NULITATE ABSOLUTA. CONTRACT DE VANZARE CUMPARARE Cauza conventiei. Art. 967 Cod Civil. Efectul conventiilor in privinta creditorilor. Art. 975 Cod Civil. Nelegalitatea hotararii - Art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.

NULITATE ABSOLUTA. CONTRACT DE VANZARE CUMPARARE
Cauza conventiei. Art. 967 Cod Civil.
Efectul conventiilor in privinta creditorilor. Art. 975 Cod Civil.
Nelegalitatea hotararii  - Art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.

Conform art. 967 Cod Civil conventia este valabila chiar daca cauza nu este expresa, cauza fiind prezumata pana la dovada contrara. Iar, conform art. 975 Cod Civil creditorii pot sa atace actele viclene .facute de debitorul lor in prejudiciul drepturilor lor.
Conform art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, modificarea hotararii se poate cere, pentru motive de nelegalitate, cand instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acesteia, iar potrivit punctului 9 cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Pentru a lipsi de efecte juridice contractul de vanzare - cumparare dintre parti, la solicitarea unui tert care este creditorul personal al unuia din vanzatori, trebuie verificat interesul reclamantului pe langa existenta dorintei partilor de fraudare a acestuia care se bazeaza pe o prezumtie simpla - aparenta existentei casatoriei vanzatorilor si faptul ca vanzarea s-a facut cu parintii unuia din ei. Este dificil sa se retina in incheierea frauduloasa a contractului cata vreme la data incheierii lui vanzatorul era doar un garant fata de banca, iar societatea debitoare detinea imobile in proprietate de valoare care acoperea fara probleme creditul, iar constatarea nulitatii absolute nu poate produce efecte decat asupra cotei din imobil garantului fata de situatia de fata, neexistand coproprietate in devalmasie ci coproprietate pe cote parti, astfel ca nu se evidentiaza nici un temei de fapt sau de drept care sa justifice lipsirea de efecte juridice a contractului de vanzare - cumparare.

DECIZIA CIVILA NR.1722/R/19 martie 2013
pronuntata in dosar nr. 2535/296/2010

Prin sentinta civila nr.5921 pronuntata la data de 05.10.2011, J.S.M., s-a admis actiunea formulata de reclamanta P.B.R. S.A. in contradictoriu cu paratii E.M.G., E.F.C., R.M.I. si R.I. si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare incheiat intre paratii E.M.G. si E.F.C., in calitate de vanzatori, si paratii R.M.I. si R.I., in calitate de cumparatori, autentificat sub nr.633/30.01.2008 de catre biroul notarial din Satu Mare.
Totodata, au fost obligati paratii, in solidar, sa achite reclamantei suma de 3.996 lei reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca paratul E.M.G., in calitate de imprumutat, a incheiat cu petenta, in calitate de imprumutatoare, contractul de credit nr. 15938/02.07.2007, in urma caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de paratul E.M.G. in suma de 25.288,82 EURO in favoarea reclamantei, refuzat total la plata si investit cu formula executorie.
Ca urmare a faptului ca paratul nu a efectuat de buna voie plata creantei mai sus mentionate, petenta a solicitat inceperea executarii silite conform cererii de incepere a executarii silite nr.1205 din 09.02.2009 si a somatiei de plata din 11.02.2009, iar ca urmare a acestei solicitari Corpul Executorilor Bancari a constituit dosarul de executare nr.155/2/2008 in cadrul caruia a emis somatia de executare cambiala nr. 03/11.02.2009, pe care a comunicat-o paratului E.M.G., cu solicitarea ca in termen maxim de 5 zile de la primirea somatiei sa achite reclamantei suma de 25.288,82 EURO datorata de acest parat in baza contractului de credit nr.15938/02.07.2007, precum si a biletului la ordin mentionat anterior.
Totodata prin adresa nr.09/16.02.2009, Corpul Executorilor Bancari a solicitat la OCPI SM, in baza art.373 alin.(3) Cod procedura civila, informatii cu privire la bunurile imobile proprietatea paratului E.M.G. aflate pe raza judetului Satu Mare. In urma susmentionatei solicitari OCPI, a comunicat catre executorul bancar extrasul de carte funciara pentru informare nr.12054/07.04.2009 (anexa nr.9) insotit de incheierea nr.4698/11.02.2008 (anexa nr.10) si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 633/30.01.2008 de BNP din Satu Mare (anexa nr.ll), din care rezulta ca la data de 30.01.2008 paratii E.M.G. si sotia acestuia E.F.C. au vandut catre R.M.I., care nu este altcineva decat soacra lui E.M.G., respectiv mama lui E.F.C., apartamentul cu nr. 22,  inscris in CF individuala nr.45911.
Din actele de stare civila, necontestate de catre parati, a rezultat ca parata R.M.I. este cumparatoarea imobilului ce face obiectul prezentei actiuni in anulare este, in calitate de mama a paratei E.F.C., care la randul ei este fosta sotie a paratului E.M.G. conform sentintei civile de divort nr. 5859 din 04.12.2003.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca parata E.F.C., in calitate de vanzatoare, nu a incasat nici o suma de bani cu titlul de pret al imobilului ce face obiectul actiunii si al carei coproprietar era impreuna cu paratul E.M.G., ci intreaga suma de bani  de 10.000 EURO a incasat-o acest din urma parat conform raspunsurilor de la intrebarile 9, 3 si 4 de la interogatoriile administrate in cauza.  In continuare, din interogatoriul administrat paratilor, instanta de fond a retinut ca paratul E.M.G. nu detine in proprietate niciun fel de bunuri mobile sau imobile conform intrebarii nr.4, precum si faptul ca dupa ce au transferat dreptul de proprietate asupra imobilului a continuat sa plateasca taxele si utilitatile aferente.
Vazand dispozitiile art.975 Cod civil, instanta de fond a apreciat ca petenta, in calitate de creditor are o creanta certa, lichida si exigibila ce rezulta din contractul de credit nr.15938/02.07.2007, in baza caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de paratul E.M.G. in suma de 25.288,82 EURO in favoarea reclamantei, refuzat total la plata  si investit cu formula executorie, motiv pentru care are un interes serios si legitim de a ataca actul ce ii este prejudiciabil, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.633/30.01.2008 de BNP din Satu Mare (anexa nr.11), din care rezulta ca la data de 30.01.2008 paratii E.M.G. si sotia acestuia E.F.C. au vandut catre R.M.I., care nu este altcineva decat soacra lui E.M.G., respectiv mama lui E.F.C., apartamentul cu nr. 22, inscris in CF individuala nr.45911.
In ceea ce priveste starea de insolvabilitate pe care si-a creat-o paratul E.M.G. prin vanzarea imobilului ce formeaza obiectul actiunii in anulare, este evidenta si probata cu raspunsul la intrebarea nr. 4 in sensul ca paratul E.M.G. nu detine in proprietate nici un fel de bunuri mobile sau imobile prin vanzarea respectivului imobil.
Referitor la frauda debitorului, respectiv paratul E.M.G. in calitate de vanzator, si complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat, respectiv parata R.M.I., in calitate de cumparatoare, instanta a analizat din probele administrate daca contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 633/30.01.2008 de BNP Satu Mare exista o cauza, respectiv un scop imediat prin care se intelege existenta contraprestatiei in cadrul contractelor sinalagmatice cum este cel de vanzare-cumparare.
Vazand dispozitiile art. 967, al. 1 si 2 din Cod civil conform carora "conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa, cauza fiind prezumata pana la proba contrara", instanta de fond a apreciat ca petenta a reusit sa rastoarne aceasta prezumtie in sensul ca a dovedit lipsa existentei cauzei de indata ce insasi paratii prin intampinarile si raspunsurile la interogatoriu au recunoscut ca parata E.F.C., in calitate de vanzatoare, nu a incasat nici o suma de bani cu titlul de pret al imobilului ce face obiectul prezentei actiuni si al carei coproprietar era impreuna cu paratul E.M.G., ci intreaga suma de bani  de 10.000 EURO a incasat-o acest din urma parat conform raspunsurilor de la intrebarile 9, 3 si 4 de la interogatoriile administrate aflate la dosar. Mai mult, paratul E.M.G. a recunoscut prin intampinarea depusa la dosar ca fosta sotie in calitate de coproprietara a imobilului vandut ii revenea o cota mai mare si, implicit, o suma mai mare din pretul obtinut.
Asadar este evident si cat se poate de clar ca lipseste o contraprestatie pentru parata E.F.C., iar cumparatoarea imobilului R.M.I. avea cunostinta de acest aspect de indata ce prin intampinare s-a aratat ca suma de 10.000 EURO reprezentand pretul imobilului ce a format obiectul contractului de vanzare-cumparare cu nr. de autentificare 633/30.01.2008 i-a incasat in integralitate, paratul E.M.G. cu conditia sa nu mai aiba pretentii de la fiica acestora, parata E.F.C., in caz de partaj.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii R.M.I. si R.I., solicitand admiterea recursului si modificarea in intregime a hotararii atacate, ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea caii de atac, au aratat ca urmare a hotararii atacate sunt grav prejudiciati, intrucat ei nu au urmarit cumpararea acestui imobil decat pentru a o ajuta pe fiica lor, in sensul ca aceasta nu a avut banii necesari pentru a plati cota de proprietate din acest imobil fostului ei sot. Astfel, nu au existat nici un fel de alte intentii decat a cumpara un imobil, care si asa, a fost cumparat de catre paratii E. cu contributia aproape exclusiva a recurentilor R.
Recurs au formulat si paratii E.M.G. si E.F.C. solicitand, admiterea recursului si modificarea in intregime a hotararii atacate, ca fiind nelegala si netemeinica si, in consecinta, respingerea actiunii formulate de banca reclamanta ca nefondata; cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 42/Ap din 21 martie 2012 pronuntata de T.S.M. s-a respins apelurile declarate de paratii E.M.G., E.F.C., R.M.I. si R.I., impotriva sentintei civile nr.5921/05.10.2011 a J.S.M. si in contradictoriu cu intimata-reclamanta SC P.B.R. SA, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Solutia primei instante de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare s-a incheiat intre apelantii-parati E.M.G. si E.F.C., in calitate de vanzatori si apelanta-parata R.M.I. casatorita cu R.I., in calitate de cumparatori, autentificat sub nr.633/30.01.2008 la BNP din Satu Mare, s-a intemeiat, in principal, pe lipsa cauzei, rasturnand astfel prezumtia instituita in art.967 alin.1, 2 Cod civil, precum si pe complicitate la frauda a tertului, frauda debitorului si lipsa unui scop imediat, adica lipsa contraprestatiei specifica contractelor sinalagmatice, cum este si cel de vanzare-cumparare.
Criticile apelantilor, prin prisma celor invocate in motivele apelului, sunt nefondate. Astfel, asa cum rezulta din actele de stare civila, E.F.C. este fosta sotie a lui E.M.G., divortati in 2003, conform sentintei civile nr.5859/04.12.2003.
Fostii soti au continuat sa locuiasca impreuna si dupa divort, asa cum rezulta din raspunsurile date la interogatorii, mai mult nu au partajat pe cale amiabila prin incheierea unei tranzactii bunurile comune.
Lipsa  sistarii  starii de codevalmasie prin incheierea unei tranzactii pe cale notariala, in fata unui avocat sau pe cale judiciara, care sa cuprinda si imobilul din litigiu, justifica infirmarea existentei unui scop imediat specific contractelor sinalagmatice, dar si a lipsei cauzei in incheierea conventiei de vanzare-cumparare, de vreme ce nici macar dupa aceasta data nu au consemnat modalitatea de impartire  a bunurilor comune, in care sa fie  inclus si pretul apartamentului obiect al contractului de vanzare-cumparare.
Asa cum a rezultat din raspunsurile la interogatorii, vanzatoarea E.F.C. nu a incasat nicio suma de bani de la cumparatorii R.M.I. si R.I., parintii vanzatoarei. Singurul care a obtinut  un beneficiu din incheierea contractului de vanzare-cumparare a fost apelantul-parat Erdei Marian Gabriel, care a incasat suma de 10.000 Euro, desi a recunoscut ca fostei sotii, in calitate de coproprietara a imobilului vandut, ii revine o cota mai mare din imobil, prin urmare si din pretul obtinut.
Conduita culpabila a tuturor partilor contractante se poate desprinde si din continutul clauzelor contractuale asumate cu privire la pret, astfel in ziua incheierii contractului s-a declarat ca pretul de 119.000 lei, a fost achitat inainte de semnarea contractului, ca mai apoi, la interogatoriu, vanzatoarea sa recunoasca ca nu a primit nicio suma de bani.
Prin prezentarea acestor elemente de fapt, este pe deplin justificata retinerea ca motiv de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare "lipsa cauzei" intemeiata pe lipsa contraprestatiei, conjugata cu lipsa scopului imediat, care in contractele sinalagmatice reprezinta  o contraprestatie pentru fiecare parte - in sensul ca o parte se obliga stiind ca  si cealalta parte, la randul ei, se obliga, in mod real si efectiv.
O alta chestiune in discutie, raportat la art.975 Cod civil, retinut ca temei de drept de instanta de fond, si care da posibilitatea creditorilor sa atace actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor, il reprezinta analizarea elementului frauda care trebuie sa existe atat din partea debitorului, cat si a tertului.
Existenta creantei rezultata din contractul de credit nr.15938/02.07.2007, in baza caruia a fost emis biletul la ordin avalizat de apelantul-parat E.M.G. (o garantie in plus a executarii oferita prin avalizare) pentru suma de 25.288,82 Euro in favoarea intimatei-reclamante, justifica interesul serios si legitim de a ataca actul prejudiciabil, respectiv contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.633/30.01.2008.
Intimata-reclamanta, in calitate de imprumutatoare, in baza contractului de credit nr.15938/02.07.2007 in urma caruia a fost emis biletul  la ordin avalizat de apelantul-parat pentru suma de 25.288,82 Euro in favoarea imprumutatoarei, dupa refuzul la plata, in urma investirii cu formula executorie a initiat formele de executare silita.
Prin demararea acestei proceduri s-a constatat ca debitorul nu are alte bunuri, iar singurul bun, in speta apartamentul, a fost instrainat in 2008 la mama vanzatoarei. De asemenea, in anul 2008, apelantul-parat (debitor) a mai instrainat din patrimoniul societatii debitoare-imprumutate un alt bun imobil, pentru suma de 100.800 EURO (f.163), patrimoniul acesteia fiind diminuat, iar administratorul (E.M.G.), de asemenea, si-a micsorat patrimoniul, desi a garantat prin avalizare biletul la ordin emis.
Garantia personala constituita prin aval se deosebeste de garantiile reale, deoarece ea nu se refera doar la bunurile existente in patrimoniul debitorului garant la momentul emiterii garantiei, ci la intreg patrimoniul prezent si viitor al acestuia, permitand in temeiul Legii nr..58/1934 si Legii nr.59/1934 urmarirea silita a bunurilor care intra in patrimoniul debitorului-garant personal si dupa data inceperii executarii silite.
Revenind si la conduita cumparatoarei, ca tert, tribunalul a retinut ca parintii vanzatoarei sunt persoane foarte bolnave, cu boli incurabile (Alzhaimer), asa cum   s-a mentionat in incheierea de sedinta din 18 mai 2011, ceea ce a pus cel putin sub semnul indoielii discernamantul si valabilitatea consimtamantului, astfel ca s-ar putea concluziona ca s-a profitat de aceasta stare precara de sanatate prin crearea unei aparente de legalitate intemeiata pe forta probatorie a inscrisului autentic, care insa in speta, in privinta pretului, nu cuprinde o constatare personala cu propriile simturi a notarului, ci s-a luat act de cele declarate de parti,  cum ca pretul s-a achitat inainte de semnarea contractului, lucru care nu corespunde adevarului asa cum a rezultat din raspunsurile date de apelantii la interogatoriu. In consecinta, deopotriva partile contractante au avut o conduita ilicita, fiecare a contribuit la crearea unei aparente de legalitate pentru a reusi sa scoata din patrimoniul debitorului un bun valoros i sa impiedice orice posibilitate legala de executare a garantiei contra celui ce s-a obligat. 
Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, in termen legal au declarat recurs paratii E.M.G., E.F.C., R.I. si R.M.I. - decedata pe parcursul procesului, calitatea sa fiind preluata de mostenitorii E.F.C. si R.I. - solicitandu-se modificarea in intregime a acestora in sensul respingerii actiunii formulate de reclamanta SC P.B.R. SA.
In motivarea cererii lor paratii au apreciat ca hotararile pronuntate in dosar sunt nelegale si netemeinice, deoarece din probele administrate nu s-a putut retine reaua credinta a partilor la incheierea contractului de vanzare-cumparare, a carui lipsire de efecte s-a solicitat si s-a si obtinut, desi sarcina probei revenea reclamantei.
Instantele nu au analizat conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene, desi au facut aplicarea dispozitiilor art.975 Cod civil, fara a fi evident din starea de fapt conturata ca partile ar fi urmarit crearea unei stari de insolvabilitate a paratului E.M.G.
Au mai aratat recurentii ca banca a incheiat un contract de credit cu o societate comerciala, contractul de credit fiind semnat in calitate de giranti de cei doi asociati si administratori, acestia fiind si cei care au avalizat biletul la ordin emis de SC 3 D Visual SRL . Desi la data respectiva societatea detinea bunuri imobiliare in proprietate, banca nu a solicitat o astfel de garantie, astfel incat si sub acest aspect urmarirea in prezent a imobilului ce constituie locuinta sotilor E. reprezinta un abuz procesual.
Nu este lipsit de importanta faptul ca primele acte de procedura  prin care debitorul E.M.G. sa fie incunostintat de demararea executarii silite in ceea ce-l priveste i-au fost comunicate la 11 februarie 2009, iar contractul a carui nulitate absoluta s-a solicitat a se constata a fost incheiat la data de 30 ianuarie 2008.
Pozitia intimatei a fost aceea de respingere a recursului, apreciindu-se ca solutiile pronuntate sunt legale si temeinice, cu atat mai mult cu cat banca este tert fata de contractul a carui nulitate solicita a fi constatata, astfel incat recurentii erau cei care aveau libertatea de a administra probele pe care le considerau necesare si ca din actele care au fost depuse la dosar si din raspunsurile la interogatoriu a recurentilor parati, s-a putut concluziona de catre instanta ca scopul incheierii contractului nu a fost unul simplu de transmitere a bunului in schimbul pretului, cu atat mai mult cu cat pretul nu a fost achitat integral.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele :
Casatoria sotilor E.F.C. si E.M.G. a fost desfacuta prin sentinta civila nr.5859 din 04 decembrie 2003 pronuntata de J.S.M.
Este reala afirmatia ca recurenta a continuat sa poarte numele dobandit prin casatorie si ca partile au continuat sa aiba acelasi domiciliu dar, pe de alta parte, opozabilitatea starii civile fata de tert se face in primul rand prin inscrierile din registrele de stare civila, ori nu s-a facut nicio dovada ca banca a fost indusa in eroare la o astfel de verificare.
De la data desfacerii casatoriei, proprietatea comuna devalmasa s-a transformat in proprietate comuna pe cote parti, astfel incat din acel moment recurenta E.F.C. avea o libertate deplina de a dispune asupra cotei cei ii revenea din bunurile comune, fara ca un astfel de act de dispozitie sa priveasca pe creditorii sotului ei.
Pe de alta parte, contractul de credit ce a generat demararea unor proceduri de executie in contradictoriu cu E.M.G. a fost incheiat la 02 iulie 2007, moment in care recurentul nu mai putea constitui niciun fel de garantie asupra unor bunuri sau cote parti din bunurile ce apartin fostei sale sotii, neexistand nici un fel de prezumtie de mandat.
Este reala afirmatia ca la data incheierii contractului de credit, societatea comerciala 3 D VISUAL SRL detinea imobile in proprietate, dar banca nu a solicitat garantii imobiliare, desi este cunoscut caracterul real al acestora si nu a solicitat garantii imobiliare nici din partea celor doi administratori ai societatii printre care si E.M.G..
Instanta nu a intrat foarte mult in detaliile modului in care banca a inteles sa-si constituie garantii in legatura cu acest imprumut, deoarece este interesata doar de efectele contractului fata de E.F.C. si fata de parintii acesteia.
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat la 30 ianuarie 2008, vanzatorii E.M.G. si E.F.C. instraineaza in favoarea mamei acesteia din urma, casatorita cu R.I., apartamentul compus din doua camere si dependinte in suprafata de 53 mp, partile apreciind valoarea imobilului ca fiind de 10.000 euro, in timp ce onorariul notarial s-a achitat pentru valoarea de 119.000 lei, conform pretului stabilit prin expertiza notariala aplicabila in cazul acestui tip de apartamente aflate in zona respectiva.  
Atat prin interogatoriul luat, cat si prin intampinarea depusa la dosar sotii R. recunosc ca au achitat suma de 10.000 euro fostului lor ginere, deoarece fiica lor s-a plans ca acesta are probleme financiare si deoarece au vrut sa o asigure pe aceasta de o eventuala inselatorie si pretentii ulterioare din partea fostului ei sot, au incheiat acest contract de vanzare-cumparare.
Valoarea de expertiza notariala a contractului era sub 30.000 euro si s-a considerat ca 10.000 euro este cota lui E.M.G., deoarece contributia fiicei lor fusese mai mare la dobandirea si intretinerea acestui apartament, de la divort de exemplu, ea fiind singura care a suportat cheltuielile comune aferente.
La dosar exista un inscris din care rezulta ca la 17 februarie 2008, E.M.G. a returnat 5.000 euro unui creditor, fiind putin probabil ca mai detine in prezent bani din aceasta suma.
Recurentii au mai depus la dosar contractul de vanzare-cumparare autentificat la             20 iunie 2008, deci ulterior celui in litigiu, prin care societatea SC 3 D Visual SRL a instrainat unei alte societati comerciale din S.M. un imobil cu pretul de 100.800 euro. Este vorba de persoana juridica ce are calitate de debitoare in contractul de credit, iar contractul este incheiat cu putin inainte de implinirea termenului de rambursare.
Instanta nu este tinuta sa faca aprecieri asupra motivului pentru care banca a inteles sa atace contractul de vanzare-cumparare dintre E.M.G. si E.F.C. pe de  o parte si parintii acesteia din urma pe de alta parte, si nu contractul dintre societatea debitoare si o terta societate, contract de valoare mult mai mare si incheiat ulterior celui dintai, dar analiza pe care o face in legatura cu admisibilitatea actiunii reclamantei a fost mult mai aprofundata in acest context.
S-a mai retinut de asemenea ca notificarea pentru rezilierea de drept a contractului a fost redactata de banca la 09 septembrie 2008, iar investirea cu formula executorie a celor doua bilete la ordin prin care s-a garantat creditul s-a facut prin incheierea J.S.M. la 19 septembrie 2008, intreaga procedura fiind ulterioara datei de 30 ianuarie 2008 cand s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare.
Pentru a lipsi de efecte juridice contractul de vanzare-cumparare dintre vanzatorii E. si cumparatorii R., la solicitarea unui tert care este creditorul personal al unuia dintre vanzatori, s-a verificat interesul pe care l-a avut reclamantul, pe langa existenta dorintei partilor de fraudare a acestuia, care se fundeaza pe o prezumtie simpla in acest moment, bazata pe aparenta existentei casatoriei sotilor E. si a faptului ca vanzarea s-a facut cu parintii unuia dintre coproprietari.
Cercetand in primul rand motivul pentru care instantele au admis actiunea, si anume caracterul ilicit al cauzei contractului, s-a constatat ca acest caracter ilicit nu este atat de pregnant pe cat au retinut instantele de fond si de apel, el fiind doar vag conturat.
Astfel, in opinia instantei de recurs este dificil sa se retina ca acest contract a fost incheiat in scopul fraudarii intereselor creditorului, cata vreme, la data incheierii contractului E.M.G. era doar un garant fata de banca, iar societatea debitoare detinea imobile in proprietate de valoare substantial mai mare si care acopereau fara probleme valoarea creditului.
In al doilea rand, solutia instantei de fond, asa cum a fost confirmata de instanta de apel, nu poate produce efecte decat asupra cotei din imobil a lui E.M.G., banca neavand nici un drept asupra cotei lui E.F.C., sotii E. fiind divortati din anul 2003 si, dupa cum s-a mai aratat, coproprietatea in devalmasie fiind transformata in coproprietate pe cote parti. 
Referitor la cota partilor - problema care nici nu a fost pusa in discutie de banca - acestea au incheiat o intelegere in sensul ca din valoarea de aproximativ 30.000 euro a imobilului (e vorba totusi de un apartament de doua camere), lui E.F.C. ii revine o cota de 20.000/30.000 parti, iar lui E.M.G. o cota de 10.000/30.000 parti, diferenta fata de prezumtia legala fiind de 5.000 euro.
Mai mult, la dosar s-au depus acte din care rezulta ca fratele decedat a lui E.F.C., a instrainat la 11 iunie 1996 un apartament cu pretul de 5.000.000 lei  si ca a ajutat-o pe sora lui cu o parte din acesti bani, in conditiile in care sotii de la acea data, sotii E., au cumparat la 13 mai 1996 apartamentul in discutie cu pretul declarat de 1.400.000 lei.
Instanta de recurs a apreciat ca din toate probele administrate nu se evidentiaza nici un temei de fapt sau de drept care sa justifice lipsirea de efecte juridice a contractului incheiat de vanzatorii E. cu cumparatorii R. la 30 ianuarie 2008 in schimbul pretului aferent cotei lui E.M.G. de 10.000 euro, aceasta fiind singura cota carte intereseaza banca, iar acesta fiind pretul care s-a platit efectiv, cota lui E.F.C. ramanand in afara sferei de analiza a tertului fata de contract, sens in care potrivit dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 combinat cu art.312 al.1-3 Cod procedura civila a fost admis recursul paratilor si modificate in intregime hotararile pronuntate in sensul respingerii actiunii reclamantei.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, a fost inlaturata obligarea paratilor la suportarea cheltuielilor de judecata de la instanta de fond si a fost obliga intimata reclamanta la 5497 lei cheltuieli de judecata in apel, nefiind solicitate in recurs.
S-a mentionat faptul ca prin incheierea din 15 ianuarie 2013 instanta a admis cererea de ajutor public judiciar formulata de recurenti si a redus cu 50 % cuantumul taxei judiciare de timbru, stabilind valoarea acesteia la suma de 998 lei, din care pana la data pronuntarii hotararii s-a achitat 300 lei, ramanand un rest de 698 lei.