Judecatoria Medias
Sentinta penala nr.132/05.05.2009
Domeniu asociat - contestatie la executare

 

    Constata ca prin cererea inregistrata la data de 5 ianuarie 2009 sub numarul de dosar x/257/2009, condamnatul/petent B. D., detinut in Penitenciarul Rahova , a solicitat rejudecarea cauzei in care s-a pronuntat sentinta penala nr.359/15.11.2007, prin care Judecatoria Medias i-a aplicat pedeapsa de 3 ani inchisoare.
     In motivare , se arata ca prin hotararea mentionata a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare , dar nu cunoaste motivele acestei condamnari si daca sentinta a ramas sau nu definitiva. Sustine petentul , ca aceasta hotarare de condamnare a fost pronuntata in lipsa lui, neavand posibilitatea legala de a se apara, nu a avut cunostinta de faptul ca a fost declansata si inceputa urmarirea penala impotriva sa , nu a participat la dezbaterea cauzei in fata instantei si nu i-a fost comunicata hotararea de condamnare. Pe fond, totusi,  condamnatul /petent sustine ca hotararea de condamnare este netemeinica si nelegala , nefiind vinovat de faptele pentru care a fost condamnat, iar in faza cercetarii penale i-au fost incalcate o serie de drepturi. Mai arata petentul faptul ca in tot acest timp a fost plecat la munca in strainatate si in atare situatie a solicitat sa se dispuna suspendarea executarii hotararii atacate si punerea sa in libertate spre a-si putea exercita drepturile procesuale si a  avea posibilitatea de a administra probele pe care le considera necesare  in apararea sa.
   In drept, s-au invocat prev. art.522 ind.1 C.pr.penala si art.69 din Legea 302/2004.
   Judecatoria Medias , prin incheierea din 29 ianuarie 2009 , a  dispus efectuarea unei noi repartitii a cauzei, retinandu-se ca in cauza judecatorul initial investit cu solutionarea pricinii se afla intr-o situatie legala de incompatibilitate.
    In consecinta, cauza a fost reformata sub nr. dosar x/257/2009.
     La data de 16 ianuarie 2009, condamnatul/petent B. D. a mai inregistrat pe rolul acestei instante inca o cerere,  aceasta primind numarul de dosar x/257/2009. Prin aceasta cerere, petentul a solicitat sa se dispuna deducerea perioadei arestului preventiv din strainatate executat in vederea extradarii sale din Spania. Printr-un memoriu aflat la fila 19 dosar, condamnatul /petent a aratat ca intelege sa-si califice cererea ca fiind o contestatie la executare fondata pe dispozitiile art. 461 alin.1 lit.d C.pr.penala, context in care a solicitat rejudecarea cauzei prin aplicarea procedurii prev.de art.522 ind.1 C.pr.penala, apreciind ca judecarea in contumacie are semnificatia  unui incident ivit in cursul executarii, expresie folosita de textul legal enuntat.
     Prin incheierea din 19 februarie 2009, instanta a dispus conexarea celor doua cauze , pentru o mai buna administrare a justitiei, avand in vedere ca ambele cereri desi fondate pe temeiuri de drept diferite au practic acelasi obiect.
     Se constata asadar ca prin cererile promovate  condamnatul/petent a solicitat rejudecarea cauzei in care a fost condamnat la  pedeapsa inchisorii, pentru executarea careia  a fost initiata procedura  extradarii sale din Spania, fiind arestat provizoriu la data de 5.12.2008.
     Existand o reglementare speciala pentru astfel de situatii, anume cea prevazuta de art.522 ind.1 C.pr.penala, cauza se supune solutionarii acestei proceduri , prin derogare  de la normele dreptului comun  ale contestatiei la executare , situatie  in care fondul pricinii nu mai poate fi antamat , adus in discutie.
     Potrivit acestei dispozitii legale „ in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului ” existand totodata mentiunea ca „dispozitiile art.405-408 se aplica in mod corespunzator”.
      Analizand cererea condamnatului/petent prin prisma sustinerilor sale si a  dispozitiilor  legale mentionate  instanta retine urmatoarele :
      Prin sentinta penala nr. x/15.11.2007 a Judecatoriei Medias , condamnatului/petent i-a fost aplicata o pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune in calificarea prev.de art.215 alin.1,2, 3 C.penal cu aplicatiunea art.41 alin.2 si 42 C.penal  si de uz de fals, prev.de art.291 C.penal cu aplicatiunea art.41 alin.2 si 42 C. penal. Hotararea a ramas definitiva la data de  02.04.2008  in urma  deciziei penale nr. 53/10.03.2008 pronuntata de Tribunalului Sibiu, care a respins apelul promovat de petent.
     Drept urmare, la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, s-a emis mandatul de executare cu nr. 472/02.04.2008 prin care s-a dat ordin de punere in executare a sentintei , organele de politie fiind imputernicite sa ridice de la domiciliu pe condamnat si sa-l depuna la penitenciar pentru a-si executa pedeapsa. La data de 24 iunie 2008, Parchetul de pe langa Judecatoria Medias a solicitat  eliberarea unui mandat de urmarire internationala in ce priveste pe condamnatul B. D., motivat de faptul  ca sentinta nu poate fi pusa in executare  intrucat,  desi a fost dat in urmarire generala,  acesta nu se afla la domiciliu ,fiind plecat  in strainatate intr-o locatie necunoscuta, posibil Italia, imprejurari certificate cu o adresa a Inspectoratului de Politie al Judetului Mures. Dandu-se curs acestei propuneri, la data de 24.06.2008 a fost eliberat pe numele condamnatului/petent B. D. un mandat european de arestare, care a fost transmis Biroului National Interpol spre executare, avand in vedere ca potrivit adresei de la fila 184 dosar, urmaritul international fusese localizat in Spania. In executarea mandatului european , condamnatul/petent a fost arestat la data de 5.12.2008 spre a fi predat autoritatilor romane. Conform dovezii de la fila 199 dosar fond si a celei de la fila 45 dosar, condamnatul/petent a fost preluat din Spania si predat autoritatilor romane la data de 23.12.2008, fiind depus si incarcerat la Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova. In prezent, condamnatul/petent se afla in executarea pedepsei de 3 ani inchisoare pentru care a fost folosita procedura extradarii.
      Prin incheierea din 19 februarie 2009-fila 21 dosar, instanta s-a pronuntat asupra cererii de rejudecare formulata de petent, in sensul admiterii ei in principiu, in acord cu prev.art.522 ind.1 C.pr.penala rap.la art. 405 alin.1 C.pr.penala, pe considerentul ca desi s-a constatat ca petentul a avut angajat avocat ales cu ocazia judecarii cauzei in fond in prima instanta – conform dovezii de la fila 124  care a si depus concluzii scrise – fila 133 dosar si a exercitat calea de atac a apelului, totusi la emiterea mandatului european de arestare s-a dat garantie  statului de destinatie faptul ca urmaritul a carui arestare provizorie s-a cerut , va avea dreptul la rejudecarea cauzei. In respectarea acestei garantii,  care se circumscrie salvgardarii dreptului la aparare a celui judecat si condamnat in lipsa , instanta a admis in principiu cererea condamnatului de rejudecarea cauzei , fiind avuta totodata in vedere si  practica instantelor de control judiciar care au statuat ca lipsa condamnatului de la judecata atrage beneficiul procedurii prev.de art.522 ind.1 C.pr.penala, fara a se face deosebire dupa cum condamnatul s-a sustras ori nu cercetarii judecatoresti.
      Prin urmare,  procedand la rejudecarea pricinii din perspectiva motivelor invocate de catre condamnatul/petent , pentru ca prin aceasta procedura se urmareste valorificarea apararilor proprii, instanta constata ca nu se impune reformarea hotararii atacate , prin anularea ei.
       Cu privire la faptele pentru care a fost condamnat, instanta a procedat la audierea condamnatului, tocmai in salvgardarea dreptului sau de aparare,  acesta fiind lipsit de posibilitatea de a da o declaratie cu ocazia dezbaterii fondului , in prima instanta.  Condamnatul/petent a consimtit sa dea o astfel de declaratie , fiindu-i aduse la cunostinta mai inainte de toate, drepturile sale procesuale. Prin declaratia astfel data, aflata  in dosar la fila 37 , condamnatul/petent a aratat ca cunoaste invinuirea adusa, incadrarea juridica data faptelor precizand , totodata , ca regreta comiterea faptelor , in privinta carora a dat o declaratie amanuntita in cursul urmaririi penale , recunoscuta ca fiind cea de la filele 82-84 dosar. A mai  invederat instantei  ca nu s-a sustras urmaririi penale , intrucat a plecat in strainatate la munca in conditiile in care organele de ancheta nu i-au dat de inteles ca s-ar fi inceput urmarirea penala impotriva sa.
        Aparatorii condamnatului/petent au sustinut mai mult, ca se impune chiar restituirea cauzei la parchet , pentru refacerea urmaririi, deoarece la dosarul de urmarire penala nu exista intocmit procesul-verbal care sa ateste prezentarea materialului de urmarire penala celui urmarit ; ca urmarirea penala a fost inceputa numai pentru infractiunea de inselaciune nu si pentru cea  de uz de fals ;  si ca exista inadvertente vadite in actele de procedura ce i-au fost comunicate petentului , cu referire exacta la citatia de la fila 137 dosar.
       Instanta a dat posibilitate condamnatului/petent sa propuna probe, fiind incuviintata si administrata proba testimoniala cu martorii propusi , A.A. si B. Z., declaratiile acestora regasindu-se in dosar la filele 49,50.
     In analiza motivelor invocate este de retinut ca la filele 81- 84 in dosarul de urmarire penala exista o declaratie a condamnatului/petent , data in calitate de faptuitor, unde in prezenta avocatului C.a declarat ca i-a fost adus la cunostinta faptul ca urmeaza sa fie cercetat pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, fals si uz de fals si ca beneficiaza de drepturile procesuale prev. de art.6 C.pr.penala precum si de prevederile art.70 C.pr.penala, cu referire exacta asupra faptului ca are dreptul la un aparator ales ; ca are dreptul de a se abtine de la orice fel de declaratie dar si asupra faptului ca are obligatia sa anunte in scris in termen de 3 zile orice schimbare de domiciliu.
     Prin urmare, petentul a avut cunostinta despre faptul ca trebuia sa anunte organele de cercetare penala despre orice schimbare de domiciliu, asa incat,  omitand sa-si indeplineasca aceasta obligatie, atunci cand a luat hotararea de a pleca in strainatate,  este evident ca presupusa plecare intempestiva la lucru de care acesta se prevaleaza a fost facuta in scopul de a se sustrage urmaririi penale si de a ascunde locatia noului domiciliu de fapt, din moment ce nici chiar membrilor sai de familie nu le-a comunicat unde se afla, cu toate ca asa dupa cum spune martorul A. A., in declaratia sa de la fila 49 dosar, condamnatul/petent nu a fost lipsit de aceasta posibilitate de a comunica cu cei aflati in tara.
     In atare situatie, in mod corect  si in acord cu prev.art.257 C.pr.penala, organul de cercetare penala a procedat la intocmirea procesului-verbal existent la fila 146 dosar, prin care s-a retinut ca invinuitul este disparut si se sustrage de la urmarire, fiind dat cazul legal prev. de art. 254 alin.1 C.pr.penala,  in care prezentarea materialului de urmarire penala nu mai este obligatorie, deoarece nu mai este posibila si aceasta datorita culpei invinuitului.
      Cat priveste critica adusa cu privire la faptul ca urmarirea penala a fost inceputa numai pentru infractiunea de inselaciune nu si pentru cea de uz de fals, este de observat ca asa dupa cum reiese din rezolutia de la fila 6 dosar, confirmata de procuror , inceperea urmaririi penale s-a efectuat „in personam ” si nu „in rem” asa incat in mod corect si legal, organele de cercetare penala au procedat  conform art.238 C.pr.penala , la emiterea unei ordonante de extinderea urmaririi penale , atunci cand au constatat existenta unor imprejurari noi ce au atras fapte noi pentru care calificarea preconizata era cea de uz de fals. Inceperea urmaririi penale are  menirea de a marca momentul cand suspectul/faptuitor dobandeste calitatea  de invinuit , functie de care se apreciaza respectarea drepturilor procesuale ale acestuia si a celorlalti participanti la urmarirea penala. Odata ce urmarirea penala a fost inceputa impotriva unei persoane , aceasta dobandeste calitatea de invinuit asa incat o noua incepere a urmaririi penale, in ratiunea apararii, fata de aceeasi persoana ca sa dobandeasca aceeasi calitate este un non-sens. Iar faptul ulterior ca prin rechizitoriu a fost pusa in miscare actiunea penala fata de petentul B. D. , acesta fiind trimis in judecata si pentru infractiunea de uz de fals, sustine regularitatea actului de sesizare si legala investire a  instantei privind solutionarea cauzei penale si aspectul acestei infractiuni.
     In ceea ce priveste citatia de la fila 137 dosar urmarire penala, se constata ca in fapt , actul respectiv nu constituie o citatie ci un mandat de aducere adresat organelor de politie pentru prezentarea la Parchetul Medias a  invinuitului B. D., in vederea ascultarii lui. Cum, insa actul procedural a fost destinat sa fie comunicat unei autoritati a statului , mai precis politiei , si nicidecum invinuitului , se apreciaza ca  acesta din urma nu se poate prevala de aceasta eroare materiala ci eventual autoritatea care primise comunicarea , mai ales in contextul in care potrivit procesului-verbal de la fila 138 dosar, intocmit de politisti ,  rezulta ca mandatul nici nu a fost executat , intrucat cel ce urma sa fie prezentat nu a fost gasit la domiciliu existand mentiunea ca, mama condamnatului/petent  a declarat ca fiul ei plecase in strainatate inca din luna ianuarie 2007 si nu stie unde se afla.
      In concluzie, motivele invocate nu se constituie in vreunul dintre cazurile de nulitate prev.de art.332 C.pr.penala si in consecinta nu se impune  restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale.
       Si pe fondul cauzei, se constata ca hotararea atacata nu se impune a fi retractata. Imprejurarile invocate de condamnatul/petent nu atrag retinerea unei alte stari de fapt decat cea mentionata in sentinta de condamnare , iar in privinta pedepsei de executat nu se impune modificarea ei,  printr-o noua individualizare. Infractiunile au fost savarsite in dauna mai multor institutii bancare prin folosirea cu buna-stiinta a unor documente  care prezentau aparenta ca sunt reale , dar care s-au dovedit ulterior a fi false , asa incat aceste imprejurari coroborate cu  valorile la care s-a atentat si modalitatea de realizare a acestei actiuni infractionale,  denunta existenta unui pericol social deosebit de mare , dovedind utilizarea unor tehnici specializate folosite numai de anumiti infractori , care opereaza in lant , in intelegere unii cu altii. Si in cazul de fata condamnatul/petent a fost in legatura , in toata aceasta actiune infractionala , cu o alta persoana , un anume „M. ”. Faptul ca condamnatul/petent este considerat ca neavand antecedente penale, in conditiile constatarii intervenirii reabilitarii sale de drept,  justifica retinerea unei pedepse la limita minima prevazuta de lege, dar nu este de omis si faptul ca s-a sustras atat de la urmarire cat si de la judecata.
     In legatura cu motivul invocat relativ la  starea precara de sanatate in care se afla parintii condamnatului/petent este de observat  ca actele medicale depuse la filele 61-62 dosar , nu numai ca se refera la o perioada mult anterioara datei prezente, fiind din anii 2000, 2003, 2004, dar insasi condamnatul /petent a declarat ca pe timpul cat s-a aflat in strainatate nu a tinut deloc  legatura cu niciunul dintre parintii sai, asa incat numai exploatand sentimental aceasta situatie explica comportamentul de nepasare de atunci cu compasiunea declarata, de acum.
      Prin urmare, pentru considerentele de fapt si de drept enuntate, instanta apreciaza ca nu sunt motive de retractare a sentintei de condamnare , atacata de condamnatul/petent si in consecinta, in baza art. 522 ind.1 rap.la art.406 alin.4 C.pr.penala, se va respinge cererea privind anularea acesteia.
       Solutia preconizata are in vedere practica judiciara si punctele de vedere exprimate in doctrina relativ la aceasta procedura , a rejudecarii dupa extradare, opinia dominanta fiind in sensul ca ea se constituie intr-o veritabila cale de atac , cu posibilitatea data de  retractare a  propriei  hotarari, prin anularea ei,  atunci cand exista motive de nelegalitate  sau netemeinicie rezultate de pe urma valorificarii intregului material probator inclusiv cel administrat in faza de rejudecare. Totodata instanta apreciaza ca, din moment ce statul emitent al mandatului european de arestare a dat garantia rejudecarii cazului, dispozitiile alin.4 ale art. 406 C.pr.penala, trebuie interpretate si rational in sensul ca respingerea se refera la anularea sentintei de condamnare si nu la cererea insasi de rejudecare pentru ca altfel, solutia ar fi inechitabila prin contradictia pe care o evoca in raport de garantia data si pe care statul solicitant si-a asumat-o atunci cand a cerut extradarea. 
      Si sub aspectul formelor de executare indeplinite se constata ca acestea sunt legale asa incat nu exista nici un  motiv de anulare a lor.
      In ceea ce priveste perioada arestului executat in strainatate , retinand faptul ca aceasta se refera la durata pe timpul derularii procedurilor de extradare a condamnatului/petent, instanta constata ca sunt incidente si aplicabile prev.art.18 din Legea 302/2004. Potrivit acestei dispozitii legale , durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri de extradare formulata de autoritatile romane este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
      Mandatul european de arestare constituie o forma simplificata a procedurilor de extradare si in atare situatie sunt aplicabile dispozitiile legale enuntate.
      In cauza, din cuprinsul raspunsului autoritatilor romane – fila 184,199 dosar fond si dovada  de incarcerare – fila 202 dosar fond, rezulta ca perioada arestului efectuat de condamnat in strainatate este cuprinsa intre data de 5.12.2008 si pana in 23.12.2008 si ca atare, se va dispune computarea acestei perioade din pedeapsa de 3 ani inchisoare ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr.359/ 2007 a Judecatoriei Medias.
       In baza art. 192 alin.2 C.pr.penala, condamnatul/petent va fi obligat sa plateasca statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.