Sechestrul judiciar. Patrimoniul societatii este diferit de patrimoniul asociatilor. Detinerea de parti sociale nu confera un drept de proprietate asupra unei universalitati de bunuri sau a unei fractiuni din universalitatea de bunuri care apartin societ

Domeniu asociat: Societati comerciale
 Sechestrul judiciar. Patrimoniul societatii este diferit de patrimoniul asociatilor. Detinerea de parti sociale nu confera un drept de proprietate asupra unei universalitati de bunuri sau a unei fractiuni din universalitatea de bunuri care apartin societatii.  Aportul la capitalul social facut de unul dintre so?i din bunurile comune. Instrainarea partilor sociale, bunuri comune.

A. Societatea comerciala este o entitate juridica distincta de persoana asocia?ilor ?i  de?ine un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul asocia?ilor. Asocia?ii nu au niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societa?ii, chiar daca acestea au fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale de proprietate se transforma in dreptul la dividende, care este un drept de crean?a, avand tot regimul bunurilor comune.
Asupra bunurilor aportate asociatii nu mai au niciun drept, iar in schimbul lor, ei au dobandit par?i sociale /actiuni, care le confera un drept de creanta impotriva societa?ii.
 B. Daca aportul la capitalul social a fost facut de unul dintre so?i din bunurile comune atunci par?ile sociale reprezinta bunuri comune care vor face obiectul partajului intre so?i.
C. De?i par?ile sociale sunt bunuri comune, so?ul asociat exercita singur drepturile care decurg din aceasta calitate, iar pentru instrainarea partilor sociale, bunuri comune, este suficient doar consimtamantul so?ului care are calitatea de asociat.

art. 972   Noul Cod de procedura civila, art. 973 Noul Cod de procedura civila,
art. 66 din Legea nr. 31/1990,
art.349 alin.2 NCC



(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 24 A din 10.01.2017)

Prin cererea formulata la data de 05.09.2016, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Civila sub nr.32879/3/2016 reclamanta Nicolae Cristina, a chemat in judecata pe paratii N.F.S., N.C. si S G T S.R.L. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna infiintarea sechestrului judiciar si numirea administratorului-sechestru privind cele 400 parti sociale, in valoare nominala de 10 lei si valoare totala de 4000 lei, reprezentand 100% din capitalul social al societatii S G T S.R.L., detinute de paratii N.F.S. in cota de 5%, respectiv 20 parti sociale, si N.C., in cota de 95%, respectiv 380 parti sociale.
Prin Incheierea nr.182 din 02.11.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, in dosarul nr. 33293/3/2016 s-a respins cererea formulata de reclamanta N.C. in contradictoriu cu paratii N.F.S. si S G T SRL ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, tribunalul a retinut urmatoarele:
Conform art. 972  din  Noul Cod de procedura civila sechestrul judiciar consta in indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin incredintarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 975.
Potrivit art. 973 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
Din interpretarea dispozitiilor art. 972 din Noul  Cod de procedura civila, rezulta ca sechestrul judiciar poate avea ca obiect bunuri ce formeaza obiectul unui proces, caz in care trebuie sa fie indeplinite conditiile prevazute la alineatul 1 al art. 973, sau alte bunuri (care nu fac obiectul unui proces), in acest din urma caz fiind vorba de bunurile prevazute la alineatul 2 al art. 973. Din cuprinsul cererii formulate de reclamanta rezulta ca acesta vizeaza ipoteza de instituire a sechestrului judiciar prevazuta de art. 972 teza 1 coroborat cu art. 973 alin. 1 din  Noul Cod de procedura civila reclamanta solicitand instituirea unui sechestru judiciar asupra a 400 parti sociale, in valoare nominala de 10 lei si valoare totala de 4000 lei, reprezentand 100% din capitalul social al societatii Select Group Technology S.R.L., detinute de paratii N.F.S. in cota de 5%, respectiv 20 parti sociale, si N.C., in cota de 95%, respectiv 380 parti sociale, pana la judecarea definitiva a fondului ce formeaza obiectul dosarului nr. 32879/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a Civila.
Instanta apreciaza insa nefondata cererea reclamantei. Astfel, pentru a fi instituit sechestrul judiciar conform art. 972 teza 1 coroborat cu art. 973 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, este necesar ca bunurile asupra carora s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar sa faca obiectul procesului pe fond, respectiv ca acest litigiu sa priveasca dreptul de proprietate sau alt drept real ori posesia asupra bunurilor, iar masura sechestrului sa fie necesara pentru conservarea dreptului respectiv. Cu alte cuvinte, in sensul dispozitiilor legale mai sus mentionate, actiunea care face obiectul litigiului pe fond trebuie sa fie una reala, prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau apararea posesiei unui bun.
In prezenta cauza insa, nu este indeplinita aceasta conditie. Astfel, procesul de fond care face obiectul dosarului nr.  32879/3/2016 nu are ca obiect un drept de proprietate sau alt drept real si nici posesia asupra partilor sociale asupra carora se solicita instituirea sechestrului judiciar.
Obiectul principal al litigiului pe fond este constatarea nulitatii absolute a Deciziei asociatului unic nr.1/09.01.2015 privind majorarea capitalului social al societatii S G T SRL si cooptarea in societate a unui nou asociat, respectiv constatarea nulitatii absolute a hotararii AGA nr. 2/10.05.2016 a societatii parate privind repartizarea dividendelor catre asociatul cooptat in aceasta societatea, astfel ca in acest litigiu reclamanta nu-si valorifica un drept real.
In dosarul mentionat nu se discuta proprietatea asupra partilor sociale, iar dreptul de creanta privind plata dividendelor, drept de creanta, nu intereseaza din perspectiva conditiilor impuse de art. 973 alin.1 din Codul de procedura civila care are in vedere o actiune reala.
Pe de alta parte, retine tribunalul ca reclamanta ar putea fi creditor doar asupra a 20 de parti sociale care apartin sotului sau, avand in vedere prevederile art. 66 alin.1 si 2 din Legea nr. 31/1990, astfel ca nu s-ar pune problema in speta a conservarii dreptului si in raport de cele 380 parti sociale apartin soacrei sale.
Totodata, retine tribunalul ca desi avea sarcina probei, potrivit art. 249 din  Noul Cod de procedura civila, reclamanta nu a dovedit ca instituirea sechestrului judiciar asupra partilor sociale este necesara pentru conservarea dreptului sau,  cererea de chemare in judecata din dosarul nr. 32879/3/2016 fiind formulata la un an si 9 luni de la data la care a fost luata Decizia asociatului unic prin care s-a majorat capitalul social al societatii parate si s-a cooptat un nou asociat. De asemenea, nu  s-a dovedit ca ar exista motive temeinice potrivit carora vor fi instrainate partile sociale ale societatii parate.
Impotriva acestei incheieri a declarat apel N.C. solicitand admiterea apelului, schimbarea hotararii tribunalului si pe fond admiterea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
1. Prevederile art. 972 teza l corob. cu art.973 alin.1 NCPC sunt pe deplin indeplinite. Sunt indeplinite deopotriva si prev. art. 972 teza 2 NCPC.
Nimic nu impiedica sechestrul judiciar al partilor sociale, cat timp acestea fac obiectul unui proces de fond, asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna. Este de asemenea admisibil, chiar fara a exista proces, asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual, ori cand are motive temeinice de banuiala ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari. In acest context normativ nu se poate face abstractie de natura necorporala a partilor sociale, de caracterul lor de titluri societare de participare la capitalul social.
In cauza de fond este in disputa dreptul de proprietate asupra societatii, universalitate de bunuri ce compune patrimoniul de afectatiune constituit prin contributia ambilor soti in scop comercial. Acest patrimoniul de afectatiune este parte din patrimoniul comun al sotilor, iar dreptul de proprietate apartine ambilor soti, indiferent ca se exercita prin sotul asociat. Patrimoniul de afectatiune constituit in beneficiul societatii este compus din capitalul social, divizat in parti sociale, activul si pasivul societar. Cererea de sechestru are in vedere indisponibilizarea partilor sociale care confera dreptul asupra capitalului social, dar confera deopotriva si dreptul de creanta asupra activului net al societatii.
In cauza de fond este in disputa deopotriva chiar existenta in sine a bunurilor necorporale, intrucat efectul nulitatii deciziei contestate determina anularea partilor sociale cu consecinta desfiintarii oricaror drepturi reale sau de creanta generate. Actiunea de fond nu se limiteaza la declararea nulitatii unui act juridic fraudulos ci are un caracter complex, este o actiune mixta, intrucat prin cererea de constatare a nulitatii deciziei asociatului unic se urmareste restabilirea drepturilor de proprietate asupra societatii, realizarea si apararea patrimoniului acesteia prin repunerea partilor in situatia anterioara. De aceea nu se poate exclude natura reala si petitorie a actiunii de fond.
Desi retine ca reclamanta a invocat in sustinerea cererii sale si prev. art.973 alin.2 lit.b) si c), instanta nu analizeaza incidenta acestor dispozitii, motivand respingerea cererii exclusiv pe inexistenta litigiului asupra proprietatii partilor sociale. Face totusi o referire la pericolul instrainarii, dar nici pe acesta nu il analizeaza.
2. Dispozitiile art.66 alin. 1 si 2 din Lg.31/1990, nu sunt incidente in cauza.  Apelanta nu este un creditor al sotului sau, asociat in societate, ci este coproprietar al partilor sociale detinute de acesta, in virtutea regimului comunitatii legale de bunuri ce guverneaza casatoria. Dar dreptul reclamantei nu este limitat la cele 20 parti sociale detinute de sotul acesteia in calitate de asociat, ci la intregul patrimoniu al societatii, controlat in prezent prin detinerea celor 380 parti sociale atribuite de parat in mod fraudulos mamei sale. Astfel, cererea de fond urmareste si inlaturarea alterarii valorice a partilor sociale detinute de sotul sau. Partile sociale includ valoric partea de capital pe care o reprezinta dar si valoarea dreptului de creanta asupra patrimoniului societar. Or, prin majorarea de capital cu 3800 lei, valoarea dreptului de creanta corespunzator participarii sotului sau in societate s-a diminuat de 20 ori, adica, daca cele 20 parti sociale initiale reprezentau 100% din capital si patrimoniul evaluat contabil la 2.900.000 acum mai reprezinta doar 5% din acesta.
3. Instituirea sechestrului este necesara pentru conservarea dreptului reclamantei. Dupa introducerea actiunii de divort si atribuirea bunurilor comune in folosinta societatilor mamei paratului, precum si dupa introducerea actiunii de fond,  apelanta are  serioase temeri ca partile sociale vor fi instrainate sau transformate in titluri la purtator pentru a nu mai putea fi urmarite. Este de asemenea excesiv sa se impuna sa se probeze ca paratii au intentia de instrainare a partilor sociale, desi acest lucru rezulta fara putinta de tagada din modul in care s-a procedat la majorarea de capital si atribuirea partilor sociale catre N.C. Mai important este sa se probeze ca exista posibilitatea reala de instrainare, fara acordul sau si fara a se putea opune. Or, acest lucru rezulta din natura partilor sociale si dispozitiile art. 349 alin.2, teza 2 NCC, instrainarea partilor sociale facandu-se prin act sub semnatura privata, doar cu acordul sotului asociat.
Este de asemenea irelevant ca actiunea de fond a fost promovata la un an si noua luni de la adoptarea deciziei contestate si de aceea nu ar exista motive temeinice ca partile sociale ar putea fi instrainate. Pericolul instrainarii a aparut in mod real numai dupa introducerea actiunii de divort si dupa introducerea actiunii de fond. Pana la acel moment pericolul nu era nici macar ipotetic, intrucat majorarea de capital s-a efectuat tocmai in scopul de a exclude societatea, patrimoniul sau de afectatiune si beneficiile acesteia, din patrimoniul comun al sotilor. Prin urmare, scopul paratilor s-a realizat, insa, odata ce s-a introdus actiunea de anulare a acestei operatiuni frauduloase si s-a creat premisa restabilirii situatiei anterioare, s-a generat pericolul instrainarii partilor sociale, pentru prezervarea efectelor produse prin actul contestat - excluderea societatii din comunitatea legala de bunuri a sotilor.
Intimata S G T SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta-reclamanta N.C., ca nefondat si, in consecinta, mentinerea ca temeinica si legala a incheierii nr. 182/02.11.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, pentru urmatoarele motive:
Conform art. 973 alin. 1  Noul Cod Procedura Civila, "ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv".
Asadar, dupa cum in mod corect a retinut si prima instanta, "din interpretarea dispozitiilor art.972 din Noul Cod de procedura civila, rezulta ca sechestrul judiciar poate avea ca obiect bunuri ce formeaza obiectul unui proces, caz in care trebuie sa fie indeplinite conditiile prevazute de alin l al art.973, sau alte bunuri (care nu fac obiectul unui proces), in acest din urma caz fiind vorba de bunuri prevazute la alin.2 al art. 973. "
Insa, asa cum rezulta si din considerentele incheierii nr. 182/02.11.2016, "din cuprinsul cererii formulate de catre reclamanta rezulta ca aceasta vizeaza ipoteza de instituire a sechestrului judiciar prevazuta de art.972 teza l coroborat cu art.973 alin. l din Codul de procedura civila, reclamanta solicitand instituirea unui sechestru judiciar asupra a 400 parti sociale, in valoare nominala de 10 lei si valoare totala de 4000 lei, reprezentand 100% din capitalul social al societatii Select Group Technology SRL, detinute de paratii N.F.S. in cota de 5%, respectiv 20 parti sociale, si N.C., in cota de 5%, respectiv 380parti sociale, pana la judecarea definitiva a fondului ce formeaza obiectul dosarului nr. 32879/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a Vl-a Civila. "
Dupa cum se poate observa atat din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, cat si din felul in care a inteles sa isi sustina cererea de apel, apelanta incearca sa justifice indeplinirea conditiei referitoare la existenta unui litigiu, prin raportare la dosarul nr.32879/3/2016- dosar avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Deciziei asociatului unic nr. 1/09.01.015 privind majorarea capitalului social al societatii parate S G T SRL si cooptarea in societate a unui nou asociat. In mod gresit apelanta considera ca in cauza de fond ar fi in disputa dreptul de proprietate asupra universalitatii de bunuri ce compun patrimoniul de afectatiune constituit prin contributia ambilor soti in scop comercial.
Fata de acest aspect, considera ca interpretarea apelantei asupra indeplinirii conditiei existentei litigiului, in sensul art.973 este gresita, intrucat dosarul nr.32879/3/3016 are ca obiect constatarea nulitatii absolute a unei hotarari a asociatului unic, astfel ca in niciun caz nu se poate considera respectata conditia conform careia procesul trebuie sa poarte asupra "proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna. "
Nu in ultimul rand, apelanta incerca sa induca in eroare instanta de judecata afirmand ca "in cauza de fond este in disputa deopotriva chiar existenta in sine a bunurilor necorporale, intrucat efectul nulitatii deciziei contestate determina anularea partilor sociale cu consecinta desfiintarii oricaror drepturi reale sau de creanta generate. "
In mod temeinic a retinut si prima instanta, "pentru a fi instituit sechestrul judiciar conform art.972 teza l coroborat cu art.973 alin.1 din  Noul Cod de procedura civila, este necesar ca bunurile asupra carora s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar sa faca obiectul procesului de fond, respectiv ca acest litigiu sa priveasca dreptul de proprietate sau alt drept real ori posesia asupra bunurilor, iar masura sechestrului sa fie necesara pentru conservarea dreptului respectiv. Cu alte cuvinte, in sensul dispozitiilor legale mai sus mentionate, actiunea care face obiectul litigiului de fond trebuie sa fie una reala, prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau apararea posesiei unui bun."
Or, raportat la situatia de fapt, in prezenta cauza insa, nu este indeplinita aceasta conditie.
2. Apelanta are un drept de creanta doar asupra celor 20 de parti sociale detinute in coproprietate cu Nicolae Sebastian.
Prin subpunctul 2 din cererea de apel, apelanta incearca sa puna in discutie un presupus prejudiciu ce i s-ar fi produs in urma majorarii capitalului social al societatii parate S G T SRL, in sensul ca "prin majorarea capitalului social cu 3800 lei, valoarea dreptului de creanta corespunzator participarii sotului meu in societate s-a diminuat de 20 ori, adica, daca cele 20 parti sociale initiale reprezentau 100% din capital si patrimoniul evaluat contabil la 2.900.000 acum mai reprezinta doar 5% din acesta. "
Cat priveste invocarea unei prejudicieri a apelantei, aceasta nu poate fi admisibila, chiar daca s-ar modifica numarul si/sau valoarea partilor sociale, in conditiile in care "vocatia" apelantei cu privire la eventuale pretentii fata de partile sociale detinute personal de parat se pot naste din momentul lichidarii regimului matrimonial.
De asemenea, in ceea ce priveste sustinerea apelantei in sensul ca "nu sunt un creditor al sotului meu, asociat in societate, ci sunt coproprietar al partilor sociale detinute de acesta, in virtutea regimului comunitatii legale de bunuri ce guverneaza casatoria noastra", in mod legal prima instanta a retinut ca "reclamanta ar putea fi creditor doar asupra a 20 de parti sociale care apartin sotului sau, avand in vedere prevederile art.66 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, astfel ca nu s-ar pune problema in speta a conservarii dreptului si in raport de cele 380 de parti sociale apartinand soacrei sale. "
Cu privire la cele 380 de parti sociale, potrivit art.66 din Legea 31/1990, odata devenite proprietatea societatii comerciale, respectivele parti sociale vor da dreptul ASOCIATULUI CARE LE-A SUBSCRIS de a participa la beneficiile/dividendele obtinute de societate. Mai mult, dreptul de proprietate al asociatilor, corespunzator aportului lor la partile sociale, se transforma intr-un drept de creanta.
Este indubitabil faptul ca apelanta nu poate emite niciun fel de pretentie cu privire la beneficiile/dividendele asociatei N.C., ci doar asupra celor 20 de parti sociale detinute de catre paratul Nicolae Sebastian. Dar, si in aceste conditii, avand in vedere ca dreptul de proprietate al asociatilor, corespunzator aportului lor la partile sociale, se transforma intr-un drept de creanta, apelanta nu poate fi considerate decat o creditoare asupra celor 20 de parti sociale detinute de paratul N.S.
3. Apelanta nu probeaza necesitatea instituirii sechestrului judiciar asupra partilor sociale.
Nici alegatiile apelantei cu privire la coniventa frauduloasa existenta intre parat si mama acestuia nu au niciun suport faptic.
Cooptarea mamei paratului ca asociat nu dovedeste o intentie frauduloasa, ci prin raportare la particularitatea activitatii societare, este normala existenta unei bune intelegeri intre asociati, or increderea in persoana mamei sale nu are nicio legatura cu un eventual scop ascuns, de fraudare a intereselor sotiei, ci se raporteaza strict la o decizie de business asumata pentru bunul mers al societatii S G T SRL, decizie care tine de incidenta legilor speciale in materia societatilor comerciale.
Majorarea de capital social, pana la proba contrara, se prezuma a fi o masura determinata strict de buna functionare a societatii, iar in cazul in care apelanta apreciaza altfel situatia de fapt, acesteia ii incumba sarcina probei.
Apelanta, prin simplele afirmatii cu privire la cooptarea mamei paratului ca si asociat coroborate cu inscrisurile depuse in sprijinul cererii sale introductive, nu a facut proba existentei unor interese obscure ale paratului in ceea ce priveste administrarea societatii S G T SRL.
Intimatul N.F.S. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta-reclamanta N.C., ca nefondat si, in consecinta, mentinerea ca temeinica si legala a incheierii nr.182/02.11.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti pentru urmatoarele acelasi motive ca si intimata S G T SRL.
Asupra apelului, Curtea constata urmatoarele:
Potrivit art. 973 alin.1 NCPC, (1) Ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.
Potrivit textului de lege citat, pentru  infiintarea sechestrului judiciar  este necesara indeplinirea cerintei existentei unui proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna.
In ce prive?te motivul de apel intemeiat pe faptul ca, in cauza,  este in disputa dreptul de proprietate asupra societatii ?i astfel este indeplinita conditia prevazuta de art.  973 alin.1 NCPC, cu referire la art. 972 NCPC, Curtea re?ine ca  litigiul ce formeaza obiectul dosarul nr.32879/3/3016 are ca obiect constatarea nulitatii absolute a unei hotarari a asociatului unic, privind majorarea capitalului social al societa?ii parate ?i cooptarea in societate a unui nou asociat,  astfel ca  nu se poate considera respectata conditia conform careia procesul trebuie sa poarte asupra "proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna. "
Intemeiat sus?in intimatii ca nu trebuie facuta confuzia intre patrimoniul sotilor si patrimoniul societatii, intrucat patrimoniul societatii este al societatii care este o persoana juridica distincta, iar detinerea de parti sociale nu confera un drept de proprietate asupra unei universalitati de bunuri sau a unei fractiuni din universalitatea de bunuri care apartin societatii.
Societatea comerciala este o entitate juridica distincta de persoana asocia?ilor ?i  de?ine un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul asocia?ilor. Asocia?ii nu au niciun drept asupra bunurilor din patrimoniul societa?ii, chiar daca acestea au fost aduse ca aport propriu. Drepturile sale de proprietate se transforma in dreptul la dividende, care este un drept de crean?a, avand tot regimul bunurilor comune.
In ce prive?te critica potrivit careia prima instan?a nu a analizat incidenta dispozitiilor prevazute de art. 973 alin.2 lit.b) ?i c) NCPC, de?i reclamanta le-a invocat in cererea sa, Curtea noteaza ca dispozitiile invederate sunt aplicabile  in conditiile de excep?ie in care nu exista un proces, iar instan?a poate, in anumite imprejurari, sa incuviinteze sechestrul juduciar in cele trei situa?ii descrise de legiuitor.
In speta, situa?ia invederata de apelanta nu este incidenta spetei, intrucat din economia actelor ?i lucrarilor dosarului, este indeplinita, in conditiile existen?ei unui proces, ipoteza prevazuta de art. 973 alin.1 NCPC, ?i, prin excludere, nu poate fi incidenta  ipoteza prevazuta de art. 973 alin.2 care prive?te o cu totul alta situa?ie de fapt, de excep?ie.
Nefiind indeplinita situa?ia de excep?ie,  devine superfluu a analiza conditile in care instan?a poate incuviinta o cerere de sechestru intemeiata pe art. 973 alin.2 NCPC.
In ce prive?te referirea primei instante la prevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990, Curtea  noteaza faptul ca  bunurile aduse ca aport de asociati ies din patrimoniul lor ?i intra in patrimoniul societa?ii, aceste bunuri devenind proprietatea societa?ii.
Asupra bunurilor aportate asociatii nu mai au niciun drept, iar in schimbul lor, ei au dobandit par?i sociale /actiuni, care le confera un drept de creanta impotriva societa?ii.
Textul art. 66 din lege [ (1) Pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.  (2) Creditorii prevazuti la alin. (1) pot totusi popri, in timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile ori partile sociale ale debitorului lor]  are in vedere faptul ca din moment ce bunurile aportate au ie?it din patrimoniul asociatilor, inseamna ca nici creditorii personali ai asociatilor nu mai pot urmari aceste bunuri.
Dar pe durata societa?ii creditorii asociatului pot sa-?i exercite drepturile numai asupra partii din beneficiile cuvenite dupa intocmirea situa?iei financiare anuale.
Pe de alta parte, daca aportul la capitalul social a fost facut de unul dintre so?i din bunurile comune atunci par?ile sociale reprezinta bunuri comune care vor face obiectul partajului intre so?i.
Acesta este contextul factual si legal  in care prima instanta a facut referire la prevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990, concluzionand ca, apelanta are, impotriva  societatii, un drept de creanta, corespunzator celor 20 de par?i sociale detinute de so?ul sau in societate, astfel ca nu se pune problema conservarii dreptului ?i in raport de cele 380 par?i sociale care apartin intimatei, N.C., a?a cum in mod corect a aratat prima instan?a, facand referire la prevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990.
In ce prive?te motivul de apel referitor la necesitatea instituirii sechestrului in scopul conservarii dreptului reclamantei, Curtea noteaza ca reclamanta nu a probat pericolul instrainarii partilor sociale potrivit art. 249 NCPC, iar pe de alta parte, potrivit  art.349 alin.2 NCC: „Calitatea de asociat este recunoscuta so?ului care a aportat bunul comun, dar par?ile sociale sunt bunuri comune. So?ul exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate ?i poate realiza singur transferul par?ilor sociale”.
A?adar, conform acestui text de lege, de?i par?ile sociale sunt bunuri comune, so?ul asociat exercita singur drepturile care decurg din aceasta calitate, iar pentru instrainarea partilor sociale, bunuri comune, este suficient doar consimtamantul so?ului care are calitatea de asociat.
Decizia majorarii capitalului social ?i cooptarea unui nou asociat reprezinta o decizie de afaceri, fiind permisa de legiuitor, in conditiile respectarii conditiilor privind adoptarea unei asemenea hotarari, nefiind conditionata de consimtamantul so?ului asociatului, care nu de?ine calitatea de asociat, ci doar are un drept de creanta impotriva sociatatii, corespunzator celor 20 de par?i sociale detinute de so?ul sau in societate.
?i in aprecierea conditiei conservarii dreptului, Curtea are in vedere ca, raportat la datele spetei, nu se pune problema conservarii dreptului ?i in raport de cele 380 par?i sociale care apartin intimatei, N.C., a?a cum in mod corect a aratat prima instan?a, intrucat comunitatea de bunuri prive?te doar cele 20 de par?i sociale detinute de so?ul sau, asociat, in cadrul societa?ii.
In consecinta, pentru aceste considerente, Curtea a constatat apelul nefondat ?i l-a respins confom art. 480 alin.1 NCPC.