Constatarea nulita?ii absolute ?i relative a hotararii AGA. Autoritatea de lucru judecat a deciziei de anulare a sentin?ei pronun?ate in primul ciclu procesual Consecin?a pierderii calitatii de actionar dupa trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domeniu asociat: Societati comerciale
 Constatarea nulita?ii absolute ?i relative a hotararii AGA. Autoritatea de lucru judecat a deciziei de anulare a sentin?ei pronun?ate in primul ciclu procesual Consecin?a pierderii calitatii de actionar dupa trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data pronun?arii sentin?ei apelate prin apelul de fa?a, situa?ia de fapt s-a modificat in sensul ca reclamanta a pierdut calitatea de ac?ionar al societa?ii.
Autoritatea de lucru judecat poarta ?i asupra hotararilor prin care se solu?ioneaza o excep?ie procesuala, dar in cauza nu exista identitate intre excep?iile procesuale solu?ionate in primul ciclu procesual cu cele care fac obiectul prezentului apel.
Astfel, in primul ciclu procesual, excep?iile au vizat momentul formularii cererii de chemare in judecata ?i cel al pronun?arii sentin?ei pronun?ate, respectiv daca reclamanta avea sau nu interesul ?i calitatea procesuala necesare pentru a ac?iona ?i pentru a-?i sus?ine ac?iunea la momentul pronun?arii, iar in prezent, in al doilea ciclu procesual, excep?iile vizeaza un moment ulterior din cursul procesului, data pronun?arii hotararii apelate, respectiv daca interesul ?i calitatea procesuala necesare pentru sus?inerea cererii subzista sau nu in prezent.
Dispozi?iile art. 32 C.proc.civ. ce reglementeaza condi?iile de exercitare a ac?iunii civile sunt clare : orice cerere poate fi sus?inuta doar daca autorul acesteia are calitate procesuala ?i justifica un interes. A?adar, nu numai la momentul formularii cererii este necesar sa fie indeplinite aceste condi?ii, ci ?i in tot cursul procesului.

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 363 A din 20.02.2017)

Deliberand asupra apelului de fata, constata :
Prin sentinta civila nr. 3638/18.07.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 16453/3/2013 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia lipsei de interes, iar in consecin?a, a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta I.S. in contradictoriu cu parata F.P. SA Bucuresti si a fost admisa cererea de interventie voluntara accesorie formulata de M.S.C., fiind obligata reclamanta sa plateasca paratei suma de 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentin?e a declarat apel reclamanta.
Apelul a fost inregistrat pe rolul Cur?ii de Apel Bucure?ti – Sec?ia a VI-a Civila, cu numarul 5804/2/2014.
Prin decizia civila nr. 1042 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Bucure?ti a anulat cererea de interven?ie accesorie formulata de intervenientul D.C.B., a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta, a anulat sentin?a atacata ?i a trimis cauza spre rejudecare aceleia?i instan?e.
Urmare acestei decizii, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucure?ti – Sec?ia a VI-a Civila cu numarul 16453/3/2013*.
Prin sentin?a civila 1939 din 28.03.2016, Tribunalul Bucure?ti a admis cererea de interven?ie in interesul paratei, a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale active ?i excep?ia lipsei de interes ?i, in consecin?a, a respins cererea de chemare in judecata ca fiind formulata de o persoana fara calitate ?i, totodata, ca lipsita de interes. De asemenea, tribunalul a obligat reclamanta sa plateasca paratei suma de 66.687,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In motivarea acestei sentin?e, tribunalul a re?inut urmatoarele :
Dupa trimiterea cauzei in apel spre rejudecare au survenit elemente de fapt esentiale relative la calitatea de actionar invocata de reclamanta in justificarea legitimarii procesuale active si a interesului direct si legitim in actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 131 si 132 din Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale.
Drept consecinta, situatia de fapt in baza caruia instanta de apel a decis o alta interpretare a dispozitiilor art. 132 cu privire la calitatea procesuala activa si a interesului, in actiunile in anulare / declarare nulitate absoluta a hotararilor AGA, nu mai corespunde realitatii juridice actuale din cel de-al doilea ciclu procesual.
In acest sens, este esential faptul ca actiunile reclamantei ca participatie la capitalul social al societatii F.P.  au fost executate prin vanzare de catre Bursa de Valori asa cum rezulta din adresa nr. 47088/07.10.2015, in care se precizeaza ca de la data de 02.10.2015 reclamanta S.I. nu mai detine nici o actiune ca urmare a executarii silite a celor 210 actiuni a caror titulara a fost.
Solutia data in apel  a avut ca premisa calitatea de actionar a reclamantei, care la momentul judecarii apelului detinea o singura actiune la F.P., astfel ca dezlegarea de drept data prin decizia din apel nu poate avea drept autoritate de lucru judecat relativa si de principiu cu privire la legitimarea procesuala activa si interesul unui actionar intr-o societate pe actiuni astfel cum rezulta din interpretarea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale.
Cum a decis instanta de apel, din interpretarea dispozitiilor art.. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rezulta ca existenta interesului de a promova actiunea in anulare este prezumata de existenta calitatii de actionar care trebuie probata de titularul actiunii. Cum insa interesul trebuie sa fie actual, direct si legitim si sa se mentina pe tot parcursul procesului, rezulta ca dovada mentinerii acestuia pe durata procedurii este strans legata de proba mentinerii calitatii de actionar pe tot parcursul procesului.
Cum in speta, reclamanta si-a pierdut calitatea de actionar, interesul in actiunea in anulare si calitatea procesuala activa nu mai exista, ceea ce atrage respingerea actiunii pe aceste temeiuri.
Potrivit art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990,  cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana interesata.
In mod evident, textul se refera la acele persoane care au calitatea de terti care justifica un interes propriu si care pot fi terti calificati si nu straini in mod absolut de obiectul litigios.
In speta, reclamanta nu are calitatea de actionar si nu a invocat sau justificat o alta calitate care sa ateste un interes propriu, actual, direct si legitim precum ar fi cea de creditare a societatii ori de persoana prejudiciata prin facturile hotararilor atacate.
Asadar in aceasta ipoteza noua in care reclamanta si-a pierdut calitatea de actionar, ea nu mai poate avea speranta legitima privind protejarea intereselor sale, ca fost actionar si/sau protejarea intereselor societatii fata de care nu mai este legata in nicio modalitate juridica, devenind un tert obisnuit.
In concluzie, si in actiunea in declararea nulitatii absolute a hotararilor AGA, reclamanta nu a justificat interesul legitim si propriu cerut de dispozitiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage respingerea si a acestui capat de cerere, ca fiind formulat de o persoana fara interes personal.
In raport de considerentele mentionate, este evident ca cererea de interventie in interesul paratei (interventia voluntara accesorie) formulata de M.S.C. este intemeiata, urmand a fi admisa.
Conform art. 453 Cod procedura civila, reclamanta este obligata sa plateasca paratei suma de 66.687,71 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu de avocat).
Impotriva acestei sentin?e a declarat apel reclamanta, solicitand desfiin?area acesteia.
In motivarea apelului, apelanta-reclamanta a sus?inut urmatoarele :
In mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes si a respins cererea de chemare in judecata.
Pronuntand aceasta solutie, instanta de fond a incalcat principiul autoritatii de lucru judecat prin raportare la decizia civila nr. 1042/17.06.2015 pronuntata in Dosarul 5804/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti.
Cu toate ca prevederile art. 132 din Legea 31/1990 nu comporta interpretare, instanta de apel a transat acest aspect, retinand ca textul de lege citat "recunoaste calitatea procesuala activa oricaruia dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra...".
Instanta de rejudecare schimba, prin urmare, cadrul procesual, incalcand totodata principiul potrivit caruia in apel nu se poate schimba calitatea par?ilor (478 alin. 3 NCPC), iar aceasta calitate care a fost deja stabilita de instanta de apel nu putea fi modificata dupa rejudecare.
Conditiile de admisibilitate ale cererii se apreciaza raportat la momentul introducerii acesteia, nu pe parcurs ?i nu in al doilea ciclu procesual.
Conform actelor depuse in dosar, extrasele de cont emise de Depozitarul central si din Istoricul de cont, de asemenea emis de Depozitarul central, comunicari emise de F.P., registrul actionarilor emanand chiar de la F.P., etc., la data de referinta a Adunarii generale din data de 25.04.2012 avea calitatea de actionar.
Data de referinta rezulta din convocatorul Adunarii generale, de asemenea depus in dosar.
Potrivit dispozitiilor art. 123 din legea 31/1990 si a dispozitiilor art. 243 din legea 297/2004 privind piata de capital, art. 2 alin. 1 pct. b) din Regulamentul CNVM 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale actionarilor in cadrul adunarilor generale ale societatilor comerciale coroborat cu dispozitiile art. 7, art. 9 si art. 14 din acelasi Regulament 6/2009, data de referinta este stabilita de conducerea societatii in vederea participarii la Adunarea generala ?i exprimarii votului.
Apelanta ?i-a demonstrat calitatea de actionar in cadrul probatoriului, a?a cum chiar instanta de apel a retinut, atat la data de referinta, cat ?i la data ?inerii Adunarii generale din data de 25.04.2012 sau a introducerii cererii de chemare in judecata.
Art. 132 invocat chiar de catre instanta de fond in rejudecare nu cere ca reclamanta sa aiba calitatea de actionar decat la data de referinta, dispozitie derogatorie si speciala prin raportare la dispozitiile Codului de procedura civila privind calitatea.
Dispozitiile art. 132 din legea 31/1990 prevad ca hotararile AGA pot fi atacate de actionarii care erau actionari la data de referinta, deci aveau dreptul sa participe la Adunarea generala (1) si care fie au votat impotriva hotararilor atacate fie nu s-au prezentat la AGA (2).
Nu exista nici o alta conditie legala pentru introducerea actiunii in anulare intemeiate pe art.132 din legea 31/1990, iar conditiile legale au fost indeplinite in prezentul dosar, a?a cum chiar instanta de apel a statuat in mod definitiv.
Pentru a respinge cererea de chemare in judecata, instanta adauga la lege sub pretextul cenzurarii actiunii din perspectiva dreptului procesual si afirmand ca, pe langa conditiile cerute de art. 132, ar mai fi conditii suplimentare, mai restrictive impuse de Codul de procedura civila, in speta interesul.
Legiuitorul nu face nici o distinctie intre numarul de actiuni pe care actionarul le detine, pentru ca nu participa?ia acestuia la patrimoniu conteaza, ci faptul ca actiunea acestuia tinde la aducerea in legalitate a vietii sociale. Si nici nu indica un alt moment decat al datei de referinta AGA!
Interesul personal al actionarului, daca exista, in acest cadru procesual, nu este relevant si nu trebuie sa fie demonstrat, chiar daca, avand in vedere ca este vorba de nulitati absolute, un astfel de interes este protectia si respectarea legii.
Rationamentul instantei de fond este periculos prin faptul ca introduce o conditie nejuridica subiectiva, aceea a procentului de participare la capitalul social sau a momentului participa?iei, ca si conditie suplimentara pentru promovarea unei actiuni in anulare.
O astfel de conditie este subiectiva pentru ca, nefiind definita de lege, este la latitudinea fiecarui judecator sa considere care este procentul minim pe care un actionar trebuie sa il aiba pentru ca sa poata invoca dispozitiile art.132 sau sa aleaga orice moment favorabil partii adverse, de?i art. 132 prevede exclusiv "data de referinta" ca cerinta sine qua non in demonstrarea calitatii.
In ceea ce priveste incidenta motivelor de nulitate absoluta, chiar instanta afirma in fila 5 a hotararii faptul ca "potrivit art. 132 alin.3 din Legea 31/1990, cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana interesata.
In acest caz, interesul procesual este acelasi cu interesul substantial, respectiv de respectare a legii, aspect care ar trebui sa coincida si cu misiunea judecatorului.
Convocarea unei hotarari AGA de catre o alta persoana decat cea indrituita prin lege la convocare in conditiile art.117 din legea 31/1990 este motiv de nulitate absoluta si nu relativa.
Jurispruden?a si doctrina sunt unanime in a considera ca nerespectarea dispozitiilor   art. 117 din Legea nr.31/1990 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Pseudo-argumenta?ia instantei referitoare la incidenta nulitatii absolute reia, in contradictie cu sustinerile anterioare, motivatia vizand lipsa calitatii de actionar.
Se mai retine si faptul ca sunt "un ter? obisnuit", dar textul art. 132 s-ar referi la "tertii care justifica un interes propriu" (?!) - fara a se indica textul de lege care clasifica notiunile de terti sau defineste conceptul de "ter? obisnuit"!
In continuare, apelanta s-a referit la fondul cauzei, aspecte ce nu vor fi redate fa?a de obiectul judeca?ii.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, cererea este tardiva, fiind depusa dupa ce dezbaterile s-au finalizat si dupa ce instanta ramasese in pronuntare pe aceasta.
Pentru a putea fi luata in considerare, cererea paratei trebuia sa fie cuprinsa in intampinare impreuna cu actele doveditoare.
Din aceleasi considerente, instanta nu poate lua in considerare inscrisurile depuse in proba?iune de catre parata, deoarece acestea au fost depuse dupa dezbateri.
Cu privire la inscrisurile depuse in proba?iunea cererii de chemare in judecata, acestea nu sunt concludente, avand in vedere ca "extrasul de cont" nu poarta viza bancii, nu face referire la factura depusa in proba?iune, iar factura nu face referire la serviciile juridice, contractul de asistenta juridica inscris pe factura nu este depus la dosar, astfel incat nu este dovedita legatura dintre reprezentarea in dosarul 16453/3/2013* si contract, iar imputernicirea avocatiala care din nou face referire la contract nefiind semnata de client nu poate face dovada cu privire la raportul juridic.
Factura nu prezinta semnatura de primire si nici dovada modului ca ea a fost comunicata de catre avocat clientului, neexistand nicio corespondenta intre factura si ordin de plata. De asemenea, trebuie avut in vedere ca in lipsa facturii instanta nu poate sa aprecieze modalitatea in care a fost calculat onorariul, daca este lunar, orar sau pausal, in primele doua cazuri fiind necesar in acest sens un desfasurator, in functie de modalitatea de calcul.
Fa?a de lipsa contractului de asistenta juridica si lipsa semnaturii de pe imputernicirea avocatiala, imputernicirea avocatiala nu poate face credinta mai ales in conditiile in care a contestat-o. Cu privire la dispozitiile din Statutul profesiei de avocat, acestea nu pot adauga la lege si nici nu poate fi opuse instantei de judecata, deoarece nu are natura unui act normativ, fiind un act statutar intern din cadrul profesiei care poate crea drepturi si obligatii doar in ce priveste membrii din cadrul Baroului.
Intimata-parata F.P. SA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimata-parata a sus?inut urmatoarele :
Nu exista o incalcare a autoritatii de lucru judecat prin raportare la Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr. 1042/17.06.2015 pronuntata in dosarul nr. 5804/2/2014.
Dimpotriva, instanta de rejudecare a mentinut dezlegarea problemei de drept a calitatii procesuale active1, insa solutia in sine (care, de altfel, referea aspecte privind caracterul legitim al interesului si nu actualitatea acestuia) si-a pierdut forta juridica in raport cu noua situatie de fapt, respectiv pierderea calitatii de actionar al S.F. P. prin executarea tuturor actiunilor detinute de I. S..
Nu exista o schimbare a cadrului procesual in sensul art. 478 alin. 3 C.proc.civ.
Apelanta face o confuzie intre calitatea de actionar (calitate pe care aceasta nu o mai detine) si calitatea partilor in sensul art. 478 C.proc.civ.
Conditiile actiunii civile, astfel cum sunt acestea prevazute de art. 32 C.proc.civ. se verifica pe tot parcursul solutionarii cauzei (inclusiv in apel si/sau rejudecarea cauzei) si nu exclusiv la momentul introducerii actiunii.
Din Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr.1042/17.06.2016 pronuntata in dosarul nr. 5804/2/2015 se deduce ca existenta interesului de a promova actiunea in anularea hotararii adunarii generale este prezumata din existenta calitatii de actionar a persoanei care formuleaza o astfel de actiune. Ca urmare a acestei prezumtii, dovedirea interesul cu privire la formularea actiunii respective presupune probarea existentei calitatii de actionar, aspect sesizat si de catre prima instanta. Cum interesul trebuie sa fie actual, adica sa se mentina pe tot parcursul procesului, reiese ca probarea mentinerii interesului pe timpul solutionarii litigiului se realizeaza prin probarea mentinerii calitatii de actionar a reclamantei pe tot parcursul solutionarii cauzei. Sub acest aspect, al actualitatii interesului, a analizat instanta de fond mentinerea calitatii de actionar a reclamantei pe parcursul judecarii litigiului.
Calitatea de actionar a unei societati, in contextul promovarii unei actiuni in anularea hotararilor AGA ale respectivei societati dovedeste calitatea procesuala activa si prezuma interesul in promovarea si sustinerea demersului litigios.
 Data de referinta in sensul art. 123 Legea 31/1990 are relevanta exclusiv din perspectiva societara - circumscrie sfera actionarilor care isi pot exercita dreptul de vot in AGA . Conditiile de exercitare a actiunii civile sunt cele reglementate de art. 32 C.proc.civ., proba acestora fiind in sarcina titularului actiuni, iar calitatea de fost actionar nu este de natura, in mod independent de alte elemente care trebuie dovedite de titularul cererii, sa faca dovada calitatii procesuale active si/sau a interesului.
Art. 132 Legea 31/1990 nu deroga de la art. 32 C.proc.civ. in sensul ca instanta nu ar trebui sa mai verifice conditiile de admisibilitate ale cererii in conditiile art. 32 C.proc.civ.
Dimpotriva, art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990 contine prevederi referitoare la restrangerea cadrului procesual activ al persoanelor care pot invoca motive de nulitate relativa cu privire hotararile AGA la sfera actionarilor care nu au fost prezenti sau care, desi prezenti, au votat impotriva adoptarii hotararii AGA si au solicitat inserarea acestei mentiuni in cadrul procesului-verbal al sedintei, iar (ii) art. 132 alin. 3 din Legea 31/1990 reglementeaza necesitatea dovedirii unui interes atunci cand califica tertele persoane de societate care pot promova criticii de nulitate absoluta ca fiind numai „persoanele interesate". Atat alin. 2, cat si alin. 3 al art. 132 din Legea 31/1990 se completeaza, in conditiile art. 291 din Legea 31/1990, cu dispozitiile Codului de procedura civila.
De esenta si natura unei actiuni societare (i.e. de anulare a unor hotarari ale adunarii generale a actionarilor) este calitatea de actionar a reclamatului pentru perioada relevanta (societar si judiciar). Din perspectiva societara este relevanta data de referinta (22 martie 2012), data tinerii adunarii generale (25 aprilie 2012), respectiv data de inregistrare (15 mai 2012). Din perspectiva judiciara are relevanta data introducerii/modificarii actiunii (24 aprilie 2013, respectiv 20 mai 2013), calitatea verificandu-se pe tot parcursul solutionarii cauzei, inclusiv in caile de atac si in rejudecarea cauzei.
Reclamanta a folosit calitatea de actionar minoritar al S.F.P. S.A. in sine, fara a justifica si demonstra actualitatea si legitimitatea  interesului  urmarind  doar  obstructionarea desfasurarii.
Incepand cu data de 24 septembrie 2015, apelanta-reclamanta este tert desavarsit fata de S.F.P. S.A. actiunile sale fiind executate silit.
Invocarea nulitatii absolute nu elimina conditia dovedirii interesului juridic/ vatamarii. "Reinstaurarea legalitatii" in cadrul Societatii, afirmata retoric nu intruneste elementele esentiale ale conditiilor de promovare a actiunii personale si societare cu atat mai mult cu cat I.S. este singura, dintr-un numar de peste 8000 de actionari, care actioneaza din "civism" (inacceptabil intr-o forma asociativa reglementata cum este o societate comerciala).
Nu s-a invocat si nu s-a dovedit vreun interes / vreo vatamare cauzata prin adoptarea hotararilor AGA contestate, asa incat initierea unei astfel de actiuni are unicul rol de a suplimenta numarul de litigii formulate de I.S. impotriva S.F.P. si nu este de natura a aduce vreun folos practic titularului cererii sau societatii insasi, motiv pentru care solutia primei instante este corecta sanctionand demersul abuziv al reclamantei.
?i intervenienta M.S.C. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, intimata-intervenienta a invocat, in esen?a, acela?i argumente ca intimata-parata.
Apelanta-reclamanta a formulat raspuns la intampinarile depuse, aratand ca sus?inerile intimatelor nu au suport legal.
Analizand sentinta atacata, raportat la motivele de apel formulate, Curtea retine urmatoarele :
O prima critica din apel vizeaza incalcarea autorita?ii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1042 din 17.06.2015 a Cur?ii de Apel Bucure?ti, prin care sentin?a pronun?ata in primul ciclu procesual a fost anulata, iar cauza trimisa spre rejudecare.
Pronun?and aceasta decizie, Curtea de Apel a avut in vedere ca reclamanta este ac?ionar minoritar, iar in raport de aceasta calitate a sa ?i de dispozi?iile art. 132 din legea 31/1990, are calitatea procesuala activa necesara pentru a ac?iona ?i interes.
Or, la data pronun?arii sentin?ei apelate prin apelul de fa?a, situa?ia de fapt s-a modificat, in sensul ca reclamanta a pierdut calitatea de ac?ionar al societa?ii.
Prin apelul formulat, apelanta nu contesta acest aspect de fapt ce rezulta din inscrisurile administrate in cauza, astfel cum au fost avute in vedere de prima instan?a.
Curtea este de acord ca autoritatea de lucru judecat poarta ?i asupra hotararilor prin care se solu?ioneaza o excep?ie procesuala, dar in cauza nu exista identitate intre excep?iile procesuale solu?ionate in primul ciclu procesual cu cele care fac obiectul prezentului apel.
Astfel, in primul ciclu procesual excep?iile au vizat momentul formularii cererii de chemare in judecata ?i cel al pronun?arii sentin?ei pronun?ate, respectiv daca reclamanta avea sau nu interesul ?i calitatea procesuala necesare pentru a ac?iona ?i pentru a-?i sus?ine ac?iunea la momentul pronun?arii, iar in prezent, in al doilea ciclu procesual, excep?iile vizeaza un moment ulterior din cursul procesului, data pronun?arii hotararii apelate, respectiv daca interesul ?i calitatea procesuala necesare pentru sus?inerea cererii subzista sau nu in prezent.
Prin urmare, nu se poate re?ine incalcarea autorita?ii de lucru judecat.
Mai mult, prima instan?a de apel a afirmat prin considerentele expuse necesitatea existen?ei condi?iilor de exercitare a ac?iunii pe tot parcursul procesului.
Pentru acelea?i motive nu se poate re?ine nici ca prima instan?a ar fi incalcat limitele rejudecarii sau cadrul procesual sub aspect obiectiv sau subiectiv.
Dispozi?iile art. 32 C.proc.civ. ce reglementeaza condi?iile de exercitare a ac?iunii civile sunt clare : orice cerere poate fi sus?inuta doar daca autorul acesteia are calitate procesuala ?i justifica un interes.
A?adar, nu numai la momentul formularii cererii este necesar sa fie indeplinite aceste condi?ii, ci ?i in tot cursul procesului.
Contrar sus?inerilor apelantei, dispozi?iile art. 32, 33 ?i 34 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in cauza, acestea reglementand condi?iile de exerci?iu ale ac?iunii civile, inclusiv ale celor de declarare ?i constatare a nulita?ii hotararilor adunarilor generale ale societa?ilor, conform art. 132 alin. 2 ?i 3 din legea 31/1990.
In acest din urma act normativ nu exista nici o prevedere speciala care sa prevada o excep?ie de la normele generale aratate.
Intre textele celor doua legi nu exista nici o rela?ie de incompatibilitate. Lipsa unor men?iuni exprese la art. 132 in sensul ca ac?iunile in anulare ?i constatare a nulita?ii pot fi sus?inute numai daca subzista calitatea de ac?ionar respectiv interesul pe tot parcursul procesului nu este necesara, intrucat aceasta rezulta din condi?iile de exercitare a oricarei ac?iuni civile.
Pentru motivele expuse, Curtea apreciaza ca solu?ia de admitere a excep?iilor este corecta.
In ce prive?te critica referitoare la admiterea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, Curtea constata, contrar sus?inerilor apelantei, ca parata a formulat cererea prin intampinarea depusa, iar dovada cheltuielilor de judecata a fost facuta anterior inchiderii dezbaterilor, astfel cum rezulta din partea introductiva a hotararii apelate ?i stipuleaza dispozi?iile art. 452 C.proc.civ.
In privin?a inscrisurilor depuse in dovedirea onorariului de avocat achitat de parata, acestea sunt suficiente in condi?iile in care suma achitata este evident superioara celei solicitate de parte ?i acordate de prima instan?a, iar prestarea serviciilor juridice rezulta din actele de procedura efectuate in cauza.
In consecin?a, in temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.
In conformitate cu art. 453 alin. 1 C.proc.civ., avand in vedere inscrisurile depuse la dosar privind plata onorariului de avocat in cuantum de 17.218,3 lei, intrucat apelanta este parte cazuta in preten?ii fa?a de solu?ia ce urmeaza a se pronun?a, Curtea urmeaza a obliga pe aceasta la plata catre intimata F.P. SA a cheltuielilor efectuate.
In privin?a cuantumului onorariului pretins, Curtea are in vedere ca apelanta nu a formulat critici in apel cu privire la cuantumul onorariului achitat in prima instan?a, de aproximativ patru ori mai mare decat a celui de fa?a, ?i nici in raport de acesta din urma, astfel ca nu se impune analiza din oficiu a acestuia.
Totodata, in privin?a momentului la care cheltuielile au fost dovedite, Curtea re?ine ca, in conformitate cu art. 394 alin. 1 C.proc.civ., inchiderea dezbaterilor este declarata de pre?edintele instan?ei, dupa dezbaterea in fond a cauzei, astfel ca, in raport de cele consemnate in practica, nu se poate re?ine ca intimata ar fi solicitat ?i dovedit cheltuielile efectuate ulterior acestui moment.