Revendicare imobiliara

Judecatoria Medias
Sentinta civila nr.1232 - 03.06.2010
Domeniu asociat - civil - revendicare imobiliara



Asupra cauzei civile de fata, instanta constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la nr. 2488/257/0009 reclamantii Z. H. E. si S. G. au chemat in judecata pe paratul C. L. prin primar solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 129 a C.P. al J. S., precum si a incheierii de intabulare nr. 617/14.03.1977 cu privire la trecerea in proprietatea statului roman a imobilului situat in L. nr.-, imobil inscris in C.F. 1178 L., A+1 sub nr. top 42 si 43.
A mai solicitat sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de C.F. in ceea ce priveste imobilul aratat mai sus.
Fara cheltuieli de judecata in caz de achiesare la cerere.
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru in conformitate cu dispozitiile art. 15 din Legea 146/1997.
In sustinerea cererii reclamantii arata ca imobilul, format initial din casa de piatra, curte si gradina intravilan cu nr. administrativ 21 a fost preluat de stat in baza Decretului nr. 223/1974, act normativ prin care s-a impus trecerea in proprietatea statului roman a proprietatilor cetatenilor care paraseau tara. Au mai aratat ca in prezent nu mai exista aproape nimic din acest imobil.
 Invedereaza reclamantii ca au invocat nulitatea absoluta intrucat actul in baza caruia a fost preluat imobilul este nevalabil, iar ca urmare a acestui fapt, trecerea in proprietatea statului a imobilului este fara titlu.
In drept au invocat art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 480, 481 Cod civil, art. 948, 966 Cod civil, D.-L. nr. 115/1938.
In dovedire reclamantii au solicitat proba cu inscrisurile depuse la dosar – acte stare civila, extras C.F. actual si vechi, copie a deciziei de preluare a imobilului – si cu interogatoriul paratei.
Parata a formulat intampinare invocand exceptia insuficientei timbrari (deoarece reclamantii au timbrat cererea cu doar 28 lei), exceptia prescriptiei achizitive si tardivitatea introducerii actiunii, solicitand respingerea actiunii.
In motivare parata arata ca actiunea este inadmisibila potrivit deciziei nr. 33 din 9.06.2008 a I.C.C.J. in interesul legii prin care s-a stabilit ca actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 480 din Codul civil avand ca obiect imobilele preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 si introduse dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001, sunt inadmisibile.
Preluarea s-a facut de catre S. R. prin D. C. de S. nr. 223/1974 si a Legilor nr. 59/1974 si  9/1972, fiind preluate in proprietatea statului imobilele care apartineau unor persoane care primeau aprobare de a parasi tara si care nu se mai intorceau in tara.
Insusi reclamantii recunosc ca isi intemeiaza actiunea pe dispozitiile Legii 10/2001, prin invocarea ca temei de drept a art. 6 din Legea 213/1998, desi isi motiveaza actiunea pe art. 480-481 Cod civil.
Legea 10 prevede o procedura obligatorie si prealabila sesizarii instantelor judecatoresti pe care insa reclamantii nu au urmat-o, astfel se impune admiterea exceptiei tardivitatii introducerii actiunii.
Pe de alta parte, sunt indeplinite in favoarea statului dispozitiile art. 27 din D.L. 115/1938 privind prescriptia achizitiva; intrucat preluarea s-a facut in temeiul unui text de lege, fiind perfect legala la acel moment, iar pentru aceasta a fost acordata o despagubire de 10.000 lei.
La 13.04.1977 statul era posesor de buna credinta si a continuat sa posede si sa se foloseasca de bunul in litigiu ca un proprietar, prin aceasta fiind indeplinite conditiile posesiei care poate conduce la dobandirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, termenul fiind implinit inca din 1987.
In probatiune prin intampinare a solicitat probe cu interogator si martori.
In drept a invocat art. 2 al. 1 lit. i din Legea 10/2001, art. 21 al. 1 si 5 din Legea 10/2001, art. 115 Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila si art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Prin completarea la actiune depusa la instanta la data de 19.11.2009 reclamantii au solicitat introducerea in cauza in calitate de parat a C. J. S., ca organ emitent al actului de preluare, completarea fiind formulata in termen.
Raspunzand la intampinare reclamantii arata ca exceptia netimbrarii este nejustificata, ca si exceptia inadmisibilitatii actiunii si ca in privinta prescriptiei achizitive nu sunt indeplinite cerintele privind posesia.
Prin „intampinarea” depusa de parati la filele 55-56, dupa completarea la actiune, paratii au mentionat ca reclamantii nu au introdus completarea la actiune in termen, ca instanta nu este competenta din punct de vedere material, impunandu-se atacarea deciziei de preluare la instanta de contencios administrativ. Totodata arata ca actele depuse la dosarul cauzei nu dovedesc calitatea de mostenitori legali a reclamantilor.
C. J. S. a formulat la randul sau intampinare aratand ca lasa solutia la latitudinea instantei, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei parti, intrucat imobilul nu face parte din domeniul privat al judetului S..
In drept a invocat art. 480 Cod civil, art. 115-118 Cod procedura civila.
In cauza s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantilor, s-au depus pe parcursul procesului acte de stare civila si notariale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin decizia nr. 129/1977 a C. E. al C.P.S.s-a preluat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223/1974 imobilul situat in comuna L., nr.-, inscris in C.F. Laslea 1178, A+1, sub nr. top 42, 43 – compus din 5 camere, bucatarie, antreu, pridvor, sopron, sura, 2 grajduri si pivnita, cu teren in suprafata totala de 2035 m.p., apartinand in cota de ½ lui S. I.n (cota preluata cu despagubire de 10.000 lei) si in cota de ½ lui S. S. (preluata fara despagubire) – decizie a carei copie se regaseste la fila 10 dosar.
Imobilul a fost preluat in baza Decretului Consiliului de Stat nr. 223/1974 care in art. 1 prevedea ca terenurile si constructiile in Romania puteau fi detinute in proprietate de catre persoanele fizice numai daca au domiciliul in tara.
Prin incheierea de intabulare nr. 617/13.04.1997 (fila 46 dosar) a fost intabulat imobilul in proprietatea Statului Roman.

La cererea instantei, parata C. L. prin P. a comunicat pe cale de adresa (fila 80 dosar) ca in prezent imobilul apartine domeniului privat al comunei L. si este inscris in inventarul domeniului privat al comunei aprobat prin Hotararea Consiliului L. L. nr. 41/2001, anexa 1, pozitia nr. 77 (f. 82-83 dosar).
Mai arata ca nu exista cerere de retrocedare a fostilor proprietari intemeiata pe dispozitiile Legii 10/2001, iar la data preluarii imobilul era compus din casa, curte si gradina in suprafata totala de 2035 m.p., in anul 2001 cladirile fiind demolate deoarece o buna parte s-au prabusit. Prin urmare in prezent nu mai exista decat terenul care se afla in prezent in proprietatea privata a comunei.
Dispozitiile art. 36 din C. R., din 1965 nu facea distinctie intre cei care au domiciliul pe teritoriul Romaniei sau pe teritoriul vreunui alt stat, dreptul de proprietate al cetatenilor fiind ocrotit deopotriva. De asemenea, art. 481 Cod civil prevedea ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, in afara  numai pentru cauza de utilitate publica si cu dreapta si prealabila despagubire.
Decretul nr. 223/1974 nu contravenea numai Constitutiei din 1965 si art. 481 Cod civil, dar si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului la care Romania era parte si care prevedeau ca cedarea proprietatii nu poate fi facuta decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire.
Pe de alta parte trecerea in proprietatea statului era conditionata de comunicarea deciziei de preluare, si, in cauza, nu s-a putut dovedi faptul comunicarii acesteia catre fostii proprietari tabulari.
Atata vreme cat nu s-au respectat dispozitiile Decretului 223/1974, nu se putea dobandi de catre stat dreptul de proprietate asupra imobilului, acesta neavand un titlu valabil, conditii in care se poate aprecia ca fostii proprietari nu au pierdut niciodata dreptul lor de proprietate.
Aceasta este valabil chiar in cazul platii unei despagubiri pentru cota de ½ apartinand lui S. I. (reclamantii recunosc prin interogatoriu ca s-a primit o despagubire f. 122-123 dosar, insa cuantumul sau este derizoriu).
Este adevarat ca legiuitorul a introdus calea legii speciale, a Legii 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv, cale pe care reclamantii nu au facut dovada concreta ca au urmat-o. Cu toate acestea CEDO, in mai multe cauze dintre care se aminteste cauza Brumarescu vs. Romania, a statuat ca dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat si prevederile art. 6 al. 1 din Conventie trebuie respectate, iar fostii proprietari sau mostenitorii lor beneficiaza de liberul acces la justitie, acesta fiind cel care asigura un proces echitabil.
Desi la un moment dat reclamantii au aratat ca actiunea lor nu este una in revendicare, atat in cererea de chemare in judecata au invocat ca temei legal art. 480 si 481 Cod civil, cat si ulterior, in timpul procesului a rezultat ca scopul actiunii lor era revendicarea imobilului.
Decizia in interesul Legii nr. 33/9.06.2008 a I.C.C.J., obligatorie, a statuat asupra aspectului de practica neunitara cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, actiuni in revendicarea imobilelor preluate abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 formulate dupa intrarea in vigoare a Legii 10/2001 urmatoarele: „concursul dintre legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului SPECIALIA GENERALIBUS DEROGANT, chiar daca acesta nu este prevazut in legea speciala expres. Cu toate acestea, in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare intemeiate pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
In speta de fata, restituirea imobilului nu aduce nici o atingere vreunui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, intrucat imobilul este in proprietatea privata a unitatii administrativ teritoriale. A proceda altfel ar insemna o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, respectiv dreptul la bunurile proprii. In baza art. 480 Cod civil, fostii proprietari sau mostenitorii lor au dreptul la toate atributele pe care le presupune dreptul de proprietate.
Cat priveste exceptiile ce s-au invocat in cauza, se constata ca in privinta tardivitatii completarii de actiune, a lipsei de competenta materiala a instantei, a insuficientei timbrari, instanta s-a pronuntat pe parcursul procesului, exceptia inadmisibilitatii fiind unita cu fondul cauzei – incheierea din 21.01.2010. Exceptia inadmisibilitatii actiunii va fi respinsa pentru motivele mai sus invocate.
In ceea ce priveste calitatea reclamantilor in proces, S. G. este fiul fostilor proprietari S. S. si S. I., Z. H. E. fiind fiul din alta casatorie a lui S. S. (nascuta F.). Toate acestea rezulta din actele de stare civila depuse la dosarul cauzei. Cei doi fosti proprietari tabulari au decedat in 16 februarie 1981 (S. I., in germana  J.) si 10 septembrie 2008 (S. S.).
Din declaratia depusa la f. 158 dosar reiese ca S. G. a renuntat la mostenirea dupa tatal sau, S. I., aceasta fiind acceptata de catre celalalt reclamant, Z. H., fiul vitreg al lui S. I..
De asemenea S. G. este renuntator dupa mama sa, Seiler Sara, conform declaratiei notariale de la f. 131 dosar.
Prin urmare calitatea procesuala activa are doar reclamantul Z. H. E., motiv pentru care actiunea formulata de celalalt reclamant va fi respinsa in baza art.137 Cod de procedura civila ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Exceptia privind lipsa de calitate procesuala pasiva a C. J. S. va fi respinsa, avand in vedere ca acesta a emis decizia atacata.
Privitor la exceptia prescriptiei achizitive invocate de catre parata C. L. se observa ca indiferent de durata posesiei, nu sunt intrunite conditiile in privinta acesteia pentru prescriptia achizitiva, posesia fiind viciata.
Pentru motivele si in baza dispozitiilor legale mai sus invocate si a pozitiei reclamantului S. G., urmeaza ca instanta sa admita actiunea reclamantului Z. H. si sa constate nulitatea absoluta a deciziei nr. 129 si a incheierii de intabulare nr. 617/1977 cu privire la trecerea in proprietatea statului a imobilului. Se va dispune restabilirea situatiei anterioare de C.F.
In baza art. 274 Cod procedura civila, fiind cazuta in pretentii, parata C. L. va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate in proces de reclamantul caruia i s-a admis actiunea. Se va tine seama in stabilirea cuantumului acestora de faptul ca cheltuielile solicitate (onorariul de avocat de 2.000 lei conform chitantei de la f. 177 dosar) priveste pe ambii reclamanti si se faptul ca paratul S. R. prin C. J. S. nu s-a opus actiunii prin intampinare.