Efectele nelegalei solutionari a incheierii privind recuzarea expertului.

Efectele nelegalei solutionari a incheierii privind  recuzarea expertului.

O data constatata nelegala solutionare a incheierii privind recuzarea expertului, solutia corecta fiiind aceea de admitere, consecintele asupra solutiei sunt de anulare a sentintei atacate.
In speta, expertiza facuta de un expert aflat intr-o situatie de recuzare, a fost utilizata efectiv in analiza instantei pentru stabilirea anumitor elemente de fapt, considerate relevante pentru adoptarea solutiei in cauza, in consecinta nelegalitatea solutiei din incheierea in cauza se va rasfrange asupra legalitatii sentintei, conducand la anularea acesteia.

-  Articolul 204 alin. 1 Cod procedura civila  din 1865
- Articolului  27 alin.1  pct. 7 Cod procedura civila din 1865
 


(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.881 din 16.10.2014)


Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
La data de 24.10.2011 L. S.W. – I.B.S. SRL a depus prin posta o cerere de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu parata M.W.D.SA prin care a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 713 727,22 lei, cu titlu de pret si a penalitatilor de intarziere aferente; cererea a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a  C.la data de 25.10.2011, sub nr. 68261/3/2011.
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu suma de 17 917 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru conform art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 146/1997 si cu suma de 5 lei reprezentand timbru judiciar mobil, conform art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 (vol. III, fila 11).
Parata a depus intampinare si cerere reconventionala, mai intai prin fax la data de 27.04.2014 si ulterior prin intermediul unui serviciu privat de curierat rapid la data de 30.04.2012 (vol. I, filele 115 -  131).
Prin intampinare a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Prin cererea reconventionala a solicitat constatarea nulitatii absolute a actului juridic al platii in valoare de 246 000 lei facute in beneficiul reclamantei si obligarea reclamantei la restituirea acestei sume.
Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu suma de 6531 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru conform art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 146/1997 si cu suma de 5 lei reprezentand timbru judiciar mobil, conform art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 (vol. III, fila 26).
Parata a depus la aceleasi date si in aceleasi modalitati si o cerere de chemare in garantie formulata in contradictoriu cu E.DE.CO E. C.SRL MA.NA C. & E. SRL, A. I.T. SRL si C. F. P. I. E. SRL prin care a solicitat obligarea acestora, in principal in solidar si in subsidiar, raportat la culpa fiecareia, la plata sumelor de bani pe care ar putea fi obligata sa le achite reclamantei L. in cazul in care cererea de chemare in judecata ar fi admisa.
Cererea de chemare in garantie a fost legal timbrata cu suma de 17 916,50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru conform art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 146/1997 si cu suma de 5 lei reprezentand timbru judiciar mobil, conform art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 32/1995 (vol. III, fila 25).
Prin sentinta civila nr. 1117 din 06.02.2013 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VII-a civila s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva L., fi I. desemnata administrator judiciar A.R.J. IPURL, astfel cum rezulta din certificatul de grefa eliberat la data de 21.02.2013 de Tribunalul Bucuresti (vol. IV, filele 162 - 163).
 Prin incheierea de la termenul de judecata din 19.04.2013, instanta a dispus disjungerea cererii reconventionale si formarea unui dosar distinct avand acest obiect, in raport de prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 si de faptul deschiderii procedurii generale a insolventei impotriva L., apreciind ca se impune constatarea suspendarii judecarii cererii reconventionale (vol. IV, filele 190 - 191). 
In cadrul probatoriului s-a admis proba cu expertiza constructii, raportul de expertiza constructii fi I. depus initial de expert la data de 04.06.2013 si fi I. anulat la termenul de judecata din 14.06.2013 pentru nerespectarea dispozitiilor art. 208 alin. 1 C.proc.civ.
Reclamanta a formulat o cerere de recuzare a expertului oficial ce a fost insa respinsa prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din data de 28.06.2013.
Noul raport de expertiza a fost depus la data de 25.09.2013 (vol. VI, filele 1 - 46) iar completarea acestuia la data de 10.01.2014 (vol. VI, filele 105 - 108), obiectiunile partilor cu privire la acestea fi I. respinse prin incheierile din data de 06.12. 2013  (vol. VII, filele 96 - 99) si 03.02.2014 (vol. VII, filele1 - 3).
Prin sentinta 1994/18.04.2014 Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a a respins cererea de chemare in judecata ca nefondata, precum si cererea de chemare in garantie ca ramasa fara obiect.
In motivarea solutiei a aratat in esenta ca in conformitate cu prevederile art. 1412 C.civ. si art. 2.2 din contractul incheiat de L. si M., parata M., in calitate de beneficiar al lucrarilor, are obligatia de a achita reclamantei, in calitate de antreprenor de specialitate, pretul acestora, iar reclamanta a solicitat numai plata unui rest din pretul prevazut in factura fiscala nr. 355 din 31.07.2011. Insa aceasta factura nu a fost emisa de L. cu respectarea prevederilor art. 2.2 din contract deoarece L nu a probat ca situatia de lucrari nr. 14 in baza careia a fost intocmita factura, ar fi fost transmisa in prealabil beneficiarului M. in vederea verificarii si aprobarii. In lipsa unei dispozitii exprese in contract, potrivit careia beneficiarul este angajat la plata fata de antreprenorul de specialitate, prin verificarea (si semnarea) situatiei de lucrari realizate de managerul de proiect, Tribunalul apreciaza ca semnatura aplicata de managerul de proiect pe situatia de lucrari nr. 14 intocmita de L nu da nastere unei obligatii de plata a pretului pretins, in sarcina paratei. Cele doua plati efectuate de M. la 31.08.2011 si la 06.10.2011 prin care s-a stins in parte obligatia de plata mentionata in factura fiscala nr. 355 din 31.07.2011 nu au semnificatia unei manifestari de vointa in sensul acceptarii tacite la plata a facturii, dat fi I. contextul relatiilor dintre parti in care acestea au fost facute. Concomitent cu efectuarea acestor plati, M. a comandat efectuarea unei expertize extrajudiciare referitoare la activitatea L – cea finalizata prin raportul intocmit de dl. expert H. D. (vol. II, filele 69 - 83) pentru a verifica respectarea proiectului de catre antreprenorul de specialitate. Procedand astfel, M. si-a manifestat fara dubiu rezervele in legatura cu intinderea obligatiei de plata pe care L ii pretindea sa o execute iar aceasta manifestare de vointa are semnificatia unei contestari a sumei pretinse de antreprenorul de specialitate cu titlu de pret.  Este in afara de orice dubiu, ca pretul prevazut in art. 2.1 din contractul incheiat de L si M. este, astfel cum se  indica si expres in cuprinsul acestei clauze, doar unul estimativ. Orice modificare a acestuia trebuie sa fie opozabila insa si beneficiarului pentru a da nastere unei obligatii de plata opozabile acestuia. Conform sustinerilor ambelor parti si raportului de expertiza specialitatea constructii efectuat de dl. expert M. C., pretul estimat al contractului a fost depasit ca efect al modificarii proiectului initial fara a exista in prealabil acordul proiectantului si al beneficiarului si fara ca proiectul modificat sa fi fost verificat de un specialist atestat inainte de a fi pus in opera.  Conform art. 23 lit. e) din Legea nr. 10/1995, revine executantului lucrarilor de constructii obligatia de a solutiona neconformitatile, defectele si neconcordantele aparute in fazele de executie numai pe baza solutiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului. Drept urmare, L, in calitate de executant al lucrarilor de specialitate avea obligatia de a realiza doar acele lucrari aprobate de proiectant, pentru care investitorul si-a dat acordul iar in lumina art. 23 lit. b) din Legea nr. 10/1995 si care au fost verificate in prealabil de specialisti atestati. Este adevarat ca art. 67 alin. 2 din Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 50/1991 prevede ca in anumite conditii, este posibila realizarea unor modificari locale ale solutiilor tehnice prevazute in documentatia tehnica initiala, pe baza unei dispozitii de santier data de proiectantul lucrarilor, verificate de un verificator de proiecte atestat si cu acordul scris al beneficiarului/ investitorului/ administratorului/ managerului de proiect insa aceasta ipoteza este in legatura exclusiv cu obligatia legala a investitorului de a obtine autorizatia de construire iar manifestarile de vointa ale proiectantului, verificatorului si beneficiarului, acesta din urma putand fi reprezentat si de un manager de proiect, constituie o conditie sine qua non pentru aplicarea acestei dispozitii legale.  
Se mai arata ca in raport de prevederile art. 23 lit. b) si e) din Legea nr. 10/1995, sustinerile reclamantei conform carora nu era necesar nici acordul proiectantului si nici cel al investitorului pentru modificarea proiectului nu pot fi primite. In lipsa acordului M. in calitate de beneficiar al lucrarilor (investitor) pentru modificarea proiectului, reclamanta nu poate pretinde paratei plata lucrarilor realizate la Parcul de distractii C. cu depasirea proiectului, deoarece nu exista consimtamantul acesteia pentru contractarea/efectuarea lucrarilor.
De asemenea se arata ca, contrar celor sustinute de L, existenta acordului managerului de proiect si/sau a dirigintelui de santier in vederea efectuarii lucrarilor care depasesc proiectul, nu suplinesc manifestarea de vointa a M., in calitate de investitor si cu atat mai mult a proiectantului si a specialistului in proiecte, care ar fi trebuit sa le verifice. Aceasta deoarece proiectantul si specialistul in proiecte indeplinesc functii distincte de cele ale managerului de proiect in legatura cu edificarea constructiei iar in contractul incheiat intre L si M. nu s-a facut nici o referire la desemnarea unui reprezentant al investitorului (managerul de proiect) care sa il angajeze pe acesta financiar fata de antreprenorul de specialitate. Dimpotriva chiar, in cuprinsul art. 2.2 din contractul de antrepriza de specialitate incheiat intre L si M. s-a prevazut chiar obligatia L de a preda beneficiarului situatia de lucrari in vederea verificarii. In plus, din cuprinsul art. 4.1, 4.2 si 4.3 din contractul de management de proiect incheiat de M. cu managerul de proiect – MA.NA si apoi E.DE.CO rezulta ca parata a interzis expres managerului de proiect sa efectueze schimbari la documentele emise in legatura cu proiectul, inclusiv in legatura cu bugetul alocat proiectului si sa dea instructiuni cu privire la modificarea proiectului. Totodata s-a prevazut ca managerul de proiect nu poate sa angajeze clientul „in nici o problema care implica o obligatie (…) financiara, fara a avea aprobarea prealabila si in scris a clientului”.
 In consecinta, fata de cele expuse, intrucat L a facturat pe numele M. cantitati de materiale pe care sustine ca le-a folosit pentru realizarea unor lucrari suplimentare pentru care investitorul M. nu si-a dat acordul, care nu au fost aprobate de proiectant si nici verificate de un verificator autorizat, nu a luat nastere in sarcina paratei nici o obligatie de plata. Se impune astfel respingerea cererii de obligare a M. la plata diferentei ramase de achitat din suma mentionata in factura fiscala nr. 355 din 31.07.2011 si ca urmare a caracterului accesoriu, si a cererii de obligare a paratei la plata penalitatilor de intarziere.
Ca efect al respingerii cererii de chemare in judecata ca nefondata, Tribunalul a respins si cererea de chemare in garantie formulata de M. ca ramasa fara obiect.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel (inregistrat la 06.05.2014) reclamanta solicitand schimbarea in tot a incheierii din data de 28.06.2013, admiterea cererii de recuzare a expertului C. M. si desemnarea unui alt expert specialitatea constructii civile si  industriale pentru efectuarea raportului de expertiza, iar in subsidiar admiterea apelului cu schimbarea sentintei in sensul admiterii cererii principale formulate.
In motivele de apel depuse anterior primului termen de judecata se arata ca, in ceea ce priveste incheierea de recuzare atacata abordarea instantei, incalca, nepermis, dispozitiile legale (art. 204 al 1 C.pr.civ. raportat la art.27.pct.7 C.pr.civ.) cata vreme expertul desemnat isi exprimase parerea cu privire la aspectele tehnice supuse expertizarii. in raportul de expertiza intocmit anterior, anulat pentru vicii de procedura referitoare la convocarea partilor. In solutionarea cererii, prima instanta ar fi trebuit sa plece de la premisa ca raportul de expertiza reprezenta o proba cu o importanta suficient de mare astfel incat sa fie respectate toate aparentele de drept referitoare la impartialitatea expertului. Tocmai pentru a evita orice dubii cu privire la obiectivitate, legiuitorul a asimilat magistratilor si expertii desemnati sa efectueze rapoartele de expertiza, sub aspectul incidentei cazurilor de recuzare (art. 204 C.pr.civ. raportat la art. 27 pct.7 Cpr.civ.).
Astfel, dupa ce a intocmit un raport de expertiza anulat, in mod gresit prima instanta a respins cererea de recuzare desemnand acelasi expert pentru realizarea noului raport de expertiza. Chiar daca nu ar fi existat dubii concrete asupra obiectivitatii sale, expertul nu putea fi pus sa se pronunte de doua ori asupra acelorasi obiective pentru ca, in mod evident, exista riscul ca, din dorinta de a fi consecvent, expertul sa-si mentina punctul de vedere exprimat deja prin raportul de expertiza anulat.
Se mai arata ca solutia mentinerii expertului initial desemnat se rasfrange si asupra solutiei pronuntate pe fondul pricinii, cu atat mai mult cu cat, in motivarea solutiei, prima instanta a tinut cont, in mod expres, de raportul de expertiza intocmit in aceste conditii.
In ceea ce priveste solutia asupra cererii principale se arata ca instanta a depasit cadrul procesual obiectiv, reclamanta sesizand instanta cu o cerere pentru realizarea unui drept de creanta decurgand din situatia de lucrari numarul 14, pe cand considerentele hotararii depasesc cadrul procesual fixat prin cererea introductiva, instanta analizand intregul proiect de investitii (adica si lucrarile realizate in baza primelor 13 situatii de lucrari).
Se arata ca esential de retinut este ca primele 13 situatii de lucrari au fost achitate in intregime, pe cand cea de-a 14-a doar in parte, precum si ca situatia nr. 14 cuprind lucrari de finalizare a lucrarilor la obiective aflate in lucru inca de la demararea executarii proiectului.
Reclamanta arata ca, de exemplu, pentru obiectivul „imobil acces” expertul precizeaza o depasire a cantitatilor de 92,3 tone otel beton, desi situatia nr. 14 arata ca nu a fost folosit si facturat prin aceasta vreun kilogram de otel beton, pentru a stabili o astfel de depasire expertul raportandu-se la situatii anterioare.
Se mai arata ca sustinerea potrivit careia intimata nu ar fi avut posibilitatea verificarii lucrarilor din situatia nr. 14 decurgand din imprejurarea necunoasterii acestei situatii de lucrari este lipsita de fundament. Astfel: niciun moment pe parcursul judecarii litigiului intimata parata nu a negat primirea situatiei de lucrari sau a facturii aferente; din suma aferenta lucrarilor executate potrivit situatiei nr. 14, parata a facut doua plati partiale (150.000 lei in data de 31.08.2011, respectiv 96.000 lei in data de 06.10.2011); corespondenta purtata intre parti exclude posibilitatea ca intimata sa nu fi avut cunostinta despre situatia de lucrari in discutie; toate celelalte 13 situatii de lucrari anterioare (si facturile aferente) au fost redactate, transmise, verificate in aceleasi conditii ca si situatia de lucrari nr.14, numai unele dintre ele fi I. semnate de managerul de proiect si de apelanta si, cu toate acestea, ele au fost achitate in intregime.
Totodata, retinerea primei instante (pct. 6, sectiunea a IV a din sentinta) potrivit careia intimata ar fi comandat o expertiza date fi I. eventualele dubii pe care aceasta le avea cu privire la intinderea obligatiei de plata, nu corespunde scopului real al comandarii unui raport de expertiza de catre intimata parata. In realitate, expertiza a fost efectuata la solicitarea Inspectoratului de Stat in Constructii care, prin procesul verbal incheiat in 02.08.2011 (vol. VII. filele 5-6), a dispus oprirea lucrarilor pentru lipsa proiectului si autorizatiei de constructie, obligand intimata la efectuarea unei expertize tehnice.
Se mai arata si ca retinerea potrivit careia au fost depasite cantitatile de materiale prevazute in proiectul initial fara acordul beneficiarului este netemeinica.
Astfel, toate lucrarile executate de subscrisa in vederea executarii lucrarilor date in subantrepriza au fost executate numai la solicitarile facute de intimata.
Din perspectiva lucrarilor realizate la solicitarea directa a beneficiarului, este de mentionat si actul aditional nr. 5 (filele 199-203, vol. I), semnat de catre intimata, al carui obiect viza suplimentarea unor cantitati de lucrari (prin crearea unor fundatii noi fata de cele din proiect) la obiectivele „lazy river", „piscina R", „piscina W. Evident, lucrarile suplimentare realizate in baza acestui act aditional nu erau prevazute in proiectul initial, intimata asumandu-si obligatia de a obtine ulterior aprobarea proiectantului. Cu toate acestea, prima instanta a considerat ca lipsa acestei autorizatii (obligatie legala ce apartine exclusiv intimatei) constituie un motiv justificat de refuz al platii.
Realizarea unor lucrari la solicitarea reprezentantilor in santier ai beneficiarului este un fapt atestat in raportul de expertiza judiciara realizat in cauza (vol VI p.1-46), in care expertul retine foarte clar ca „toate cantitatile de lucrari cuprinse in situatia de lucrari nr.14 au fost dispuse de chematele in garantie impreuna cu dirigintele de santier" Asadar, probele administrate in cauza exclud o posibila realizare a unor lucrari suplimentare, in mod unilateral, fara nicio justificare. De asemenea, este exclus si faptul ca solutiile tehnice au fost realizate de catre L.
Din imprejurarea ca pe situatia de lucrari nr. 14 se regaseste semnatura managerului de proiect, lipsind semnatura intimatei, prima instanta trage concluzia lipsei acordului acesteia la punerea in opera a cantitatilor din aceasta situatie.
Ceea ce omite, insa, prima instanta sunt practicile statornicite intre parti cu privire la emiterea, verificarea si plata situatiilor de lucrari.
Din cele 13 situatii de lucrari anterioare intimata a semnat doar doua, restul fi I. inmanate, verificate si aprobate in aceleasi conditii ca situatia de lucrari nr. 14. Cu toate acestea, lucrarile executate au fost acceptate la plata dupa verificare. Din aceasta perspectiva nu se poate sustine teza conform careia lucrarile din situatia 14 nu pot fi achitate intrucat nu au fost acceptate de beneficiar prin semnarea situatiei de lucrari cata vreme acesta a reprezentat uzanta in santier inca de la inceputul executiei lucrarilor, beneficiarul acceptand toate situatiile de lucrari anterioare.
Apelanta-reclamanta mai arata ca, oricum ar privi lucrurile, intimata parata a acceptat integral lucrarile executate (implicit toate cantitatile) prin semnarea, fara obiectiuni, a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarii (filele 166-167, Vol. III), imobilul fi I. dat in folosinta inca din data de 25.07.2012. In consecinta, chiar si daca am fi in situatia in care managerul de proiect si dirigintele de santier si-ar fi depasit atributiile contractuale, comandand lucrari si cantitati suplimentare, acceptarea acestor lucrari si semnarea fara obiectiuni a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor, opereaza ca o ratificare a dispozitiilor date de reprezentantii intimatei in santier.
Se mai arata ca lucrarile la obiectivele cuprinse in situatia 14 au inceput anterior (chiar din situatia de lucrari nr. 1), in consecinta, situatia 14 cuprinde finalizari ale lucrarilor incepute odata cu demararea proiectului. Este neverosimil ca, de-a lungul celor 14 situatii de lucrari, parata nu a avut cunostinta despre majorarea cantitatilor din proiect, cu atat mai mult cu cat vorbim despre un profesionist (parata avand, in acelasi timp, si calitatea de antreprenor general), verificand periodic toate cantitatile executate (art. 2.2 din contract) si achitand aceste cantitati. In alte cuvinte, este nerezonabil sa consideram ca beneficiarul si-ar fi dat acordul cu privire la cantitatile utilizate pentru fiecare obiectiv de lucrari in primele 13 situatii de lucrari, dar nu si pentru cantitatile folosite in situatia 14 (ultima situatie pentru multe dintre obiectivele de lucrari).
Apelanta arata ca din situatia nr. 14, parata a facut doua plati partiale. Ambele plati au fost facute dupa primul control al lucrarilor de catre ISC si amendarea paratei pentru lipsa unui proiect corespunzator, potrivit procesului verbal din data de 02.08.2011 (filele 5-6, vol. VII). Prin urmare, chiar acceptand teza necunoasterii cantitatilor puse in opera pana la momentul acestui control, cum se explica, atunci, efectuarea celor doua plati partiale ale facturii la interval de o luna, respectiv doua luni de la momentul efectuarii controlului de catre ISC, care a oprit lucrarile tocmai pentru depasirea proiectului initial? Apelanta apreciaza ca aceasta este o confirmare a faptului ca parata a avut tot timpul cunostinta despre cantitatile puse in opera.
Este adevarat ca, ulterior, ISC a mai efectuat un control si in luna decembrie care a avut ca obiect verificarea sapaturii si a altor obiecte de constructie, insa procesul verbal incheiat de ISC in luna august este relevant sub aspectul momentului de la care parata ar fi putut lua cunostinta de cantitati (presupunand ca, pana in acel moment nu cunostea aceste cantitati).
Totodata, chiar si in conditiile realizarii acestor lucrari fara stiinta intimatei (in calitate de beneficiar si antreprenor general), ceea ce este greu de admis, va rugam sa observati faptul ca parata a obtinut autorizatie de constructie si pentru lucrarile suplimentare, folosindu-se de aceste lucrari desi sustine ca nu a comandat realizarea lor. Astfel pentru lucrarile „Aqua Park" receptia lucrarii a fost admisa fara obiectiuni, aceasta fi I. in realitate o ratificare a lucrarilor efectuate si a cantitatilor folosite.
De asemenea, apelanta arata ca niciun moment pe parcursul desfasurarii lucrarilor, intimata nu i-a adus vreodata la cunostinta nerespectarea obligatiilor contractuale desi, in apararea sa, vorbeste despre „neregularitati flagrante" ale subscrisei. Notificarea de reziliere pe care intimata a adresat-o este facuta in luna martie 2012 si este un act facut in mod evident, pentru ca parata sa-si constituie mijloace de aparare in prezenta cauza, care fusese inregistrata pe rolul instantei inca din luna octombrie 2011.
Apelanta  indica si faptul ca, desi mai tot raportul de expertiza imbratiseaza teza intimatei parate, uneori reluand cu aceeasi exprimare, in aceeasi ordine, cu aceleasi omisiuni si cu aceleasi concluzii sustinerile acesteia din cererea precizatoare depusa pentru termenul din 08.10.2012, in partea finala a raportului expertul afirma ca „a existat o intelegere tacita intre cei trei factori responsabili (beneficiar, constructor, manager de proiect) vorbitori de limba greaca, in sensul ca se vor rezolva la final toate depasirile.”, deci, chiar si pentru expert este clar ca eventualele depasiri s-au facut la cererea directa sau  indirecta a intimatei.
Totodata este evident ca depasirile identificate de expert si insusite de prima instanta nu puteau viza situatia de lucrari nr. 14 cata vreme numai depasirile identificate sunt cu mult mai mari decat cantitatile de materiale folosite si facturate conform situatiei de lucrari nr. 14.
Apelanta mai arata ca solutia pronuntata de instanta de fond este contradictorie si situatiei de fapt retinute in contextul in care chiar prima instanta retine ca unele lucrari au fost acceptate de proiectant.
Se mai arata ca, chiar in situatia in care depasirile ar viza exclusiv situatia nr. 14 (situatie, de altfel, imposibila), obligatia legala de oprire a lucrarilor care depasesc proiectul si de a obtine acordul proiectantului revine beneficiarului sau reprezentantilor sai.
Depasirea proiectului tehnic de executie la solicitarea beneficiarului nu naste in patrimoniul acestuia dreptul de a invoca exceptia de neexecutare. Acest aspect, si conform jurisprudentei, nu poate avea relevanta decat pe planul raspunderii contraventionale a paratei fata de stat si nu poate afecta relatiile civile dintre investitor si executant.
Se mai arata ca, cu toate ca prin contract intimata si-a asumat, in mod expres, calitatea de antreprenor general, prima instanta a considerat ca in realitate intimata a avut calitatea de beneficiar intrucat cele doua calitati nu pot fi intrunite intr-o singura persoana. Pe langa faptul ca o astfel de retinere nu este argumentata, in conceptia apelantei, aceasta mai arata ca este infirmata si de faptul ca de esenta calitatii de antreprenor general, tine contractarea tuturor lucrarilor de constructii pentru un proiect de investitie. In conditiile in care apelanta a avut obligatia de a efectua numai o parte din lucrare, este evident faptul ca nu apelanta eram aceea care aveau calitatea de antreprenor general ci intimata (care era, in acelasi timp si beneficiar); de altfel, Parata a sustinut aceasta teza (a lipsei calitatii sale de antreprenor general) pentru prima data la ultimul termen de judecata; nici in intampinare (fila 69 - 109 din voi I) nici in precizarea depusa pentru termenul din 08.10.2012, parata nu a facut sustineri in sensul lipsei calitatii sale de antreprenor general.
Se mai arata de apelanta ca nu s-a sustinut nici un moment de catre ea faptul ca pentru lucrarile ce depaseau proiectul nu ar fi fost necesar acordul proiectantului, ci ca dat fiind ca au fost comandate de insusi beneficiar, acesta isi asuma riscul depasirii proiectului; de asemenea nu s-a sustinut ca nu ar fi necesara acceptarea depasirii proiectului de catre beneficiar, ci ca aceste depasiri au fost solicitate direct de beneficiar sau reprezentantii lui.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In motivare a aratat ca, in ceea ce priveste cererea de recuzare a expertului C. M., aceasta a fost in mod temeinic si legal respinsa de catre instanta de fond. Astfel, apelanta se afla intr-o grava eroare de interpretare a textelor legale. Intr-adevar expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca si judecatorii, dar instanta trebuie sa distinga intre particularitatile date de faptul ca expertul are un alt rol in proces decat judecatorul. Asa cum in mod corect s-a mentionat in practica si jurisprudenta, pentru ca expertul sa fi fie recuzat cu succes trebuie sa fie dovedit faptul ca in afara procesului acesta a opinat intr-o maniera ce afecteaza obiectivitatea cu care efectueaza raportul de expertiza. Cererea de recuzare a expertului a fost corect respinsa, pentru ca exprimarea opiniei care sa atraga aplicarea art. 27 pct.7 CPC presupune ca expertul, in afara cadrului procesual, deliberat sau nu, sa-si fi exprimat deja public parerea cu privire la pricina in care este chemat sa se pronunte ca specialist, ceea ce poate acredita ideea ca are deja o idee formata, pe care este putin probabil sa si-o modifice, privand astfel pe cel putin una dintre parti de o atitudine impartiala.
Mai mult, pornind de la ipoteza lansata de apelanta, se poate ajunge la concluzia ca institutia obiectiunilor nu poate exista. Cum apelanta considera ca expertul nu isi poate formula opiniile prin doua lucrari separate in cadrul aceluiasi dosar, inseamna ca expertul nu poate formula un raspuns la obiectiuni sau o completare la expertiza.
Se mai arata ca este absurd a inlocui un expert pentru simplul fapt ca a efectuat un raport de expertiza ce a fost anulat pentru lipsa de citare completa a partilor.
Totodata reclamanta nici nu avea calitate si interes sa invoce recuzarea expertului. Pornind de la premisa ca intr-o cerere de recuzare interesul unei parti este acela de a isi proteja propriile drepturi, si neconfundand interesul cererii de recuzare cu interesul actiunii in sine, aratam ca L SW IBS SRL nu avea interes sau calitate in a formula o cerere de recuzare. Se mentioneaza in incheierea de la termenul din data de 14.06.2013 care au fost motivele anularii raportului de expertiza initial: necitarea decat la una dintre cele doua convocari a chematei in garantie C.. Ori in aceste conditii consideram ca reclamanta, ce a participat la toate convocarile expertului, nu poate solicita recuzarea expertului pentru motivul ca si-ar fi spus opinia prin efectuarea unui raport de expertiza anulat.
Aceasta idee, a calitatii si interesului este sustinuta si de motivarea instantei de fond de respingere a cererii de recuzare ( incheierea de la termenul din 28.06.2013). Instanta de fond a respins cererea de recuzare pentru motivul ca nu este dovedita, ca impartialitatea expertului este presupusa pana la proba contrara. Ori cererea de recuzare pentru motivele pentru care a fost formulata nu avea aptitudinea de a dovedi o lipsa de impartialitate a expertului intrucat motivul refacerii raportului de expertiza nu o viza pe reclamanta. Era imposibil la acel termen ca reclamanta sa dovedeasca un prejudiciu dar era la fel de imposibil si in viitor ca reclamanta sa dovedeasca un prejudiciu deoarece noul raport de expertiza a fost efectuat in baza actelor pe care expertul deja le avea si in plus a actelor si explicatiilor ce C. le-ar fi dat la convocare. Dar in realitate C. nu a depus alte inscrisuri astfel incat reclamanta nu a putut fi lezata prin noul raport ce in mod corect este aproape identic cu cel vechi.
Este relevanta si mentiunea expertului consemnata in incheierea de la termenul din 28.06.2013 in sensul ca acesta a invederat personal instantei ca "daca vor interveni elemente noi va tine seama de acestea si le va verifica". Se poate concluziona deci ca expertul a fost dispus a isi schimba opinia exprimata prin raportul de expertiza daca intervin elemente noi.
In ceea ce priveste respectarea de catre instanta de fond a cadrului procesual se arata ca apelanta se afla intr-o grava eroare de interpretare a notiunilor de baza a dreptului, confundand notiunea de cadru procesual cu cea de motivare a hotararii. In speta de fata obiectul cererii de chemare in judecata este obligarea subscrisei la suma de bani reprezentand lucrarile neachitate din situatia 14 de lucrari si a penalitatilor de intarziere. Faptul ca instanta, ca si expertul tehnic, pentru a analiza daca aceste sume de bani sunt datorate, a analizat intregul proiect de executie, nu inseamna ca s-a dat o hotarare cu incalcarea principiului disponibilitatii partilor si cu depasirea obiectului dedus judecatii.
Din contra, instanta de judecata a constatat ca doar sumele de bani neachitate aferente situatiei numarul 14 de lucrari nu sunt datorate nu si alte sume de bani. faptul ca instanta si expertul au inteles sa isi intemeieze concluziile si motivarile facand o analiza a intregii relatii comerciale dintre parti si nu doar printr-o analiza superficiala a unei facturi (factura ce nu era insotita de documente doveditoare ale prestatie efective si care era contrazisa de realitatea existenta la fata locului), este nu numai legal dar si temeinic dar respecta si principiul aflarii adevarului.
In opinia reclamantei instanta de fond ar fi trebuit sa ia de bune pretentiile si sustinerile sale, sa ignore apararile intimatei si sa dea o sentinta favorabila doar pentru ca reclamanta a inteles sa investeasca instanta cu pretentii avand legatura cu situatia 14 de lucrari si nu cu tot proiectul. Or, intrucat situatia 14 cuprinde de fapt intreg proiectul si nu cuprinde niciun fel de elemente doveditoare ale prestatiilor efective aferente situatiei 14, instanta de fond nu putea sa ignore realitatea obiectiva si toate prevederile legale si contractuale si sa admita o actiune intemeiata exclusiv pe o factura.
In continuare, intimata face o prezentare exhaustiva, cronologica, a situatiei de fapt, in opinia sa necesara pentru formarea corectei imagini a acesteia in fata instantelor, posibil distorsionata de prezentarea fragmentata facuta de apelanta.
In ceea ce priveste sustinerile apelantei privind cunoasterea de catre intimata a lucrarilor efectuate in mod real si facturate prin situatia de lucrari, intimata arata ca apelanta-reclamanta a depasit proiectul fara acordul proiectantului si al beneficiarului; apelanta-reclamanta a facturat lucrari si cantitati de material ce nu isi regasesc justificarea in constructiile efective (cantitati „umflate" – inexistente); apelanta-reclamanta si-a justificat depasirile si incalcarile proiectului prin aceea ca i s-a cerut astfel de la asa-zisii interpusi ai subscrisei (chematele in garantie), cu toate ca acest lucru ii este interzis prin contract.
Or, avand in vedere aceste aspecte prezentate pe scurt nu este relevant faptul ca subscrisa am fi primit factura si situatia de lucrari numarul 14, intrucat nu se poate solutiona prezenta cauza doar in baza acestei facturi de vreme ce intimata a contestat-o si a si dovedit ca motivele pentru care o contesta sunt intemeiate.
In ceea ce priveste faptul ca plata partiala a facturii aferente situatiei de lucrari nr. 14, precum si platile anterioare, ar valora acceptare, intimata arata ca art. 2.2 coroborat cu art. 2.6 din contract sunt clare in sensul ca antreprenorul nu este eliberat de obligatii odata cu semnarea/primirea unor situatii de lucrari. De altfel situatia de fapt ce rezulta din acte este aceea ca intimata a constatat neregularitatile ulterior, fi I. practic intr-o imposibilitate de a afla acest lucru, imposibilitate generata de actele emise de catre apelanta - reclamanta impreuna cu chematele in garantie care au constatat in procesele-verbale faptul ca toate lucrarile au fost realizate „conform proiect” mentiune care ulterior s-a dovedit total falsa.
Se mai arata ca apelanta considera gresita opinia instantei de fond in sensul ca intimata in mod neindoielnic am contestat intinderea obligatiei subscrise ce rezida din factura aferenta situatiei nr. 14 de lucrari. In mod corect instanta a observat ca raportul de expertiza intocmit de H. D. (volumul II, filele 69-83) a fost efectuat la comanda subscrisei tocmai pentru a analiza existenta sau inexistenta culpei L Sw IBS SRL in faptul retragerii autorizatiei de construire de catre ISC;  reclamanta a fost incunostintata si a participat la aceasta expertiza.
Pentru a  induce in eroare instanta de judecata apelanta arata ca judecatorul din fond ar fi facut o confuzie intre raportul de expertiza efectuat in vederea analizarii lucrarilor efectuare de L si raportul de expertiza efectuat tot de expertul H. D., dar impreuna cu P. I.C.P. la cererea ISC si in vederea scopului reautorizarii lucrarilor. Intimata arata ca cele doua rapoarte de expertiza au scopuri diferite iar apelanta-reclamanta a cunoscut si participat la efectuarea acestora.
Prealabil discutarii aplicarii clauzelor contractuale intimata considera ca trebuie lamurita chestiunea denumirii partilor contractante si a tipului de contract.
Din punct de vedere textual in contract subscrisa avem calitatea de beneficiar si antreprenor general iar reclamanta are calitatea de subantreprenor. Intimata arata ca aceasta este o eroare materiala, ea neputand avea calitatea de antreprenor general, intrucat detine calitatea de investitor-beneficiar asa cum rezulta si din toate documentele oficiale emise de autoritati precum autorizatia de construire si procesele verbale de control.
Din contra, apelanta-reclamanta detine calitatea de antreprenor general cu privire la toate lucrarile de structura.
In orice caz din drepturile si obligatiile prevazute in clauzele contractuale rezulta fara urma de tagada care a fost intentia partilor si ce rol au cele doi contractanti: unul este beneficiar-proprietar iar celalalt este antreprenor. Astfel in virtutea dispozitiilor art. 977 Cod Civil solicita constarea situatiei ca in fapt intre cele doua parti s-a incheiat un contract de antrepriza si nu unul de subantrepriza. In mod fals incearca apelanta - reclamanta sa justifice toate „greselile" facute prin faptul ca a fost un ,,simplu executant".
In ceea ce priveste nerespectarea obligatiilor contractuale si a proiectului prin raspunsul la intrebarea numarul 6 si 10 apelanta-reclamanta admite ca pentru executarea lucrarilor fara respectarea proiectului si cu depasirea cantitatilor de materiale nu este necesara din partea sa nici obtinerea aprobarii proiectantului, nici a beneficiarului sau a vreunei alte autoritati.
Se mai arata ca in intreg interogatoriul si in toate celelalte documente si in instanta, reclamanta afirma ca a avut acordul beneficiarului pentru toate ilegalitatile comise. Cu toate acestea, apelanta-reclamanta nu a reusit sa depuna la dosarul cauzei nici macar un singur document care sa ateste ca ar fi existat acordul beneficiarului cu privire la vreo lucrare suplimentara (cu exceptia celor agreate prin acte aditionale).
Asa cum reiese si din raportul de expertiza efectuat in cauza apelanta - reclamanta a efectuat lucrarile fara a respecta proiectul de executie, lucrarile fi I. executate dupa detalii de executie elaborate de catre firma S. C. L SW IBS SRL fara aprobarea proiectantului, asa cum cere legea si fara a fi verificate de un verificator atestat MLPAT.
Conform legii, numai proiectantul este singurul in masura sa emita dispozitii de santier in baza carora sa fie modificat proiectul.
Chiar si in acest caz, dispozitiile de santier si modificarile trebuie date cu acordul scris al beneficiarului. Legea nu mentioneaza acordul managerului de proiect sau al dirigintelui de santier, ci dispozitia de santier data de proiectant cu acordul scris al beneficiarului/investitorului.
In plus, lucrarile executate de reclamanta au prezentat numeroase vicii si deficiente grave, respectiv: fisuri si crapaturi ale elementelor de beton (pereti, placi, stalpi, structuri piscine, etc.), amenajarea necorespunzatoare a rosturilor in elementele de beton, nerespectarea grosimii stratului de acoperire a armaturilor, armaturi vizibile si corodate la fata vazuta a betonului, inexistenta ancorelor de fixare a grinzilor metalice, decalaje la rosturilor de imbinare a diferitelor elemente, etc. Aceste vicii nu rezulta doar din expertiza Casta - supliment ci rezulta din intregul material probator precum fotografiile, rapoartele comisiei de constatare, rapoartele de lucrari ale societatilor contractate pentru remediere. Desi reclamanta a fost notificata cu privire la aceste deficiente, asa-zisa „remediere" executata a fost superficiala si necorespunzatoare (de exemplu, reclamanta a acoperit doar la suprafata crapaturile din beton, pentru a nu mai fi vizibile, fara a propune si aplica tehnologii corespunzatoare pentru remedierea acestor tipuri de defecte).
Se mai arata ca antreprenorul a facturat cantitati de materiale ce nu au fost folosite in realitate, lucrarile presupus a fi efectuate de catre aceasta fi I. in fapt inexistente.
Subcontractorul, S.C. I. C. SRL este societatea ce a executat in fapt toate constructiile, aceasta fi I. angajata de catre SC L SW IBS SRL. Faptul ca I. C. SRL a executat toate lucrarile ce erau in sarcina SC L SW IBS SRL rezulta: in mod direct din prevederile contractului de antrepriza I.-L si cel mai mult din prevederile Anexei 2 la ambele contracte I.-L si L-M. (obiective si cantitati estimative de lucrari), documente ce sunt identice (aflate la fila 5 si 6 din voi 4); in mod  indirect din faptul ca reclamanta nu a depus nicio dovada care sa ateste faptul ca a avut si alti subantreprenori, desi a sustinut acest lucru.
De vreme ce subantreprenorul I. C. SRL a folosit o cantitate de material, iar antreprenorul SC L SW IBS SRL a facturat catre intimata o cantitate mult mai mare de materiale, este evident faptul imputarii in sarcina subscrisei a unor sume nedatorate, cu justificarea ca acestea ar fi fost necesare unor operatiuni de constructie.
In mod intentionat s-a evitat raspunsul la intrebarile privind acest aspect din cadrul interogatoriului, intrucat rezulta foarte clar din cadrul Constractului de subantrepriza dintre SC L SW IBS SRL si SC I. C. SRL faptul ca obiectul contractului este identic cu obiectul contractului incheiat intre intimata si reclamanta. Astfel din dispozitiile art. 1.1 coroborate cu dispozitiile art.2.1 faptul ca lucrarile ce trebuie sa le efectueze Ilinca Construct sunt cele descrise in Anexa 2 - obiective si cantitati estimative de lucrari. Aceeasi chestiune este prevazuta si in contractul dintre subscrisa si L, devizul general estimativ al lucrarilor fi I. anexa 2, iar prin compararea celor doua anexe rezulta faptul ca lucrarile ce trebuie sa le execute I. C. conform contractului sunt identice cu cele pe care L trebuia sa le execute.
Se reitereaza de intimata faptul ca nu a cunoscut existenta neregulilor efectuate de apelanta, documentele oficiale mentionand executarea „conform proiect”, in luna august 2011 observand ca bugetul este depasit iar lucrarile nu sunt terminate.
Referitor la faptul ca anumite lucrari au fost solicitate prin reprezentanti, acesta nu este relevant deoarece prezenta actiune se intemeiaza pe raspunderea contractuala iar in contract este prevazut ca apelanta-reclamanta putea efectua doar lucrari solicitate direct de intimata. Chiar si ignorand aceasta regula de baza privind respectarea limitelor raspunderii contractuale (deci in temeiul unei raspunderi delictuale), apelanta tot este culpabila de faptul depasirii proiectului, al efectuarii unor lucrari fara a avea temei legal si de faptul solicitarii la plata a unor cantitati de material nejustificate.
In ceea ce priveste sustinerile apelantei-reclamantei conform carora cantitatile de material - beton - erau achizitionate de beneficiar iar reclamanta avea rolul sa le ,,puna in opera", aceasta afirmatie nu este decat partial adevarata: intimata platea facturile emise de catre furnizorul de beton insa cantitatile de beton necesare erau comandate furnizorului direct de catre reclamanta si managerul de proiect (practic acestia stabileau ce cantitati au nevoie precum si data si ora cand vor turna betonul si comandau betonul in statie, intimata achitand facturile).
In privinta otelului-beton (armaturii) reclamanta a furnizat atat materialul cat si manopera (punerea in opera).
Pentru aceste motive afirmatiile ca intimata ar fi stiut, prin intermediul comandarii cantitatilor de beton, ca proiectul a fost depasit, sunt absolut false si nefondate. La momentul la care a realizat ilegalitatile apelantei, intimata a stopat orice fel de plati.
Se mai arata ca lipsa semnaturii de pe situatia de lucrari echivaleaza direct cu lipsa acordului intimatei la realizarea lucrarilor, asa cum rezulta si din prevederile exprese ale contractului de antrepriza – art. 2.2 - semnat si acceptat de parti.
Faptul ca situatiile de lucrari anterioare nu sunt nici acestea semnate de catre intimata nu are relevanta in speta intrucat raspunderea este contractuala si nu delictuala. Mai mult, practica creata in primele 13 situatii de lucrari a fost data de buna credinta a intimatei in faptul ca apelanta-reclamanta isi indeplineste obligatiile in conformitate cu contractul, intimata fiind  indusa in eroare de prevederile documentelor oficiale incheiate de catre apelanta si de chematele in garantie, documente conform carora ,,toate lucrarile sunt executate conform proiectului" - fapt dovedit total fals, ulterior.
De asemenea faptul ca lucrarile sunt folosite in prezent de intimata nu are relevanta in cauza, relevant fi I. faptul ca apelanta-reclamanta trebuia sa efectueze o cantitate finita de lucrari pentru o suma de bani, iar apelanta-reclamanta, pentru aceeasi cantitate de lucrari, dupa ce i s-a achitat deja mai mult decat s-a stabilit in contract, solicita si alte sume de bani.
Totodata neaprobarea si nesolicitarea lucrarilor de catre proiectant si de catre intimata, justifica refuzul intimatei de a plati sumele solicitate; apelanta reclamanta avea obligatia legala de a modifica lucrarile doar cu aprobarea proiectantului; in lipsa aprobarii, lucrarile executate de aceasta sunt neconforme cu cele contractate de intimata, refuzul la plata fi I. pe cat se poate de temeinic. Asa cum a rezultat din toate probele precum si din insesi recunoasterile sale, reclamanta nu a respectat nici proiectul si nici detaliile de executie. In cazul in care ar fi respectat proiectul si detaliile de executie, prezentul proces nu ar mai fi avut loc, intrucat reclamanta deja a incasat toate sumele pe care trebuia sa le incaseze daca ar fi executat lucrarile in mod legal.
Curtea a admis probatoriul cu inscrisuri si a respins solicitarea probatorie cu efectuarea unei expertize specialitatea constructii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele, asupra apelului de fata:
  Motivele de apel invocate se circumscriu celor doua mari tipuri de solutii posibile in cazul admiterii apelului, respectiv anularea sentintei atacate sau schimbarea acesteia.
Astfel, primul motiv vizeaza nelegalitatea solutionarii unei incheieri de recuzare a expertului desemnat, ceea ce ar conduce la nelegalitatea expertizei efectuate si, in masura in care aceasta proba ar fi influentat solutia pronuntata la nelegalitatea acesteia (a sentintei), pe principiul anularii actului subsecvent unui act nelegal. Cel de-al doilea, sub care se reunesc majoritatea criticilor de presupusa netemeinicie a constatarilor primei instante, vizeaza schimbarea constatarilor de fapt si a incadrarilor acestora in drept, cu consecinta schimbarii solutiei finale.
In mod logic, pentru a ajunge la analizarea celui de-al doilea capat al cererii de apel, ar trebui mai intai analizat si inlaturat primul capat, astfel incat Curtea va incepe cu analiza acestuia.
In ceea ce priveste gresita solutionare de catre instanta de fond a cererii de recuzare a expertului desemnat, prin incheierea din 28.06.2013, Curtea constata ca sustinerile apelantului-reclamant sunt intemeiate.
Astfel, art. 204 alin. 1 Cpc din 1865 arata ca expertii se pot recuza pentru aceleasi motive ca si judecatorii, iar motivul invocat privea aplicabilitatea art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, respectiv „spunerea parerii cu privire la pricina ce se judeca”.
In mod evident, data fi I. activitatea expertului, „spunerea parerii privitor la pricina” nu se poate referi la problemele procedurale sau de drept material ale pricinii ce exced competentelor sale (sub acest aspect o astfel de manifestare nici nefiind susceptibila de a produce o vatamare), ci in cazul sau se refera la parerea asupra aspectelor tehnice relevante, asupra caruia poarta probatoriul efectuat prin expertiza.
De asemenea, ce mai trebuie constatat este ca, spre deosebire de ce afirma intimata, legea nu distinge in nici un fel cadrul spunerii parerii, acesta putand fi atat extraprocesual, cat si procesual, dar anterior efectuarii insarcinarii sale, iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
 Or, din moment ce raportul anterior de expertiza a fost anulat prin incheierea din 14.06.2013 si s-a dispus refacerea raportului de expertiza de catre acelasi expert, este evident ca, in raport de neindeplinirea legala a insarcinarii sale pana la termenul din 28.06.2013 (de pronuntare asupra recuzarii) ne aflam in situatia in care, pe aceleasi obiective si cu acelasi material de analizat expertul  indicase deja opinia sa. Or, aceasta este situatia tip a art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc din 1865, care instituie practic atat o norma de protectie a participantilor la litigiu, cat si o prezumtie legala de lipsa de impartialitate. Tocmai de aceea aprecierile instantei de fond in sensul ca „impartialitatea expertului e presupusa pana la proba contrarie” apar ca nepertinente din moment ce, daca incadram corect situatia  indicata, proba contrara este prezumata legal. Este adevarat ca, in realitatea faptica, expertul se poate dovedi impartial si competent chiar si intr-o astfel de situatie, dar aceeasi ar putea fi situatia in oricare dintre cazurile de recuzare aplicabile conform art. 27, pentru orice actor procesual (magistrat, expert, etc.), dar, cu toate acestea, pentru ratiuni de protectie mai generala, legea a prezumat irefragabil contrariul, aspect peste care instantele nu ar trebui sa treaca.
Cat priveste faptul ca o astfel de interpretare ar desfiinta institutia obiectiunilor la raport, asa cum arata intimata, acest aspect reprezinta o extrapolare vadit nepertinenta fata de ipoteza discutata. Astfel, obiectiunile pot conduce doar la aplicarea art. 212 Cpc, respectiv „intregirea” (completarea) expertizei, moment in care, de cele mai multe ori, expertul nici nu antamase, sau oricum nu se pronuntase pe respectivele aspecte sau la o noua expertiza, situatie in care, daca cele ce se solicita sunt identice si nu sunt elemente noi de analiza putem fi/sau nu in situatia art. 27 alin. 1 pct. 7 Cpc, legea nestipuland expres ca efectuarea unei noi expertize ar conduce automat la inaplicabilitatea motivelor de recuzare.
Cat priveste faptul ca reclamanta nu ar fi avut interesul sa ceara recuzarea, intimata confunda calitatea de a cere anularea primului raport de expertiza )ce apartinea doar eventualelor parti necitate pentru efectuarea acestuia, insa respectiva anulare nu a fost repusa in discutie in prezentul apel, respectiva incheiere nefiind atacata), cu interesul de a cere recuzarea in temeiul art. 27 pct. 7 Cpc, ce apartine oricarei parti ce se afirma vatamata de posibila impartialitate a expertului.
Odata constatata nelegala solutionare a incheierii privind recuzarea expertului, solutia corecta fi I. de admitere a acestei cereri, Curtea va analiza consecintele acestei solutii asupra sentintei atacate. Astfel, aceasta solutie conduce si la necesitatea de anulare a sentintei, in masura in care aceasta nelegalitate s-ar rasfrange si asupra acesteia (spre deosebire de exemplu de nelegala solutionare a cererii de recuzare a unui magistrat, ceea ce ar conduce la nelegala constituire a completului, care ar fi, per se, motiv de anulare a sentintei). In speta insa, expertiza facuta de un expert aflat intr-o situatie de recuzare, a fost utilizata efectiv in analiza instantei pentru stabilirea anumitor elemente de fapt, considerate relevante pentru adoptarea solutiei in cauza; in consecinta, nelegalitatea solutiei din incheierea din 28.06.2013 se va rasfrange asupra legalitatii sentintei, conducand la anularea acesteia.
In consecinta, in temeiul art. 296-297 Cod de procedura civila, si retinand ca nu s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare nici prin cererea de apel nici prin intampinare, Curtea a admis apelul, a schimbat incheierea atacata din 28.06.2013, in sensul ca a admis cererea de recuzare a expertului si, in consecinta a anulat sentinta nr.1994/2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Civila; a retinut cauza spre rejudecare si a fixat termen la data de 11.11.2014, cu citarea partilor.