Revendicarea unor bunuri individual deteminate ce au facut parte din activul patrimonial al unei societa?i comerciale

S.C. 2946/17.11.2011
Revendicare
Revendicarea unor bunuri individual deteminate ce au facut parte din activul patrimonial al unei societati comerciale


Constata ca prin actiunea comerciala inregistrata la data de 13 decembrie 2010, reclamanta SC B. H. SRL , avand sediul in M.,str. C. B. nr.- ap.- jud. S., prin reprezentant legal, a chemat in judecata pe paratii A. C. si A. R., dom. in M.,str. C. nr.-,sc.-, ap.- jud. S., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta paratii sa fie obligati sa predea reclamantei toate bunurile de inventar ce apartin firmei  cat si toate obligatiile inregistrate , odata cu cesionarea partilor sociale din data de 12.12.2007 catre noul asociat F. R., constand in :
- autoturism Volswagen  Polo achizitionat in sistem de leasing de la furnizorul Porsche Leasing Romania ;
- garaj din tabla nr.1488 situat in M., str .G. fn;
- geamuri termopane;
- canapea,  birou dublu, 2 scaune birou, biblioraft , mocheta, covor;
- sistem Davio Blade CLC Daviose si monitor LCD LG 19195 ;
- camera foto digitala 5 MP B CNF DCC 530;
- telefoane mobile
precum si soldul din casa in suma de 48.694,97 lei, toti banii din conturile societatii deschise la BCR M., Banca T., precum si la alte banci comerciale, impozitul pe dividende  aferente anului 2007 si alte restante, cu penalitatile si dobanda , in sensul calculat de Administratia Financiara M., pana la data cesionarii partilor sociale din 12.12.2007.
In motivare se arata ca, in fapt, la data de 12.12.2007 asociatul unic, paratul A. C. a decis cesionarea tuturor partilor sociale in favoarea actualului reprezentant legal F. R., precum si retragerea functiei de administrator al societatii a paratei A. R.. In schimbul acestei cesiuni, paratii trebuiau sa predea activul societatii, iar cesionarul le-a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil in valoare de 17.000 euro , pentru care a pierdut o alta casa in valoare de 300.000 lei. Pretinde reprezentantul actual al societatii reclamante ca intelegerea fusese ca activul firmei sa fie predat in scurt timp, deoarece paratul A. C. a ramas ca agent imobiliar circa 3 luni , pana cand acesta a disparut si nu a mai predat bunurile ce compunea activul patrimonial al societatii, imbogatindu-se fara just temei. Mai mult, se precizeaza, inca din perioada negocierilor cei doi parati i-au prezentat o balanta din luna septembrie 2007 in care ar fi fost inregistrari tendentioase , primind pe baza acestor documente asigurari ca societatea va putea beneficia de acordarea unor credite bancare de minim 150.000 euro, obtinerea unui astfel de credit fiind scopul primordial pentru care a cesionat partile sociale , transmitandu-le in schimb dreptul de proprietate asupra imobilului achizitionat de la numitul K. T., ulterior afland ca in realitate nu se putea lua un credit mai mare de 7-8.000 lei. Prin incheierea nr. 9721/20.12.2007 pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului din S. s-a dispus inscrierea modificarii intervenite ca urmare a cesionarii partilor sociale, operatiune pentru atestarea careia a fost eliberat certificatul de inscriere mentiuni din data de 31.12.2007. Cum paratii nu au fost de gasit, mentioneaza reprezentantul legal al reclamantei, tocmai pentru a nu se implini termenul de 3 ani pana la care ar putea fi obligati sa predea bunurile, s-a vazut nevoit ca in interiorul acestui termen sa promoveze prezenta actiune, solicitand,  in finalul dezvoltarii acestor motive, admiterea cererii asa dupa cum a fost formulata si obligarea la cheltuieli de judecata.
      In probatiune , s-a solicitat incuviintarea interogatoriului paratilor , proba testimoniala si proba cu inscrisuri.
       In drept, s-au invocat prev.art.101 si urm.; art. 112 si urm.; art. 274 C.pr.civila.
       Atasat cererii introductive s-au depus o serie de inscrisuri constand in copia incheierii judecatorului delegat la Oficiul Registrul Comertului S.; decizia asociatului unic  si copia certificatului de atestare a inscrierii mentiunilor de cesionare a partilor sociale.
       Paratii A. C. si A. R., fiind citati, s-au infatisat personal in instanta si au depus intampinare – filele 14-15 dosar, declarand ca se opun admiterii actiunii reclamantei.
   Pe cale de exceptie au invocat prematuritatea actiunii determinat de neindeplinirea procedurii de conciliere prealabila si prescriptia dreptului material la actiune, la aceasta exceptie renuntand ulterior,  a se mai prevala de ea.
        In motivare se arata ca, in data de 12.12.2007 paratul A. C. in calitate de asociat unic a cesionat toate partile sociale catre reprezentantul actual al reclamantei. O data cu cesionarea drepturilor asupra societatii s-au predat toate actele contabile, cu pasivul si activul societatii , sens in care exista declaratia olografa a noului asociat cesionar, care si-a asumat sa onoreze si toate obligatiile societatii. Mai arata paratii ca o data cu intervenirea cesiunii partilor sociale au fost predate si toate bunurile apartinand activului societatii , potrivit procesului-verbal intocmit in sensul acest si semnat de toate partile. Afirma paratii ca reclamanta este de rea-credinta atunci cand solicita sa-i fie predat autoturismul , din moment ce la data cesionarii drepturilor asupra societatii acest bun nu mai facea parte din activul firmei, fiind preluat de SC G. I. SRL in noiembrie 2007 pe baza unui contract de novatie, pentru perfectarea caruia a fost emisa delegatie de catre actualul asociat al reclamantei.
          In drept, s-au invocat prev. art. 3,7 din Decretul 167/1958 si art. 720 ind.1 alin.1 C.pr.civila .
         La intampinare au fost atasate un set de inscrisuri constand in copia unui proces-verbal de predare-primire /fila 16 dosar/;  copia unei declaratii olografe semnate cu numele de F. R. – fila 17 dosar; copie contract de vanzare-cumparare ; copie delegatie ; si copia contractului de novatie.
      Asupra exceptiei prematuritatii actiunii instanta s-a pronuntat prin incheierea din       24 martie 2011, in sensul respingerii ei, pentru considerentele retinute – fila 73 verso, iar despre prescrierea dreptului material la actiune nu se punea problema stingerii dreptului la actiune, motiv pentru care si reprezenta paratilor, mandatata cu imputernicire avocatiala a aratat ca nu mai sustine aceasta exceptie.
      Pe fondul cauzei,  din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
      Potrivit inscrisului de la fila 4 dosar, la data de 12.12.2007, asociatul unic de la acea data al societatii reclamante a hotarat sa cesioneze toate partile sociale ale firmei in favoarea lui F. R., acesta declarand ca este de acord sa primeasca prin cesiune cele 20 parti sociale, asumandu-si calitatea de asociat unic, de administrator si reprezentant legal al societatii. Totodata, s-a hotarat si retragerea dreptului de administrator al paratei A. R. si schimbarea sediului social al firmei la adresa din M., str. C. B. nr.- ap.- - jud. S..
     Prin incheierea nr.9721/20.12.2007 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul S. s-a dispus inscrierea acestor modificari intervenite, cesionarul F. R. fiind inscris ca unic asociat si administrator al firmei.
    Prin actiunea promovata, reclamanta pretinde sa-i fie predate bunurile mobiliare si imobiliare ce au facut parte din activul patrimonial , precizate si individualizate in cadrul cererii introductive, sustinand ca ele se afla in posesia paratilor care dupa cesionare, desi anterior si-au luat angajamentul predarii lor, nu si-au mai respectat aceasta obligatie, fapt ce conduce la imbogatirea fara just temei a acestora.
     Prin urmare, rezulta ca reclamanta s-a prevalat in cererea sa atat de  antrenarea raspunderii paratilor pe temeiul imbogatirii fara justa cauza cat si , potrivit precizarilor  de la fila 30 dosar, pe revendicarea bunurilor individual determinate.
      Cele doua institutii juridice nu se exclud ci dimpotriva se complinesc, tocmai datorita caracterului subsidiar al actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza fata de actiunea in revendicare.
      Astfel, in doctrina este exprimata opinia unanima ca  in cazul  bunurilor individual determinate restituirea/predarea lor de la cel care se gasesc se face pe calea actiunii in revendicare si nu pe cea  a unei actiuni de in rem verso , adica din  aplicarea principiului imbogatirii fara justa cauza./ in sensul acesta Drept civil – autori Dr. doc. Constantin Statescu; Dr. Corneliu Barsan - pag. 114 dosar./  Revendicarea este admisibila din moment ce se solicita restituirea unor bunuri anume individualizate si nu intreg fondul de comert , din care fac parte si bunuri incorporale , pentru care exista o alta cale de revendicare cea prev. de Legea 11/1991, de care reclamanta nu s-a prevalat.
       Din perspectiva imbogatirii fara justa cauza, faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este marit  pe seama patrimoniului  altei persoane se caracterizeaza prin absenta unei cauze legitime a celor doua efecte specifice de sporire si micsorare a patrimoniului, admitandu-se insa ca marirea patrimoniului poate rezulta si din micsorarea datoriilor sale, din inlaturarea unei pagube sau evitarea unor cheltuieli. Se cere insa in cazul acesta ca sporirea si micsorarea sa fie efectul unei cauze unice, si nu atat o legatura cauzala intre marirea unui patrimoniu si micsorarea celuilalt.
       Asadar, din perspectiva bunurilor individual determinate, si  revendicate , reclamanta a solicitat ca paratii sa fie obligati sa le restituie intrucat au fost ale sale, facand parte din activul societatii. Paratii nu au contestat ca bunurile specificate au fost ale societatii , dar au sustinut ca parte din ele au fost instrainate mai inainte de cesionarea partilor sociale, asa incat la data preluarii firmei de catre cesionar, acestea nu mai faceau parte din activul si deci din  proprietatea reclamantei.
      Intr-adevar, in privinta garajului din tabla revendicat, individualizat  sub nr. 1488 ca fiind amplasat in M., pe str. F. f. n , se constata potrivit contractului depus in copie fila 18 dosar ca acest imobil a facut obiect al unei tranzactii de vanzare-cumparare , in data de 3 decembrie  2011, contractul fiind incheiat in forma autentica, fapt ce denota ca la data cesionarii partilor sociale, acest bun imobiliar nu mai constituia proprietatea societatii, contractul de vanzare-cumparare fiind translativ al dreptului de proprietate. In cauza, s-ar putea pune eventual problema  existentei dublei calitati a aceleasi persoane la incheierea acestui contract, insa  potrivit cererii promovate , reclamanta nu a investit instanta cu o astfel de cerere pentru o eventuala anulare a contractului , si prin urmare,  pana la proba contrara, detinerea este legitima.
     Si in privinta autoturismului marca  VW Polo cu seria sasiu - se constata ca la data de 07.01.2008 intre reclamanta, finantatorul leasing-ului Porche Leasing IFN SA si cesionarul G. H. I. SRL, a intervenit un contract de novatie, perfectat pe baza unei delegatii speciale data paratului A. C. – filele 19 -23 dosar, semnata de administratorul unic si avand imprimat sigiliul firmei reclamante. Prin urmare, si in acest caz , din moment ce insasi reclamanta prin reprezentantul sau a dat delegatie pentru perfectarea novatiei pentru  preluarea leasing-ului,  inseamna ca a fost de acord cu transmisiunea bunului din patrimoniul sau. In lipsa atacarii contractului in contradictoriu cu toate partile si a unei eventuale contestari a mandatului derivat din delegatia semnata,  novatia isi produce toate efectele atribuind legitimitate atat  noului detinator cat si  faptului ca  iesirea din patrimoniul reclamantei s-a realizat pe o cale prevazuta de lege. In legatura cu geamul termopan, ferestrele sunt considerate bunuri imobiliare prin destinatie,  si ca atare, ele raman dobandite imobilului la care au fost facute,  dat fiind ca in momentul cesiunii partilor sociale, societatea si-a schimbat sediul, revendicarea putand avea obiect numai intregul imobilul si nicidecum anumite elemente , lucrarile de investitie putand eventual conduce numai la realizarea unui drept de creanta, in despagubire, ceea ce in cazul de fata nu s-a cerut. In privinta telefoanelor mobile, din fisa de la fila 16 dosar, rezulta ca ele au fost predate, de asemenea, fiind restituit si computer cu monitor , hard, tastatura, boxe si imprimanta. In ceea ce priveste celelalte obiecte de inventar, canapea, birou dublu, dulapior, scaune birou – paratii au sustinut ca aceste bunuri le-au rascumparat de la firma mai inainte de cedarea partilor sociale  si din actele contabile depuse de reclamanta , prin reprezentantul sau,  fila 82,84  dosar, rezulta ca atat in luna noiembrie 2011 , premergatoare cesionarii partilor sociale, cat si in decembrie 2011, societatea inregistra la capitolul obiecte de inventar  cont 303, bunuri mobiliare , mijloace fixe in valoare de 5.144,60 lei, suma  identica cu cea recunoscuta de reclamanta potrivit inscrisului de la fila 40 dosar, ca este aferenta bunurilor pe care efectiv   le-a preluat potrivit procesului-verbal de la fila 16 dosar, asa incat se dovedesc nefondate asertiunile reclamantei privitoare la faptul ca ar mai fi indreptatita sa primeasca si alte bunuri ce exced acestei valori, in raport cu situatia rezultata din contabilitatea firmei.  Indubitabil, in aceasta privinta se contureaza intentia fostului asociat de a-si apropria anumite bunuri ce au fost ale societatii, prin efectuarea unor tranzactii de tot felul mai inainte de cesionarea partilor sociale,  dar acest lucru in sine nu poate constitui un motiv pentru restituirea bunurilor,   in lipsa atacarii valabilitatii actelor translative de proprietate, si  circumscrierea raspunderii asociatilor sau administratorilor formelor specifice prev. de Legea 31/1990. Astfel exista reglementata raspunderea civila contractuala sau delictuala de drept comun, precum exista raspunderea speciala numai a administratorului intemeiata pe dispozitiile Legii 31/1990 sau o raspundere agravata in caz de faliment al societatii or, in cauza de fata , reclamanta s-a prevalat de actiunile de drept comun vizand persoana paratilor ca si detinatori actuali a bunurilor specificate , si nicidecum prin antrenarea raspunderii specifice in raport de calitatea avuta de fiecare ,  a modului de indeplinire a  atributiilor si functiunilor detinute si indeplinite in cadrul societatii, pe temeiul Legii 31/1990 , caz in care competenta materiala,  din momentul sesizarii,  revenea tribunalului.
    Si in ceea ce priveste soldul de casa , actele contabile depuse de reclamanta, prin reprezentantul sau,  la filele 83, 85,87, 89 dosar, evidentiaza numerarul existent in casierie. Suma pretinsa cu acest titlu de 48.694,97 lei, reprezinta soldul aferent sfarsitului lunii noiembrie 2007 or, din inscrisul de la fila 91 dosar, rezulta ca la acea data societatea a avut casier si aceasta persoana este direct raspunzatoare de banii din casierie, avand gestiunea lor. Banii lichizi, numerarul din casierie, ca si orice alte bunuri ale unei firme,  nu se predau  pe baza de proces-verbal ci pe baza inventarului care trebuie facut potrivit art. 7 din Legea 82/1991 si a Ordinului 1753 /2004- in vigoare la acea data, ocazie cu care se pot constata  eventualele diferente in plus sau minus fata de scriptele contabile. In cauza de fata, nu s-a facut dovada cu listele de inventar ca la preluarea gestiunii de catre noul administrator, s-a inregistrat vreo lipsa fata de stocurile scriptice din contabilitate,  de care cel putin in privinta numerarului existent ar fi fost responsabil in primul rand casierul. Mai mult, potrivit art. 128 alin.4 lit. d Codul fiscal in forma reglementarii sale din decembrie 2007 cand a avut loc cesionarea partilor sociale si schimbarea administratorului,  pentru bunurile constatate lipsa la inventar se plateste TVA or, reclamanta nu a facut dovada ca s-ar fi platit astfel de taxe, determinat de lipsuri constatate  in gestiunea firmei.
      Referitor la impozitul pe profit aferent trim. IV 2007 si a impozitului pe dividende este de retinut ca textul art.202 din  Legea 31/1990  prevede o procedura speciala de recuperare  de la asociatul care intentioneaza sa-si cedeze partile sociale, aceea a opozitiei, fiind indreptatite a exercita aceasta cale , atat organele financiare , cat si orice alt creditor social mai inainte de transmisiunea partilor sociale, asa incat in lipsa contestarii pe aceasta cale sau  a unei cereri pentru anularea cesiunii insesi, inseamna ca societatea reclamanta nu a avut obiectii in aceasta privinta fiind in consens cu cele asumate de catre cesionarul partilor sociale care potrivit declaratiei de la fila 17 dosar, sub semnatura , a precizat ca va onora toate obligatiile societatii.
      Imobilul dat in schimb  ca si faptul ca cesionarul ar fi fost indus in eroare sunt imprejurari ce exced raspunderii intemeiate pe imbogatirea fara just temei sau pe revendicare.
     Asa , dupa cum s-a mentionat mai sus, legatura care trebuie sa existe intre  marirea unui patrimoniu si  micsorarea altui patrimoniu, trebuie sa vizeze aceste doua efecte si existenta cauzei unice care le-a determinat , si nicidecum consecintele produse ca un patrimoniu , altul decat al societatii reclamante , ar fi  fost diminuat iar altul a sporit. Inducerea in eroare,  abuzul de incredere, deturnarea sau ascunderea unei parti din activ sau inregistrari neconforme in actele societatii,  termeni folositi de reclamanta,  presupune existenta unui fapt ilicit, caz in care raspunderea se circumscrie altor forme si conditii legale de exercitare, total diferite, imbogatirea fara justa cauza presupunand existenta unui fapt juridic licit, iar revendicarea, dreptul de proprietate .Raspunderea de drept comun pentru fapta ilicita nu-si are aplicabilitate din moment ce exista alte cai prevazute de legea speciala pentru antrenarea raspunderii asociatilor si respectiv administratorilor, in indeplinirea atributiilor specifice, prev.de Legea 31/1990 , de care reclamanta nu s-a prevalat. 
    Rezulta asadar ca actiunea promovata de reclamanta este neintemeiata in modalitatea in care a fost formulata,  urmand a fi respinsa.
      In baza art. 274 C.pr.civila , reclamanta va fi obligata sa plateasca paratilor suma de 3.800  lei,  cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat justificat cu chitante la dosar.