Actiune in revendicarea unui imobil aflat sub incidenta prevederilor Legii 10/2001

Revendicare
Actiune in revendicarea unui imobil aflat sub incidenta  prevederilor Legii 10/2001
S.C. – 1312/19.05.2011

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta la data de 7.02.2011 sub nr. dosar -/257/2011 reclamantii W. H. A., W. A., B. K., G. S., W. I. si S. R. au solicitat in contradictoriu cu paratul S. R. PRIN C. L. PRIN P. pronuntarea unei hotarari in care sa se dispuna:
- nulitatea Deciziei administrative 197/1979 a fostului C. P. al J. S. emisa in baza D.223/1974 privind trecerea in proprietatea statului a imobilului reprezentand casa, curte si gradina in suprafata de 1216 mp, situat administrativ in satul M. nr.-, identificat in CF 100012 L. (provenit din conversia CF 2159) top 119-120;
- rectificarea cartii funciare, radierea dreptului de proprietate al S. R. si revenirea la situatia de carte funciara anterioara care atesta dreptul de proprietate al defunctei W. A., mama reclamantilor, asupra imobilului;
- restituirea in natura a imobilului preluat in mod abuziv in baza Decretului 223/1974 prin decizia 197/1979;
- obligarea de a le preda imobilul in deplina proprietate, posesie si folosinta, urmand ca reclamantii sa ramburseze in conditiile legii suma reprezentand valoarea despagubirilor primite (8.469 lei), actualizata cu indicele inflatiei.
 Cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
In fapt, se arata ca reclamantii sunt mostenitori legali ai defunctei W. A., nascuta in satul M. la data de -, decedata la data de - in G., G..
Mai arata reclamantii ca pana in anul 1979 au locuit impreuna cu mama lor in imobilul din M. nr.- care a fost proprietatea acesteia, proprietate pe care a pierdut-o in conditii de ilegalitate ca urmare a unor masuri abuzive luate in baza Decretului nr.223/1974 prin care imobilul a fost trecut in proprietatea statului prin acordarea unei sume modice, impuse, ce nu reprezinta exprimarea consimtamantului si nici valoarea reala a dreptului de proprietate. Acest act normativ a fost printre primele abrogate dupa Revolutia din 22 decembrie 1989, ceea ce vine sa dovedeasca lipsa lui de legalitate si ca urmare sa confirme caracterul ilicit al tuturor actelor de preluare in baza lui. Caracterul ilegal rezulta din faptul ca s-a dat cu incalcarea Constitutiei din 1965, a reglementarilor privind proprietatea din art.480-481 Cod civil ca si a actelor normative internationale la care Romania era parte semnatara, respectiv Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Protocoalelor la aceasta, in materia drepturilor si libertatilor fundamentale.
Mai arata faptul ca Statul a dobandit dreptul de proprietate in mod nevalabil, titlul sau fiind nelegal, iar masura de preluare una abuziva.
Transferul dreptului de proprietate catre stat in baza Decretului nr.223/1974 nu a fost un act liber consimtit, iar cauza care a stat la baza a fost una ilicita si imorala, toate acestea fiind de natura sa duca la nulitatea actului si deci la lipsa de valabilitate a titlului dobanditorului.
Pentru situatiile in care statul nu a dobandit dreptul de proprietate in conditii de deplina legalitate, devine evidenta lipsa de valabilitate a titlului sau, ceea ce a determinat legiuitorul, cu ocazia adoptarii legii 10/2001, sa reglementeze prin art.2(2) ca „persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire”. Asadar, rezulta ca mama reclamantilor nu a pierdut niciodata calitatea de proprietar asupra imobilului si pe cale de consecinta ca niciodata imobilul nu a iesit din  patrimoniul lor.
Cu referire la lipsa de valabilitate a titlului, in situatia in care imobilul a fost preluat in baza Decretului 223/1974, practica judecatoreasca in materie s-a pronuntat in sensul ca „imobilul preluat de stat in baza Decretului 223/1974 poate fi restituit in natura fostului proprietar, chiar daca acesta a primit, la data preluarii, o despagubire. Restituirea despagubirii primite, actualizata cu indicele de inflatie, se poate dispune in cazul in care se formuleaza o cerere in acest sens”.
Potrivit art.6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrative teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii de catre stat. Bunurile preluate de stat fara titlu pot fi revendicate de fosti proprietari sau mostenitorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie”.
Considera ca instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului. Aceasta reglementare porneste de la constatarea ca, in lumina principilor de drept, categoria de bunuri la care se refera articolul mentionat sunt in proprietatea statului, numai daca aceste bunuri au fost dobandite cu respectarea conditiilor enumerate in textul mentionat. In caz contrar, in situatia imobilelor preluate de stat fara respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii de catre stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desfiintat, iar statul nu a devenit proprietar. In speta, la data cand imobilul revendicat nu a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului 223/1974, era in vigoare Constitutia din 1965, iar potrivit art.36, dreptul de proprietate personala era ocrotit. Mai mult, Romania ratificase Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, care in art.17 al.(1) si (2), prevede ca orice persoana are dreptul de proprietate, atat singura cat si in asociere cu altii si nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa. Din interpretarea prevederilor art.480 Cod civil rezulta ca proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele si de a dispune de el, iar potrivit art.481 Cod civil nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
In ceea ce priveste calea dreptului comun aleasa de catre reclamanti pentru revendicarea imobilului, avand in vedere faptul ca prin actiunea lor nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate – imobilul revendicat nefiind instrainat, fiind in continuare in domeniul privat al statului sau eventual al unitatii administrativ teritoriale nici nu este afectata securitatea raporturilor juridice, asa cum statueaza de altfel si reprezentantii ICCJ cand au reglementat practica judiciara in materia proprietatii, reclamantii considerand ca cererea lor inaintata in baza dreptului comun este admisibila.
In dovedire au depus la dosar CF in extenso, incheierea de intabulare 717/21.03.1979, decizia 197/12.03.1979 de preluare in baza D.223/1974, act de identitate, acte de stare civila, toate in copii certificate in conformitate cu originalul.
Cererea a fost timbrata cu taxa de timbru de 100 lei si timbru judiciar de 0,6 lei.
  La data de 22.03.2011 reclamantii au depus la dosar o precizare de actiune prin care au aratat ca inteleg sa cheme in  judecata in calitate de parati C. L. prin P. si C. J. S., solicitand:
- sa se constate nulitatea absoluta a Deciziei 197/1979 a fostului Consiliu Popular al jud. S. prin care s-a preluat in proprietatea statului imobilul casa, curte si gradina in suprafata de 1216 mp, situat administrativ in satul M., nr.-, identificat in CF 100012 L. (provenit din conversia CF 2159) top 119-120, apartinand defunctei lor mame W. A. precum si a incheierii de intabulare nr.717/21.03.1979;
- sa se dispuna revenirea la situatia anterioara de carte funciara, in favoarea numitei W. A., in cea ce priveste imobilul identificat mai sus, asa cum a fost aceasta inscrisa in CF 100012 L., A+1, sub nr. top 119 si 120, sub B,1, cu titlu de drept atribuire potrivit Decretului 81/1954. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Au aratat ca scopul actiunii pe care au formulat-o, intemeiata pe dispozitiile art.480 Cod civil, este redobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, ca urmare a preluarii acestuia in mod unilateral de catre stat, fara acordarea unei despagubiri reale si echitabile, in baza Decretului 223/1974, act normativ care cuprinde dispozitii legale abuzive aflate in contradictie cu Constitutia Romaniei din 1965 in vigoare la acea data si care prevedea la art.36 ca dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege. De asemenea, data fiind situatia socio-politica a vremii, defuncta lor mama – proprietara fiind, a fost nevoita sa vanda statului, pentru un pret derizoriu si stabilit unilateral, imobilul in litigiu in temeiul D.223/1974, pentru a i se aproba plecarea din tara, ceea ce contureaza o preluare abuziva a bunului.
Mai precizeaza reclamantii ca in prezenta cauza au calitate procesuala pasiva Consiliul Judetean S. si C. L. prin P., primul avand calitate de continuator/succesor in drepturi si obligatii al fostului Consiliu Popular Judetean S. – emitentul actului a carei nulitate o cer, iar C. L. prin P. pentru ca imobilul in discutie se afla in domeniul privat, trecand in momentul aparitiei Legii 69/1991 din proprietatea statului in proprietatea C. L. care este reprezentata in instanta de Primar, conf.art.21 din Legea 215/2001.
In drept a invocat art.12 si 36 din Constitutia Romaniei din anul 1965 republicata in BO, Partea I, nr.64/1986, art.48 si 481 Cod civil, art.34 alin.1 pct.1 coroborat cu art.36 din DL 15/1938, art.6 din Legea 213/1998 si art.1 al Protocolului 1 la CEDO si a art.6 din aceeasi conventie.
Parata C. L. a formulat intampinare prin care a aratat ca, in principiu, nu se opune actiunii formulate de reclamanti, in masura in care acestia fac dovada calitatii de mostenitori acceptanti ai defunctei W. A., decedata la data de -, fosta proprietara a imobilului in litigiu; solicita, totodata, a nu fi obligati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces, avand in vedere pozitia procesuala exprimata, in conditiile art.275 Cod pr. civila.
In fapt, se arata ca, in prezent, imobilul situat administrativ in M. nr. -  jud. S., inscris in CF nr.100012 L., nr. top 119-120 este proprietatea S. R.. La momentul la care proprietara imobilului a plecat din tara, acesta a fost luat in proprietate de catre S. R., in schimbul unei juste despagubiri, despagubire ce nu era atat de modica, asa cum spun reclamantii din prezenta cauza.
In prezent, imobilul se afla in proprietatea S. R., care, de la momentul plecarii defunctei in G. si pana in prezent, s-a ocupat de acesta. Parata a incheiat cu familia numitului L. A., familie compusa din 8 membri, un contract de inchiriere cu privire la acest imobil, in anul 2009, pe o perioada de 5 ani, pana la data de 01.05.2014. In momentul de fata se afla in derulare acest contract de inchiriere, contract ce a fost incheiat in conditii de legalitate, asa incat, in masura in care se va restitui in natura imobilul catre reclamanti, trebuie respectat dreptul chiriasilor in conditiile OUG 40/1999.
Dat fiind faptul ca nu suntem in prezenta Legii 10/2001, lege speciala de reparatie, potrivit careia formularea notificarii echivala cu acceptarea mostenirii dupa defunctul inscris in cartea funciara, parata considera ca reclamantii trebuie sa faca dovada calitatii de mostenitori acceptanti ai succesiunii, deci implicit calitatea de persoane indreptatite.
Asadar, fiind in prezenta unei actiuni de drept comun, reclamantii au obligatia de a face dovada aspectelor mai sus invocate, respectiv preluarea abuziva din partea statului si calitatea de persoane indreptatite.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la restituirea in natura a imobilului, considera ca acesta nu este de natura actiunii in revendicare, fiind specific actiunilor bazate pe legea speciala.
Solicita, totodata, a obliga reclamantii, in situatia in care se va dispune restituirea in natura a imobilului, la restituirea catre C. L. reprezentata legal prin Primar, a sumei primite cu titlu de despagubiri, suma care va fi actualizata cu indicele de inflatie, de la momentul acordarii acesteia si pana la plata efectiva.
De asemenea, solicita, in temeiul art.275 cod pr. civila a nu fi obligati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces, avand in vedere pozitia lor procesuala.
In drept s-au invocat dispozitiile art.115-18, art.275 Cod pr. civila. In baza art.242 Cod pr. civila au solicitat judecarea cauzei in lipsa.
      Paratul C. J. S. a formulat intampinare, depusa la dosar la data de 27.04.2011, prin care solicita sa se dispuna respingerea actiunii formulate in contradictoriu cu acesta, dat fiind faptul ca nu are calitate procesuala pasiva.
Arata ca imobilul in cauza, situat in comuna L., sat M., nr.-, identificat in CF 100012 L., nr. top 119-120 se afla in proprietatea C. L. – domeniul privat al acesteia asa cum se sustine in precizarea de actiune formulata de reclamanti.
Intre fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al jud. S., organizat in baza Legii 57/1968, emitentul deciziei de trecere in proprietatea Statului Roman si actualul Consiliu Judetean S., ca autoritate deliberativa a administratiei publice judetene, organizat in baza Legii 215/2001 exista diferente fundamentale, care fac imposibila orice identitate intre acestea. Totodata, imobilul cu privire la care s-a formulat prezenta actiune nu face parte din domeniul privat al jud. S., unitatea administrativ teritoriala, ca persoana juridica de drept public nu a exercitat drepturile, respectiv obligatiile corespunzatoare calitatii de titular al dreptului de proprietate. In consecinta, Consiliul Judetean S. nu este indreptatit sa stea in judecata in calitate de parat.
Pe fondul cauzei, deoarece Consiliul Judetean S. nu este indreptatit a sta in judecata in calitate de parat, lasa solutia la aprecierea instantei.
In drept s-au invocat dispozitiile art.480 Cod civil, art.15-18 Cod pr. civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Antecesoarea reclamantilor, W. A., nascuta in M. la - si decedata in 1998 in G., a fost proprietara tabulara a imobilului situat in M. nr. -. Acest imobil compus din casa, curte si gradina in suprafata de 1216 mp, CF 2159, top 119-120 a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr.223/1974 cu plata unei despagubiri, conform deciziei administrative nr.197/1977 a fostului Consiliu Popular al Judetului S..
Reclamantii si-au intemeiat actiunea pe art.480 Cod civil si nu au facut dovada acceptarii mostenirii dupa proprietara tabulara, ci doar dovada faptului ca sunt succesori ai acesteia. De asemenea acestora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001, actiunea lor tinzand la retrocedarea imobilului trecut in proprietatea statului dupa emigrarea proprietarei tabulare in Germania. Nu au facut dovada faptului ca au apelat la aceasta procedura speciala.
Decizia in interesul Legii nr.33/9.06.2008 a I.C.C.J., obligatorie, a statuat asupra aspectului de practica neunitara cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, actiuni in revendicarea imobilelor preluate abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 formulate dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 urmatoarele: „concursul dintre legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului SPECIALIA GENERALIBUS DEROGAT, chiar daca acesta nu este prevazut in legea speciala expres. Cu toate acestea, in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiate pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Acesta a fost, printre altele argumentul adus in sprijinul actiunii in revendicare de catre reclamanti, insa instanta urmeaza a se pronunta mai intai asupra inadmisibilitatii actiunii, inadmisibilitate care a fost apreciata ca intemeiata in practica recenta a Tribunalului Sibiu.
Conform considerentelor deciziei in interesul legii mai sus mentionate, nu se poate aprecia ca existenta Legii 10/2001 exclude, in toate situatiile posibilitatea de a se recurge la actiune in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala de un bun in sensul art.1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se respecte accesul la justitie.
De principiu, persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii 10/2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicari, respectiv art.480 Cod civil. Prin dispozitiile sale, Legea 10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si, fara sa diminueze accesul la justitie, a adus perfectionari sistemului reparator, subordonandu-l totodata controlului judecatoresc prin norme de procedura cu caracter special. Legea 10/2001, in limitele date de dispozitiile art.6 al.2 din Legea nr.213/1998 constituie dreptul comun in materia retrocedarilor imobilelor preluate de stat cu sau fara titlu valabil. Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum si cele care, din motive independente de vointa lor nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale au deschisa calea actiunii in revendicare (…).
Persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile care se iau in cadrul procedurii Legii 10/2001, in cadrul acestui control partea interesata putand deduce judecatii insusi dreptul sau de proprietate asupra imobilului in litigiu. Prin respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare de drept comun formulata dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 privind imobilele ce intra sub incidenta acestui act normativ, nu se aduce atingere nici art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului care garanteaza protectia unui bun actual aflat in patrimoniul persoanei interesate sau a unei sperante legitime cu privire la valoarea patrimoniala respectiva. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca simpla solicitare de a obtine un bun preluat de catre stat nu reprezinta nici un bun actual si nici o speranta legitima (cauza Poenaru contra Romaniei). Prin urmare imobilele care se incadreaza in domeniul de aplicare a Legii 10/2001 nu mai pot fi restituite decat in conditiile acestui act normativ, fiind exclusa actiunea in revendicare de drept comun, cu exceptia celor pendinte la data de 14 februarie 2001. In caz contrar s-ar ajunge la situatia in care Legea 10/2001 ar fi golita de continut si nu si-ar produce consecinte juridice, or nu aceasta a fost ratiunea pentru care s-a adoptat aceasta lege speciala de retrocedare.
Referitor la imobilele preluate de stat fara titlu valabil, art.6 al.2 din Legea nr.213/1998 prevede ca pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii lor, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
Reclamantii nu detin o hotarare judecatoreasca prin care sa li se recunoasca dreptul de proprietate, iar art.2 al.2 din Legea nr.10/2001 (conform caruia persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi), invocat de reclamanti, a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr.1/2009.
Prin urmare, in conformitate cu decizia data in interesul legii mai sus amintita, reclamantii nu pot opta intre procedura de drept comun a revendicarii si cea speciala prevazuta de Legea nr.10/2001, actiunea in revendicare pe drept comun fiind inadmisibila si urmand a se respinge ca atare. In consecinta va fi respinsa si cererea reclamantilor privind revenirea la situatia de CF anterioara trecerii in proprietatea statului. Fata de exceptia inadmisibilitatii invocate in cauza, analizata cu intaietate, este superfluu a se mai pronunta instanta asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean S., inadmisibilitatea primand fata de lipsa de calitate a partii.
Va dispune restituirea taxei de timbru de 100 lei achitate de catre reclamanti conform chitantei nr.SBXWM7620678 din 17.01.2011, intrucat actiunea este scutita de plata taxelor de timbru in temeiul art.15 lit.4 din Legea nr.146/1997.