Contestatie la executare

S.C. 1101/27.04.2011
Contestatie la executare
Contestatie la executare

Constata ca prin contestatia inregistrata la Judecatoria Sibiu la data de 3 ianuarie 2011 contestatorul V. R. S., domiciliat in B., str. T. V. nr. -, jud. S., solicita in contradictoriu cu intimata  CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE S.,  cu sediul in S., B-dul - nr. -, jud. S., anularea somatiei nr. 17.507/15.12.2010 si a titlului executoriu nr. 2390/15.12.2010, emise de unitatea intimata, pe care le considera nelegale.
In motivare arata ca inainte de a se incepe executarea silita organul fiscal ar fi trebuit sa emita o decizie de impunere, prin care sa se stabileasca sumele si termenele de plata, care i-ar fi oferit posibilitatea de a plati debitul fara a se acumula si debite accesorii. Mai arata ca in anul 2007 a incheiat un contract de inchiriere cu S.C. G. P. SRL, contract care nu s-a materializat, nerealizand astfel venituri care sa genereze obligatii la bugetul de stat si nici la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.
In drept invoca dispozitiile art. 205 si 117 lit. a din OG nr. 92/2003, art. 3 din legea nr. 571/2003.
Contestatia a fost timbrata cu 194 lei taxa judiciara si 0,3 lei timbru judiciar.
Prin sentinta civila nr. 229/19.01.2011 Judecatoria Sibiu isi declina competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei Medias, instanta in circumscriptia careia se va face executarea.
Cauza s-a inregistrat la Judecatoria Medias la data de 9 februarie 2011.
Prin intampinare, intimata solicita respingerea contestatiei. In motivare arata ca in evidentele ANAF contestatorul figureaza ca persoana care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, iar potrivit dispozitiilor art. 1 din OUG nr. 150/2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, respectiv art. 208 din Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, iar unul dintre principiile  sale de baza este participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (FNUASS). Mai arata ca potrivit dispozitiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, iar faptul ca contestatorul nu a respectat obligatia legala de a se adresa institutiei in vederea declararii veniturilor realizate, stabilirii contributiei de sanatate si achitarii acesteia, nu il absolva de obligatia de a plati contributia la FNUASS.
In fine, mai arata ca institutia a informat asiguratii atat prin intermediul mijloacelor mass-media cat si prin afisare la sediul CAS asupra obligatiei platii contributiei la FNUASS si a declararii veniturilor realizate, conform legii, precum si pe site-ul oficial al institutiei, prin publicarea debitorilor si a sumelor datorate, si chiar cu o frecventa mai mare decat anual, iar faptul ca contestatorul nu a manifestat interes fata de informarile realizate nu are relevanta sub aspectul obligatiei acestuia de a plati contributia. Sustine ca nu avea cum sa comunice contestatorului vreun debit in anii anteriori, intrucat acesta nu a declarat veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor, iar emiterea deciziei de impunere se poate face si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF, care a fost comunicata contestatorului, conform prevederilor art. 44 alin. 3 din OUG nr. 92/2003, prin afisare la sediul institutiei si pe pagina de internet a CAS S..
In drept invoca dispozitiile OUG nr. 150/2002, Legea nr. 95/2006, Ordinul CNAS nr. 221/2005, Ordinul CNAS nr. 617/2007; OG nr. 92/2003, art. 115-118 Cod pr. civila.
In baza art. 242 Cod pr. civila solicita judecarea si in lipsa.
Examinand contestatia instanta retine:
La data de 15.12.2010  unitatea intimata  emite titlul executoriu nr. 2390/15.12.2010 (fila 5 dosar Jud. Sibiu), in vederea executarii silite a contestatorului pentru obligatiile datorate CAS cu titlu de contributie la asigurarile de sanatate din cedarea folosintei bunurilor, stabilindu-se urmatoarele sume: suma de 2 lei contributie si 3 lei majorari de intarziere, aferente anului 2006; suma de 1.350 lei contributie, 806 lei majorari de intarziere si 203 lei penalitati, aferente anului 2009.
Prin titlul executoriu se face mentiunea ca impotriva lui se poate face contestatie la instanta judecatoreasca in termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunostinta, in conformitate cu prevederile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
Tot la data de 15.12.2010 unitatea intimat emite somatia nr. 17.507/15.12.2010 (fila 4 dosar Jud. Sibiu), prin care contestatorul este instiintat ca figureaza in evidentele fiscale ca dator cu sumele mentionate in titlul executoriu.
Potrivit deciziilor de impunere (filele 21-23 dosar), care au stat la baza emiterii titlului executoriu, care au toate acelasi numar si au fost emise la aceeasi data, respectiv 14.159/21.10.2010, pentru anul 2005 contestatorul datoreaza o contributie la FNUASS suma de 2 lei, scadenta la 25.01.2006, iar pentru anul 2008 datoreaza suma de 1.350  lei, scadenta la 25.01.2009.
Conform deciziei tot cu nr. 14.159/21.10.2010 (fila 21 dosar), contestatorul mai datoreaza, pentru intarzierea la plata contributiilor la FNUASS, suma de 779 lei cu titlu de majorari de intarziere si suma de 203 lei cu titlu de penalitati, sume care au fost calculate conform anexei la decizia nr. 14.159/21.10.2010 (fila 24 dosar).
Din coroborarea deciziilor de impunere cu titlul executoriu rezulta ca intre acestea exisa o neconcordanta in ce priveste majorarile de intarziere, titlul executoriu si somatia fiind emise pentru suma de 809 lei, iar decizia de impunere pentru suma de 779 lei.
Lasand la o parte aceasta neregula, care oricum afecteaza titlul executoriu si somatia, instanta constata ca titlul executoriu si somatia sunt nelegal emise pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 „(1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetaatnii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile prezentei legi. In aceasta calitate, persoana in cauza  incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.
    (1^1) Asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data inceperii platii contributiei la fond, urmand ca sumele restante sa fie recuperate de casele de asigurari de sanatate si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in conditiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.
    (2) Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere in Romania.
    (3) Documentele justificative privind dobandirea calitatii de asigurat se stabilesc prin ordin al presedintelui CNAS”.
Intre altele, potrivit dispozitiilor art. 257  alin. 2 lit. f din legea nr. 95/2006, persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. 1, contributie care se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica si asupra „veniturilor din cedarea folosintei bunurilor …”.
Conform dispozitiilor art. 257 alin. 5 lit. c din legea nr. 95/2006 contributia prevazuta la alin. 2 lit. f se plateste anual.
Conform dispozitiilor art. 215 alin. 3 din lege, persoanele fizice care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond, iar potrivit art. 216 alin. 2 din lege, in cazul neachitarii la termen a contributiilor date fondului de catre persoanele fizice, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate fondului si a majorarilor de intarziere in conditiile OG nr. 92/2003.
In fine, potrivit dispozitiilor art. 35 din  Ordinul CNAS nr. 617/13.08.2007, pentru obligatiile fata de fond,  titlul de creanta il constituie declaratia prevazuta la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisa de organul competent al CAS, precum si hotararile judecatoresti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al CAS si pe baza informatiilor primite  pe baza de protocol cu ANAF. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006 „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin odata pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale”.
Din dispozitiile legale sus-mentionate, in principiu, calitatea de asigurat se dobandeste in baza Legii nr. 95/2006, pe baza de contract, daca sunt indeplinite cerintele dispozitiilor art. 257. Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa isi asigure sanatatea potrivit prevederilor legii , sunt obligate sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, in vederea stabilirii si achitarii contributiei.
Conform dispozitiilor art. 261 din lege, asiguratii care au obligatia platii contributiei si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de intarziere majorari de intarziere in conditiile Codului de pr. fiscala, iar executarea silita pentru incasarea sumelor datorate si a majorarilor de intarziere se face potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si OG nr. 92/2003.  
Potrivit dispozitiilor art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de pr. fiscala: „(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. In situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.
    (2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:
    a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
    b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
    c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
    d) prin publicitate.
    (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
    (4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator”.
Conform dispozitiilor art. 44 din OG nr. 92/2003 „Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.
In primul rand, asa cum se poate observa din dispozitiile legale de mai sus, pentru a produce efecte juridice, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului, iar procedura de comunicare este cea prevazuta la art. 44 alin. 2 si, in principiu, in ordinea acolo stabilita.
Comunicarea prin publicitate este ultima modalitate de comunicare a actului administrativ fiscal si se utilizeaza doar atunci cand nu este posibila comunicarea prin celelalte modalitati prevazute de lege. Din acest considerent legiuitorul a gasit necesar sa faca precizarea ca dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.
Or, asa cum se poate observa din referatul nr. 14.158/21.10.2010 (fila 28 dosar), unitatea intimata a luat hotararea de a comunica deciziile de impunere prin publicitate, conform art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003, prin afisarea la avizier si pe site-ul CJAS S., datorita deficitului de personal cu care se confrunta si valoarea foarte mare a cheltuielilor (estimata la peste 80.000 lei) necesara pentru trimiterea actelor administrativ fiscale cu confirmare de primire. In acelasi sens sunt si referatul nr. 14160/21.10.2010 si procesul verbal  nr. 15.069/08.11.2010 (filele 27 si 26 dosar).
Comunicarea titlului de creanta este necesara pentru a da posibilitatea contribuabilului de a formula contestatie, ca o cale administrativa de atac, potrivit art. 205 Cod pr. fiscala, iar impotriva deciziei emise in solutionarea contestatiei contribuabilul sa se poata adresa instantei de contencios administrativ.
Comunicarea facuta de unitatea intimata prin afisarea la avizier si pe site-ul CJAS Sibiu nu indeplineste cerintele prevederilor art. 44 alin. 2 Cod pr. fiscala, pentru ca, raportat la  dispozitiile Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura se face prin publicitate doar atunci cand nu se cunoaste domiciliul contribuabilului, ceea ce nu este cazul, pentru ca titlul executoriu si somatia i-au fost comunicate contestatorului prin posta si nu au fost afisate la avizier si pe site-ul CJAS S., ceea ce inseamna ca i-au cunoscut domiciliul.
Cum titlul de creanta produce efecte numai din momentul in care este comunicat legal contribuabilului, conditie pe care unitatea intimata nu a indeplinit-o, inseamna ca acesta nu a devenit titlu executoriu, asa incat emiterea lui este nelegala. Motivele invocate de intimata in comunicarea prin afisare a titlului de creanta nu pot acoperi necomunicarea directa a acestuia, care este regula, pentru motivele deja aratate in cele ce preced.
Pe de alta parte, din modul in care au fost emise deciziile de impunere, care au toate acelasi numar si poarta aceeasi data, pentru ani diferiti, se poate observa ca unitatea intimata nu a facut nici un demers in anii anteriori pentru a-i comunica contribuabilului obligatiile ce-i revin privind plata contributiilor la asigurarile de sanatate, asa cum cer dispozitiile art. 222 din Legea nr. 95/2006, lucru de altfel recunoscut de intimata prin intampinare, care a aratat ca nu a avut cum sa comunice contestatorului vreun debit  in anii anteriori, deoarece acesta nu a declarat veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor. Numai ca, pe baza protocolului cu ANAF, intimata avea posibilitatea sa verifice, asa cum de altfel a si facut-o in anul 2010, persoanele care datoreaza, potrivit legii, contributie fata FNUASS, si nu sa lase sa treaca 5 ani, incat contribuabilul sa nu mai poata face fata eventualelor sume pe care ar trebui sa le plateasca, mai ales din cauza majorarilor si penalitatilor. Este adevarat ca si contestatorul ar fi trebuit sa stie ca pentru cedarea folosintei bunurilor datoreaza contributie la asigurarile de sanatate, numai ca incoerenta legii si desele ei modificari o fac inaccesibila pentru cetateanul de rand, neavizat si nedeprins cu dezlegarea prevederilor sale. Formularea „veniturile din cedarea folosintei bunurilor”, folosita de textul art. 257 lit. f din Legea nr. 95/2006, este mult prea generala si  nu are suficienta precizie si claritate pentru a permite destinatarilor ei sa realizeze ca legea ii priveste, iar in raport de aceasta sa-si regleze conduita. Normele de aplicare a legii, emise prin Ordinele nr. 221/2005 si 617/2007 ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, care ar fi trebuit sa lamureasca ce se intelege prin „veniturile din cedarea folosintei bunurilor”, intre altele, sa faca precizarea ca in aceasta categorie intra si veniturile obtinute din inchirierea imobilelor sau a altor bunuri, termen mult mai accesibil cetateanului de rand, nu fac decat sa preia din lege aceeasi formulare generala, cu nimic mai lamuritoare decat textul legii. De aceea, sarcina informarii cetateanului  asupra obligatiilor sale fiscale o are beneficiarul acestor obligatii, iar daca cetateanul corect informat nu se va conforma dispozitiilor legale, atunci acesta va trebui sa suporte toate consecintele ce decurg din aceste obligatii. Informarea facuta de unitatea intimata prin comunicatul cu caracter general privind obligatiile stabilite prin lege, publicat in presa, ori diversele articole din presa judeteana nu satisfac cerintele dispozitiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, care presupune informarea fiecarui asigurat in parte asupra nivelului de contributie si a modalitatii de plata.
In raport de toate aceste considerente, instanta considera ca titlul de creanta nu a fost comunicat contestatorului in conformitate cu dispozitiile legale, ceea ce inseamna ca el nu a devenit titlu executoriu, si urmeaza ca in temeiul dispozitiilor art. 172 Cod pr. fiscala contestatia sa fie admisa, iar titlul executoriu  nr. 2390/15.12.2010 si  somatia nr. 17.507/15.12.2010 sa fie anulate.