Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adaugata.
(Decizie nr. 3697 din data de 27.06.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Domeniu. Drept administrativ
Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adaugata.
- Codul fiscal, art. 146
Conform dispozi?iilor art. 146 alin. 1 din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, trebuie indeplinite nu doar condi?ii de forma referitoare la detinerea unei facturi emise in conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal, ci ?i cerin?e de fond, care privesc realitatea operatiunilor consemnate in documentele justificative, art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal prevazand ca taxa datorata sau achitata este ”aferenta serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate de catre o persoana impozabila”.
Nu se poate acorda intimatei-reclamante dreptul de deducere a TVA intrucat nu a fost dovedita realitatea tranzac?iilor desfa?urate de aceasta.
(decizia civila nr. 3697/27.06.2016 pronuntata in dosarul nr. 23/98/2015 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal)
Prin sentinta nr. 260/10.02.2016 pronuntata in dosarul nr. 23/98/2015, Tribunalul Ialomita a admis cererea formulata de reclamanta SC D. SRLin contradictoriu cu parata Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Ploie?ti, in reprezentarea Administra?iei Jude?ene a Finan?elor Publice Ialomi?a, a anulat decizia de impunere nr. F-IL337/29.03.2013, raportul de inspectie fiscala nr. F-IL261/29.03.2013 si decizia privind solu?ionarea contesta?iei nr. 924/23.10.2014, exonerand reclamanta de plata obligatiilor fiscale suplimentare stabilite prin aceste acte fiscale anulate.
Impotriva acestei sentinte, la data de 02.03.2016, a formulat recurs parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ialomita, prin care a solicitat casarea sentintei recurate si, rejudecand, respingerea actiunii ca neintemeiata.
In sus?inere, recurenta a invocat motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, sustinand ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gre?ita a normelor de drept material cuprinse la art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal, sens in care a invederat urmatoarele argumente: instan?a de fond nu era ?inuta de concluziile raportului de expertiza, ci era obligata sa solu?ioneze pricina prin coroborarea tuturor mijloacelor de proba, inclusiv a inscrisurilor, din care rezulta ca intimata nu a dovedit realitatea tranzactiilor consemnate in cele opt facturi emise de SC L.B.C. SRL, astfel incat nu poate beneficia de dreptul de deducere pentru TVA in suma de 1.348.264 lei.
In drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 07.04.2016, intimata-reclamanta SC D. SRLa invocat exceptia nulitatii recursului, iar in subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In sus?inere, intimata a invederat ca solu?ia recurata este legala, instan?a de fond constatand corect ca sunt indeplinite toate condi?iile prevazute de art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA. De asemenea, urmare cercetarilor penale din dosarul nr. 482/P/2011, a fost data ordonanta de neincepere a urmarii penale, re?inandu-se ca prestarile de servicii au fost efectuate de SC L.B.C. SRL catre SC D. SRL, motiv pentru care plata acestor prestatii a fost corecta; aceasta solu?ie ramasa definitiva se impune cu autoritate de lucru judecat.
In drept, intimata a invocat art. 205 din Codul de procedura civila.
Recurenta-parata nu a depus raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din data de 27.06.2016, Curtea a respins exceptia nulitatii recursului, constatand ca argumentele invederate de recurenta-parata se circumscriu motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, in concret recurenta-parata invocand gresita interpretare si aplicare de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 146 ?i urm. din Codul fiscal referitoare la condi?iile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata.
Examinand recursul de fa?a, prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca este fondat, sentin?a recurata fiind data cu incalcarea normelor de drept material incidente, pentru urmatoarele considerente de drept:
Conform dispozi?iilor art. 146 alin. 1 din Codul fiscal, „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de catre o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155, precum si dovada platii in cazul achizitiilor efectuate de catre persoanele impozabile care aplica sistemul TVA la incasare, respectiv de catre persoanele impozabile care achizitioneaza bunuri/servicii de la persoane impozabile in perioada in care aplica sistemul TVA la incasare (…)”.
Curtea constata ca instan?a de fond nu a facut o analiza proprie a intrunirii acestor condi?ii legale, ci a preluat tale quale concluziile raportului de expertiza judiciara contabila, fara a verifica daca acestea sunt in concordan?a cu inscrisurile depuse la dosar ?i cu dispozi?iile legale incidente.
Astfel, din textul legal precitat rezulta ca, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, trebuie indeplinite nu doar condi?ii de forma referitoare la detinerea unei facturi emise in conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal, ci ?i cerin?e de fond, care privesc realitatea operatiunilor consemnate in documentele justificative, art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal prevazand ca taxa datorata sau achitata este ”aferenta serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate de catre o persoana impozabila”.
Or, contrar ra?ionamentului instan?ei de fond, Curtea constata, in baza inscrisurilor aflate la dosarul de fond, ca este corecta concluzia organelor de inspec?ie fiscala, potrivit careia nu se poate acorda intimatei-reclamante dreptul de deducere a TVA in suma de 1.348.263 lei, intrucat nu a fost dovedita realitatea tranzac?iilor desfa?urate de aceasta cu SC L.B.C. SRL
In aceasta ordine de idei, Curtea constata ca supuse analizei sunt opt facturi fiscale emise de catre SC L.B.C. SRL, respectiv nr. 100147 din 15.07.2010, nr. 100155 din 08.09.2010, nr. 100164 din 11.10.2010, nr. 100168 din 25.10.2010, nr. 100187 din 28.12.2010, nr. 100214 din 23.03.2011, nr. 100250 din 29.06.2011 ?i nr. 100256 din 07.07.2011 (filele 60-74 din dosarul de fond). SC L.B.C. SRL a colectat TVA aferenta acestor facturi, in suma totala de 1.370.535,54 lei, din care 1.070.953,79 lei in anul 2010 ?i 299.581,54 lei in anul 2011; in paralel intimata-reclamanta a inregistrat TVA deductibil in suma totala de 1.370.535,54 lei, din care 1.070.953,79 lei in anul 2010 si 299.581,54 lei in anul 2011, respectiv si-a inregistrat creanta de incasat de la bugetul de stat.
Astfel, in ceea ce prive?te factura fiscala nr. 100147 din 15.07.2010, Curtea constata ca in calcula?ia de pre? depusa la fila 74 din dosarul de fond se men?ioneaza ca suma de 889.000 euro reprezinta pre?ul serviciilor prestate in perioada mai 2008-iulie 2010, in timp ce in cuprinsul facturii se men?ioneaza ca suma totala de 4.695.612,65 lei reprezinta pre?ul serviciilor prestate conform contractului nr. 64/2010. Or, acest contract a fost incheiat la data de 25.06.2010, astfel ca nu poate acoperi serviciile prestate de SC L.B.C. SRL pentru perioada mai 2008-25 iunie 2010. De altfel, aceste servicii nu pot fi acoperite de nicio alta conven?ie incheiata intre par?i, in condi?iile in care: protocolul de colaborare din data de 02.05.2008 nu cuprinde nicio obliga?ie financiara ?i intimata-reclamanta nu a depus la dosar documente emise in perioada de valabilitate a acestui protocol, prin care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor asumate de par?i; conven?ia de colaborare din data de 10.01.2009, de?i cuprinde obliga?ii financiare pentru par?i, nu poate reprezenta document justificativ pentru serviciile prestate in perioada mai 2008-10.01.2009; in ceea ce prive?te serviciile prestate in perioada 10.01.2009-25.06.2010, intimata-reclamanta nu a depus la dosar documente emise in perioada de valabilitate a acestei conven?ii de colaborare, prin care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor asumate de par?i; conform pct. 4.1 din actul adi?ional nr. 1/25.06.2010, SC L.B.C. SRL va presta serviciile respective intr-un termen de maxim 3 luni de la data de 25.06.2010, de unde reiese ca anterior acestei date nu fusese efectuata nicio activitate in legatura cu obiectivele asumate prin actul adi?ional (de?i in fapt toate serviciile fusesera prestate inainte de semnarea contractului nr. 64/2010, dar nu aveau reglementare financiara).
In ceea ce prive?te celelalte ?apte facturi fiscale, acestea insumeaza 2.385.487,67 lei, reprezentand o parte din pre?ul men?ionat in actul adi?ional nr. 2/25.06.2010, din care TVA in valoare de 461.707 lei. ?i in legatura cu aceasta suma, Curtea constata ca in mod legal organele de inspec?ie fiscala nu au recunoscut intimatei-reclamante dreptul de deducere, in condi?iile in care: denumirea serviciilor este inscrisa de o maniera generala, care nu permite identificarea certa a acestora; de?i calcula?iile de pre? intocmite pentru 4 facturi con?in ”consultan?a intocmire documente autoriza?ie de construire”, din analiza inscrisurilor necesare ob?inerii autoriza?iilor de construire nr. 1/11.04.2011 ?i nr. 20/07.11.2011 rezulta ca doar o parte din lucrari au fost efectuate de SC L.B.C. SRL, celelalte activita?i fiind efectuate de catre intimata-reclamanta direct sau cu sprijinul alteor societa?i; cu privire la calcula?ia de pre? intocmita pentru ”consultan?a intocmire documente autoriza?ie de infiin?are”, de?i reprezentantul intimatei a sus?inut ca trei documente ar fi fost intocmite de SC L.B.C. SRL, acestea nu poarta nicio semnatura; de altfel, A.N.R.E. nu a acordat autoriza?ia de infiin?are a parcului eolian Planote?ti, intrucat documenta?ia prezentata a fost incompleta ?i necorespunzatoare; referitor la calcula?ia de pre? intocmita pentru ”consultan?a intocmire documente contract de racordare”, doar in cazul a doua documente a fost implicata SC L.B.C. SRL, jucand rol de intermediar intre S.C. Kematronic S.R.L., care a prestat in fapt serviciile respective, ?i intimata-reclamanta; depunerea documentelor la autorita?ile publice ?i deplasarile pentru ridicarea documentelor nu reprezinta activita?i de consultan?a, nu au fost prevazute in contractul nr. 64/2010 sau in cele doua acte adi?ionale ?i intimata-reclamanta nici nu a facut dovada prestarii lor; factura nr. 100164/11.10.2010 a fost intocmita pentru ”avans servicii conform act adi?ional nr. 2 la contractul nr. 64/2010”, dar nu a fost urmata de o factura finala, prin care sa fie stornata factura de avans ?i in care sa fie men?ionate denumirea ?i valoarea serviciilor prestate; pentru consumul de combustibil inscris in calcula?iile de pre? nu au fost depuse la dosar documente justificative.
In aceste condi?ii, Curtea subliniaza ca cele 8 facturi fiscale nu pot fi considerate documente justificative indestulatoare pentru acordarea dreptului de deducere a TVA in suma de 1.348.264 lei, nefiind indeplinita condi?ia de fond prevazuta de art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal referitoare la realitatea opera?iunilor consemnate in documente. Cu alte cuvinte, faptul ca intimata-reclamanta de?ine facturi fiscale nu justifica dreptul de deducere a TVA, atata timp cat intimata-reclamanta nu a probat ?i realitatea opera?iunilor (prestarile de servicii) inscrise in aceste facturi.
In consecin?a, Curtea constata ca este gre?it raspunsul expertului la obiectivul nr. 4 (in sensul ca ”potrivit protocolului de colaborare, a conventiei de colaborare, a contractului ?i a celorlalte documente, a hotararii judecatoresti pronuntate in cauza nr. 1762/98/2013, a ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita nr. 482/P/2011, SC D. SRLavea dreptul sa deduca TVA aferenta facturilor emise de SC L.B.C. SRL pentru suma de 1.348.263 lei”), fiind dat fara coroborarea tuturor inscrisurilor depuse la dosar ?i cu incalcarea dispozi?iilor art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal. In acest context, este gre?ita ?i conduita instan?ei de fond, care a dat acestui mijloc de proba o valoare superioara celorlate mijloace de proba administrate in cauza (inscrisuri), ?tiut fiind ca in dreptul procesual civil roman mijloacele de proba nu au o valoare probatorie prestabilita, fiind necesara coroborarea lor.
In legatura cu cauza penala ce a facut obiectul dosarului nr. 482/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomi?a ?i al dosarului nr. 1762/98/2013 al Tribunalului Ialomi?a, Curtea subliniaza ca este eronata invocarea de catre intimata-reclamanta a autorita?ii de lucru judecat, in temeiul dispozi?iilor art. 28 alin. 1 din Codul de procedura penala. Aceasta intrucat organele penale au stabilit ca nu sunt intrunite elementele constituitive ale infrac?iunii de evaziune fiscala, in condi?iile in care, pe de o parte, D.D.M., in calitatea sa de imputernicita cu administrarea SC D. SRL, nu a urmat decat dispozi?iile administratorului (ceta?ean spaniol), dispunand transmiterea banilor catre SC L.B.C. SRL numai cu acordul acestuia, iar, pe de alta parte, T. C., administrator al unei firme ce a ?inut contabilitatea SC D. SRL, a efectuat inregistrari in contabilitate pe baza unor opera?iunie economice eviden?iate prin documente contabile reale, iar nu fictive. Cu alte cuvinte, organele penale au avut de analizat cu totul alte aspecte decat cele care intra in competen?a exclusive a organelor de inspec?ie fiscala ?i judecatorului fiscal (indeplinirea condi?iilor pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA), astfel ca solu?ia cuprinsa in ordonan?a nr. 482/P/30.04.2013 (filele 17-19 din dosarul de fond), men?inuta prin sentin?a nr. 268/08.11.2013 a Tribunalului Ialomi?a (filele 195-199 din dosarul de fond), nu are autoritate de lucru judecat in prezentul litigiu, cum gre?it a apreciat instan?a de fond.
Fa?a de aceste considerente, in temeiul dispozi?iilor art. 496 alin. 1 ?i art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, Curtea va admite recursul, va casa sentin?a recurata ?i, rejudecand, va respinge ac?iunea ca nefondata, men?inand astfel actele administrative fiscal contestate.
Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adaugata.
- Codul fiscal, art. 146
Conform dispozi?iilor art. 146 alin. 1 din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, trebuie indeplinite nu doar condi?ii de forma referitoare la detinerea unei facturi emise in conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal, ci ?i cerin?e de fond, care privesc realitatea operatiunilor consemnate in documentele justificative, art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal prevazand ca taxa datorata sau achitata este ”aferenta serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate de catre o persoana impozabila”.
Nu se poate acorda intimatei-reclamante dreptul de deducere a TVA intrucat nu a fost dovedita realitatea tranzac?iilor desfa?urate de aceasta.
(decizia civila nr. 3697/27.06.2016 pronuntata in dosarul nr. 23/98/2015 de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal)
Prin sentinta nr. 260/10.02.2016 pronuntata in dosarul nr. 23/98/2015, Tribunalul Ialomita a admis cererea formulata de reclamanta SC D. SRLin contradictoriu cu parata Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Ploie?ti, in reprezentarea Administra?iei Jude?ene a Finan?elor Publice Ialomi?a, a anulat decizia de impunere nr. F-IL337/29.03.2013, raportul de inspectie fiscala nr. F-IL261/29.03.2013 si decizia privind solu?ionarea contesta?iei nr. 924/23.10.2014, exonerand reclamanta de plata obligatiilor fiscale suplimentare stabilite prin aceste acte fiscale anulate.
Impotriva acestei sentinte, la data de 02.03.2016, a formulat recurs parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ialomita, prin care a solicitat casarea sentintei recurate si, rejudecand, respingerea actiunii ca neintemeiata.
In sus?inere, recurenta a invocat motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, sustinand ca hotararea recurata a fost data cu aplicarea gre?ita a normelor de drept material cuprinse la art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal, sens in care a invederat urmatoarele argumente: instan?a de fond nu era ?inuta de concluziile raportului de expertiza, ci era obligata sa solu?ioneze pricina prin coroborarea tuturor mijloacelor de proba, inclusiv a inscrisurilor, din care rezulta ca intimata nu a dovedit realitatea tranzactiilor consemnate in cele opt facturi emise de SC L.B.C. SRL, astfel incat nu poate beneficia de dreptul de deducere pentru TVA in suma de 1.348.264 lei.
In drept, recurenta a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila.
Cererea de recurs este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Prin intampinarea depusa la dosar in data de 07.04.2016, intimata-reclamanta SC D. SRLa invocat exceptia nulitatii recursului, iar in subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In sus?inere, intimata a invederat ca solu?ia recurata este legala, instan?a de fond constatand corect ca sunt indeplinite toate condi?iile prevazute de art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA. De asemenea, urmare cercetarilor penale din dosarul nr. 482/P/2011, a fost data ordonanta de neincepere a urmarii penale, re?inandu-se ca prestarile de servicii au fost efectuate de SC L.B.C. SRL catre SC D. SRL, motiv pentru care plata acestor prestatii a fost corecta; aceasta solu?ie ramasa definitiva se impune cu autoritate de lucru judecat.
In drept, intimata a invocat art. 205 din Codul de procedura civila.
Recurenta-parata nu a depus raspuns la intampinare.
La termenul de judecata din data de 27.06.2016, Curtea a respins exceptia nulitatii recursului, constatand ca argumentele invederate de recurenta-parata se circumscriu motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, in concret recurenta-parata invocand gresita interpretare si aplicare de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 146 ?i urm. din Codul fiscal referitoare la condi?iile pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata.
Examinand recursul de fa?a, prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca este fondat, sentin?a recurata fiind data cu incalcarea normelor de drept material incidente, pentru urmatoarele considerente de drept:
Conform dispozi?iilor art. 146 alin. 1 din Codul fiscal, „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de catre o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155, precum si dovada platii in cazul achizitiilor efectuate de catre persoanele impozabile care aplica sistemul TVA la incasare, respectiv de catre persoanele impozabile care achizitioneaza bunuri/servicii de la persoane impozabile in perioada in care aplica sistemul TVA la incasare (…)”.
Curtea constata ca instan?a de fond nu a facut o analiza proprie a intrunirii acestor condi?ii legale, ci a preluat tale quale concluziile raportului de expertiza judiciara contabila, fara a verifica daca acestea sunt in concordan?a cu inscrisurile depuse la dosar ?i cu dispozi?iile legale incidente.
Astfel, din textul legal precitat rezulta ca, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, trebuie indeplinite nu doar condi?ii de forma referitoare la detinerea unei facturi emise in conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal, ci ?i cerin?e de fond, care privesc realitatea operatiunilor consemnate in documentele justificative, art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal prevazand ca taxa datorata sau achitata este ”aferenta serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate de catre o persoana impozabila”.
Or, contrar ra?ionamentului instan?ei de fond, Curtea constata, in baza inscrisurilor aflate la dosarul de fond, ca este corecta concluzia organelor de inspec?ie fiscala, potrivit careia nu se poate acorda intimatei-reclamante dreptul de deducere a TVA in suma de 1.348.263 lei, intrucat nu a fost dovedita realitatea tranzac?iilor desfa?urate de aceasta cu SC L.B.C. SRL
In aceasta ordine de idei, Curtea constata ca supuse analizei sunt opt facturi fiscale emise de catre SC L.B.C. SRL, respectiv nr. 100147 din 15.07.2010, nr. 100155 din 08.09.2010, nr. 100164 din 11.10.2010, nr. 100168 din 25.10.2010, nr. 100187 din 28.12.2010, nr. 100214 din 23.03.2011, nr. 100250 din 29.06.2011 ?i nr. 100256 din 07.07.2011 (filele 60-74 din dosarul de fond). SC L.B.C. SRL a colectat TVA aferenta acestor facturi, in suma totala de 1.370.535,54 lei, din care 1.070.953,79 lei in anul 2010 ?i 299.581,54 lei in anul 2011; in paralel intimata-reclamanta a inregistrat TVA deductibil in suma totala de 1.370.535,54 lei, din care 1.070.953,79 lei in anul 2010 si 299.581,54 lei in anul 2011, respectiv si-a inregistrat creanta de incasat de la bugetul de stat.
Astfel, in ceea ce prive?te factura fiscala nr. 100147 din 15.07.2010, Curtea constata ca in calcula?ia de pre? depusa la fila 74 din dosarul de fond se men?ioneaza ca suma de 889.000 euro reprezinta pre?ul serviciilor prestate in perioada mai 2008-iulie 2010, in timp ce in cuprinsul facturii se men?ioneaza ca suma totala de 4.695.612,65 lei reprezinta pre?ul serviciilor prestate conform contractului nr. 64/2010. Or, acest contract a fost incheiat la data de 25.06.2010, astfel ca nu poate acoperi serviciile prestate de SC L.B.C. SRL pentru perioada mai 2008-25 iunie 2010. De altfel, aceste servicii nu pot fi acoperite de nicio alta conven?ie incheiata intre par?i, in condi?iile in care: protocolul de colaborare din data de 02.05.2008 nu cuprinde nicio obliga?ie financiara ?i intimata-reclamanta nu a depus la dosar documente emise in perioada de valabilitate a acestui protocol, prin care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor asumate de par?i; conven?ia de colaborare din data de 10.01.2009, de?i cuprinde obliga?ii financiare pentru par?i, nu poate reprezenta document justificativ pentru serviciile prestate in perioada mai 2008-10.01.2009; in ceea ce prive?te serviciile prestate in perioada 10.01.2009-25.06.2010, intimata-reclamanta nu a depus la dosar documente emise in perioada de valabilitate a acestei conven?ii de colaborare, prin care sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor asumate de par?i; conform pct. 4.1 din actul adi?ional nr. 1/25.06.2010, SC L.B.C. SRL va presta serviciile respective intr-un termen de maxim 3 luni de la data de 25.06.2010, de unde reiese ca anterior acestei date nu fusese efectuata nicio activitate in legatura cu obiectivele asumate prin actul adi?ional (de?i in fapt toate serviciile fusesera prestate inainte de semnarea contractului nr. 64/2010, dar nu aveau reglementare financiara).
In ceea ce prive?te celelalte ?apte facturi fiscale, acestea insumeaza 2.385.487,67 lei, reprezentand o parte din pre?ul men?ionat in actul adi?ional nr. 2/25.06.2010, din care TVA in valoare de 461.707 lei. ?i in legatura cu aceasta suma, Curtea constata ca in mod legal organele de inspec?ie fiscala nu au recunoscut intimatei-reclamante dreptul de deducere, in condi?iile in care: denumirea serviciilor este inscrisa de o maniera generala, care nu permite identificarea certa a acestora; de?i calcula?iile de pre? intocmite pentru 4 facturi con?in ”consultan?a intocmire documente autoriza?ie de construire”, din analiza inscrisurilor necesare ob?inerii autoriza?iilor de construire nr. 1/11.04.2011 ?i nr. 20/07.11.2011 rezulta ca doar o parte din lucrari au fost efectuate de SC L.B.C. SRL, celelalte activita?i fiind efectuate de catre intimata-reclamanta direct sau cu sprijinul alteor societa?i; cu privire la calcula?ia de pre? intocmita pentru ”consultan?a intocmire documente autoriza?ie de infiin?are”, de?i reprezentantul intimatei a sus?inut ca trei documente ar fi fost intocmite de SC L.B.C. SRL, acestea nu poarta nicio semnatura; de altfel, A.N.R.E. nu a acordat autoriza?ia de infiin?are a parcului eolian Planote?ti, intrucat documenta?ia prezentata a fost incompleta ?i necorespunzatoare; referitor la calcula?ia de pre? intocmita pentru ”consultan?a intocmire documente contract de racordare”, doar in cazul a doua documente a fost implicata SC L.B.C. SRL, jucand rol de intermediar intre S.C. Kematronic S.R.L., care a prestat in fapt serviciile respective, ?i intimata-reclamanta; depunerea documentelor la autorita?ile publice ?i deplasarile pentru ridicarea documentelor nu reprezinta activita?i de consultan?a, nu au fost prevazute in contractul nr. 64/2010 sau in cele doua acte adi?ionale ?i intimata-reclamanta nici nu a facut dovada prestarii lor; factura nr. 100164/11.10.2010 a fost intocmita pentru ”avans servicii conform act adi?ional nr. 2 la contractul nr. 64/2010”, dar nu a fost urmata de o factura finala, prin care sa fie stornata factura de avans ?i in care sa fie men?ionate denumirea ?i valoarea serviciilor prestate; pentru consumul de combustibil inscris in calcula?iile de pre? nu au fost depuse la dosar documente justificative.
In aceste condi?ii, Curtea subliniaza ca cele 8 facturi fiscale nu pot fi considerate documente justificative indestulatoare pentru acordarea dreptului de deducere a TVA in suma de 1.348.264 lei, nefiind indeplinita condi?ia de fond prevazuta de art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal referitoare la realitatea opera?iunilor consemnate in documente. Cu alte cuvinte, faptul ca intimata-reclamanta de?ine facturi fiscale nu justifica dreptul de deducere a TVA, atata timp cat intimata-reclamanta nu a probat ?i realitatea opera?iunilor (prestarile de servicii) inscrise in aceste facturi.
In consecin?a, Curtea constata ca este gre?it raspunsul expertului la obiectivul nr. 4 (in sensul ca ”potrivit protocolului de colaborare, a conventiei de colaborare, a contractului ?i a celorlalte documente, a hotararii judecatoresti pronuntate in cauza nr. 1762/98/2013, a ordonantei Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita nr. 482/P/2011, SC D. SRLavea dreptul sa deduca TVA aferenta facturilor emise de SC L.B.C. SRL pentru suma de 1.348.263 lei”), fiind dat fara coroborarea tuturor inscrisurilor depuse la dosar ?i cu incalcarea dispozi?iilor art. 146 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal. In acest context, este gre?ita ?i conduita instan?ei de fond, care a dat acestui mijloc de proba o valoare superioara celorlate mijloace de proba administrate in cauza (inscrisuri), ?tiut fiind ca in dreptul procesual civil roman mijloacele de proba nu au o valoare probatorie prestabilita, fiind necesara coroborarea lor.
In legatura cu cauza penala ce a facut obiectul dosarului nr. 482/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomi?a ?i al dosarului nr. 1762/98/2013 al Tribunalului Ialomi?a, Curtea subliniaza ca este eronata invocarea de catre intimata-reclamanta a autorita?ii de lucru judecat, in temeiul dispozi?iilor art. 28 alin. 1 din Codul de procedura penala. Aceasta intrucat organele penale au stabilit ca nu sunt intrunite elementele constituitive ale infrac?iunii de evaziune fiscala, in condi?iile in care, pe de o parte, D.D.M., in calitatea sa de imputernicita cu administrarea SC D. SRL, nu a urmat decat dispozi?iile administratorului (ceta?ean spaniol), dispunand transmiterea banilor catre SC L.B.C. SRL numai cu acordul acestuia, iar, pe de alta parte, T. C., administrator al unei firme ce a ?inut contabilitatea SC D. SRL, a efectuat inregistrari in contabilitate pe baza unor opera?iunie economice eviden?iate prin documente contabile reale, iar nu fictive. Cu alte cuvinte, organele penale au avut de analizat cu totul alte aspecte decat cele care intra in competen?a exclusive a organelor de inspec?ie fiscala ?i judecatorului fiscal (indeplinirea condi?iilor pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA), astfel ca solu?ia cuprinsa in ordonan?a nr. 482/P/30.04.2013 (filele 17-19 din dosarul de fond), men?inuta prin sentin?a nr. 268/08.11.2013 a Tribunalului Ialomi?a (filele 195-199 din dosarul de fond), nu are autoritate de lucru judecat in prezentul litigiu, cum gre?it a apreciat instan?a de fond.
Fa?a de aceste considerente, in temeiul dispozi?iilor art. 496 alin. 1 ?i art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, Curtea va admite recursul, va casa sentin?a recurata ?i, rejudecand, va respinge ac?iunea ca nefondata, men?inand astfel actele administrative fiscal contestate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Taxa pe valoare adaugata
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017TVA – tranzactii imobiliare. Admitere recurs DGRFP B. Admitere in parte a actiunii. Anularea numai in parte a actelor fiscale, ca efect al hotararii CJUE din 7 noiembrie 2013, pronuntata in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12, acestea fiind mentinute cu p - Decizie nr. 1112/R din data de 28.03.2014
. Decizie impunere TVA tranzactii imobiliare anterioare anului 2010, accesorii inlaturate partial. - Decizie nr. 1116/R din data de 01.04.2014
Anulare act control taxe si impozite – Deductibilitate TVA Potrivit dispozitiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea ... - Decizie nr. 2580/R din data de 23.05.2012
Contencios fiscal. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata – verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 6 din H.G. nr. 831/1997 a facturilor fiscale prin care s-au achizitionat bunuri. - Decizie nr. 121/R din data de 09.05.2006
Servicii prestate care nu sunt in legatura cu bunurile imobile. Lipsa de relevan?a a locului prestarii acestora. Jurispruden?a CJUE. - Decizie nr. 546 din data de 04.04.2016
Refuzul organelor fiscale de a o inregistra pe reclamanta in scopuri de TVA. Inciden?a cauzei CJUE C-527/11 – Ablessio privind existen?a unor indicii serioase din care sa rezulte utilizarea numarului de identificare in scop fraudulos. - Decizie nr. 548 din data de 04.04.2016
Inexisten?a dreptului de deducere pentru TVA-ul aferenta serviciilor de consultan?a achizi?ionate pentru realizarea unui transfer de active. - Decizie nr. 977 din data de 21.06.2016
Aplicarea Hotararilor CJUE Corina-Hrisi Tulica si Calin Ion Plavosin si Radu Florin Salomie si Nicolae Vasile Oltean sub aspectul modului de calcul al TVA si al respectarii principiului proportionalitatii stabilirii accesoriilor fiscale. - Decizie nr. 3195 din data de 21.10.2015
Activitatea desfasurata de PFA. Conditii necesare pentru avea calitatea de persoana impozabila. - Hotarare nr. 1411 din data de 08.04.2015
Conditiile exercitarii dreptului de deducere a TVA de catre persoana impozabila. - Decizie nr. 7812 din data de 17.11.2014
Modalitatea de calcul a TVA-ului la imobile. Aplicabilitatea Hotararii pronuntate de CJUE in cauzele conexate C-249/12 si C-250/12 in litigiile aflate pe rolul instantelor de judecata. - Decizie nr. 13151 din data de 04.12.2013
Contribuabili declarati inactivi. Tranzactii efectuate de un contribuabil declarat inactiv sau cu un contribuabil declarat inactiv. Efecte. - Decizie nr. 9002 din data de 11.12.2012
Stabilirea calitatii de persoana impozabila in scop de TVA in cazul operatiunilor de vanzare-cumparare imobile realizate de persoane fizice. - Decizie nr. 3229 din data de 23.05.2012
Operatiuni cu imobile realizate de persoane fizice. Obligatia de plata a taxei pe valoarea adaugata. Notiunea de teren construibil in sensul Codului fiscal. Obligatia de inregistrare in scop de TVA in situatia bunurilor detinute in coproprietate sau ... - Decizie nr. 1916 din data de 04.04.2012
Cabinete asociate de avocatura. Calitatea de persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata. - Decizie nr. 2494 din data de 02.05.2012
TVA de plata pentru tranzactii cu imobile. Scutire de plata TVA pentru vanzare teren intravilan afectat de interdictie temporara de construire. Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 alin.2 lit. f din Codul fiscal. - Decizie nr. 1455 din data de 18.05.2011
TVA de plata pentru tranzactii cu imobile. Scutire de plata TVA pentru vanzare teren intravilan afectat de interdictie temporara de construire. Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 alin.2 lit. f din Codul fiscal. - Decizie nr. 1455 din data de 18.05.2011
TVA. Depasire plafon de scutire. Inregistrarea cu intarziere ca platitor de TVA. - Decizie nr. 2605 din data de 20.12.2010
Aplicarea regulii „taxare inversa” pentru taxa pe valoare adaugata aferenta tranzactionarii unui imobil intre doua societati comerciale. - Decizie nr. 1134 din data de 22.10.2008