Pe de alta parte, insa, tot procurorul a mentionat ca nu este data legatura de cauzalitate ceruta de lege intre  indeplinirea  defectuoasa a respectivului  act si vatamarea afirmata de parat/parte vatamata, fata de imprejurarea ca decizia de destituire  a fost anulata pe motive formale si procedurale, si nicidecum pentru aspecte de netemeinicie vizand existenta faptelor ce au stat la baza luarii acestei masuri cu caracter disciplinar, de  destituire din functia avuta.
       Aceasta imprejurare este reluata si in cadrul motivelor retinute de Primul-procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria M., in rezolutia sa din 14 iunie 2013 in cadrul careia se arata ca dispozitia de destituire a paratului a fost data in baza si ca urmare a raportului Comisiei de Disciplina din cadrul Institutiei Prefectului, comisie care a votat in unanimitate eliberarea petitionarului din functia publica de secretar al comunei A.-S.( paragraf 4) , si ca, demersul acestuia (al reclamantului din prezenta cauza s.n) a avut la baza  anumite actiuni ale petitionarului pe care le-a considerat abateri, punctul de vedere al primarului fiind de altfel impartasit si de comisia din cadrul Prefecturii (penultimul paragraf).
          Prin urmare, in aprecierea culpei procesuale, instanta retine ca relevant faptul ca in cauza, dupa inregistrarea plangerii penale formulata de catre  parat, totusi organele judiciare au dispus inceperea urmaririi penale fata de reclamant; procurorul a retinut in sarcina reclamantului faptul ca decizia de destituire anulata are conotatia unui act indeplinit in mod defectuos ce ii este imputabil, dar ca, in fapt, vatamarea reclamata de parat prin plangerea penala formulata nu poate fi pusa in legatura cu defectuozitatea actului de destituire cata vreme faptele acestuia din urma, cu conotatie disciplinara nu au fost analizate pe fondul lor, lucru cunoscut  de catre  parat, demersul sau judiciar in care afirma ca sanctionarea ar fi fost  intentionata si „in mod evident nemotivata”, fiind ulterior primirii motivelor de anulare a deciziei, precum si dupa ce legalitatea fusese restabilita, prin repunerea sa in functie si plata drepturilor salariale. 
          Aceste imprejurari sustin reaua-credinta a paratului si in mod corelativ existenta  culpei sale, partiale, avandu-se in vedere si solutia data de procuror.
           Din actele de urmarire penala filele 17,18 dosar, rezulta ca declaratia data de reclamant in calitate de invinuit, este semnata de un singur avocat si raportat la onorariul perceput conform contractului de asistenta, acesta este   indreptatit sa primeasca  de la parat suma de 1.100 lei ( ½ din 2.200 lei). Taxa de mediere nu se cere a fi adaugata acestei sume, intrucat potrivit art. 2 alin.1 ind.4 din Legea 192/2006, procedura de informare asupra medierii este gratuita.
          Conclusiv, pentru considerentele de fapt si de drept enuntate, actiunea reclamantului va fi admisa in parte in sensul in care paratul va fi obligat sa plateasca suma de 1.100 lei, despagubiri civile partiale, reprezentand cheltuieli judiciare si corespunzator pretentiilor incuviintate, paratul va fi de asemenea obligat, in baza art. 453 alin.2 C. pr. civila, sa plateasca reclamantului suma de 82 lei, cheltuieli de judecata aferente acestui proces, reprezentand parte din taxa judiciara de timbru .