Deducere durata arest in stat strain

Contestatie la executare (Deducere durata arest in stat strain).
 
Din pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul trebuie dedusa si perioada in care acesta a fost arestat in vederea predarii in baza mandatului european de arestare emis de autoritatile romane.
Nu pot fi deduse toate perioadele in care a figurat arestat pe teritoriul Spaniei, dat fiind ca este vorba de arestare preventiva dispusa in alte cauze, intr-un stat strain, in absenta unei hotarari de condamnare actele judiciare in cauza neputand face obiectul unei proceduri de recunoastere in Romania, potrivit Legii nr. 302/2004 republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, pentru a li se da eficienta in conditiile art. 72 teza finala C. pen., in ipoteza in care ar fi vorba de infractiuni concurente.
   
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA, DECIZIA Nr.  112/CO din 18.02.2015, Dosar nr. 1890/98/2014 )   

Prin sentinta penala nr.354/F din 8.10.2014, pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia penala, a fost respinsa, ca neintemeiata, contestatia la executare formulata de petentul condamnat C.V. si a fost obligat contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care onorariu avocat oficiu de 100 lei avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr.1890/98/2014 din 11.08.2014, petentul condamnat C.V. a formulat contestatie la executare solicitand ca perioadele de arest preventiv executate in Spania sa ii fie deduse din pedeapsa de 7 ani inchisoare in a carei executare se afla.
In dovedirea cererii a depus in copie legalizata Certificatul eliberat de Centrul Penitenciar din Madrid III (Valdemoro) la 14.02.204.
Pentru solutionarea contestatiei a fost depusa sentinta penala nr.122/06.09.2012 pronuntata de Tribunalul Calarasi si solutia pronuntata de I.C.C.J. la data de 29.04.2013, prin care sentinta penala mai sus aratata a ramas definitiva.
A fost solicitat de la I.G.P.R.- Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative extras de cazier judiciar privind pe condamnat si a fost depus la dosarul cauzei raspunsul Autoritatii Centrale de Cazier din Spania.
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca petentul C.V. se afla in executarea pedepsei de 7 ani inchisoare la care a fost condamnat prin sentinta penala nr.122/2012, formulata de Tribunalul Calarasi, modificata prin decizia penala nr.354/2012 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala si ramasa definitiva prin decizia penala nr.1474/29.04.2013 a I.C.C.J.
Din raspunsul Evidentei Centrale a Persoanelor Condamnate si Rebeli din Spania generat prin programul ECRIS - Sistemul European de Informatii din Cazierul Judiciar, parvenit instantei prin intermediul I.G.P.R., Directia Cazier Judiciar, Statistica si Evidente Operative a rezultat ca numitul C.V. nu figureaza cu condamnari pe teritoriul statului spaniol.
A rezultat ca perioadele de retinere mentionate, eliberat de Centrul Penitenciar din Madrid III, au fost executate in preventie, iar procedura penala nu s-a finalizat prin hotarari judecatoresti, lucru sustinut, de altfel, si de petent in cererea introductiva.
In aceasta situatie, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile cerute de art.598, alin.(1) lit.d Cod procedura penala, neexistand nicio cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei in a carei executare se afla petentul.
Sub acest aspect, instanta a avut in vedere faptul ca orice perioada executata susceptibila a fi dedusa din pedeapsa trebuie sa fie prevazuta intr-o sentinta penala de condamnare sau achitare (in cazul detentiei preventive), conditie care nu este indeplinita in cauza.
Impotriva acestei hotarari a formulat contestatie condamnatul C.V., care a solicitat admiterea contestatiei si deducerea din pedeapsa aplicata a perioadelor comunicate de autoritatile din Spania, in baza dispozitiilor art.73 din noul C. pen.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea considera contestatia ca fiind fondata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit relatiilor comunicate de autoritatile spaniole, condamnatul C.V. a fost, intr-adevar, arestat in Spania, in vederea predarii in baza mandatului european de arestare emis de autoritatile romane, in vederea executarii mandatului european de arestare emis de Tribunalul Calarasi (nr.2 din 23 februarie 2011 – f.34-37 dosar Curte), in perioada 1.02.2012 (data incarcerarii in vederea predarii in baza mandatului european de arestare mentionat, pana la care inculpatul a fost arestat intr-o alta cauza, in Spania) – 17.02.2012 (data predarii catre autoritatile romane) (v. f. 99 dosar Curte).
Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, durata pedepselor si a masurilor privative de libertate, in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi, este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.
De asemenea, art.72 alin.1 teza I din Codul penal prevede ca perioada in care o persoana a fost supusa unei masuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate.
Astfel fiind, din pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul trebuia dedusa si perioada mentionata, in care acesta a fost arestat in vederea predarii in baza mandatului european de arestare emis de autoritatile romane, in vederea executarii mandatului european de arestare emis de Tribunalul Calarasi (nr.2 din 23 februarie 2011) in baza mandatului de arestare preventiva privindu-l pe acelasi inculpat (nr. 15/U din 31.01.2011), in cauza in care a fost ulterior condamnat.
Nu pot fi retinute insa sustinerile condamnatului in sensul ca trebuiau deduse toate perioadele in care a figurat arestat pe teritoriul Spaniei, dat fiind ca este vorba, intr-adevar, dupa cum a aratat si Tribunalul, de arestare preventiva dispusa in alte cauze, intr-un stat strain, in absenta unei hotarari de condamnare actele judiciare in cauza neputand face obiectul unei proceduri de recunoastere in Romania, potrivit Legii nr. 302/2004 republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, pentru a li se da eficienta in conditiile art. 72 teza finala C. pen., in ipoteza in care ar fi vorba de infractiuni concurente.
In cauza nu sunt incidente nici dispozitiile art. 73 C. pen., condamnatul neexecutand masuri preventive privative de libertate in afara teritoriului tarii pentru infractiuni savarsite in conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11 C. pen., pentru perioadele 31.01.2009 – 1.10.2010 si 11.03.2011-1.02.2012 neexistand niciun indiciu ca inculpatul a fost arestat in cauze in care a fost cercetat pentru aceleasi fapte pentru care a fost ulterior condamnat in Romania (retinute ca fiind comise in perioada 2007-2009), iar celelalte perioade de arestare preventiva fiind anterioare comiterii infractiunilor pentru care a fost condamnat de instantele romane.
Prin urmare, Curtea, in baza art. 425/1 alin. (7) pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestatia formulata de condamnatul C.V., va desfiinta in parte hotararea atacata, respectiv sentinta penala nr.354 din 8.10.2014 a Tribunalului Ialomita si, rejudecand:
In baza art. 598 alin.1 lit.d) C. proc. pen., va admite contestatia la executare formulata de condamnatul C.V..
In baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 si art.72 alin.1 din Codul penal, se va deduce din durata pedepsei pronuntate timpul arestarii preventive, de la 1.02.2012 la zi.
Va dispune anularea M.E.P.I. nr.258/2012 din 30.04.2013, emis in baza sentintei penale nr.122/6.09.2012 a Tribunalului Calarasi – Sectia Penala, definitiva prin Decizia penala nr. 1474/29.04.2013 a I.C.C.J. – Sectia penala, si emiterea unui nou mandat de executare, cu deducerea timpului arestarii preventive conform prezentei.
Va mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
In baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta si in contestatie vor ramane in sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei, urmand a fi suportat din fondurile Ministerului Justitiei.