Litigiu de asigurari sociale avand ca obiect recalcularea drepturilor de pensie nascute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000.
(Decizie nr. 535 R din data de 02.02.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Litigiu de asigurari sociale avand ca obiect recalcularea drepturilor de pensie nascute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000. Incidenta prevederilor relevante ale OUG nr. 4/2005 si HGR nr. 1550/2004, precum si a dispozitiilor Deciziei in interesul legii nr. 40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sanctionarea abuzului de drept savarsit prin neluarea in considerare a dispozitiilor deciziei precitate, obligatorie potrivit art. 329 Cod Procedura Civila. Posibilitatea aplicarii sanctiunii amenzii judiciare in conformitate cu prevederile art. 108/1 alineatul 1 pct. 1 lit. a Cod Procedura Civila.
„Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat in considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut in legea nr.19/2000 este neintemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, in conditiile in care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile in vigoare in anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si intemeiat pe dispozitii legale, imprejurarea ca intimatul-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cat priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea varstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, in mod expres, in alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, in acest sens, a fost pronuntata si decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.”
„Pentru a tergiversa punerea in aplicare a hotararii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei in interesul legii mentionate, recurenta-parata exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Curtea, avand in vedere atitudinea procesuala a recurentei-parate, care consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea in considerare a stagiului de cotizare, stabilit in conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost inlaturate prin considerentele deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia in nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.”
Decizia civila nr. 535/R din 2 februarie 2010
Prin recursul inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 08.12.2009, recurenta-intimata CPMB a criticat sentinta civila nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.26868/3/AS/2009, aratand ca acesta a fost pronuntata cu aplicarea gresita si incalcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant intrucat acesteia din urma i-au fost stabilite drepturile la pensie incepand cu data de 01.11.2000, conform dispozitiilor Legii nr.3/1977.
In drept, recurenta nu si-a intemeiat recursul pe nicio dispozitie legala.
Recurenta-intimata nu a indicat dispozitiile din recurs criticate, astfel incat instanta va analiza recursul avand in vedere dispozitiile art.308 pct.9 din Codul de Procedura Civila.
Intimatul-contestator M.S. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe fondul cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.2000.
Pentru aceasta data sunt incidente dispozitiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit carora evaluarea punctajului in vederea recalcularii pensiilor aflate in plata se realizeaza in functie de anul inscrierii la pensie, respectiv anul 1994.
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.1, 3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare, in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei, anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu prevederile Legii 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiaza la data inceperii operatiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 -31.03.2001 ... va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditiile prevazute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative".
Recurenta sustine ca numai in cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si ca, in cazul persoanelor pensionate in temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Insa, aceasta interpretare este eronata, intrucat nu exista nicio ratiune pentru a considera ca intimatul-reclamant nu se afla intr-o situatie identica cu persoanele ce au beneficiat de dispozitiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care deroga de la dispozitiile Legii nr.3/1977, sub aspectul stagiului complet de cotizare, cata vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani in grupa I de munca, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevarat ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, insa aceasta lege a instituit si o serie de situatii speciale, cand stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani in cazul persoanelor ce lucrau in grupa I de munca si de 25 de ani pentru cei ce lucrau in grupa a Il-a de munca sau care lucrau ca personal navigant, in cazul nevazatorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani barbatii si 10 ani femeile.
Prin prisma consideratiilor de mai sus, se constata ca dispozitiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezinta decat aplicatii particulare ale normei speciale cuprinse in art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit careia persoanelor care lucrau efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadrau in grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la varsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind in cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (este vorba de art.14 alin.1 si 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se faca in procedura de recalculare a drepturilor in temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat dispozitiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit dupa cum persoana a lucrat in grupe de munca, in calitate de personal navigant, etc.
Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat in considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut in legea nr.19/2000 este neintemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, in conditiile in care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile in vigoare in anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si intemeiat pe dispozitii legale, imprejurarea ca intimatului-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cat priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea varstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, in mod expres, in alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, in acest sens, a fost pronuntata si decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.
Curtea constata ca sanctiunea (cu caracter general) care intervine in cazul abuzului de drept consta in obligarea autorului acestui abuz la plata de despagubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuziva a dreptului sau, potrivit regulilor din materia raspunderii civile delictuale, precum si obligarea la plata unei amenzii judiciare, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Astfel, pentru a fi in prezenta acestei abateri judiciare este necesar a se aprecia caracterul vadit netemeinic al caii de atac exercitate si reaua-credinta a titularului, respectiv exercitarea caii de atac in alt scop decat cel al criticii hotararii atacate.
Curtea retine ca recurenta-parata a declansat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozitiile legale mentionate si, anume nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani in favoarea intimatului contestator. Recurenta-intimata avea cunostinta de faptul ca era necesar sa aiba in vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-contestator M.S. si stia cum trebuie sa aplice dispozitiile legale mentionate, avand in vedere ca aceasta problema de drept a fost transata prin decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Deciziile pronuntate in interesul legii sunt obligatorii pentru instante, conform dispozitiilor art.329 alin.3 din Codul de Procedura Civila.
De asemenea, deciziile pronuntate in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt obligatorii si pentru celelalte autoritati ale statului, care au obligatia generala de a cunoaste si a aplica legea.
Curtea retine ca parata face parte din administratia publica, fiind o institutie publica. In aceasta calitate are obligatia de a aplica dispozitiile legale, asa cum sunt interpretate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul recursurilor in interesul legii. Neindeplinirea acestei indatoriri reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In cadrul jurisprudentei sale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat ca „daca administratia refuza, omite sa execute sau intarzie sa o faca, garantiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justitiabilul in timpul etapei judiciare isi pierd orice ratiune de a fi”. (cauza Matache si altii impotriva Romaniei, cauza Sandor vs. Romania etc.).
In cauza de fata, se constata ca recurenta-parata in mod evident nu respecta dispozitiile deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, imprejurare care determina declansarea procesului de catre pensionarii, cu privire la care nu se tine cont de stagiul de cotizare, conform Legii nr. 3/1977 in cadrul procesului de recalculare a pensiei.
Recurenta-parata cu rea-credinta si voit nu respecta decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in pofida faptului ca toate instantele de fond respecta si aplica dispozitiile legale mentionate.
Pentru a tergiversa punerea in aplicare a hotararii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei in interesul legii mentionate, recurenta-parata exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Curtea, avand in vedere atitudinea procesuala a recurentei-parate, care consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea in considerare a stagiului de cotizare, stabilit in conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost inlaturate prin considerentele deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia in nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.
Apreciind ca prin solutia data cauzei, Tribunalul Bucuresti a solutionat temeinic si legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge, ca neintemeiat, recursul declarat impotriva sentintei civile nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.26868/3/AS/2009 de catre recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
„Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat in considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut in legea nr.19/2000 este neintemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, in conditiile in care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile in vigoare in anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si intemeiat pe dispozitii legale, imprejurarea ca intimatul-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cat priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea varstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, in mod expres, in alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, in acest sens, a fost pronuntata si decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.”
„Pentru a tergiversa punerea in aplicare a hotararii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei in interesul legii mentionate, recurenta-parata exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Curtea, avand in vedere atitudinea procesuala a recurentei-parate, care consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea in considerare a stagiului de cotizare, stabilit in conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost inlaturate prin considerentele deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia in nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.”
Decizia civila nr. 535/R din 2 februarie 2010
Prin recursul inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 08.12.2009, recurenta-intimata CPMB a criticat sentinta civila nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.26868/3/AS/2009, aratand ca acesta a fost pronuntata cu aplicarea gresita si incalcarea legii, prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 nefiind aplicabile intimatul-reclamant intrucat acesteia din urma i-au fost stabilite drepturile la pensie incepand cu data de 01.11.2000, conform dispozitiilor Legii nr.3/1977.
In drept, recurenta nu si-a intemeiat recursul pe nicio dispozitie legala.
Recurenta-intimata nu a indicat dispozitiile din recurs criticate, astfel incat instanta va analiza recursul avand in vedere dispozitiile art.308 pct.9 din Codul de Procedura Civila.
Intimatul-contestator M.S. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Pe fondul cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.11.2000.
Pentru aceasta data sunt incidente dispozitiile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 potrivit carora evaluarea punctajului in vederea recalcularii pensiilor aflate in plata se realizeaza in functie de anul inscrierii la pensie, respectiv anul 1994.
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.1, 3 si 4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare, in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei, anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu prevederile Legii 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiaza la data inceperii operatiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 -31.03.2001 ... va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in conditiile prevazute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevazuta de aceste acte normative".
Recurenta sustine ca numai in cazul unor acte normative speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani si ca, in cazul persoanelor pensionate in temeiul Legii nr.3/1977, stagiul complet este de 30 de ani.
Insa, aceasta interpretare este eronata, intrucat nu exista nicio ratiune pentru a considera ca intimatul-reclamant nu se afla intr-o situatie identica cu persoanele ce au beneficiat de dispozitiile HG nr.478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care deroga de la dispozitiile Legii nr.3/1977, sub aspectul stagiului complet de cotizare, cata vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani in grupa I de munca, impus de Legea nr.3/1977.
Este adevarat ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, insa aceasta lege a instituit si o serie de situatii speciale, cand stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani in cazul persoanelor ce lucrau in grupa I de munca si de 25 de ani pentru cei ce lucrau in grupa a Il-a de munca sau care lucrau ca personal navigant, in cazul nevazatorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani barbatii si 10 ani femeile.
Prin prisma consideratiilor de mai sus, se constata ca dispozitiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezinta decat aplicatii particulare ale normei speciale cuprinse in art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit careia persoanelor care lucrau efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadrau in grupa I de munca, se puteau pensiona, la cerere, la varsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind in cazul lor tot de 20 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o norma speciala (este vorba de art.14 alin.1 si 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie sa se faca in procedura de recalculare a drepturilor in temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat dispozitiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit dupa cum persoana a lucrat in grupe de munca, in calitate de personal navigant, etc.
Sustinerea conform careia stagiul de cotizare luat in considerare ar trebui sa fie cel de 30 de ani prevazut in legea nr.19/2000 este neintemeiata pentru ca aceasta lege nu se poate aplica retroactiv, in conditiile in care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 face trimitere expresa la reglementarile in vigoare in anul deschiderii dreptului la pensie.
Rationamentul instantei de fond este corect si intemeiat pe dispozitii legale, imprejurarea ca intimatului-reclamant beneficiaza de prevederile OUG nr.4/2005 nefiind de natura sa infirme aprecierile Tribunalului Bucuresti.
Cat priveste argumentul referitor la continutul art.14 din legea nr.3/1977, Curtea subliniaza ca textul acestui articol nu reglementeaza doar scaderea varstei de pensionare, asa cum eronat sustine recurenta, ci mentioneaza, in mod expres, in alin.1, durata stagiului de cotizare si modul de calcul al acestuia. De altfel, in acest sens, a fost pronuntata si decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a transat irevocabil acest aspect.
Curtea constata ca sanctiunea (cu caracter general) care intervine in cazul abuzului de drept consta in obligarea autorului acestui abuz la plata de despagubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuziva a dreptului sau, potrivit regulilor din materia raspunderii civile delictuale, precum si obligarea la plata unei amenzii judiciare, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Astfel, pentru a fi in prezenta acestei abateri judiciare este necesar a se aprecia caracterul vadit netemeinic al caii de atac exercitate si reaua-credinta a titularului, respectiv exercitarea caii de atac in alt scop decat cel al criticii hotararii atacate.
Curtea retine ca recurenta-parata a declansat prezentul litigiu, deoarece nu a aplicat corect dispozitiile legale mentionate si, anume nu a aplicat corect stagiul de cotizare de 20 de ani in favoarea intimatului contestator. Recurenta-intimata avea cunostinta de faptul ca era necesar sa aiba in vedere un stagiul complet de cotizare de 20 de ani pentru intimatul-contestator M.S. si stia cum trebuie sa aplice dispozitiile legale mentionate, avand in vedere ca aceasta problema de drept a fost transata prin decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Deciziile pronuntate in interesul legii sunt obligatorii pentru instante, conform dispozitiilor art.329 alin.3 din Codul de Procedura Civila.
De asemenea, deciziile pronuntate in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt obligatorii si pentru celelalte autoritati ale statului, care au obligatia generala de a cunoaste si a aplica legea.
Curtea retine ca parata face parte din administratia publica, fiind o institutie publica. In aceasta calitate are obligatia de a aplica dispozitiile legale, asa cum sunt interpretate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul recursurilor in interesul legii. Neindeplinirea acestei indatoriri reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In cadrul jurisprudentei sale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat ca „daca administratia refuza, omite sa execute sau intarzie sa o faca, garantiile de la art. 6 din CEDO, de care a beneficiat justitiabilul in timpul etapei judiciare isi pierd orice ratiune de a fi”. (cauza Matache si altii impotriva Romaniei, cauza Sandor vs. Romania etc.).
In cauza de fata, se constata ca recurenta-parata in mod evident nu respecta dispozitiile deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, imprejurare care determina declansarea procesului de catre pensionarii, cu privire la care nu se tine cont de stagiul de cotizare, conform Legii nr. 3/1977 in cadrul procesului de recalculare a pensiei.
Recurenta-parata cu rea-credinta si voit nu respecta decizia in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in pofida faptului ca toate instantele de fond respecta si aplica dispozitiile legale mentionate.
Pentru a tergiversa punerea in aplicare a hotararii judecatoresti, prin care au fost respectate dispozitiile deciziei in interesul legii mentionate, recurenta-parata exercita calea de atac a recursului, desi este evidenta solutia instantelor care nu pot ignora mentiunile din cadrul deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Aceasta atitudine procesuala denota exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale si poate determina raspunderea patrimoniala a Casei de Pensii pentru prejudiciile provocate pensionarilor, ca urmare a calcularii incorecte a drepturilor de pensionare.
De asemenea, aceasta atitudine poate fi sanctionata de catre instanta de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul de Procedura Civila.
Curtea, avand in vedere atitudinea procesuala a recurentei-parate, care consta in nerespectarea dispozitiilor legale privind luarea in considerare a stagiului de cotizare, stabilit in conformitate cu Legea nr. 3/1977, pentru persoanele pensionate sub imperiul acestei legii, exercitarea caii de atac a recursului prin invocarea unor dispozitii legale care au fost inlaturate prin considerentele deciziei in interesul legii nr.40 din data de 22.09.2008 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si perseverenta acesteia in nerespectarea deciziei mentionate, determina aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 100 ron catre reprezentantul legal al recurentei-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.
Apreciind ca prin solutia data cauzei, Tribunalul Bucuresti a solutionat temeinic si legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge, ca neintemeiat, recursul declarat impotriva sentintei civile nr.6815 din data de 03.11.2009, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr.26868/3/AS/2009 de catre recurenta-intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Asistenta si asigurari sociale; Pensii
LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. EMITEREA DECIZIEI DE REVIZUIRE IN CONDITIILE ART.92 ALIN.L DIN LEGEA 19/2000 SI A DECIZIEI DE CONSTATARE SI RECUPERARE A DEBITULUI CONSTATAT IN CONDITIILE ART. 187(1) DIN LEGEA 19/2001. - Decizie nr. 122 din data de 08.02.2010RECURS. LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE - RESPINGEREA SOLICITARII DE CALCULARE A PUNCTAJULUI MEDIU ANUAL PRIN RAPORTARE LA STAGIUL COMPLET REALIZAT SI NU LA STAGIUL COMPLET STANDARD DE COTIZARE. POSIBILITATEA SUSTINERII UNEI ALTE VECHIMI IN MUNCA DECAT ... - Decizie nr. 642 din data de 10.06.2009
DREPTUL MUNCII. PENSIE MAGISTRAT. REACTUALIZARE - Decizie nr. 600 din data de 25.05.2009
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017
Procedura de insolventa. Deschiderea procedurii generale. Cererea debitorului formulata in lipsa unei hotarari a asociatilor. - Decizie nr. 839A din data de 08.05.2017
Procedura de insolventa. Denuntarea contractelor in derulare de catre administratorul judiciar. Notificarea denun?arii. Termen de prescriptie. - Decizie nr. 805A din data de 27.04.2017
Litigiu de munca. Suspendare contract individual de munca. Aplicabilitatea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015. Natura juridica a drepturilor banesti aferente perioadei in care contractul individual de munca a fost suspendat. - Decizie nr. 1804 din data de 22.03.2017
Litigiu de munca. Incetare detasare. Inexistenta obligatiei de informare a angajatorului. - Decizie nr. 3175 din data de 24.05.2017