Suspendare a judecatii.

Suspendare a judecatii.
Incheiere de suspendare a  judecatii in temeiul art.  243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului unei parti. Conditiile pentru admiterea cererii de reluare a judecatii in conditiile art. 245 C.pr.civ.

In cazul suspendarii judecatii in baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c.,, ca urmare a decesului uneia din parti,  cererea de reluare a judecatii formulata de partea adversa celei decedate, in conditiile art. 245 C.pr.civ., trebuie sa indice numai numele si domiciliile succesibililor, fara a fi necesara si depunerea concomitenta a dovezilor calitatii de mostenitori, neputandu-se impune partii sa produca aceste dovezi concomitent cu formularea cererii de reluare a judecatii, ci urmeaza ca, ulterior reluarii judecatii, instanta sa administreze probatoriul necesar in acest sens.

( decizia civila nr. 677 R/  13.09.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a 4-a civila)


Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de la termenul din 20.10.2011 pronuntata in dosarul nr.  5598/301/2010, in temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului  intimatei reclamante G.R., Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a suspendat judecata apelurilor formulate de apelantii-parati Municipiul Bucuresti, Prin Primar General, C. I. si C. S. C. in contradictoriu cu intimatii- reclamanti G. R. si K. H. impotriva sentintei civile nr. 3024/09.03.2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, 
Prin incheierile de la termenele din 20.12.2012 si  23.01.2014 au fost respinse cererile de reluare a judecatii formulate de apelantii C.I. si C. S. C.
Prin decizia civila nr. 1101 A/30.03.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost respinsa o alta cerere de reluare a judecatii si s-a constatat perimarea judecatii apelurilor.
Impotriva acestei decizii s-a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 796/ 10.07.2015 pronuntata de CAB, Sectia a 3-a civila a fost admis recursul, s-a modificat in parte decizia recurata, in sensul ca  a fost respinsa exceptia de perimare. A fost mentinuta masura suspendarii judecatii, motivat de aceea ca in recurs au fost formulate critici doar impotriva solutiei de perimare, iar nu si impotriva solutiei de respingere a cererii de reluare a judecatii.
Prin incheierea din data de 20.01.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV a Civila,   s-a respins inca o cerere de repunere pe rol formulata de apelantii-parati C.l. si C. S. C., ca neintemeiata, fiind mentinuta masura suspendarii cauzei.
Pentru a  hotari astfel, tribunalul a  apreciat ca nu sunt intrunite conditiile pentru repunerea cauzei pe rol, intrucat petentii nu fac dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.. Simpla mentiune din cuprinsul certificatului de deces  referitoare la fiii defunctei nu este suficienta, neputandu-se aprecia ca acestia au calitatea de mostenitori, atat timp cat  nu a fost eliberat un certificat de mostenitor sau un certificat de calitate de mostenitor de pe urma acesteia.
 Impotriva acestei incheieri au declarat, in termen legal, prezentul recurs recurentii parati C. I. si C. S. C., invocand disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si motivand urmatoarele:
Prin cererea depusa la data de 15.09.2015,  au solicitat repunerea pe rol a cauzei suspendate in temeiul art. 243 alin. l c.pr. Civ. cu introducerea in cauza a mostenitorilor defunctei -reclamante G. R. , respectiv G. V. si G. R. , in calitate de fii ai acestea , indicandu-le totodata adresele unde domiciliaza, astfel cum rezulta din certificatul de deces atasat la dosarul cauzei.
Prin incheierea din data de 20.01.2016 Tribunalul apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile pentru repunerea cauzei pe rol intrucat certificatul de deces nu face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.
Nu este intemeiata motivatia Tribunalului pentru respingerea cererii de reluare a judecatii, raportat la faptul ca defuncta a decedat in Australia, dupa o perioada de rezidenta de peste 40 de ani, iar persoana care le reprezenta interesele in pocesul de revendicare refuza sistematic sa faca orice demers.
Mentiunile aratate prin certificatul de deces cu referire la fiii defunctei intimate (descendenti), care au calitate de mostenitori rezervatari, sunt edificatoare sub aspectul dobandirii calitatii de mostenitori, actul fiind emis de catre o autoritate competenta a statului pe teritoriul caruia defuncta avea domiciliul/ resedinta la data decesului, nu in Bucuresti, asa cum gresit a retinut Tribunalul,   acesta fiind domiciliul ales al reclamantei.
Prin certificatul de deces au justificat calitatea procesuala activa, de mostenitori ai reclamantei G. R., ca efect al unui act autentic emis pe teritoriul altui stat.
Or, proba acestei calitati a fost facuta de catre paratii-apelanti in conformitate cu disp. Art.161 din L. nr.l05/1992 in raport cu care „ forta probanta a actului de notorietate este aceea recunoscuta de legea locului unde actul a fost intocmit care, potrivit art 664 c.civ. echivaleaza actul de deces cu certificatul de mostenitor si acorda putere doveditoare in privinta calitatii de mostenitor ( dec. Civ. nr. 1142 / 2004 CAB.)
Chiar daca in cerere au indicat numai fiii defunctei, fiind trecut si sotul sau daca exista nepoti ( dupa fiul A. decedat) care au acceptat sau nu mostenirea defunctei, regula unanimitatii prezentei cauze nu-i poate fi opusa in scopul respingerii cererii.
In speta, calitatea de succesor al proprietatii este dovedita printr-un act oficial emanand de la autorii altui stat (element de extraneitate).Certificatul de deces este un act notarial prin care sunt mentioante persoanele care atesta rudenia sau filiatia cu titularul initial al dreptului de proprietate.
Dovada calitatii de mostenitor insa nu se poate face exclusiv prin certificat de mostenitor ori de calitate de mostenitor , ci si prin alte mijloace de proba, dat fiind ca aceste certificate sunt numai mijloace de proba.
Doctrina si practica judecatoreasca sunt in sensul ca exercitarea de catre mostenitori a drepturilor lor nu este conditionata de existenta certificatului de mostenitor, care nici nu poate fi eliberat in caz de neintelegere.
In speta, paratii -apelanti nu au legitimitatea procesuala activa de a face dovada . Asadar, tribunalul avea obligatia sa puna in vedere intimatilor reclamanti, singurii in masura , sa faca dovada calitatii de succesori ai defunctei G. R.
In ciuda tuturor demersurilor facute de apelantii -parati in vederea finalizarii procedurii succesorale, exclud in mod evident culpa lor, lucru retinut si de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a 3- a civ.prin dec. Civ. nr. 796/10.07.2015 pronuntata in aceeasi cauza.
Prin urmare ,   numai instanta de judecata este indreptatita sa stabileasca prin orice mijloc de proba legatura de rudenie care sta la baza calitatii de mostenitor, notarii publici neputand face aceasta in cadrul procedurii succesorale, cu atat mai putin cat in cauza subzista elementul de  extraneitate.
Concluzionand, fata de mentiunile din certificatul de deces al defunctei G. R.,eliberat de autoritatile statului australian NEW SOUTH WALES-Sydney si trecut in Registrul de nasteri, decese si casatorii la numarul 126045/12.iule 2011 ,   unde sunt indicate persoanele care o succed pe intimata-reclamanta,  Tribunalul in mod gresit a respins cererea de repunerea pe rol a cauzei care treneaza de atatia ani.
Numai dupa citarea acestora, se stabilea daca s-a acceptat sau nu succesiunea, urmand a se aplica procedura, dupa legea romana ( locul unde se afla imobilul ce face obiectul prezentei pricini).
De altfel apelantii au continuat demersurile , pe cheltuiala lor , revenind din nou cu adrese catre reclamantul ramas in viata si fiica defunctei V. G.
 Solutionand recursul formulat in raport de criticile dezvoltate, Curtea  constata urmatoarele:
Suspendarea judecatii a avut loc in fata tribunalului la data de 20.10.2011 (f.39) in urma decesului reclamantei G. R., in conditiile  art. 243 pct. 1 Cod procedura  civila.
Recurentii, parti adverse in raport de defuncta, au formulat mai multe cereri de repunere pe rol, in cererea depusa la 11.12.2014 (f.59 dosar T.B.) indicand ca mostenitor al defunctei pe celalalt reclamant  K.  H. si prin cererea depusa la 26.11.2015 (f. 83 dosar T.B.) indicand ca succesibili si pe fii defunctei, anume G. V. si G. R.. Aceasta ultima cerere de repunere pe rol a fost respinsa prin incheierea recurata la acest moment din 20.01.2016, cu motivarea ca ”nu se face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.” si ”nu se face dovada ca persoanele indicate au calitatea de mostenitori, atata timp cat nu se depune un certificat de mostenitor sau de calitate de mostenitor”.
Curtea constata nelegala solutia tribunalului, fiind data cu aplicarea gresita a art. 245 C.pr.civ.,  si, de aceea, in baza art. 312 Cod procedura  civila, va admite recursul, va modifica incheierea recurata si va dispune reluarea judecatii.
Curtea constata ca, in conditiile art. 245 Cod procedura  civila, judecata a carei suspendare s-a produs ca urmare a decesului unei parti  se reia „prin cererea de redeschidere facuta cu aratarea mostenitorilor”.
Asadar, redeschiderea judecatii are loc in baza unei simple indicari, „aratari” a mostenitorilor, ceea ce presupune precizarea numelor acestora si a datelor necesare pentru a fi citati (domiciliu).
Nu se impune de catre text  ca redeschiderea judecatii in conditiile  art. 245 C.pr.civ. sa se faca  numai sub conditia prezentarii efective a unui certificat de mostenitor sau de calitate de mostenitor si nici macar a unor acte de stare civila care sa dovedeasca vocatia la succesiune.
Asadar, textul legal in discutie nu prevede o asemenea cerinta.  
 Pe de alta parte, trebuie facuta distinctie intre indicarea mostenitorilor, cerinta care este necesar a fi indeplinita ca si in cazul oricarei alte cereri (si in cazul cererii de chemare in judecata trebuie indicat paratul) si dovada sustinerilor referitoare la calitatea de mostenitor, dovada  care,  la fel ca si in cazul cererii de chemare in judecata, se face in fata instantei de judecata pe parcursul solutionarii dosarului, iar acolo unde este necesar, cu concursul instantei de judecata, in conditiile in care partea insasi nu poate produce anumite dovezi, pe motivul ca acestea se afla in detinerea altor persoane sau institutii.
Nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de chemare in judecata pe motivul lipsei dovezilor pe care se intemeiaza cererea, ci, eventual, lipsa acestor dovezi poate conduce la pronuntarea unei anume solutii. La fel, nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de redeschidere a judecatii pe motivul lipsei anumitor probe cum sunt certificatul  de mostenitor sau de calitate de mostenitor, ci acest probatoriu urmeaza sa fie discutat in contradictoriu si administrat ulterior reluarii judecatii.
Cu atat mai mult si cu mai multa evidenta se constata ca  nu poate fi respinsa cererea de reluare a judecatii atunci cand e formulata de o parte, iar decesul care a prilejuit suspendarea judecatii a fost al partii adverse. Intr-o asemenea situatie, nu este de conceput modul in care recurentii ar fi putut procura certificatul de calitate sau de mostenitor eliberat de pe urma  decesului partii adverse ( deces care, in plus, a avut loc in Australia ). Accesul la asemenea acte ca certificatul de calitate sau de mostenitor nu este deschis unor persoane straine de mostenire, ci exclusiv acestora, astfel incat depunerea   la dosar nu poate fi facuta decat de catre mostenitori sau, in conditiile art. 172 si urm. C.pr.civ., cu concursul instantei de judecata.
 Un argument in plus  este si acela ca   insasi calitatea de mostenitor nu deriva din certificatul de mostenitor sau de calitate de mostenitor,  avand in vedere functiile certificatului de calitate de mostenitor/ de mostenitor,  nici macar proba calitatii de mostenitor nu se face exclusiv prin aceste  certificate,   anume calitatea de mostenitor nu se dovedeste exclusiv prin aceste doua categorii de acte, ci se poate dovedi  doar prin acte de stare civila (care in mod evident in prezenta cauza nu pot fi cerute recurentilor  - parti adverse fata de defuncta) si alte inscrisuri sau mijloace de proba  care sa dovedeasca acceptarea succesiunii. Certificatul de calitate sau de mostenitor nici macar nu este necesar pentru insezinare in cazul mostenitorilor sezinari, cum ar fi fiii defunctei, raportat la legea romana ( a carei aplicabilite in materia mostenirii se determina potrivit art. 66 din Legea nr. 105/ 1992 - in raport de data decesului - ”Mostenirea este supusa:a) in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii;   b) in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat”). 
In concluzia celor expuse, Curtea constata ca solutia tribunalului este nelegala si netemeinica, impunandu-se modificarea ei, intrucat recurentii si-au indeplinit singura obligatie procesuala care le revenea, potrivit art. 245 C.pr.civ., iar mai departe, proba calitatii persoanelor indicate drept mostenitori urmeaza a face obiectul probatiunii in cauza, in conditiile comune, inclusiv ale art. 172 si urm. C.pr.civ..