Litigiu de munca derivat din neincluderea premiului anual in salariul lunar conform art.25 din Legea nr.330/2009. Includerea in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010. Neincalcarea dreptul

Litigiu de munca derivat din neincluderea premiului anual in salariul lunar conform art.25 din Legea nr.330/2009. Includerea in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010. Neincalcarea dreptului de proprietate prin prisma reglementarilor internationale

Art. 8 din Legea nr. 285/2010, decizia nr. 21/18 noiembrie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii

Curtea Constitutionala a constat ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 reglementeaza, pe de-o parte, incetarea acordarii premiului anual incepand cu luna ianuarie 2011, iar, pe de alta parte, prevede ca aceste sume vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/ solda/ indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin decizia nr. 21/18 noiembrie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.
Interpretarea instantei supreme in sensul ca premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010 se impune obligatoriu potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 Cod procedura civila. In plus, Inalta Curte a retinut ca nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.
In conditiile in care atat Inalta Curte, cat si Curtea Constitutionala au statuat ca majorarile salariale stabilite potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 au inclus, potrivit art. 8, si premiul anual aferent anului 2010, drepturile lunare platite reclamantului pe durata aplicabilitatii actului normativ fiind calculate cu aceste majorari, instanta nici nu mai putea face verificari si nici nu mai putea dispune in contra acestor aspecte, deciziile avand caracter obligatoriu, potrivit legii.

(Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VII-a Civila ?i pentru cauze privind conflicte de munca ?i asigurari sociale, decizia Nr.2444 din 13 mai 2016)

Prin sentinta civila apelata Tribunalul Teleorman a admis actiunea formulata de reclamantul Streche George si a obligat paratii sa plateasca reclamantului diferente salariale rezultate din neincluderea premiului anual in salariul lunar, incepand cu data de 01.01.2011 si in continuare, cat timp reclamantul isi pastreaza calitatea de salariat in cadrul institutiilor parate si cadrul legal ramane neschimbat, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, la care se adauga dobanda legala.
Instanta de fond a retinut ca premiul anual solicitat prin actiune a fost prevazut de legislatia in vigoare, conform art. 25 din Legea nr. 330/2009.
De asemenea, s-a aratat ca dispozitiile mai sus mentionate, abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 877/28.12.2010, ce a intrat in vigoare la 01 ianuarie 2011, nu au inlaturat in mod expres dreptul la premiul anual, ci a fost inlocuit printr-o noua modalitate de plata prevazuta de lege prin executare succesiva. Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial 878/ 28.12.2010, in vigoare de la data de 31.12.2010, s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
De la data de 01 ianuarie 2011 a intrat in vigoare Legea nr.284/2010 si in conformitate cu prevederile art. l alin. 2 din lege, incepand cu data intrarii in vigoare a acesteia, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului prevazut la alin. l sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute de aceasta lege, iar prin art. 39 lit. w, de la data intrarii in vigoare a acestei legi, a fost abrogata Legea cadru nr. 330/2009, cu modificarile ulterioare.
Asa cum rezulta din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, aceasta lege a intrat in vigoare de la data de 01.01.2011, cu exceptia art. 34 si 35 care au intrat in vigoare la 3 zile de la data publicarii legii in Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice a fost adoptata Legea nr. 285/2010, in vigoare cu data de 31.12.2010, care la art. 8 prevede ca: „Sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Curtea Constitutionala a statuat cu valoare de principiu ca „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept si o obligatie a legiuitorului” (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006) si ca stabilirea principiilor si conditiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intra in atributiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementarilor in aceasta materie nu inseamna restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale (Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007 ). Curtea Constitutionala a statuat, prin Deciziile nr. 289 din 7 iunie 2005 si 339 din 28 iunie 2005 ca „atat incadrarea prin lege a diferitilor functionari publici in anumite categorii, clase si grade profesionale cat si salarizarea conform acestei incadrari nu reprezinta drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica in viitor , tot prin lege . Astfel, legiuitorul este in drept sa modifice sistemul de salarizare sau sa-1 inlocuiasca cu altul nou.
Astfel, s-a constatat ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative nu reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie, legiuitorul fiind in drept totodata sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
In conditiile in care atat Inalta Curte de Casatie si Justitie cat si Curtea Constitutionala au stabilit faptul ca premiul anual aferent anului 2010, prevazut de art.25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost inclus in majorarile salariale pentru anul 2011, apelantii solicita admiterea apelului si anularea hotararii primei instante in sensul respingerii actiunii formulate de SG.
Intimatul-reclamant nu a formulat intampinare.
Examinand motivele de apel formulate fata de hotararea apelata si probele administrate in cauza, cercetand pricina in limitele prevazute de art. 476 si urmatoarele Cod procedura civila, se retin urmatoarele:
Verificand, potrivit dispozitiilor art. 479 alin. 1 teza I Cod procedura civila, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, Curtea apreciaza ca fiind fondate criticile apelantilor-parati, hotararea fiind data cu aplicarea gresita a legii, precum si a deciziei pronuntate in recursul in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, considerentele retinute cu privire la temeinicia pretentiilor reclamantului in speta fiind rezultatul unei intelegeri eronate a deciziilor Curtii Constitutionale.
Astfel, se constata ca prin Decizia nr. 21/18.11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si prin Deciziile nr. 115/2012 si nr. 257/2012 ale Curtii Constitutionale s-a retinut ca dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.
Intr-adevar, in conditiile dispozitiei exprese a articolului 8 din Legea nr. 285/2010, suma reprezentand premiul anual aferent anului 2010 nu se mai acorda. Prin ipoteza legii, acesta a fost considerat ca avut in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda incepand cu anul 2011, prin cresterea in mod corespunzator a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.
Curtea Constitutionala a constat ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 reglementeaza, pe de-o parte, incetarea acordarii premiului anual incepand cu luna ianuarie 2011, iar, pe de alta parte, prevede ca aceste sume vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/ solda/ indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin decizia nr. 21/18 noiembrie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.
Interpretarea instantei supreme in sensul ca premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010 se impune obligatoriu potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 Cod procedura civila. In plus, Inalta Curte a retinut ca nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.
In conditiile in care atat Inalta Curte, cat si Curtea Constitutionala au statuat ca majorarile salariale stabilite potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 au inclus, potrivit art. 8, si premiul anual aferent anului 2010, drepturile lunare platite reclamantului pe durata aplicabilitatii actului normativ fiind calculate cu aceste majorari, instanta nici nu mai putea face verificari si nici nu mai putea dispune in contra acestor aspecte, deciziile avand caracter obligatoriu, potrivit legii.
Curtea constata ca trebuiau inlaturate si sustinerile reclamantului referitoare la incalcarea dreptului de proprietate prin prisma reglementarilor internationale referitoare la drepturile fundamentale ale omului.
In cadrul controlului de constitu?ionalitate, s-a re?inut in cuprinsul Deciziei nr. 115/ 09.02.2012 ca prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice nu incalca nicio prevedere constitu?ionala. Sumele solicitate de reclamanti reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie, legiuitorul fiind in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Asadar, Curtea a retinut ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci cand se reclama incetarea acordarii unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, asa incat nu este incident art. 41 din Constitutie, care garanteaza salariatilor dreptul la salariu.
Obligatia de plata a unor sume de bani reglementata prin lege se constituie intr-un drept de creanta al angajatului asupra angajatorului. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat, de pilda in Hotararea din 8 noiembrie 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei, paragraful 23, ca tine de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor platite din fonduri publice angajatilor sai. Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii, adoptand in acest sens modificarile legislative corespunzatoare. Insa, in cazul in care o dispozitie legala in vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar conditiile prevazute de lege sunt indeplinite, autoritatile statului nu pot refuza in mod deliberat plata acestora pe perioada cat prevederile legale sunt in vigoare.
Curtea a constatat ca legiuitorul, prin aceleasi dispozitii de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/ indemnizatiei de baza. De altfel, nici art. 25 alin. 4 teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligatiei de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata esalonata care sa satisfaca si sa mentina un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajatilor in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crizei economice.
Totodata, Curtea a constatat ca, potrivit prevederilor OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar, cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/ solda/ indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
In concluzie, s-a constatat ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, in forma aratata mai sus, fara a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante.
Nu s-a putut retine nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.
Totodata, s-a constatat ca dispozitiile de lege criticate se aplica in egala masura intregului personal din sectorul bugetar.
Curtea retine ca reclamantul intimat face parte din categoria personalului bugetar, iar drepturile acestuia sunt stabilite prin lege, potrivit dispozitiilor art. 162 alin. 3 Codul muncii. Adoptarea Legii nr. 285/2010 reprezinta prerogativa legiuitorului de a adopta acte normative in materia drepturilor salariale.
Este real ca judecatorul national este chemat sa aprecieze asupra compatibilitatii legislatiei interne cu dreptul comunitar avand obligatia ca, in masura in care constata o astfel de incompatibilitate, sa inlature de la aplicare norma interna si sa aplice direct norma comunitara continuta de o prevedere a unui tratat, in anexele sau protocoalele aditionale la acestea, insa dreptul la premiul anual, s-a mai spus, nu este un drept fundamental dintre cele protejate de ordinea juridica comunitara. Cat priveste incidenta in cauza a art. 1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie, premiul anual poate reprezenta, conform practicii constante a Curtii Europene, un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul 1 Aditional, astfel ca toate principiile aplicabile in general in cauzele interesand art. 1 din Protocolul 1 sunt in egala masura relevante cand vine vorba despre cel de-al treisprezecelea salariu, fara insa ca aceasta sa insemne ca se garanteaza insusi dreptul la un atare adaos, care, desi are natura salariala, se acorda cu titlul de premiu, nefiind contraprestatia muncii efectuate propriu-zis care se plateste cu ritmicitate lunara. Textul anterior evocat cuprinde trei reguli distincte, cea de-a treia, cuprinsa in al doilea paragraf, recunoscand statelor dreptul de a controla exercitiul dreptului de proprietate in acord cu interesul general. Este adevarat ca abrogarea premiului care facea obiectul unei sperante legitime de valorificare, prin efectul trecerii anului pentru care a fost desfiin?at inainte de data exigibilita?ii sale, reprezinta o privare nemultumitoare de un drept pe viitor, dar aceasta nu se poate analiza in contextul vreunei interdictii exprese contrare in reglementarile ori jurisprudenta europeana, pe care n-o furnizeaza nici practica europeana invocata, in primul rand pentru ca dreptul respectiv nu era scadent la momentul adoptarii reglementarii incriminate, astfel ca nefiind nascut la data abrogarii, el nu facea parte din patrimoniul destinatarilor legii, neputand fi nici obiect valabil al vreunei exproprieri.
A?a fiind, un drept care nu beneficiaza de recunoastere nici constitutionala, nici conventional-internationala, exista atata vreme cat statul consimte sa-l recunoasca, impunandu-se sa-l acorde conform legii pe care el a adoptat-o, dar numai atata vreme cat nu a abrogat-o sau modificat-o, printr-o procedura simetrica, pentru care are deplina competenta, conform propriilor optiuni de politica legislativa, ce nu pot fi cenzurate, cel putin in sistemul de drept roman, decat de Curtea Constitutionala ori pentru incompatibilitate cu legislatia internationala ori europeana in materia drepturilor omului, in conditiile art. 20 alin. 2 sau 148 alin. 2 din legea fundamentala. Insa, precum s-a mai aratat, legislatia sau practica judiciara comunitara nu obliga statul sa acorde premii anuale, ci doar le justifica din perspectiva legitimitatii, numai in masura, dupa modalita?ile si pentru termenul in care acesta consimte sa le acorde unor categorii profesionale, dar nu exclude ingerinta pe acest taram, pentru viitor, printr-o masura care sa corespunda interesului public afirmat in expunerea de motive, si pentru care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a recunoscut constant o marja de apreciere larga si cel mai adesea in acord cu dreptul statelor de a defini interesul public, cu conditia ca aceasta definitie sa nu fie in mod manifest lipsita de un fundament rezonabil. Din aceasta perspectiva, masurile edictate de Legea nr. 285/2010 au avut ca scop, asa cum s-a aratat, degrevarea bugetului de stat de anumite cheltuieli, pe fondul unei crize economice generalizate si profunde.
Fata de toate aceste considerente expuse, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea va admite apelul si va schimba sentinta civila apelata, in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiate.