Litigii cu profesionistii – Suspendare a procesului de divizare pe calea ordonantei presedintiale.

. Litigii cu profesionistii – Suspendare a procesului de divizare pe calea ordonantei presedintiale.

In cazul procesului de reorganizare a unei societati, creditorii acesteia sa isi valorifice drepturile pe cale opozitiei, prin obtinerea de garantii ori prin obligarea debitoarei la plata creantei. In schimb, nu s-a recunoscut dreptul acestora de a determina sistarea temporara a procesului de divizare. Or, in conditiile in care legea speciala a refuzat acest drept creditorilor, ea se aplica prioritar, neputandu-se obtine suspendarea procesului de divizare nici pe calea de drept comun a ordonantei presedintiale

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 264 din 11.02.2016)

I. Hotararea primei instante:
Prin sentinta civila nr. 6854 din 07.12.2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila, in dosarul nr. 42715/3/2015, a fost respinsa ca neintemeiata cererea de emitere a ordonantei presedintiale, formulata de reclamantul G.B., in contradictoriu cu parata A T SRL.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prevederile art. 996 alin. (1) NCPC, apreciind ca nu se sustine caracterul urgent, iminenta unei pagube ce nu s-ar putea repara urmare a procedurii de divizare. Daca se retine cerinta caracterului vremelnic pana la solutionarea dosarului avand ca obiect opozitie, nu se sustine conditia privind neprejudecarea fondului. Parata contesta, de pilda, intinderea creantei, titlul in baza caruia se formuleaza pretentiile, conventia de restructurare din 10.05.2012, aspecte care antameaza fondul si nu pot fi lamurite pe calea unei cereri de ordonanta presedintiala.
Cat priveste aparenta de drept fata de situatia concreta, raporturile juridice dintre parti, se observa incidenta art. 243 din Legea nr 31/1990. Astfel potrivit art. 1 al acestui articol, „creditorii societatilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protectie adecvata a intereselor lor. In vederea obtinerii de garantii adecvate, orice creditor care detine o creanta certa, lichida si anterioara datei publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, in una dintre modalitatile prevazute la art. 242, nescadenta la data publicarii, a carei satisfacere este pusa in pericol prin realizarea fuziunii/divizarii, poate face opozitie, in conditiile prezentului articol”. Totodata „daca societatea debitoare sau, dupa caz, societatea succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare nu ofera garantii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creantei sau, chiar daca ofera garantii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce ii sunt imputabile, in termenul stabilit de instanta prin incheiere, potrivit alin. (5), instanta admite opozitia si obliga societatea debitoare sau, dupa caz, societatea succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare la plata creantei de indata ori intr-un anumit termen stabilit in functie de valoarea creantei si de pasivul societatii debitoare sau, dupa caz, al societatii succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare. Hotararea de admitere a opozitiei este executorie”.(art. 243 alin 6 din Legea nr 31/1990)
Pe de alta parte, pe rolul instantelor exista anumite litigii intre parti pentru stabilirea obligatiilor, a creantelor, dosar nr. 29807/3/2015, incidenta conventiei de restructurare din data de 10.05.2012, aspecte ce trebuie lamurite in dosarul de fond si nu in cadrul prezentei proceduri speciale, in cadrul careia se realizeaza doar un examen sumar al fondului dreptului, orice neregula in procesul de divizare fiind supuse sanctiunilor in materie civila sau penala in conditiile legii, situatii fata de care, fara a se putea retine aparenta de drept in favoarea reclamantei, prezenta cerere nu poate fi primita.
In consecinta, avand in vedere dispozitiile art.998 si urm., Tribunalul a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
II. Apelul declarat:
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul, solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii si suspendarii, pe cale de ordonanta presedintiala, a procesului de divizare a paratei, pana la solutionarea cererii de opozitie ce face obiectul dosarului nr. 42417/3/2015 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Civila si a cererii de constatare a nulitatii absolute a proiectului de divizare, ce formeaza obiectul dosarului nr. 42720/3/2015.
In motivare, apelantul-reclamant a aratat in esenta ca instanta a interpretat in mod eronat probele administrate si prevederile legale incidente. Arata ca exista o serie de litigii pe rol: opozitie impotriva proiectului de divizare, constatarea nulitatii absolute a proiectului de divizare, obligarea paratilor la instituirea in favoarea reclamantului a unei garantii reale imobiliare.
Sustine ca in mod nelegal a apreciat prima instanta ca nu sunt indeplinite conditiile pentru emiterea ordonantei presedintiale. In opinia apelantului, aceste conditii sunt indeplinite. Aparenta de drept rezulta din sustinerile sale si actele doveditoare privind creanta pe care o detine impotriva intimatei si din sustinerile efectuate in cadrul actiunilor de fond. Urgenta rezulta din imposibilitatea de a-si realiza creanta pe care o detine impotriva societatii, iar caracterul provizoriu rezida din imprejurarea ca suspendarea executarii proiectului de divizare va opera pana la solutionarea dosarului de opozitie.
Invedereaza ca a detinut calitatea de asociat al societatii intimate, iar in scopul restructurarilor participatiilor fiecaruia dintre asociati la firmele din grup, a fost incheiata conventia de restructurare din 10.05.2012, prin care celalalt asociat s-a obligat sa constituie in favoarea apelantului garantie reala imobiliara, obligatie care nu a fost indeplinita. Mai arata ca prin proiectul de divizare se incearca alocarea unui bun care, de drept, nu mai apartine intimatei, incercandu-se fraudarea intereselor creditorilor repartizati in cadrul noii societati. Divizarea are loc prin transferul unei parti din patrimoniul societatii intimate, constand, in principal, in activele si pasivele aferente imobilizarilor corporale, de natura terenului detinut, cu o grava disproportie intre ele, care nu este scriptic evidentiata. Chiar si in ipoteza in care acest bun ar fi luat in calcul, valoarea contabila nu a tinut cont de valoarea reala de piata.
Arata ca pasivul evidentiat in proiectul de divizare nu reflecta realitatea. Prin divizare, se incearca de catre intimata eludarea raspunderii sale privind achitarea debitelor, determinand o cauza ilicita a divizarii.
In drept, au fost invocate prevederile art. 999 Cod de procedura civila.
In probatiune, apelantul a solicitat proba cu inscrisuri.
III. Apararile intimatei:
Intimata-parata a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
In motivare, intimata-parata a aratat in esenta ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale procedurii de ordonanta presedintiala.
Arata ca, pe aceasta cale, apelantul a solicitat instantei sa dispuna mai mult decat se cere prin actiunea principala, de fond. In dosarul de fond, chiar daca nemultumirile unui creditor cu privire la divizare ar fi intemeiate, instanta nu va pronunta o solutie de respingere a proiectului de divizare, ci va acorda alte masuri de protectie.
In opinia intimatei, o solutie de suspendare a procedurii de divizare pe calea ordonantei presedintiale este in mod evident infirmata de dispozitiile art. 243 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, conform carora formularea unei cereri de opozitie in temeiul alin. 1 nu are ca efect suspendarea executarii fuziunii sau divizarii. Din moment ce formularea sau admiterea unei opozitii nu poate produce efectul suspendarii sau anularii divizarii, este clar ca o suspendare nu poate fi obtinuta nici pe calea ordonantei presedintiale.
Mai arata ca nu este indeplinita conditia urgentei, aceasta nefiind, de altfel, nici motivata ori dovedita de reclamant. In plus, acesta are la dispozitie alte mijloace juridice de aparare a drepturilor sale, care au fost si exercitate, precum cererea de opozitie la proiectul de divizare. Totodata, exista art. 2411 alin. 2 si 3 din Legea nr. 31/1990, care ocroteste drepturile creditorilor.
Opineaza intimata-parata ca nici aparenta de drept nu este in favoarea reclamantului, in conditiile in care opozitia la proiectul de divizare este in mod evident tardiva. Invedereaza totodata ca toate afirmatiile reclamantului sunt departe de adevar, iar actiunile au fost promovate in scop sicanator. Arata ca a recunoscut calitatea de creditor a apelantului, insa pentru o creanta in cuantum diminuat fata de cel invocat, iar pretentiile suplimentare ale acestuia se bazeaza pe un inscris fata de care intimata are calitatea de tert si care nu poate crea obligatii in sarcina sa, respectiv conventia de restructurare din data de 10.05.2012.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205 Cpc.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri.
IV. Raspunsul la intampinare:
Apelantul a depus la dosar raspuns la intampinare, prin care a reiterat aspecte deja expuse in cadrul motivelor de apel, aratand in plus ca proiectul de divizare publicat in Monitorul Oficial este diferit de cel autentificat.
V. Solutia instantei de apel:
Analizand sentinta civila apelata prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constata ca aceasta este legala si temeinica.
Astfel, in acord cu prima instanta si contrar sustinerilor apelantului-reclamant, Curtea constata ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile pentru emiterea ordonantei presedintiale solicitate, in special conditia urgentei.
Apelantul-reclamant a justificat aceasta conditie prin aceea ca divizarea, in forma propusa, il aduce in imposibilitate de a-si realiza creanta pe care o detine impotriva intimatei. Curtea constata ca, in materie de divizare, Legea nr. 31/1990 cuprinde o serie de garantii suficiente pentru prezervarea drepturilor creditorilor societatii supuse procesului de reorganizare. Astfel, art. 243 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza dreptul creditorilor de a formula opozitie, stipuland la alineatul 1 urmatoarele: creditorii societatilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protectie adecvata a intereselor lor. In vederea obtinerii de garantii adecvate, orice creditor care detine o creanta certa, lichida si anterioara datei publicarii proiectului de fuziune sau de divizare, in una dintre modalitatile prevazute la art. 242, nescadenta la data publicarii, a carei satisfacere este pusa in pericol prin realizarea fuziunii/divizarii, poate face opozitie, in conditiile prezentului articol.
De asemenea, alineatul 6 al textului de lege mentionat prevede care sunt consecintele promovarii unei opozitii intemeiate: Daca societatea debitoare sau, dupa caz, societatea succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare nu ofera garantii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creantei sau, chiar daca ofera garantii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce ii sunt imputabile, in termenul stabilit de instanta prin incheiere, potrivit alin. (5), instanta admite opozitia si obliga societatea debitoare sau, dupa caz, societatea succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare la plata creantei de indata ori intr-un anumit termen stabilit in functie de valoarea creantei si de pasivul societatii debitoare sau, dupa caz, al societatii succesoare in drepturile si obligatiile societatii debitoare. Hotararea de admitere a opozitiei este executorie.
In cauza, dupa cum reiese din chiar sustinerile apelantului-reclamant, acesta a promovat opozitia reglementata de textul de lege anterior mentionat, actiune de natura a ii apara interesele sale de creditor al intimatei.
Mai mult, Legea nr. 31/1990 reglementeaza garantii pentru creditori chiar in lipsa promovarii de catre acestia a opozitiei. Astfel, conform art. 2411 alin. 3, daca un creditor nu a obtinut realizarea creantei sale de la societatea careia ii este repartizata creanta prin divizare, toate societatile participante la divizare raspund pentru obligatia in cauza, pana la concurenta valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin divizare, cu exceptia societatii careia i-a fost repartizata obligatia respectiva, care raspunde nelimitat.
Prin urmare, au fost prevazute pentru creditori garantii si remedii suficiente pentru asigurarea drepturilor lor, de care beneficiaza si apelantul-reclamant, astfel incat nu exista nicio justificare pentru acesta sa impiedice procesul de divizare.
De altfel, Curtea retine si dispozitiile art. 243 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, conform carora formularea unei opozitii in temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executarii fuziunii sau divizarii si nu impiedica realizarea fuziunii sau divizarii. Din aceste prevederi legale reiese intentia legiuitorului ca, in cazul procesului de reorganizare a unei societati, creditorii acesteia sa isi valorifice drepturile pe cale opozitiei, prin obtinerea de garantii ori prin obligarea debitoarei la plata creantei. In schimb, nu s-a recunoscut dreptul acestora de a determina sistarea temporara a procesului de divizare. Or, in conditiile in care legea speciala a refuzat acest drept creditorilor, ea se aplica prioritar, neputandu-se obtine suspendarea procesului de divizare nici pe calea de drept comun a ordonantei presedintiale. Daca s-ar admite o astfel de cerere, s-ar eluda dispozitiile legale speciale si intentia legiuitorului de a permite creditorilor doar actiuni destinate satisfacerii drepturilor lor, iar nu actiuni menite sa impiedice ori sa ingreuneze procesul de reorganizare a societatii.
Nu in ultimul rand, mai retine Curtea si ca, potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 116/2009, in cazul fuziunii, inclusiv al fuziunii transfrontaliere, si in cazul divizarii, competenta de verificare a legalitatii hotararii asupra fuziunii/divizarii si, dupa caz, a actului constitutiv ori a actului modificator, precum si competenta de solutionare a cererii de inregistrare in registrul comertului a mentiunilor de fuziune, fuziune transfrontaliera, divizare apartin instantei.
Reiese ca, pentru a produce efecte, orice proces de divizare este supus controlului de legalitate al instantei. Abia dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti in acest sens si dupa efectuarea formelor de publicitate, astfel cum dispune art. 249 din Legea nr. 31/1990, reorganizarea societatii produce efecte. Prin urmare, toate aspectele de nelegalitate invocate de catre apelantul-reclamant in ceea ce priveste proiectul de divizare si divizarea insasi vor fi verificate de catre instanta investita cu solutionarea cererii de constatare a legalitatii divizarii. Or, prin cererea de fata, apelantul-reclamant tinde la impiedicarea acelei instante sa procedeze la solutionarea cauzei cu care a fost investita, lucru nepermis de legislatia in vigoare.
Prin urmare, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza atunci cand a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile pentru emiterea ordonantei presedintiale. Iar cat priveste motivul de apel privind gresita interpretare a probelor, Curtea constata ca acesta a fost doar in mod formal invocat, apelantul-reclamant neindicand care sunt probele gresit apreciate de prima instanta si nici care ar fi relevanta probatorie corecta a acestora.
Pentru toate aceste considerente, constatand ca prima instanta a pronuntat o solutie temeinica si legala, ca, pentru emiterea unei ordonante presedintiale, conditiile prevazute de lege trebuie sa fie intrunite in mod cumulativ, iar in cauza de fata nu este indeplinita conditia urgentei, Curtea a respins apelul ca nefondat