PROCEDURA INSOLVENTEI. Actiune pauliana intemeiata pe prevederile art. 975 din vechiul Cod civil. Inadmisibilitatea actiunii in cadrul procedurii insolventei.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

PROCEDURA INSOLVENTEI. Actiune pauliana intemeiata pe prevederile art. 975 din vechiul Cod civil. Inadmisibilitatea actiunii in cadrul procedurii insolventei. 

-art. 975 din vechiul Cod civil
-art. 79-80 din Legea nr. 85/ 2006

Decizia nr.25/C/2015-R din 10.02.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr.5535/111/C/2012 - A

Prin Sentinta nr.6016/F din 2.07.2014 Tribunalul Bihor a respinge exceptia lipsei calitatii de reprezentant al reclamantei creditoare SC C. I. SA a fostului administrator special, invocata de paratele SC O. SA, SC U. SA si SC P. SA, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de aceleasi parate. A admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantei creditoare SC C. I. SA, invocata de paratele SC O. SA, SC P. SA si SC U. SA, si, pe cale de consecinta, a respins ca prescrisa actiunea reclamantei SC C. I. SA, in contradictoriu cu paratele P. SA pentru anularea actului de divizare a paratei SC O. SA in baza hotararii adunarii generale a actionarilor din 30.06.2007, obligarea paratei SC P. SA sa restituie paratei debitoare O. SA a tuturor bunurilor preluate in baza actului de divizare si obligarea paratei P. SA la plata catre debitoare a contravalorii bunurilor preluate prin divizare si care nu se mai afla in patrimoniul paratei P. SA. A respins cererile reclamantei de anulare a incheierii de intabulare nr. xxxxx/ 21.03.2008, radierea paratei SC P. SA de sub B2 si inscrierea debitoarei sub B1 in c.f. xxxx Oradea, radierea paratei  SC P. SA de sub B2 si inscrierea debitoarei sub B1 in c.f. xxxx Oradea, radierea paratei P. SA de sub B2 si inscrierea debitoarei sub B1 in c.f. xxxx, radierea paratei P. SA de sub B1 din c.f. xxxxxx Oradea adusa din c.f. xxxxx  Oradea si restabilirea situatiei anterioare in c.f. xxxxx. A admis in parte actiunea reclamantei SC C. I. SA in insolventa, reprezentata de lichidator judiciar T. si asociatii in contradictoriu cu paratele SC O. SA, prin lichidator judiciar C. V. A., si U. SA si, pe cale de consecinta, a dispus anularea contractului de vanzare - cumparare incheiat de parate autentificat cu incheierea nr. xxxx/ 23.12.2009 de catre B.N.P. M.G. A anulat incheierea de intabulare nr. xxxxx din 28.12.2009 si incheierea de intabulare nr. xxxxx din 28.12.2009 si a dispus restabilirea situatiei anterioare din c.f. xxxxxx Oradea prin readucerea imobilului in patrimoniul debitoarei SC O. SA.
Pentru a hotari astfel, examinand cererile prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 137 din vechiul Cod de procedura civila, instanta a retinut ca paratele SC O. SA, SC U. SA si SC P. SA au invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant a numitului C. I. in calitate de fost administrator al reclamantei/creditoare, cu motivatia ca reclamanta se afla in procedura falimentului si nu in reorganizare, iar administratorul special nu mai reprezinta societatea, raportat la art.18 alin.1 teza 2 si art.24 alin.1 si 2 din Legea 85/2006, iar procedura de care se prevaleaza este nula, deoarece incalca dispozitiile imperative are art.19 alin.5 din Legea 85/2006 si art.41 din O.U.G. 86/2006.
Corespunde adevarului ca potrivit art.24 alin.2 din Legea 85/2006 atributiile administratorului judiciar inceteaza in situatia deschiderii procedurii si debitoarea este reprezentata prin lichidatorul judiciar, insa aceasta are ca si atributie potrivit art.25 lit. g), formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului in cadrul carora putand angaja avocati.
De asemenea, art.149 din LEGEA 85/2006 stabileste regula ca dispozitiile legii speciale se completeaza in masura compatibilitatii lor cu dispozitiile Codului de Procedura, care la art.67 stabileste ca partile pot sa-si exercite drepturile procedurale personal, sau prin mandatar.
Prezenta actiune este fundamentata in baza art.975 din Vechi Cod civil si vizeaza aducerea bunurilor in patrimoniul debitoarei in vederea satisfacerii creantelor creditorilor, astfel ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.41 alin.3 din OUG 86/2006 care permit practicianului in insolventa sa mandateze orice persoana care are exercitiul drepturilor procedurale, aspecte fata de care a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant al numitului C. I. invocata de parate.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratele SC O. SA, SC U. SA si SC P. SA, instanta a retinut ca pentru admisibilitatea actiunii pauliene in conditiile art.975 din Vechiul Cod Civil este necesar sa existe intentia debitorului de a-si diminua patrimoniul, sa se creeze un prejudiciu creditorilor.
Sub acest aspect se retine ca anterior incheierii actului de divizare si a contractului de vanzare-cumparare, creditoarea, la data de 01.02.2007, in dosarul 3669/3/2007, a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 495.653,56 lei reprezentand contravaloarea a 5.141 unitati de confectii contractate, penalitati de intarziere si dobanda legala, prin urmare, la data intocmirii actelor a caror anulare se solicita, debitoarea cunostea existenta litigiului si a pretentiilor formulate, iar din succesiunea evenimentelor evident ca intentia debitoarei a fost de fraudare a dreptului creditorului prin divizarea patrimoniului.
Sustinerile debitoarei de contestare a facturilor invocate de creditoare in justificarea pretentiilor inca din 23.06.2005 nu fac altceva decat sa confirme faptul ca anterior incheierii actelor de instrainare a patrimoniului, debitoarea a cunoscut pretentiile creditoarei, iar actele incheiate au avut in vedere diminuarea patrimoniului si crearea prejudiciului pe seama creditoarei, intrucat noile entitati juridice au avut acelasi actionariat si s-a avut in vedere tocmai fraudarea dreptului creditorului de a-si mai recupera creanta, indiferent de intinderea ei, considerente fata de care, in baza art.137 din Vechiul Cod de Procedura Civila, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parate, ca neintemeiata.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru anularea actului de divizare al debitoarei SC O. SA, incheiat in baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor din 30.06.2007 si prin care s-a transferat 30% din capitalul social catre nou creata parata SC P. SA Oradea, restituirea tuturor bunurilor catre debitoare, obligarea paratei SC P. SA la plata catre debitoare a contravalorii bunurilor preluate in baza actului de divizare, dar care nu se mai afla in patrimoniul paratei SC P. SA Oradea, la valoarea acestora de la data  transferului si rectificarea extraselor CF, urmare a anularii actului de divizare invocate de parate, instanta a retinut ca, in conformitate cu art.8 alin.1 din Decretul 167/1958, in vigoare la momentul nasterii obligatiilor dintre parti, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea, termenul general al prescriptiei dreptului la actiune fiind de 3 ani in conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958.
Asa cum rezulta din extrasul de CF xxxx Oradea, nr. top 5256, adus din CF xxxxx Oradea, dreptul de proprietate al paratei SC P. SA, urmare a divizarii debitoarei SC O. SA, s-a inscris la data de 21.03.2008, conform Incheierii nr.xxxxx, si, prin indeplinirea acestei formalitati, actul de divizare a devenit opozabil si persoanelor care nu au participat la incheierea lor, in scopul ocrotirii drepturilor sau a intereselor acestora, cum este cazul reclamantei/creditoare din prezenta cauza.
De la data efectuarii transcrierii dreptului de proprietate, dreptul a devenit opozabil erga omnes si se considera ca a fost cunoscut si de catre reclamanta.
Avand in vedere ca termenul general al prescriptiei este de 3 ani conform art.3 din Decretul 167/1958, cursul prescriptiei dreptului la actiune s-a sfarsit la data de 21.03.2011, si fata de data inregistrarii cererii - 07.06.2012 - evident ca s-a indeplinit termenul de prescriptie prevazut de art.3 din Decretul 167/1958, si pe cale de consecinta in baza art.137 din Vechiul Cod procedura civila, a admis ca si intemeiata exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantei, invocata de  parate, si pe cale de consecinta a respins ca prescrisa actiunea reclamantei pentru anularea actului de divizare a paratei SC O. SA, obligarea paratei SC P. SA Oradea sa restituie debitoarei bunurile preluate in baza actului de divizare.
In baza principiului accesorium sequitur principale, instanta a respins cererile reclamantei de anulare a incheierilor de intabulare si restabilire a situatiei anterioare de CF efectuate in baza actului de divizare.
Referitor la cererea creditoarei/reclamante de anulare a contractului de vanzare-cumparare incheiat de debitoare SC O. SA, SC U. SA autentificat sub nr.xxxx/23.12.2009, instanta a retinut ca pretul vanzarii a fost stabilit de comun acord la suma de 31.000 lei, inclusiv TVA si reprezinta compensarea facturilor din 11.09.2009, 06.10.2009, 07.12.2009 si 22.12.2009
Prin urmare, singurul bun imobil ramas in patrimoniul debitoarei a fost instrainat catre noua societate infiintata SC U. SA Beius, iar actul i-a creat creditoarei un prejudiciu, partile avand in cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditoare, intrucat societatile au acelasi actionariat, iar la momentul incheierii actului, creditoarea a avut o creanta certa, lichida si exigibila anterioara actului atacat, astfel ca in baza art.975 din Vechiul Cod civil a admis in parte actiunea reclamantei, si pe cale de consecinta a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare al SC O. SA autentificat cu Incheierea nr. xxxx/ 23.12.2009 de catre B.N.P. M. G.
In baza principiului accesorium sequitur principale, instanta a dispus anularea Incheierii de intabulare nr. xxxxx/ 28.12.2009 si restabilirea situatiei anterioare de CF xxxxxx Oradea, prin revenirea imobilului in patrimoniul debitoarei.
In baza art.274 vechiul Cod de procedura civila, instanta nu a acordat cheltuieli de judecata, intrucat actiunea este scutita de taxa de timbru, iar reclamanta nu a facut dovada efectuarii altor cheltuieli de judecata cu ocazia solutionarii cererii.
Impotriva acestei Sentinte au formulat recurs paratele SC U. SA si SC P. SA, solicitand, in baza art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei de reprezentant a d-lui C. I., admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii, respingerii capatului de cerere privitor la anularea contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. xxxx/23.12.2009 la B.N.P. M. G., acordarii cheltuielilor de judecata pentru recurenta SC P. SA, cu cheltuieli de judecata in recurs.
In motivare, recurentele arata ca, pentru inceput, se impune a se lamuri o importanta chestiune de ordin procedural, privitoare la calificarea prezentei actiuni. Astfel, trebuie observat faptul ca aceasta actiune nu este una "de faliment", si nici macar nu este un dosar derivat dintr-unul de "procedura". Ne aflam in fata unei actiuni pauliene, actiune eminamente civila (comerciala de fapt) total de sine statatoare si independenta fata de dosarul de procedura al debitoarei SC O. SA, nefiind o actiune in anularea actelor frauduloase, intemeiata pe art. 79-81 din Legea 85/2006 .
Actiunea a si fost inregistrata initial de catre reclamanta la Tribunalul Bucuresti, instanta care si-a declinat competenta teritoriala in favoarea Tribunalului Bihor, dar problema a fost de natura teritoriala (paratele fiind "bihorene") neavand nici o legatura cu faptul ca pe rolul Tribunalului Bihor se afla dosarul de faliment al SC O. SA.
Ajuns la Tribunalul Bihor, dosarul a fost insa repartizat la completul care solutioneaza dosarul de faliment al SC O. SA, care a considerat in mod eronat ca acest dosar este unul "derivat" din cel de insolventa, de unde si termenul de recurs de 7 zile. Ceea ce este profund gresit, termenul de recurs in acest dosar este de 15 zile, potrivit reglementarilor de drept comun, si nu potrivit Legii 85/2006.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii de reprezentant, instanta a rastalmacit complet argumentele paratelor, pronuntandu-se asupra unor aspecte care nu s-au invocat si omitand sa se pronunte asupra a ceea ce s-a invocat. Mai exact, paratele au sustinut ca daca instanta va considera ca lichidatorul reclamantei poate da mandat de reprezentare (creditoarea fiind in faliment si nu reorganizare ... si deci toata gestiunea activitatii ei fiind "atributul exclusiv al practicianului in insolventa") este imperios necesar a cerceta daca conditiile sub care practicianul in insolventa poate da mandat de reprezentare sunt indeplinite. Au solicitat instantei de fond si solicita si instantei de recurs sa observe ca, potrivit art. 19 alin. 5 din Legea 85/2006, mandatarul unui practician in insolventa trebuie sa aiba la randul lui calitatea de practician in insolventa, calitate pe care dl. C. I. nu o are.
Mai mult, in cazul nostru apare si o problema suplimentara de "incompatibilitate", care desi nu este una "prevazuta de lege", este evidenta, iar instanta trebuie sa o observe ca "mandatarul" este nimeni altul decat fostul administrator special, caruia Tribunalul Bucuresti i-a ridicat dreptul de administrare acum 7 ani prin sentinta de trecere in faliment. Or, in aceste conditii, se impune a observa ca instanta ridica dreptul de administrare al administratorului special, numeste lichidator, iar acesta ii reda acest drept fostului administrator special, printr-o "procura". Este un gest ce incalca flagrant orice logica si etica profesionala, iar sub aspect juridic, incalca la fel de flagrant art. 19 alin. 5 din Legea 85/2006, potrivit carora mandatarul unui practician in insolventa trebuie sa aiba la randul lui calitatea de practician in insolventa. Dar instanta se preface ca nu observa aceasta problema, constata doar ca "practicianului in insolventa ii este permis sa mandateze orice persoana care are exercitiul drepturilor procedurale ..." si mentionand in treacat art. 41 alin. 3 din OUG 86/2006, uita sa observe faptul ca acest text dispune: "Practicianul in insolventa poate fi totusi asistat de avocat in exercitiul acestor atributii si poate da mandat, de reprezentare, in conditiile legii, pentru incheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercitiul atributiilor exclusive ale practicianului in insolventa." Or, chiar daca admitem ca in speta se poate da mandat de reprezentare, trebuie observat ca "in conditiile legii" inseamna art. 19 alin. 5 din Legea 85/2006, care prevede expres si imperativ ca: "Administratorul judiciar, persoana fizica sau juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, potrivit legii".
Dar instanta nu analizeaza aceasta chestiune, se limiteaza la a constata ca in speta "se poate da" mandat de reprezentare, si nu mai cerceteaza daca persoana caruia i s-a dat acest mandat poate sa-l execute, mai exact daca acea persoana are calitatea speciala pe care in cazul nostru legea i-o pretinde.
Si in ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a rastalmacit complet argumentele pe care paratele le-au invocat, in conditiile in care au motivat aceasta exceptie pe cu totul alte considerente.
Astfel, au sustinut ca, din moment ce SC O. SA este in procedura de insolventa, iar reclamanta este creditoare in aceasta procedura, dansa are la dispozitie numai "actiunea in anularea actelor frauduloase", intemeiata pe art. 79-81 din Legea 85/2006. Mai exact, ceea ce s-a sustinut si se sustine este ca odata "intrati" pe procedura speciala instituita de Legea 85/2006, reclamanta nu mai are deschise procedurile de drept comun.
Mai mult, reclamanta a si uzat de aceasta cale, intentand o astfel de actiune sub dos. nr. 283/111/2010/a5 al Tribunalului Bihor care i-a fost respinsa, iar acum incearca acelasi lucru, sub o alta formula procedurala, ceea ce este inadmisibil. Asta este ceea ce paratele au sustinut, si nicidecum ceea ce instanta arata in considerentele hotararii recurate.
In ce priveste contractul autentificat sub nr. xxxx/ 23.12.2009 la BNP M. G., prin acest contract, SC O. SA a vandut paratei un spatiu comercial, mai exact un magazin unde se comercializau produsele debitoarei. Admitand acest capat de cerere insa, instanta omite a cerceta doua din conditiile esentiale de admisibilitate ale actiunii pauliene: prin actul atacat sa se fi produs o diminuare a patrimoniului vanzatoarei si existenta unei creante certe, lichide si exigibile impotriva vanzatoarei.
Astfel, debitoarea nu a facut "cadou" acel spatiu, ci l-a vandut contra unei sume de bani. Deci din patrimoniul ei a iesit un imobil, dar a intrat o suma de bani. Din punct de vedere contabil deci, patrimoniul sau s-a diminuat cu o "imobilizare corporala", dar a crescut cu pretul acesteia, astfel ca per total nu s-a produs nici o modificare in valoarea patrimoniului debitoarei, ci numai in alcatuirea acestuia.
In privinta celei de-a doua conditii,  instanta a retinut in mod eronat faptul ca reclamanta avea la momentul vanzarii o creanta certa, lichida si exigibila asupra debitoarei. Or, pentru a compara "momentele" la care s-au realizat actele de instrainare, trebuie observat faptul ca vanzarea nu a survenit la data contractului autentic. Acea data (23.12.2009) este doar momentul la care actul a devenit opozabil fata de terti prin autentificarea lui pe cale notariala, insa vanzarea propriu-zisa a avut loc cu 8 luni inainte, in data de 28.04.2009 prin Hotararea AGA din 28.04.2009, data la care inca litigiul de la Bucuresti (soldat cu S.C. 14084/11.12.2009) nu fusese finalizat. Atunci a fost vandut imobilul, si ca urmare a unui raport al consiliului de administratie si mai vechi care recomanda vanzarea daca pana la finele anului nu se rezolva problema juridica a spatiului, iar vanzarile mergeau la fel de prost.
Faptul ca debitoarea avea cunostinta despre pretentiile creditoarei, nu are absolut nici o relevanta juridica, stiind ca ele nu sunt intemeiate.  Au aratat in nenumarate randuri ca debitoarea a refuzat cu mai multe ocazii facturile in baza carora reclamanta a pornit litigiul de la Tribunalul Bucuresti, ca acel litigiu s-a finalizat numai in prima instanta. Dupa care lucrurile au intrat pe un "fagas" bizar din punct de vedere procedural, deoarece in momentul in care primul administrator judiciar al debitoarei a refuzat sa inscrie creanta in baza acelei hotarari si a procedat la verificarea ei - tocmai pentru ca sentinta nu era irevocabila - Curtea de Apel Oradea l-a obligat totusi s-o faca, afirmand ca nu se poate schimba situatia din sentinta de la Bucuresti. Pentru ca dupa 3 ani, cand creditoarea a cerut majorarea sumelor din acea sentinta, formuland o pretentie respinsa de Tribunalul Bucuresti in respectivul dosar, iar ultimul administrator judiciar a refuzat sa i-o admita tocmai pe acest considerent, aceeasi Curte a admis pretentia, schimband ceea ce Tribunalul Bucuresti ii acordase creditoarei, adaugand inca o suma, care, asa cum s-a aratat mai sus, facuse obiectul acelui litigiu si fusese respinsa.
In fine, ceea ce are relevanta din punct de vedere juridic este faptul ca la data vanzarii (28.04.2009), litigiul de la Bucuresti nu era finalizat si, deci, creditoarea nu avea deloc o "creanta certa, lichida si exigibila" impotriva debitoarei. Iar daca mai adaugam si faptul ca patrimoniul acesteia nu s-a micsorat prin vanzare (debitoarea incasand pretul imobilului in schimbul acestuia), avem imaginea clara a neindeplinirii a cel putin doua din conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene.
Pentru a se lamuri totusi motivul real al instrainarii spatiului respectiv, recurentele arata ca spatiul are "pe acte" 88 mp, insa in realitate, datorita unor litigii cu vecinii, el masoara doar jumatate (44 mp), fiind deci aproximativ cat o garsoniera mare, total impropriu pentru a comercializa produsele unei intregi fabrici de confectii. Intrucat debitoarea avea se pare reprezentarea exacta a ceea ce ar fi insemnat un litigiu pentru rezolvarea acestei probleme a "pasat" cumparatoarei problema, cumparatoare care, desi a demarat un litigiu in scopul obtinerii diferentei de suprafata, l-a pierdut, debitoarea impunandu-i prin clauzele vanzarii sa continue a-i comercializa si propriile sale produse. Se poate observa ca debitoarea a facut o "afacere" extrem de profitabila prin vanzarea acelui spatiu, "scapand" de un spatiu inutilizabil, dar continuand sa fie prezenta pe piata cu produsele sale, incasand totusi un pret pe care nu i l-ar fi platit nimeni in aceste circumstante.
In ce priveste cheltuielile de judecata, SC P. SA a solicitat asemenea cheltuieli, iar capetele de cerere care o priveau au fost respinse in intregime, situatie in care se impunea acordarea in totalitate a cheltuielilor solicitate.
Impotriva aceleasi sentinte a formulat recurs si reclamanta SC C. SA, prin lichidatorul judiciar T. si Asociatii SPRL, solicitand casarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare pentru rejudecarea capatului de cerere din actiunea principala prin care a solicitat sa fie anulat actul de divizare al SC O. SA - in insolventa, incheiat in baza Hotararii adunarii generale a actionarilor din 30.06.2007, prin care a fost transferat 30% din capitalul social catre societatea nou creata prin divizare, paratei SCP." SA Oradea, inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor in baza Incheierii nr. 579/29.02.2008 si drept consecinta, sa se dispuna restituirea de catre parata SC P. SA Oradea catre debitoarea SC O. SA - in insolventa a tuturor bunurilor preluate in baza actului de divizare ; sa fie obligata parata SC P. SA Oradea la plata catre debitoarea SC O. SA - in insolventa a contravalorii bunurilor preluate in baza actului de divizare, dar care nu se mai afla in patrimoniul paratei SC P. SA Oradea, la valoarea acestora de la data transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin expertiza efectuata in conditiile legii; sa fie anulata incheierea de intabulare nr. xxxxx/ 21.03.2008 si drept consecinta sa se dispuna radierea paratei SC P. SA Oradea de sub B2 si reinscrierea debitoarei SC O. SA - in insolventa sub B1 in c.f. nr. xxxx Oradea (adus din c.f. nr. xxxxx Oradea), cu privire la imobilul inscris sub A+1 nr. top. 5253 in suprafata de 680 mp - teren intravilan cu constructii (suprafata constructii = 232 mp + 33 mp); sa se dispuna radierea paratei SCP SA Oradea de sub B2 si reinscrierea debitoarei SC O. SA - in insolventa sub B1 in c.f. nr. xxxx Oradea (adus din c.f. nr. xxxxx Oradea), cu privire la imobilul inscris sub A+1 nr. top. xxxx in suprafata de 606 mp - teren intravilan cu constructii (suprafata constructii = 371 mp + 10 mp); sa se dispuna radierea paratei SC P. SA Oradea de sub B2 si reinscrierea debitoarei SC O. SA - in insolventa sub B1 in c.f. nr. 3547 Oradea (adus din c.f. nr. xxxxx Oradea), cu privire la imobilul inscris sub A+1 nr. top. 5255 in suprafata de 1099 mp - teren intravilan cu constructii (suprafata constructii = 159 mp); sa se dispuna radierea paratei SC P. SA Oradea de sub B2 si reinscrierea debitoarei SC O. SA - in insolventa sub B1 in c.f. nr. xxxx Oradea (adus din c.f. nr. xxxxx Oradea), cu privire la imobilul inscris sub A+1 nr. top. 5256 in suprafata de 2.942 mp - teren intravilan cu constructii (suprafata constructii = 96mp + 95mp+ 1.452mp+465 mp); sa se dispuna radierea paratei SC P. SA Oradea de sub B1.1 din c.f. nr. xxxxxx Oradea (provenita din c.f. nr. 3544 Oradea, adusa din c.f. nr. xxxxx Oradea, cu privire la terenul - curti, constructii, de sub A+1, cu nr. cad. 5252 in suprafata de 740 mp si cu privire la constructiile de sub A1.1 - in suprafata de 740 mp si reinscrierea debitoarei SC O. SA-in insolventa;
- sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare emiterii acestei incheieri in c.f. nr. xxxxx Oradea; mai solicita sa fie obligate paratele - intimate sa-i plateasca cheltuielile de judecata facute in prima instanta si cu ocazia solutionarii recursului.
Reclamanta isi intemeiaza recursul pe cazurile de modificare si de casare a hotararii prevazute de art. 304 pct. 9, rap. la art. 312, alin. 3 si 5 din Codul de procedura civila de la 1865, iar in motivarea in fapt a acestuia arata ca sentinta recurata este temeinica si legala in ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a fostului administrator special, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocate de cele trei parate - intimate: "O." SA - in insolventa, SC‘U. SA si SC‘P." SA. De asemenea, sentinta recurata este temeinica si legala si cu privire la admiterea capatului de cerere privind anularea contractului de vanzare - cumparare incheiat intre cele doua parate, autentificat cu incheierea nr. xxxx/ 23.12.2009 de BNP M. G., a anulat incheierea de intabulare nr. xxxxx/ 28.12.2009 si incheierea de intabulare nr. xxxxx/ 28.12.2009 si a dispus restabilirea situatiei anterioare in c.f. nr. xxxxxx Oradea prin readucerea imobilului in patrimoniul debitoarei SC "O." SA.
Judecatorul sindic a retinut corect ca domnul l. C., fost administrator special al reclamantei are calitatea de reprezentant al acesteia. De asemenea, a retinut corect ca este intemeiata actiunea pauliana intemeiata pe dispozitiile art. 975 din Codul civil de la 1864, reclamanta fiind indreptatita sa formulez o atare actiune. Tot corect a retinut judecatorul sindic faptul ca actul intitulat contract de vanzare - cumparare, mentionat mai sus, a fost incheiat de cele doua parate in frauda reclamantei, respectiv cu scopul diminuarii patrimoniului si crearea prejudiciului pe seama sa, pentru a o impiedica sa-si recupereze creanta pe care o are fata de debitoare.
Reclamanta sustine insa ca sentinta recurata este netemeinica si nelegala cu privire la respingerea capetelor de cerere prin care a solicitat anularea actului de divizare a paratei SC O. SA - in insolventa, in baza hotararii adunarii generale a actionarilor din 30.06.2007, obligarea paratei SC P. SA sa restituie paratei debitoare SC O. SA - in insolventa toate bunurile preluate in baza actului de divizare si obligarea paratei SC P. SA la plata catre debitoarea SC O. SA - in insolventa a contravalorii bunurilor preluate prin divizare si care nu se mai afla in patrimoniul paratei - intimate SC P. SA, anularea incheierii de intabulare nr. xxxxx/ 21.03.2008, radierea paratei SC P. SA de sub B2 si inscrierea debitoarei sub B1 in c.f. nr. xxxx Oradea, radierea paratei SC P. SA de sub B2 si inscrierea debitoarei sub B1 in c.f. nr. xxxx Oradea, radierea paratei SC P. SA de sub B1 din c.f. nr. xxxxxx Oradea, adusa din c.f. xxxxx Oradea si restabilirea situatiei anterioare in c.f. nr. xxxxx Oradea.
Judecatorul sindic a retinut gresit ca dreptul sau la actiune s-a prescris, admitand astfel exceptia invocata de paratele intimate "O." SA - in insolventa, SC U. SA si SC P. SA.
In sentinta se retine corect ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la termenul general al prescriptiei dreptului la actiune de 3 ani, insa se apreciaza gresit ca acest termen a inceput sa curga la data de 21.03.2008, cand a fost emisa incheierea de intabulare nr. xxxxx, prin care intimata SC P. SA si-a inscris dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri si constructii in cartile funciare. Aceasta deoarece cartile funciare sunt publice, iar reclamanta avea posibilitatea sa ia cunostinta de aceste operatiuni si sa formuleze actiunea in termen de 3 ani.
Instanta constata ca reclamanta a inregistrat actiunea pauliana la data de 07.06.2012, cu depasirea termenului de prescriptie de 3 ani, care s-a implinit la data de 21.03.2011.
Recurenta sustine ca instanta a stabilit gresit data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani. Considera ca acest termen a inceput sa curga de la data de 18 mai 2010, pentru argumentele ce urmeaza.
Astfel, la cererea debitoarei SC O. SA, in dosarul nr. 283/111/2010, judecatorul sindic O. I. a pronuntat incheierea nr. 180/F/22.01.2010, prin care a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa a debitoarei, a desemnat ca administrator judiciar provizoriu Cabinetul individual de insolventa M. B., caruia i-a stabilit atributiile si sarcinile prevazute de Legea nr. 85/2006.
Administratorul judiciar a intocmit tabelul preliminar al creantelor si raportul amanuntit privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa a debitorului, raport pe care l-a depus la dosar pentru termenul din 22.03.2010.
In tabelul preliminar al creantelor si in raport administratorul judiciar nu consemneaza faptul ca SC C. SA este creditoare a debitoarei SC O. SA. A formulat in luna aprilie 2010 cerere de executare silita a sentintei comerciale nr. 14084/11.12./2009 a Tribunalului Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 3669/3/2007, iar executorul judecatoresc i-a adus la cunostinta faptul ca "O." SA este in insolventa si nu mai poate efectua executarea silita a acesteia.
Ca urmare a acestui fapt, a inregistrat declaratia de creanta nr. 1409/03.05.2010 la Cabinetul individual de insolventa M. B., dupa care a facut investigatii in legatura cu actele incheiate de debitoarea "O." SA - in insolventa cu SC U. SA si cu SC P." SA.
A formulat cerere la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor pentru a obtine actele de divizare a SC O. SA, care i-au fost comunicate cu adresa din 18.05.2010. Iar la cererea inregistrata sub nr. 200421/16.09.20?10 ORC Bihor i-a comunicat informatii privind istoricul societatii SC O. SA si bilanturile acesteia pe anii 2006, 2007, 2008, 2009 ale SC U. SA. Aceste acte se afla la dosarul cauzei, anexate actiunii pauliene.
Actele respective le-a transmis administratorului judiciar M. B. cu solicitarea de a cere judecatorului sindic anularea acestor acte, potrivit competentelor ce-i revin in baza Legii nr. 85/2006, insa administratorul judiciar, in complicitate cu administratorii celor trei intimate, a refuzat sa formuleze o atare actiune, motiv pentru care a fost nevoita sa formuleze actiunea pauliana de anulare a actelor frauduloase, pe care a depus-o in dosarul de insolventa nr. 283/111/2010 si care a fost disjunsa in prezentul dosar.
Avand in vedere actele aflate in acest dosar, precum si in dosarul de insolventa, sustine ca instanta trebuia sa stabileasca faptul ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga de la data de 18 mai 2010, cand a luat cunostinta de la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor de actele de divizare a debitoarei.
In raport cu data de 18 mai 2010, termenul de prescriptie de 3 ani s-a implinit la data de 18 mai 2013, iar reclamanta a introdus actiunea pauliana la data de 07.06.2012, adica inlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.
Insa, actiunea pauliana nu este prescrisa chiar daca termenul de 3 ani a inceput sa curga de la data de 11.12.2009, cand Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta comerciala nr. 14084, prin care debitoarea a fost obligata sa-i plateasca suma de 219.550 RON, cu dobanda legala aferenta acestei sume, calculata de la data de 05.11.2004 si pana la data platii debitului.
Dreptul reclamantei de a ataca actele frauduloase ale debitoarei nu s-a nascut anterior datei de 11.12.2009, ci doar de la aceasta data, cand s-a pronuntat sentinta comerciala mentionata, executorie potrivit legii.
Si in raport cu data de 11.12.2009 actiunea pauliana nu este prescrisa.
In consecinta, reclamanta a putut lua cunostinta de actele frauduloase ale intimatelor dupa data de 11.12.2009 si a luat cunostinta efectiv de acestea la data de 18.05.2010 si respectiv 23.09.2010, in urma cererilor si comunicarilor facute de ORC de pe langa Tribunalul Bihor.
Asa fiind, prin sentinta recurata au fost aplicate gresit prevederile art. 3 rap. la art. 8 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la termenul de prescriptie de 3 ani, in cauza fiind incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila de la 1865.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Ca urmare a admiterii exceptiei prescriptiei, judecatorul sindic nu a cercetat fondul cauzei, fiind incident si motivul de casare a hotararii prevazut de art. 312, alin. 3, teza a II-a din Codul de procedura civila de la 1865.
Existand atat motive de modificare a hotararii, cat si motive de casare, solicita instantei de recurs ca, in temeiul art. 312, alin. 3 fraza a doua din Codul de procedura civila de la 1865, sa caseze sentinta recurata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar rejudecarea cauzei sa se faca doar cu privire la solutionarea capetelor de cerere pentru care prima instanta a apreciat ca opereaza prescriptia dreptului la actiune.
Recurentele intimate SC U. SA si SC P. SA au depus note de sedinta privitoare la recursul SC C. I. SA, prin care si-au exprimat pozitia exclusiv asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, aratand ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea. Este prevederea expresa a art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, astfel ca problema nu comporta discutii, insa ceea ce este disputat in prezenta speta este momentul de la care incepe sa curga prescriptia, mai exact momentul la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
In cauza avem de-a face cu cererea de anulare a doua acte supuse unor formalitati de publicitate speciale: o divizare publicata in Monitorul Oficial, si ca si consecinta a acestei operatiuni, un transfer al dreptului de proprietate asupra unor imobile, transfer operat in Cartea Funciara. Or, cata vreme discutam despre doua operatiuni supuse unor proceduri de publicitate speciale, data la care "tertii" iau cunostinta despre aceste operatiuni este data la care au fost efectuate formalitatile de publicitate, ceea ce in cazul nostru inseamna: 27.05. 2008 in privinta capatului 2 de cerere, intrucat aceasta este data publicarii in M.O. 2923/ 27.05.2008 a etapei finale a divizarii; (f. 334 - 335 dos. fond), respectiv 21.03.2008 in privinta capatului 3, deoarece asa cum insasi reclamanta arata in actiune, si cum reia in motivele recursului sau, incheierea de intabulare a carei anulare o solicita are nr. xxxxx/ 21.03.2008.
In consecinta, termenul de prescriptie s-a implinit in 27.05.2011 pt. capatul 2 de cerere (anularea divizarii cu U. SA) respectiv 21.03.2011 pt. capatul 3 de cerere, in timp ce actiunea a fost introdusa in data de 07.06.2012, la peste un an de la implinirea termenului de prescriptie fata de ambele operatiuni.
Iar in privinta "divizarii", reclamanta a mai avut o "sansa" de informare, deoarece tot in M.O.F. (nr. 3.333/ 19.11.2007 - f. 314-317 dosar fond) a fost publicat sl proiectul de divizare, procedura efectuata in 19.11.2007. Anexeaza in acest sens practica judiciara suplimentara.
Nu poate fi retinuta apararea reclamantei, potrivit careia momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie ar fi data de 11.12.2009 - data pronuntarii S.C. 14084/2009 a Tribunalului Bucuresti - sau 23.09.2010 - data comunicarii catre recurenta a raspunsului O.C.P.I. Bihor - deoarece ar insemna sa nesocotim dispozitiile imperative si exprese ale art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 care dispune clar si neinterpretabil ca momentul de incepere a curgerii termenului este data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea. Astfel ca aceasta data nu este data la care pagubitul a obtinut titlu executor, sens in care se pronunta si practica judiciara depusa la fond, potrivit careia nici macar nu este necesara existenta unui titlu executor pt. exercitarea acestui tip de actiune.
Cele doua probleme sunt complet distincte si fara nici o legatura una cu alta: una este etapa executarii silite, si alta este problema intentarii unor actiuni in instanta in vederea anularii unor acte. Iar pentru a demara astfel de actiuni recurenta nu are nevoie de titlu executor.
Data formularii de catre recurenta a acelor "cereri" catre O.C.P.I. Bihor este iarasi irelevanta, devreme ce in cazul operatiunilor supuse procedurilor de inscriere in Cartea Funciara este notoriu faptul ca acela este momentul la care operatiunile respective devin opozabile fata de terti, tocmai in scopul stabilirii momentului "cunoasterii" lor de catre acestia, chestiune iarasi tratata si lamurita de practica judiciara depusa la fond.
In cazul in care am admite opinia recurentei, ar insemna ca "pagubitul" sa-si poata crea propriul moment de incepere a curgerii termenului de prescriptie, cand doreste dansul, fie prin promovarea unei actiuni cu aceasta finalitate (in cazul nostru actiunea de la Bucuresti) fie prin trimiterea unei "cereri" catre O.C.P.I. Bihor, la un moment ales dupa bunul sau plac, rationament complet absurd si inadmisibil din punct de vedere juridic.
Hotararea invocata de recurenta a fost pronuntata inauntrul termenului de prescriptie, deci reclamanta a avut la dispozitie un an si trei luni dupa pronuntarea hotararii sus amintite si pana la implinirea celor 3 ani. Dar nu a facut nimic, a ramas in pasivitate toti acesti ani.
Examinand recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate de recurente, precum si din oficiu, asupra motivelor de ordine publica, in conformitate cu dispozitiile art. 304 si 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedura civila, aplicabil in cauza, pe baza actelor dosarului si probelor administrate, instanta a constatat ca recursul formulat de paratele SC P. SA si SC U. SA sunt intemeiate, urmand sa fie admise, iar recursul formulat de reclamanta SC C. I. SA nu este fondat, urmand sa fie respins, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Astfel, recurentele parate solicita, in primul rand, instantei de recurs, sa constate ca prezenta actiune este una de drept comun, si nu una care tine de procedura insolventei debitoarei.
Instanta a constatat ca o asemenea calificare a fost data chiar de catre reclamanta cererii sale de chemare in judecata, aceasta intitulandu-si actiunea ca fiind o actiune pauliana pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor si indicand temeiul in drept al acesteia ca fiind art. 975 din Vechiul Cod civil. Mentioneaza reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca prevederile acestui articol de lege sunt compatibile cu cele ale Legii privind procedura insolventei deoarece au ca finalitate readucerea bunurilor debitoarei in patrimoniul acesteia in vederea executarii silite, colective, pentru realizarea creantelor creditorilor inscrisi in tabelul definitiv de creante. Mai arata reclamanta, in cuprinsul cererii sale, ca a formulat anterior si o actiune intemeiata pe prevederile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, pentru anularea acelorasi acte, insa i-a fost respinsa in mod irevocabil pentru lipsa calitatii procesuale active, astfel ca a inteles sa recurga la aceasta actiune pentru readucerea in patrimoniul debitoarei a bunurilor instrainate in mod fraudulos de catre debitoare.
Asadar, actiunea este, fara dubii, o actiune pauliana, de drept comun, intemeiata pe prevederile art. 975 din Vechiul Cod civil. Acest aspect a fost sesizat si de judecatorul - sindic care a invocat la primul termen de judecata, din oficiu, exceptia necompetentei sale functionale in solutionarea cererii, considerand ca, in baza art. 11 din Legea nr. 85/2006, competenta de solutionare a cererii apartine instantei de drept comun. Ulterior insa, judecatorul - sindic nu a mai analizat si nu s-a mai pronuntat asupra acestei exceptii, astfel ca a ramas investit cu cererea de chemare in judecata, aspect pe care partile nu l-au contestat in conditiile prevazute de art. 159 din Codul de procedura civila, in fata primei instante, motiv pentru care nu mai poate si nici nu a fost pus in discutie prin cererile de recurs.
Odata fiind stabilita natura actiunii formulate, recurentele parate invoca si sustin si prin recurs, pe de o parte, exceptia lipsei calitatii de reprezentant al reclamantei in persoana mandatarului C. I., iar pe de alta parte, exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Judecatorul - sindic a respins ambele exceptii invocate, insa instanta de recurs constata ca, in privinta inadmisibilitatii actiunii, paratele au invocat-o sub un dublu aspect, respectiv inadmisibilitatea actiunii pauliene in cadrul procedurii insolventei, iar sub un alt aspect, inadmisibilitatea actiunii prin prisma inexistentei conditiilor prevazute de lege pentru admiterea unei actiuni pauliene, in speta pentru lipsa fraudei si lipsa prejudicierii drepturilor creditorilor. Judecatorul - sindic a analizat si s-a pronuntat doar asupra inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe lipsa fraudei si lipsa prejudicierii drepturilor creditorilor, fara a face o analiza si a exceptiei inadmisibilitatii actiunii in cadrul procedurii insolventei.
In privinta exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a mandatarului reclamantei, instanta de recurs constata ca aceasta exceptie a fost solutionata in mod legal si temeinic de catre judecatorul - sindic, solutia astfel pronuntata urmand sa fie mentinuta.
Astfel, recurentele parate fac o interpretare eronata a dispozitiilor legale privitoare la reprezentarea administratorului sau lichidatorului judiciar, dispozitii cuprinse atat in Legea nr. 85/2006, cat si in OUG nr. 86/2006.
Potrivit art. 41 din OUG nr. 86/2006, in vigoare inca de la data promovarii actiunii, "atributiile legale ale practicianului in insolventa, precum si cele stabilite exclusiv in sarcina sa de judecatorul-sindic in procedurile de insolventa nu pot fi exercitate prin reprezentare. (2) Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician in insolventa compatibil. (3) Practicianul in insolventa poate fi totusi asistat de avocat in exercitiul acestor atributii si poate da mandat de reprezentare, in conditiile legii, pentru incheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercitiul atributiilor exclusive ale practicianului in insolventa.
La alineatul 4 se prevede: "(4) Sunt atributii ale practicianului in insolventa care nu pot fi exercitate prin reprezentare, potrivit alin. (3), urmatoarele:
    a) notificarea debitorului si a creditorilor, intocmirea tabelelor de creante, formularea contestatiilor la cererile de admitere a creantelor;
    b) verificarea fiecarei creante si a documentelor justificative depuse, pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante, putand solicita partilor, atunci cand considera necesar, orice alte explicatii, informatii si documente suplimentare;
    c) convocarea si prezidarea adunarilor creditorilor, actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica, daca legea nu da aceste atributii in sarcina altor persoane;
    d) valorificarea bunurilor si drepturilor din averea debitorului;
    e) elaborarea planului de reorganizare judiciara a debitorului, in conditiile si in termenele prevazute de lege;
    f) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
    g) conducerea, integrala sau in parte, a activitatii debitorului, atunci cand legea ori instanta fixeaza aceasta atributie in sarcina practicianului in insolventa;
    h) incheierea de tranzactii si conventii arbitrale, descarcarea de datorii, descarcarea fideiusorilor, garantilor si avalistilor, renuntarea la privilegii si garantii reale, in conditiile legii si sub conditia confirmarii de catre instanta de judecata;
    i) distribuirea, in conditiile legii, a sumelor aflate sau intrate in conturile debitorului dupa deschiderea unei proceduri colective, precum si a sumelor rezultate din lichidare;
    j) semnarea bilantului final de lichidare;
    k) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor, introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si a transferurilor cu caracter patrimonial, a operatiunilor comerciale incheiate de debitor si a constituirii de privilegii si garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor sau, dupa caz, ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;
    l) elaborarea si sustinerea rapoartelor periodice in procedurile de insolventa, concordat preventiv sau mandat ad-hoc;
    m) elaborarea si intocmirea de expertize privind activitatile cuprinse in procedurile prevazute la art. 1, atat la cererea partilor, a instantei de judecata, cat si a altor organe judiciare, inclusiv cele de urmarire penala;
    n) efectuarea, dupa caz, a demersurilor pentru solutionarea oricarei dispute intre debitor si creditori ori intre creditori;
    o) orice alte atributii exprese prevazute prin lege, prin actul de numire, prin hotararea de desemnare sau stabilite de orice instanta in sarcina lor."
Asadar, practicianul in insolventa nu poate da mandat de reprezentare doar in exercitarea atributiilor sale din cadrul procedurii insolventei care tin de desfasurarea operatiunilor specifice acestei proceduri, insa poate da mandat de reprezentare unui avocat sau oricarei alte persoane pentru incheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercitiul atributiilor exclusive ale practicianului in insolventa, cum este cazul promovarii sau sustinerii unei actiuni in justitie.
In acest sens trebuie interpretate si prevederile art. 19 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 conform carora administratorul judiciar, persoana fizica sau juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, respectiv in sensul ca atributiile care tin de efectuarea operatiunilor din cadrul procedurii insolventei, si doar acestea, nu pot fi efectuate decat de un practician in insolventa, titular sau reprezentant.
Mentiunea "in conditiile legii" din textul alineatul 3 al art. 41 din OUG nr. 86/2006 se refera, evident, la legea civila si de procedura civila, si nu la Legea nr. 85/2006, asa cum eronat interpreteaza recurentele parate.
Mandatarea fostului administrator statutar si special al reclamantei in promovarea si sustinerea prezentei actiuni in justitie nu inseamna mandatarea lui in conducerea si administrarea activitatii societatii reclamante si nu produce asemenea consecinte juridice, astfel ca imprejurarea ca i s-a ridicat dreptul de administrare nu are nici o relevanta in speta, la fel cum nu are relevanta imprejurarea ca societatea a trecut in faliment.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii actiunii, se impunea analizarea si de catre judecatorul - sindic, mai intai, a admisibilitatii prezentei actiuni in cadrul procedurii insolventei, astfel cum au invocat paratele, aspect pe care instanta de fond nu l-a analizat, urmand sa fie analizat in cadrul prezentului recurs.
Astfel, anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, legislatia in materie comerciala nu mai continea nici o trimitere expresa la art. 975 Cod civil, asa cum stipula fostul art. 725 Cod comercial, astfel incat legatura dintre actiunea in anularea transferurilor facute in frauda creditorilor si actiunea pauliana apartine doctrinarilor si practicienilor dreptului.
Legea nr. 64/1995 reglementa actiunea in anularea transferurilor facute in frauda creditorilor in art. 44-46, devenite intre timp art. 79-81 din Legea nr. 85/2006 a insolventei - echivalent in dreptul pozitiv al fostului art. 725 Cod comercial.
Ca urmare, au ramas aplicabile dispozitiile art. 975 Cod civil, in cauzele in care creditorul urmareste revocarea unui transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun intre debitorul sau si un tert, cauza fiind de competenta instantei comerciale, potrivit art. 56 din fostul Cod comercial, iar impotriva debitorului principal nu s-a deschis procedura insolventei.
Conditiile de exercitare a actiunii revocatorii intemeiata pe dispozitiile Codului civil sunt: creanta certa lichida si exigibila a reclamantului, actul incheiat de debitor cu tertul sa fi creat un prejudiciu creditorului, frauda debitorului si complicitatea tertului la frauda. Un creditor poate afirma ca este victima prejudiciului daca poate proba intrunirea cumulativa a doua subconditii: actul atacat sa fie un act de insaracire a debitorului si actul sa fi provocat sau agravat debitorului starea de insolvabilitate. In privinta efectelor admiterii unei actiuni pauliene, acestea se produc numai intre partile din cauza, respectiv creditorul reclamant, pe de o parte, si debitorul si tertul dobanditor parati, pe de alta parte, bunul intorcandu-se in patrimoniul debitorului doar in mod virtual si doar in masura necesara acoperirii creantei creditorului reclamant, fara a putea fi urmarit pentru diferenta sau pentru indestularea creantelor altor creditori ai debitorului care nu au promovat actiunea sau nu au aderat la actiunea reclamantului, intervenind in proces.
Date fiind efectele admiterii actiunii pauliene, precum si imprejurarea ca Legea insolventei a reglementat in mod expres, pentru situatia in care debitorul a intrat in insolventa, actiunile in transfer fraudulos prevazute de art. 79 - 80 si care reprezinta un caz particular al actiunii pauliene prevazute de art. 975 Cod civil, precum si datorita specificului procedurii insolventei,  in doctrina si practica judiciara se admite in mod unanim ca, daca debitorul comerciant este supus unei proceduri colective, creditorii nu mai au deschisa calea actiunii revocatorii individuale in baza art. 975 Cod Civil, ci actiunea se exercita colectiv de masa credala prin intermediul administratorului sau lichidatorului judiciar, iar in subsidiar, prin comitetul creditorilor (art. 80 raportat la art. 81 din Legea nr. 85/2006), cu autorizarea prealabila a judecatorului-sindic. Creditorii nu mai pot actiona individual, jurisprudenta fiind unanima in privinta finelui de neprimire ce conduce la inadmisibilitatea oricaror actiuni in baza art. 975 Cod Civil, dupa data deschiderii procedurii.
In consecinta, actiunea promovata de reclamanta in prezenta cauza este inadmisibila, reclamanta insasi intelegand ca, dupa deschiderea procedurii insolventei, nu are deschisa decat calea prevazuta de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, cale de care a si uzat in prealabil, actiunea fiindu-i respinsa. Doar ca urmare a respingerii demersului anterior, reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare in judecata. Sustinerea reclamantei din cuprinsul cererii de chemare in judecata conform careia, in urma admiterii prezentei cereri, bunurile s-ar intoarce pentru a servi la indestularea tuturor creditorilor, nu face decat sa confirme caracterul inadmisibil al prezentei cereri, un asemenea efect nefiind permis de dispozitiile art. 975 Cod civil care prevad ca actul anulat este inopozabil doar creditorului reclamant sau celor care au intervenit in proces. Reclamanta doreste ca actiunea sa fie promovata in conditiile art. 975 Cod civil, dar sa produca efectele specifice formei sale speciale reglementata de art. 79 - 80 din Legea nr. 85/2006, ceea ce este inadmisibil.
Fata de motivele retinute mai sus, instanta, in temeiul art. 304 cpt. 9 Cod de procedura civila, si a prevederilor art. 312 din acelasi act normativ, admitand recursul formulat de parate, a modificat in parte sentinta atacata, cu consecinta admiterii exceptiei inadmisibilitatii actiunii si respingerii ca inadmisibila a actiunii promovate de reclamanta impotriva paratelor. S-a mentinut solutia data de judecatorul sindic asupra exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a mandatarului reclamantei.
De asemenea, avand in vedere cele aratate mai sus, precum si solutia ce se va da in cauza asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, instanta a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta care nu se impune a mai fi analizat pe fond fata de imprejurarea ca singura critica formulata de aceasta vizeaza solutia data exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, exceptie care este subsecventa exceptiei inadmisibilitatii actiunii si care nu se mai impune a fi analizata.
In temeiul prevederilor art. 275 Cod de procedura civila Vechi, instanta a obligat reclamanta recurenta sa plateasca paratelor SC P. SA si SC U. SA cheltuielile de judecata din prima instanta, reprezentate de onorariul de avocat, conform dovezilor depuse la dosar, in cuantum de cate 1000 lei pentru fiecare, constatand totodata ca in mod gresit aceste cheltuieli nu au fost acordate de judecatorul sindic paratei SC P. SA fata de care se respinsese actiunea in fond.