Judecatoria Medias
Sentinta civil nr.2056/04.11.2009
Domeniu asociat -  Contestatie la executare - opozitie la executare bilet la ordin



Prin contestatia inregistrata la Judecatoria Medias in data de  11 decembrie 2008 sub nr.x/257/2008, petenta H. A. a  solicitat instantei in contradictoriu cu P. V. M. si Biroul E. J. T. V. P.  anularea actelor de executare efectuate in dosarul nr. 107/2008 invocand dreptul de proprietate  exclusiva asupra imobilului ce face obiectul executarii.
Prin cererea reconventionala intimata P. V. M. a solicitat in contradictoriu cu H. I. si A. in principal:
- sa se constate  ca actul de vanzare-cumparare incheiat intre H. I. si H. A., in calitate de vanzatori si H. I.-A. si H. A., in calitate de cumparatori, autentificat de fostul Notariat de Stat Medias sub nr.2100/1994 este o simulatie sub forma donatiei deghizate, in realitate vanzatorii avand calitatea de donatori, iar debitorul H. I. A., calitatea de donatar;
- sa se constate calitatea de bun propriu al debitorului H. I. A. a imobilului inscris in CF x Medias nr.top. x situat administrativ in M. str.S. nr.- jud.S., ca bun dobandit prin donatie de la parintii sai,  astfel incat imobilul este proprietatea exclusiva a acestuia desi a fost dobandit sub durata casatoriei cu contestatoarea;
- sa se dispuna rectificarea cartii funciare, radierea dreptului de proprietate al contestatoarei, revenirea la situatia anterioara, radierea dreptului de proprietate inscris asupra imobilului cu titlu de bun comun dobandit sub durata casatoriei prin vanzare-cumparare si inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate pe numele debitorului reclamantei ca bun propriu;
in secundar:
- sa se constate ca imobilul identificat mai sus are calitatea de bun comun al debitorului H. A. si al contestatoarei fiind dobandit sub durata casatoriei prin contributie egala;
- sa se dispuna rectificarea cartii funciare, radierea dreptului de proprietate inscris pe numele contestatoarei si revenirea la situatia anterioara cu inscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele debitorului reclamantei si al contestatoarei ca bun comun;
- sa se dispuna sistarea starii de comunitate, atribuirea imobilului catre debitorul reclamantei si inscrierea dreptului de proprietate in favoarea exclusiva a acestuia.

In motivarea cererii reconventionale se arata ca in sustinerea contestatiei,  petenta H. A. invoca dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu in conditiile pronuntarii unei hotarari judecatoresti in cadrul unui partaj care nu ii este opozabil creditoarei P. V. M.. Inainte de acest partaj bunul imobil era sechestrat    intr-un proces penal si printr-o intelegere frauduloasa, incercand sa-si creeze o stare de insolvabilitate, paratii au divortat si apoi au facut un partaj judiciar. H. I. nu s-a aparat in cadrul procesului de partaj,  iar creditoarea P. V. este in drept sa invoce toate exceptiile si sa faca toate apararile pe care le considera necesare si pe care H. I. nu le-a valorificat in cadrul procesului.
Se arata de intimata P. M.  ca debitorul H. A., pentru a se sustrage de la plata despagubirilor , in complicitate cu sotia sa, a divortat si a partajat bunurile comune dobandite pe durata casatoriei lor, promovand „de forma” doua procese. In ce priveste situatia juridica a imobilului, in cadrul procesului de partaj, prin complicitatea celor doi soti, s-a constatat de catre instanta de judecata contributia exclusiva a contestatoarei si in consecinta  s-a dispus atribuirea imobilului inscris in CF x Medias nr.top.x situat administrativ in M., str.S., nr.-, jud.S. catre contestatoare, ca bun propriu al acesteia.
Mai arata intimata P. ca inscrisurile sub semnatura privata depuse in probatiune in procesul de partaj nu au fost certificate pentru conformitate cu originalul si nu au fost depuse inscrisurile originale pentru confruntare cu copiile depuse la dosar; totodata, pentru a se ascunde adevarul cu privire la persoana vanzatorilor, in sedinta publica din 21 ianuarie 2004, se precizeaza ca vanzatorii imobilului sunt niste unchi ai paratului; s-a propus spre audiere martora B. L. cu motivarea ca aceasta este vanzatoarea imobilului, fara insa ca la audiere sa se lamureasca daca a avut sau nu aceasta calitate; instanta care a pronuntat partajul a pronuntat anterior la 20 iunie 2003 in dosarul penal nr.x/2002, sentinta penala nr.355 prin care il condamna pe H. I. pentru vatamare corporala din culpa si il obliga sa ii plateasca despagubiri civile, mentinand masura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale acestuia.
Actul autentic de vanzare-cumparare incheiat la data de 27 mai 1994, prin care dreptul de proprietate asupra imobilului identificat mai sus s-a intabulat ca bun comun, se sustine de catre intimata P. ascunde o donatie deghizata.
Fiind un act incheiat intre parinti si fiul lor este aplicabila prezumtia din Codul civil - art.845 -, potrivit careia „instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta reprezinta o donatie deghizata, daca s-a facut cu rezerva uzufructului sau a unei rente viagere. Actul de vanzare-cumparare s-a facut in considerarea persoanei cumparatorului de fiu al vanzatorilor si fara participarea contestatoarei, ascunzand insa o donatie prin care parintii gratifica pe unul din fiii lor asa incat imobilul trebuie considerat bunul propriu al lui H. I. in calitate de beneficiar al donatiei.
In contractul de vanzare-cumparare nu se face referire la uzufruct dar, in fapt, dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare vanzatorii au avut beneficiul folosintei imobilului pe timpul vietii lor.
Se  mai arata ca si in prezent numitii H. locuiesc  si se gospodaresc impreuna ca o familie normala, ceea ce demonstreaza ca divortul si partajul imobilului s-au facut in scopul fraudarii creditoarei P.,   pentru evitarea platii despagubirilor datorate de debitorul H. I..
Arata intimata  ca sustinerile sale sunt intarite de faptul ca, avand acordul si consimtamantul debitorului H. I., contestatoarea a introdus actiunea de divort si s-a pronuntat o hotarare de divort prin consimtamant la data de 14.10.2003, dupa ce a fost pronuntata de Judecatoria Medias sentinta penala nr.355/20.06.2003 prin care debitorul a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa si la plata de despagubiri materiale in suma de 75.848.776 lei vechi, daune morale in suma de 250.000.000 lei vechi si despagubiri periodice insuma de 2.074.000 lei vechi lunar si a fost instituit un sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului la data de 03.04.2002. Imediat dupa pronuntarea divortului a fost introdusa la Judecatoria Medias si actiune de partaj de catre contestatoare care a fost solutionata prin sentinta civila nr.173/23.01.2004 prin constatarea calitatii de bun propriu a imobilului in litigiu si intabularea acestuia in cota de 1/1 pe numele acesteia. La acea data imobilul avea inscris in cartea funciara sechestrul asigurator dispus de instanta in dosarul penal.
Desi contestatoarea a solicitat radierea sechestrului penal, prin decizia penala nr.277/18 dec.2006, pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.x/85/2006, surprinzand intentia petentei de fraudare a creditoarei, instanta a respins cererea contestatoarei de ridicare a sechestrului asigurator instituit asupra imobilului cu motivarea ca „Cererea de partaj formulata de petenta si solutionata prin sentinta civila nr.173/23.01.2004, dosar x/2003, nu poate fi privita decat ca o modalitate de scoatere a imobilului de sub eventuala urmarire a creditoarei (parte civila) pentru recuperarea sumei datorata cu titlu de despagubire…cu atat mai mult cu cat la momentul partajului imobilului, sechestrul asigurator era notat in cartea funciara, astfel ca petenta a dobandit imobilul cu aceasta sarcina”.
Hotararea pronuntata in procesul de partaj prin care s-a constatat dreptul de proprietate al contestatoarei asupra imobilului, in conditiile in care creditoarea nu a fost parte in procesul de partaj, nu are fata de aceasta efecte juridice.
In cazul in care in urma administrarii probelor se va constata ca imobilul nu este bunul propriu al debitorului H., ci este bun comun al acestuia si al contestatoarei, intimata  solicita admiterea cererii subsidiare, a se dispune rectificarea  de carte funciara, radierea dreptului de proprietate al contestatoarei, revenirea la situatia anterioara, constatarea ca la dobandirea dreptului de proprietate debitorul H. I. si contestatoarea au avut cote de contributie egala de cate 50% fiecare, inscrierea in cartea funciara, sistarea starii de comunitate, atribuirea imobilului catre debitor.
Avand in vedere complexitatea cererii reconventionale, care nu se refera decat in subsidiar la impartirea bunurilor comune conform art.400 ind.1 Cod procedura civila, instanta a apreciat ca solutionarea acesteia intarzie foarte mult solutionarea contestatiei si a dispus disjungerea.
Intre timp hotararea pronuntata in contestatia disjunsa a fost trimisa spre rejudecare de Tribunalul Sibiu cu motivarea ca ar fi trebuit judecata impreuna cu reconventionala. Insa, contestatia nu mai poate fi reatasata prezentei cauze, deoarece instanta s-a pronuntat deja pe fond si, de asemenea, prezenta cauza nu poate fi trimisa spre conexare noului dosar din rejudecare pentru ca s-ar incalca principiul continuitatii si cel al reuniunii cauzelor la cea mai veche dintre ele. Oricum, ideea clara care se desprinde din hotararea instantei de control este ca modul de solutionare al contestatiei depinde de hotararea data in reconventionala, astfel ca instanta de rejudecare are posibilitatea sa suspende judecata contestatiei pana la solutionarea irevocabila a prezentei cauze.
In intampinarea la reconventionala disjunsa, parata H. A. a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala. A invocat 4 exceptii, a netimbrarii cererii, a puterii de lucru judecat,  prescrierii dreptului de a cere anularea unei hotarari de partaj si a inadmisibilitatii. Primele 3 au fost solutionate prin incheiere, iar ultima a fost unita cu fondul cauzei.
Privitor la inadmisibilitate,  parata H. A. arata ca nu se poate cere revocarea unei actiuni de partaj pe calea actiunii pauliene deoarece hotararea de partaj judiciar beneficiaza de putere de lucru judecat,  mai ales ca legea confera creditorilor posibilitatea de a se opune la partaj potrivit  art.785 Cod civil; de asemenea, ca probele administrate in cadrul procesului de partaj solutionat in dosarul civil nr.x/2003 nu pot fi contestate pe calea unei actiuni pauliene, cu atat mai mult cu cat legea prevede in mod expres si limitativ posibilitatea ca acestea sa fie puse in discutie prin caile de atac ordinare sau extraordinare. Conform efectului declarativ al partajului consacrat legislativ in art.786 Cod civil, arata ca  s-a stabilit ca ea a fost proprietara inca de la dobandirea imobilului in anul 1994. Hotararea de partaj este supusa conditiilor de fond si forma din dreptul comun. Aplicarea principiilor de drept comun vizeaza si exercitiul cailor legale de atac, intrucat nu exista norme derogatorii in aceasta materie,  astfel dreptul de proprietate stabilit printr-o  hotarare de partaj nu isi pierde puterea de lucru judecat cu privitor la masa partajabila la calitatea de copartasi a partilor si a cotelor ce li se cuvin acestora si cu atat mai mult acesta nu poate fi contestat pe calea unei actiuni pauliene.
Pe fondul cauzei, parata arata in intampinare ca pentru admisibilitatea actiunii pauliene se cer urmatoarele conditii:
1.- Creanta celui care exercita actiunea pauliana trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
Astfel,  nu se poate cere anularea unui contract de vanzare-cumparare din anul 1994 pe calea actiunii pauliene deoarece creanta reclamantei nu a existat in anul 1994. Creanta creditoarei impotriva fostului sot  al paratei H. nu este anterioara actului a carei revocare se cere, deci nu se poate cere revocarea contractului de vanzare-cumparare din 27 mai 1994 deoarece creanta reclamantei nu exista in anul 1994, actiunea pauliana fiind inadmisibila.
De asemenea,  se reliefeaza  ca actul juridic de vanzare-cumparare a carui anulare se cere nu a fost facut sub rezerva uzufructului nefiind intrunite conditiile art.845 Cod civil pentru a se prezuma o donatie deghizata.
Chiar si  in cazul in care reclamanta a introdus o actiune in simulatie si nu actiune pauliana pentru a se constata calitatea de bun propriu a imobilului a debitorului acesteia, aceasta nu intruneste conditiile de admisibilitate ale unei actiuni in simulatie deoarece in contractul de vanzare-cumparare invocat nu a fost inserata nici o clauza de uzufruct, renta viagera sau clauza de intretinere pentru a se prezuma o donatie deghizata in conditiile art.845 Cod civil fiind si in acest caz actiunea inadmisibila.
Mai arata ca dreptul de proprietate s-a dovedit ca a fost dobandit prin plata unui pret achitat de  ea si nu a fost prevazuta nici o clauza de intretinere, renta viagera sau uzufruct pentru dobandirea acestui drept de proprietate.
2.- Reclamanta sa faca dovada prejudiciului cauzat prin frauda precum si insolvabilitatea debitorului acesteia.
Nu exista nici o dovada  ca reclamanta ar fi incercat sa urmareasca silit alte bunuri ale debitorului acesteia decat imobilul ce apartine paratei. Astfel, actiunea pauliana este admisibila numai dupa ce creditoarea a facut dovada epuizarii fara rezultat  a celorlalte  mijloace juridice pentru realizarea creantei sale si s-a constatat ca acesta este insolvabil, ori reclamanta nu a facut dovada insolvabilitatii debitorului.
3.- Frauda debitorului
In  ce priveste frauda debitorului,  se arata ca  aceasta nu exista,  deoarece motivele de divort au fost reale, paratul H., fostul sot al paratei, era  scandalagiu, infidel,   consumator de  bauturi alcoolice, iar  pe fondul diverselor scandaluri care au existat in familie au hotarat sa divorteze, neexistand nici o sansa sa supravietuiasca si sa locuiasca impreuna.
Procesul de partaj solutionat irevocabil a relevat faptul ca parata a achitat integral valoarea imobilului , iar  fostul sot nu a contribuit la achizitionarea acestuia.
Procesul de partaj judiciar nu a fost solutionat de forma, cum sustine reclamanta,  ci a relevat adevarata situatie juridica,  deoarece paratul  nu a contribuit cu nimic in casnicie decat la imbogatirea motivelor de divort, parata fiind singura care contribuia la cheltuielile casei.
In cauza s-au depus acte de proprietate asupra imobilului in litigiu, extras de carte funciara, adeverinta de plata a impozitului, s-a atasat dosarul penal, s-au depus copii dupa dosarul de partaj nr.x/2004 (filele 220-233) , s-a luat interogatoriu paratei fila 57, s-au audiat martorii R. C. (fila 97), C. M. (fila 98), S. C. O. (fila 99), s-a efectuat o cercetare la fata locului (fila 100) si o expertiza tehnica judiciara de evaluare constructii (fila 177).
Legal citat la domiciliul cunoscut (identic cu cel al fostei sotii), dar si prin afisare la usa instantei si publicitate, paratul H. I. nu s-a prezentat in instanta, nu a depus intampinare si nu a propus probe.
Analizand intreg probatoriul administrat in cauza instanta a retinut urmatoarele:
Prezentarea cronologica a evenimentelor:
H. I.-A. si H. A.s-au casatorit la data de 24 mai 1973. In data de 27.05.1994, numitul H. I. A. a cumparat de la parintii sai H. I. si H. A. imobilul situat in M., str.S., nr.-. Imobilul a fost intabulat in CF x pe numele ambilor soti, ca bun dobandit in timpul casatoriei. Casa s-a vandut libera de sarcini, insa vanzatorii au continuat sa locuiasca acolo pana la deces,  survenit in 2004, respectiv 2006. Acestia s-au aflat in grija surorii lui H. A. care locuia tot acolo iar cheltuielile de inmormantare au fost suportate de H. A.(filele 57-59).
In data de 12 august 2001 H. A. a provocat un accident de circulatie in urma caruia a rezultat vatamarea corporala grava a numitei P. V. M., inculpatul fiind trimis in judecata. La data de 3.04.2002 se instituie sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului. La data de 18.06.2002 prin sentinta penala nr.363, Judecatoria Medias condamna pe H. A. si-l obliga la plata catre victima a sumei de 20.000 lei si 200 lei lunar pana la incetarea starii de incapacitate.
De asemenea, instanta a mentinut sechestrul asigurator infiintat in timpul procesului. Hotararea judecatoreasca a fost atacata cu apel, iar prin decizia penala nr.306/9.09.2002 Tribunalul Sibiu a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentinta penala 355/20.06.2003 Judecatoria Medias a condamnat din nou pe inculpat si a majorat despagubirile civile catre P. V. la aproximativ 32500 lei si 207 lei lunar. Hotararea a fost atacata cu apel.
La data de 14.10.2003, prin sentinta civila nr.2813 a Judecatoriei Medias familia H. a divortat prin acord hotararea fiind irevocabila.
La data de 14.11.2003 H. A. formuleaza cerere de partaj de bunuri comune, iar prin sentinta civila nr.173/23.01.2004 Judecatoria Medias a constatat ca reclamanta a avut o contributie exclusiva la dobandirea imobilului din str.S., dispunand atribuirea lui in consecinta. Solutia instantei s-a bazat pe un inscris sub semnatura privata prin care parintii lui H. I. A. ar fi vandut lui H. A. casa in mod exclusiv. Acest inscris (fila 230) reprezinta un act ascuns raportat la conventia autentificata din 27.05.1994 (fila 229). De asemenea, instanta s-a bazat pe recunoasterea neconditionata a paratului H. A. privind toate pretentiile si pe depozitiile a doi martori. Hotararea a ramas irevocabila prin neapelare.
Sentinta penala de condamnare si obligare a inculpatului la despagubiri a ramas definitiva prin decizia penala nr.134/22.02.2007 instanta respingand si cererea de ridicare a sechestrului asigurator.
Partea civila P. V. M. s-a adresat executorului judecatoresc T. V. P., in prezent procedurile de executare fiind in curs de derulare.
Considerentele instantei:
Referitor la exceptia inadmisibilitatii invocata de parata H. A. instanta o va respinge avand in vedere ca in cauza nu s-a cerut revocarea unei actiuni de partaj efectuata pe calea judecatoreasca. Ceea ce invoca reclamanta este simularea actului de vanzare din 1994 si inopozabilitatea efectelor partajului intocmit in 2004 avand in vedere ca nu a fost parte in cauza respectiva, desi asupra imobilului partajat exista sechestru penal aplicat.
Referitor la capetele de cerere principale din actiune instanta retine urmatoarele:
In anul 1994 sotii H. I. si H. A. au vandut prin act autentic fiului lor, casatorit cu H. A., casa din M., str.S.. Reclamanta invoca faptul ca acest act ar fi unul simulat si conform regulilor actiunii in simulatie ar trebui sa existe un act secret, un contra inscris care sa ateste faptul ca vanzarea imobilului s-a facut exclusiv in beneficiul lui H. I. A.. Fiind tert fata de conventia respectiva, reclamanta poate dovedi existenta acestei conventii ascunse chiar si cu martori, asa cum intreaga doctrina si practica judiciara au statuat. Altfel, a impune unui tert sa prezinte un act scris care in mod cert nu va fi dezvaluit de persoanele semnatare inseamna a proba imposibilul (probatio diabolica). Cu toate acestea, in cauza de fata reclamanta, in afara unei prezumtii derivate din situatia de fapt (relatia de rudenie dintre vanzatori si cumparatorul efectiv, faptul ca vanzatorii au locuit in imobil pana la deces, ca H. A. are inca domiciliul la fosta sotie) nu a adus nici o proba concreta care sa demonstreze ca actul de vanzare autentic din 1994 este simulat, iar beneficiul imobilului in litigiu apartine exclusiv  lui H. A..
Prin urmare, instanta va respinge primele 3 capete de cerere formulata pe cale principala.
Referitor la subsidiarul actiunii instanta retine urmatoarele:
In primul rand trebuie lamurit caracterul cererii formulate, avand in vedere ca parata prin aparator a calificat-o drept o actiune pauliana prin care se incearca in mod inadmisibil sa fie revocate efectele unei hotarari judecatoresti de partaj. In replica,  reclamanta a precizat ca nu a cerut revocarea sau anularea partajului, fapt adevarat daca analizam cu atentie capetele de cerere formulate. Pe de alta parte insa, in motivarea actiunii a invocat inopozabilitatea acelui partaj facut in mod fraudulos in dauna creditorului pentru ca  H. A. sa-si asigure insolvabilitatea. Aceasta afirmatie, daca ar fi adevarata, reprezinta practic efectul principal al admisibilitatii actiunii pauliene. In aceste conditii fiind vorba despre o hotarare judecatoreasca irevocabila, instanta va analiza cu atentie argumentele partilor si cererile acestora pentru a nu incalca autoritatea de lucru judecat.
Analizand pretentiile paratilor in cadrul procesului de partaj efectuat in 2004, in contextul general al tuturor evenimentelor prezentate este mai mult decat evidenta intelegerea lor frauduloasa in scopul asigurarii insolvabilitatii lui H. A., condamnat la acel moment (nedefinitiv) si obligat la plata de despagubiri. Astfel, dupa ce in anul 1994 parintii lui H. A. vand acestuia un imobil, intabulat si pe numele sotiei avand in vedere prezumtia de comunitate, in anul 2004, dupa ce H. A. devine debitor prezumtiv divorteaza de sotia sa si face partajul cu aceasta renuntand fara nici o rezerva la intreg imobilul si acceptand ca de fapt sotia sa ar fi platit casa integral din banii parintilor ei. Nu numai ca vanzarea din 1994 creeaza puternice prezumtii ca de fapt e o donatie facuta fiului lor de catre sotii H. I. si A. (rezultata din relatia de rudenie stransa si faptul ca au locuit in casa pana la moarte), dar a crede ca de fapt casa ar fi fost achitata integral de nora din banii parintilor ei, fara ca aceasta sa participe macar la intocmirea actului, este neverosimil. Mai mult decat atat nu se poate gasi nici un motiv rezonabil pentru care, daca intr-adevar H. A. a cumparat imobilul de la socri, a ascuns acest lucru. De asemenea, este cel putin curioasa imprejurarea ca dupa ce H. A. este condamnat de 2 ori la fond si obligat la despagubiri divorteaza si face un partaj judiciar asupra unui imobil sechestrat, renuntand total si neconditionat la cota sa din bun. In sfarsit, daca relatiile dintre soti erau grav viciate si au condus la divort, iar H. A. a demonstrat calitatea de unic proprietar asupra imobilului, dandu-l afara pe fostul sot, cum se face ca parintii acestuia au ramas in continuare in casa, ba chiar au fost inmormantati din banii nurorii, fapt recunoscut de aceasta?
Prin urmare, instanta si-a format convingerea ca, existand riscul (adeverit ulterior) de a deveni debitor, H. A., in anul 2004, a facut o intelegere frauduloasa cu sotia sa pentru ca imobilul sechestrat penal sa fie scos din patrimoniul sau. Pentru ca actiunea lor sa fie pe deplin reusita paratii au apelat la organele judiciare, simuland practic un litigiu si inducand in eroare instanta asupra adevarului de fapt. Bineinteles ca pentru judecator esentiale sunt probele, ori atata timp cat partile sunt in intelegere ascunsa, prezinta instantei niste inscrisuri sub semnatura privata, doi martori necontestati de parat si, mai mult, acesta din urma recunoaste toate pretentiile la interogatoriu, solutia pronuntata in cadrul partajului este de inteles si are acoperire in dovezile dosarului.
Desi frauda paratilor este evidenta, anularea sau revocarea unei hotarari judecatoresti pe alte cai decat cele de atac ordinare sau extraordinare este inadmisibila. Putem face insa abstractie totala de efectele pagubitoare ale unui partaj, chiar facut pe cale judiciara, asupra unui creditor ce a fost suficient de diligent si a sechestrat bunul partajat anterior?
Sub acest ultim aspect, daca s-ar crea un asemenea precedent prin care un debitor in consens cu alte persoane sa-si concretizeze frauda uzand de autoritatea judecatoreasca, s-ar pune sub semnul intrebarii insusi scopul justitiei.
Putem aprecia fara sa gresim ca sotii H. au folosit abuziv dreptul oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea interesului sau, iar abuzul consta in faptul ca au disimulat un litigiu, conflictul dintre ei nefiind unul real. Mai mult, au prestat procesul in mod ascuns, fara a asigura opozabilitatea unui creditor care sechestrase deja imobilul.
Situatia creata in prezenta cauza da nastere unei contradictii intre caracterul irevocabil al unei hotarari judecatoresti si necesitatea deconspirarii unei fraude, iar solutia nu poate fi decat una singura:
Hotararea judecatoreasca de partaj nr.173/2004, ramane in vigoare si produce efecte depline intre partile cauzei (sotii H.) si fata de terti. Ea nu produce insa efecte fata de creditoarea P. V., prejudiciata de parti. Astfel, instanta va constata ca bunul imobil este bun comun al sotilor H. in cote egale cu valoarea de 123.330 lei (conform expertizei M.). In continuare, pentru ca exista deja un partaj judiciar, instanta nu mai poate partaja din nou imobilul si nici nu poate sterge efectele regasite in cartea funciara. Insa, raportat la inopozabilitatea partajului efectuat in 2004 fata de P. V., aceasta poate continua executarea silita a imobilului, cu precizarea foarte importanta ca debitul datorat (101.620,52 lei, conform somatiei 107/2008) este mai mic decat partea din imobil cuvenita lui H. A. (123.330 lei).
Dupa vanzarea imobilului si recuperarea debitului , diferenta de pret va reveni in totalitate lui H. A., ca efect al partajului facut in 2004 conform caruia i se cuvine imobilul in totalitate.
De asemenea, in virtutea aceleiasi hotarari, H. A. are dreptul legal sa se indrepte asupra fostului sot pentru a recupera intreaga valoare a imobilului (246.660 lei). Ea va trebui sa suporte si riscul insolvabilitatii acestuia, neputandu-se prevala de dreptul tabular asupra casei, obtinut printr-o frauda.
Asadar, singurul capat de cerere admis de catre instanta va fi cel privitor la constatarea ca imobilul in litigiu este bun comun al sotilor H. in cote egale, respingand celelalte capete de cerere.
In ce priveste cheltuielile de judecata efectuate de parti (1823 lei P. si 1500 lei H.) instanta va dispune compensarea, avand in vedere ca mare parte dintre capetele de cerere ale reclamantei au fost respinse.