Instanta de rejudecare nu este tinuta de indicatiile deciziei de casare atunci cand acestea exced cadrului prevazut de art. 315 alin. 1 C.pr. civila

S.C. - 955/04.05.2012
Contestatie la executare
Instanta de rejudecare nu este tinuta de indicatiile deciziei de casare atunci cand acestea exced cadrului prevazut de art. 315 alin. 1 C.pr. civila


Constata ca , prin contestatia la executare inregistrata initial pe rolul acestei instante la data de 15.11.2010 , contestatoarea S.C. A. D. S.A. , cu sediul in D., str. C. V., nr.- , jud. S. , a solicitat , in contradictoriu cu intimatul Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare a Finantelor Publice - Administratia Finantelor Publice M. – prin reprezentant Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului S. , cu sediul in S. , Calea D. , nr.- , jud. S. , ca , prin sentinta care se va pronunta , sa se constate nelegalitatea executarii silite pornite impotriva sa in dosarul executional A 17 nr.15919/2010 , si ca debitul societatii contestatoare in cuantum de 724.427 lei a fost stins prin efectul legii in baza Ordinului comun nr.1229/22.11.2005 emis de Ministerul Agriculturii , Padurilor si Dezvoltarii Rurale si Ministerul Finantelor.
In motivarea contestatiei la executare se invoca argumente privind stingerea debitului contestatoarei in baza unor acte normative .
In drept sunt invocate prevederile art.399 si urm. C.proc.civ. raportat la art.3711 alin.2 si art.3715 lit. a C.proc.civ.
Prin intampinarea formulata , intimatul a invocat exceptia tardivitatii introducerii contestatiei , iar , pe fondul cauzei , a solicitat respingerea ca neintemeiata a acesteia .
Prin sentinta civila nr.1874/12.07.2011 pronuntata de Judecatoria Medias in primul ciclu procesual s-a respins contestatia la executare .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea .
Prin decizia civila nr.57/20.01.2012 a Tribunalului Sibiu s-a admis recursul , a fost casata sentinta atacata , iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante de fond .
In considerentele deciziei de casare s-a retinut ca instanta de fond a lasat nesolutionat fondul cauzei intrucat nu a dezlegat imprejurarea stingerii debitului , astfel cum a sustinut contestatoarea , si ca la rejudecare , dupa ce instanta va lamuri toate imprejurarile legate de stingerea debitului , se va putea pronunta in functie de acestea asupra exceptiei tardivitatii cererii privind constatarea nelegalitatii executarii silite .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta de rejudecare a retinut urmatoarele :
Contestatoarea a investit instanta de executare cu o „contestatie la executare” , intemeiata pe dispozitiile art.399 si urm. C.proc.civ.
Este neindoielnic faptul ca cererea dedusa judecatii are natura juridica a unei contestatii la executare , de vreme ce se invoca dispozitiile art.399 si urm. C.proc.civ. , care reprezinta dreptul comun in materia contestatiei la executare , si avand in vedere obiectul acestei cereri , care vizeaza nelegalitatea executarii silite .
Chiar daca contestatoarea nu arata in mod explicit ca solicita anularea ori incetarea  executarii silite insesi , si formuleaza atipic cerintele sale , solicitand sa se constate nelegalitatea  executarii silite ca urmare a constatarii stingerii debitului societatii , sintagma de altfel preluata de instanta de casare , nu exista nici un dubiu , cu atat mai mult cu cat redactarea contestatiei a fost realizata de avocatul partii contestatoare , ca suntem in prezenta unei contestatii la executare , pentru ca doar pe calea contestatiei la executare se poate invoca nelegalitatea executarii silite insesi sau nelegalitatea actelor de executare silita luate separat , astfel cum reiese din prevederile art.399 C.proc.civ. , dar si din cele ale art.404 alin.1 C.proc.civ. , potrivit carora : „ daca admite contestatia la executare , instanta , dupa caz , anuleaza actul de executare contestat sau dispune indreptarea acestuia , dispune anularea ori incetarea executarii insesi (…)”.
Contestatia la executare dedusa judecatii in cauza a fost inregistrata la Judecatoria Medias la data de 15 .11.2010 , in conditiile in care este dovedit ca debitoarea contestatoare a primit somatia emisa de organul fiscal in dosarul executional A 17 nr.15919/2010  la data de 28.07.2010 ( aflata la fila 8 dosar – cu dovada de inregistrare la sediul contestatoarei ) .
Asadar , fara sa invoce ca ar fi fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei , contestatoarea introduce contestatia la executare dupa aproape 4 luni de la primirea somatiei .
Legiuitorul a stabilit in mod imperativ termenul in care se poate face contestatie la executare , fara sa lase loc de interpretare , in sensul ca s-ar admite exceptii de la aceasta regula atunci cand debitorul invoca stingerea debitului in orice modalitate , asa cum se invoca in speta .
Astfel , potrivit art.401 alin.1 C.proc.civ.  contestatia se poate face in termen de 15 zile , in orice ipoteza prevazuta de textul legal , anume si in cazul in care debitorul contesta executarea silita insasi , caz in care termenul de 15 zile curge de la data la care acesta a primit somatia ori de la data la care a luat cunostinta de primul act de executare , in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie .
Aceleasi dispozitii sunt prevazute si de legea speciala aplicabila executarii silite a creantelor bugetare , cum este cazul in speta : „ contestatia se poate face in termen de 15 zile , sub sanctiunea decaderii , de la data cand a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod(…) ( art.173 alin.1 din O.G.92/2003 ) .
Asadar , fiind in mod indubitabil vorba de o contestatie la executare , care poate fi formulata in termenul prevazut de lege , sub sanctiunea decaderii , instanta retine ca aceasta nu a fost introdusa in termenul de 15 zile prevazut de lege , care curge , in speta , de la data primirii de catre contestatoare a somatiei , astfel ca debitoarea este decazuta din dreptul de a mai contesta executarea silita insasi , indiferent ce motiv ar invoca .
Instanta de casare a impus instantei de rejudecare sa analizeze initial fondul cauzei si abia dupa aceea sa se pronunte asupra exceptiei tardivitatii .
Potrivit dispozitiilor art.315 alin.1 C.proc.civ. „ in caz de casare , hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate , precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.”
In speta , instanta de recurs nu a adus dezlegat vreo problema de drept si nu a hotarat asupra administrarii unor probe ( in prima instanta s-a administrat probatoriul necesar solutionarii fondului cauzei ) , astfel ca instanta de rejudecare nu este obligata sa dea curs indicatiilor instantei de recurs in sensul analizarii fondului cauzei inainte de analizarea si pronuntarea asupra exceptiei tardivitatii , cu atat mai mult cu cat , in baza prevederilor imperative ale art.137 alin.1 C.proc.civ.” instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos , in totul sau in parte , cercetarea in fond a pricinii”.
Exceptia tardivitatii este o exceptie de procedura , peremptorie , ceea ce presupune ca , odata admisa , are drept consecinta respingerea sau anularea cererii facute cu nesocotirea termenului prescris de lege .
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse , va fi admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare , cu consecinta respingerii ca tardiva a contestatiei la executare formulata de contestatoare .