Crean?e bugetare, masuri asiguratorii instituite de organul fiscal

S.C. 2164/01.09.2011
Contestatie la executare
Creante bugetare, masuri asiguratorii instituite de organul fiscal

Prin  contestatia inregistrata la Judecatoria Medias in data de 07.07.2010 sub nr. x /257/2010  S.C. A. P. SRL a  solicitat instantei anularea procesului verbal   de sechestru asigurator 63929/4.06.2010 emis de Adm. F. P.  M. si a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 6781/1.06.2010 emisa de D.G.F.P.S., considerand ca sunt netemeinice si nelegale.
In motivarea contestatiei  petenta neaga in esenta situatia de fapt retinuta de organele financiare, si care a stat la baza emiterii actelor atacate. In ce priveste motive de nulitate ale actelor atacate petenta invoca faptul ca nu a primit o instiintare prealabila privind poprirea conturilor bancare, ca intimatele ii datoreaza sume de bani dintr-o procedura anterioara de intoarcere a executarii, sume ce ar trebui compensate cu cele in cauza.
In drept  a fost invocat  art. 129 alin.11 coroborat cu art. 172 din OUG 92/2003.
Petenta a atacat decizia emisa de D.G.F.P. S. si la Judecatoria S., formandu-se dosarul x /306/2010.
In speta de fata instanta a suspendat judecata pana la solutionarea acestui dosar. Prin sentinta civila 6931/2010 Judecatoria Sibiu a  respins  contestatia petentei, iar prin decizia civila 137/2011, Tribunalul Sibiu a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Medias.
Potrivit art. 129 alin.10 coroborat cu art. 172 OG 92/2003, contestatia la executare impotriva deciziei de instituire a masurilor  asiguratorii se introduce la judecatoria in a carei  raza teritoriala se afla sediul organului fiscal emitent. Acest aspect rezulta expres si din continutul deciziei atacate (fila 18 dosar).  Cum  decizia 6781 a fost emisa de  D.G.F.P. S., este evident ca Judecatoria Sibiu are competenta solutionarii contestatiei. Avand  insa in vedere caracterul  obligatoriu  al dispozitiilor instantei de control judiciar, instanta  va fi nevoita sa se pronunte asupra legalitatii unui act fara  a fi competenta in acest sens.
In speta au fost depuse  inscrisuri de catre petenta. Petenta a solicitat efectuarea unei expertize contabile, proba la care a renuntat, depunand la dosar o expertiza extrajudiciara, efectuata in cadrul dosarului  penal x /P/4794/2010 unde este  cercetata pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala.
Analizand probatoriul cauzei instanta a retinut urmatoarele:
In luna mai 2010, SC A. P. SRL  a fost supusa unei inspectii fiscale  efectuata de agenti din cadrul D.G.F.P. S.. In urma  acesteia a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala 6700/31.05.2010 prin care s-a constatat ca societatea datoreaza statului  roman suma de 165.155 lei, constand in impozite pe salarii, C.A.S., contributii somaj, pentru presupuse  persoane angajate ca soferi fara forme legale, in perioada 2007-2009. De asemenea, in  baza acestui raport a fost  emisa decizia de impunere 478/31.05.2010.
Petenta a atacat aceste acte, conform art. 207 OG 92/2003 la organul fiscal emitent. D.G.F.P. S. a emis decizia 112/3.08.2010 prin care a suspendat judecarea contestatiei impotriva deciziei de impunere pana la solutionarea  definitiva a plangerii penale adresate de  aceasta parchetului de pe langa Judecatoria Medias pentru aceleasi fapte  retinute in raportul de inspectie.
Ulterior, in paralel cu cercetarile  penale, D.G.F.P. S. a emis Decizia de instituire a masurilor asiguratorii  nr. 6781/1.06.2010 (atacata in prezenta cauza). De asemenea, A.F.P. M. a intocmit procesele verbale 63928/4.06.2010 (sechestru asupra bunurilor mobile) si 63929/4.06.2010 (sechestru asupra bunurilor imobile) si a infiintat poprire asiguratorie asupra conturilor debitoarei la C.E.C., A. B. si B. T.. Mai mult, intimatele au pornit executarea  silita impotriva petentei si au scos la licitatie publica bunurile mobile ale petentei (linia  de productie geam termopan).
Instanta mai retine ca in  anii 2005,  2006,  petenta a fost executata silit de catre D.G.F.P. S. pentru datorii ale acesteia catre Vama M.. Actele de executare intocmite au fost  anulate  in totalitate prin sentinta civila 475/2007 a Tribunalului Sibiu si deciziile 64/CA/2007, 60/CA/2007 si 390/2005 a Curtii de Apel Alba Iulia. Prin urmare, sumele platite de petenta in cadrul executarii respective  trebuie restituite, aspect incontestabil.
Prin expertiza  extrajudiciara depusa in cauza  s-a stabilit ca aceste sume de restituit se ridica la 49269,72 lei (asa cum rezulta din hotararile instantelor), fara ca expertul sa calculeze si penalitatile de intarziere  de la data nasterii dreptului de intoarcere a executarii.
Referitor la expertiza  amintita, aceasta a fost efectuata in mod oficial in cadrul dosarului penal de evaziune fiscala nr. x /P/4794/2010, la solicitarea  organelor de cercetare, iar obiectul expertizei priveste exact aspectele care au stat la baza intocmirii documentelor atacate in speta. Prin urmare, desi este o proba extrajudiciara, forta probanta a expertizei in cauza de fata este incontestabila, obiectivitatea expertului rezultand din cadrul legal in care a actionat, fiind numit de organe judiciare penale.
In actele atacate in cauza se retine ca valoarea estimativa a  bunului  imobil sechestrat (loc de casa  cu sediu firma P+E situat in M., str. A. V. nr.-) este de 378.578,51 lei, iar a bunurilor mobile ( linie productie geam termopan) este de 294.874,11 lei. Suma de executat este de 161.155 lei.
Referitor la legalitatea si temeinicia actelor intocmite instanta retine urmatoarele:
Datoriile presupuse ale SC A. P. SRL au fost  stabilite de catre agenti din cadrul D.G.F.P. S.. Stabilirea acestor sume a fost facuta prin raportul de Inspectie 6700/2010 si Decizia de impunere 478/2010. Debitorul are dreptul sa conteste  aceste acte in fata unui judecator impartial, insa legea prevede ca atunci cand organele fiscale sesizeaza parchetul pentru comiterea unei infractiuni, solutionarea  contestatiei se suspenda. Acelasi legiuitor nu impune insa ca si procedurile de executare sa se suspende in conditii similare. Suntem in situatia in care  un creditor stabileste calitatea  de debitor a altei persoane printr-un act unilateral, iar cand aceasta contesta modul de stabilire a datoriei, creditorul, uzand de  dispozitiile legale, suspenda solutionarea contestatiei punand debitorul in situatia de a nu se putea adresa unei instante de judecata pentru analizarea titlului executoriu. In acelasi timp insa, creditorul procedeaza la executarea silita.
Statul Roman reprezinta o entitate abstracta, reprezentata in fapt de diferite institutii publice care actioneaza in numele sau. In  speta de fata, D.G.F.P. S. si A.F.P. M. sunt astfel de institutii. Legea  interna este elaborata tot de Statul Roman printr-o alta  institutie, Parlamentul. In aceste conditii, atunci cand statul urmareste interese financiare proprii, se poate naste indoiala asupra obiectivitatii sale in reglementarea cadrului legal.
Instanta urmeaza sa analizeze in ce masura dispozitiile legale in materia creantelor bugetare sunt similare cu cele privind alte creante, din perspectiva in care statul este o parte in proces egala in drepturi  si obligatii cu  toate celelalte persoane,  fizice sau juridice. Din acest punct de vedere se impun urmatoarele precizari:
1. Atunci cand o persoana  invoca un drept de creanta, presupusul debitor are dreptul sa conteste titlul executoriu in fata unei  instante impartiale si nu exista nici o dispozitie   legala care sa poata suspenda exercitarea acestui drept (exceptand materia falimentului, fara aplicabilitate in speta de fata).
In materia creantelor bugetare, legiuitorul reglementeaza diferit situatia si simpla sesizare  penala adresata de organele fiscale suspenda analiza titlului executoriu. Se pune intrebarea de ce nu exista reglementari similare si in cazul altor creante.
2. Acceptand ca oportuna diferenta de reglementare de la punctul 1, cum este posibil ca executarea silita sa continue totusi, desi contestarea titlului insusi este suspendata?
3. In procedura  civila de drept comun, sechestrul asigurator se aplica asupra  bunurilor debitorului  in limita creantei  ( art. 591 -601 Cod pr. civ.).
In materia creantelor bugetare, legiuitorul prevede  posibilitatea luarii tuturor masurilor asiguratorii posibile indiferent de valoarea bunurilor sechestrate sau cuantumul creantei.
4. In dreptul  civil roman, orice debitor poate invoca compensatia, fiind echitabil si oportun  ca datoriile reciproce sa fie stinse in aceasta modalitate.
In materia creantelor bugetare acest lucru nu este posibil datorita interventiei legiuitorului. Statul Roman si-a asigurat dreptul de a recupera orice creanta de la debitorii sai, ignorand propriile sale datorii. In speta de fata, este cert ca SC A. P. SRL are de incasat de la Statul Roman ( prin D.G.F.P. S.) cel putin suma de 49.269,72 lei ( fara a lua in calcul dobanzile legale). In acelasi timp, Statul Roman invoca  impotriva SC A. un drept de creanta de 161.151 lei, omitand insa datoria anterioara pe care o are catre societate. Mai mult, in  procedurile judiciare prin care petenta a incercat sa-si recupereze datoria, D.G.F.P.S. solicita respingerea actiunii si refuza plata, aratand ca petenta trebuia sa formuleze o simpla cerere si ar fi primit banii inapoi, fara a fi nevoie de actiune in justitie. Pe acest argument, Tribunalul Sibiu prin decizia 656/CA/26.10.2010 a respins cererea SC A. P. SRL  de obligare la plata ( fila 190). Societatea s-a conformat dispozitiilor instantei si la 30.11.2010 a cerut in scris  Directiei Generale a Finantelor Publice S.  plata datorata din intoarcerea executarii, dar nu a primit pana in prezent nici un raspuns (fila 181). Mai mult, este executata silit  pentru o datorie ulterioara de 161.155 lei, fara a se face compensarea legala. O astfel de situatie este de neacceptat si este cu atat mai grava  pentru ca e sustinuta de dispozitii legale interne, emise chiar de creditor exclusiv in favoarea sa si prin discriminare fata de alti creditori aflati in situatii similare .
Curtea Europeana a stabilit ca intra sub incidenta art.1 din Protocolul 1 al CEDO, privitor la respectarea dreptului de proprietate  si creantele certe, nu doar bunurile materiale. In speta de fata, suma datorata  de stat petentei din intoarcerea executarii silite este certa. Faptul ca Statul Roman  nu-si plateste datoria catre  societate si nici  macar nu face compensarea acestei sume  cu o creanta ulterioara, reprezinta o incalcare  evidenta a Conventiei Europene, referitor la respectarea dreptului de proprietate.
Prin urmare,  instanta este obligata, constatand aceasta incalcare sa ignore dispozitiile legale interne, care nu permit compensarea datoriilor statului si sa aiba in vedere, la analizarea oportunitatii luarii masurilor asiguratorii suma reala presupus  datorata (aproximativ 110.000 lei) si   nu cea retinuta de intimate (161.155 lei).
De asemenea, raportat la cele retinute  anterior la punctul 1, instanta constata o incalcare a dispozitiilor CEDO  privind respectarea dreptului de acces la  justitie. Astfel,  cat timp dureaza procedurile judiciare penale, nici o instanta din Romania  nu poate analiza  legalitatea si temeinicia titlului executoriu ( decizia de impunere). Mai mult, in cauza de fata instanta trebuie sa se pronunte asupra legalitatii unor acte de executare ulterioare fara ca insusi titlul executoriu sa poata fi supus analizei. Acest aspect priveaza petenta de a demonstra caracterul nefondat al creantei, inainte de fi executata silit.
Raportat la cele retinute anterior la punctul 3,  instanta constata o incalcare a art. 1 din protocolul I al CEDO, privind respectarea  dreptului de proprietate, deoarece legea  da dreptul statului de a indisponibiliza toate bunurile debitorului sau, fara a tine seama de  valoarea acestora in comparatie cu creanta. Acest aspect reprezinta o discriminare a celorlalti creditori comparativ cu statul, raportat la dispozitiile art.16 alin.1 din Constitutia Romaniei ce  consacra egalitatea in fata autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari. 
Asadar, modul in care sunt reglementate dispozitiile legale in materia creantelor bugetare si diferenta  fata de materia executarii silite in cazul altor creante reprezinta o incalcare a dreptului de acces la justitie  si a dreptului de proprietate consfintite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In lumina celor retinute anterior, fara  o analiza a legalitatii deciziei de impunere si in conditiile constatarii unor incalcari a unor drepturi fundamentale, instanta va limita, prin solutia pronuntata,  la minimum  consecintele executarii in speta. Raportat la valoarea  presupusei datorii si tinand seama de debitul corelativ al  D.G.F.P. S. catre petenta instanta va mentine exclusiv sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor mobile  evaluate provizoriu la 294.874,11 lei si va anula celelalte masuri. Trebuie observat ca valoarea acestor bunuri este de aproape trei ori mai mare decat creanta
O consecinta imperios necesara a celor constatate de instanta in prezenta hotarare ar trebui sa fie suspendarea executarii silite impotriva debitoarei pana la rezolvarea dosarului penal si analizarea  legalitatii deciziei de impunere . Instanta ar fi dispus aceasta masura, insa nu a fost ceruta de petenta si nu s-a platit cautiunea. Totusi, instanta recomanda intimatelor sa intrerupa voluntar executarea silita anticipand ca, in eventualitatea anularii, chiar si partiala a titlului executoriu, consecintele negative produse petentei prin blocarea activitatii societatii si vanzarea bunurilor acesteia pot fi ireparabile.