RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONTESTATIE IMPOTRIVA HOTARARII ADUNARII CREDITORILOR. 1.INCALCAREA PREVEDERILOR ART.100 ALIN.5 DIN LEGEA NR.85/2006, PRIVIND DREPTUL LA VOT AL CREDITORILOR CARE DIRECT SAU INDIRECT, CONTROLEAZA, SUN

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. CONTESTATIE IMPOTRIVA HOTARARII ADUNARII CREDITORILOR.
1.INCALCAREA PREVEDERILOR ART.100 ALIN.5 DIN LEGEA NR.85/2006, PRIVIND DREPTUL LA VOT AL CREDITORILOR CARE DIRECT SAU INDIRECT, CONTROLEAZA, SUNT CONTROLATI SAU SE AFLA SUB CONTROL COMUN CU DEBITORUL.
2.CREDITORII INDISPENSABILI DESFASURARII ACTIVITATII DEBITOAREI.
-art.100 alin.5  din Legea nr.85/2006;
-art.2 alin.1 pct.16 lit.b din Legea nr.297/2004;
-art.38 si art.96 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.3/14.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II -a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin incheierea din 2.10.2013 pronuntata de Tribunalul Bihor au fost respinse exceptia tardivitatii contestatiei creditoarei SC C.  R.  C.  CRC SRL, cu sediul in B., formulata de debitoarea SC M.  P. SRL reprezentata prin administratorul judiciar G. M. R. IPURL si exceptiile inadmisibilitatii, a lipsei de obiect si a lipsei de interes invocate de aceeasi debitoare.
A fost respinsa si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a administratorului special A.  L., al debitoarei, invocata de creditoare, precum si contestatia creditoarei C. P. prin mandatar SC C. R. C.  impotriva hotararii adunarii creditorilor debitoarei SC M. P. SRL, din 16.01.2013.
Pentru a hotari astfel , instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin  note de sedinta depuse la dosar, debitoarea prin administratorul judiciar a invocat tardivitatea contestatiei creditoarei impotriva hotararii adunarii creditorilor din data de 16.01.2013.
In conformitate cu art.14, alin.8 din Legea insolventei, contestatia se depune la dosarul cauzei in termen de 5 zile de la data adunarii creditorilor.
Avand in vedere ca, potrivit filei 1 de la dosar, creditoarea a trimis prin fax contestatia, la data de 21.01.2013, orele 18.55, judecatorul sindic a constatat ca in termenul prevederilor de art.14, alin.8 din Legea insolventei, a fost introdusa contestatia de catre creditoare, astfel ca in baza art.137 din vechiul Cod de procedura civila a respins exceptia tardivitatii, ca neintemeiata, invocata de debitoare.
In ceea ce priveste exceptiile inadmisibilitatii, a lipsei de obiect si a lipsei de interes a contestatiei, invocata de catre aceiasi debitoare, instanta le-a respins ce nefondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii contestatiei creditoarei, judecatorul sindic a retinut ca, in conformitate cu art.14, alin.7 din Legea 85/2006, contestatia poate fi formulata invocandu-se doar motive de nelegalitate a hotararii, deci pentru incalcarea normelor legale. Din continutul contestatiei, rezulta ca se invoca motivele de nelegalitate a hotararii prin prisma incalcarii dispozitiilor art.100, alin.5 si art.96 din Legea nr.85/2006, aspecte pentru care exceptia invocata este neintemeiata.
   In ceea ce priveste exceptiile lipsei de obiect si a celei de interes a creditoarei in promovarea contestatiei, instanta a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art.2, alin.3 din Legea insolventei, aceasta procedura este una colectiva, in care toti creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor. In urma incheierii contractului de cesiune de creanta nr. 16/27.12.2012, creditoarea contestatoare justifica interesul si obiectul contestatiei, aspecte fata de care instanta a respins exceptiile ca nefondate.
Referitor la exceptia lipsei calitatii de reprezentant al debitoarei, a administratorului special, invocata de contestatoarea creditoare, instanta a retinut ca dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a asociatilor debitorului desemneaza un administrator special care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora, iar dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de catre administrator sau lichidatorul judiciar.
Avand in vedere ca debitoarei nu i s-a ridicat dreptul de administrare, instanta in baza disp.art.137 din Vechiul Cod de procedura civila raportat la art.18 din Legea nr.85/2006, a respins ca nefondata exceptia lipsei de reprezentant al debitoarei, a administratorului special.         In ceea ce priveste examinarea pe fond a contestatiei, judecatorul sindic a retinut ca prin contestatie creditoarea solicita anularea hotararii adunarii creditorilor din data de 16.01.2013, cand s-a votat planul de reorganizare al debitoarei SC M. P. SRL prin invocarea disp.art.100, alin.5 din Legea nr.85/2006, intrucat administratorul special al debitoarei nu putea vota, deoarece avea si calitatea de asociat unic si creditor salarial.
In conformitate cu art.100, alin.5 din Legea 85/2006, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.
Prin urmare, pentru incidenta dispozitiilor art.100, alin.5 din Legea nr.85/2006, debitoarea trebuie sa se afle sub incidenta dispozitiilor legii 297/2004, privind piata de capital.
   Sub acest aspect s-a retinut ca debitoarea este organizata sub forma de S.R.L. cu asociat unic care detine parti sociale, fiind constituita in considerarea persoanelor asociate, nu este fundamentata in S.A. cu actiuni listate la bursele de valori si prin urmare, este neintemeiata contestatia creditoarei.
De asemenea, instanta nu poate avea in vedere sustinerile contestatoarei, conform carora Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.538/C/2012-R din 13.09.2012, a stabilit printr-o decizie irevocabila faptul ca administratorul special nu poate vota planul de reorganizare deoarece aceasta decizie nu este obligatie pentru instanta de fond, intrucat aceasta decizie nu este una de casare cu trimitere si care sa creeze efecte obligatorii instantei de fond.
Nu in ultimul rand, a ignora dreptul de vot al creditorului salarial, care este si asociat unic si administrator special si are si calitatea de creditor chirografar, conform tabelului definitiv al creantelor, ar avea ca efect incalcarea accesului la actul de justitie, prin ignorarea disp.art.8 din Legea nr.85/2006, intrucat acest creditor este indreptatit sa participe la procedura insolventei, inclusiv beneficiind de dreptul de vot in adunarea creditorilor.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nelegalitate a hotararii, prin incalcarea disp.art.96, alin.1 si art.96 din Legea nr.85/2006, in sensul in care creditoarea SC E. N. SA nu face parte din categoria furnizorilor indispensabili, judecatorul sindic a retinut ca, in conformitate cu art.96 din Legea nr.85/2006, in vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care apartin furnizorilor indispensabili, fara de care activitatea debitorilor nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuite.
Este evident ca acest creditor SC E.  N. SA este furnizor de energie electrica si nu poate fi inlocuit si este indispensabil pentru continuarea activitatii debitoarei in perioada de reorganizare, astfel ca instanta a respins ca netemeinice sustinerile contestatoarei de nelegalitate a hotararii adunarii creditorilor.
Nu in ultimul rand, in sensul respingerii contestatiei, judecatorul sindic a retinut ca acest creditor este cuprins in tabelul definitiv de creante, care nu a fost contestat si prin urmare, acest creditor beneficiaza de drepturile prevazute de art.8 din Legea insolventei, respectiv dreptul de vot in adunarea creditorilor.
Impotriva acestei Incheieri, in termen si legal timbrat, a declarat recurs creditoarea contestatoare solicitand admiterea recursului, in temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 si a art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod de procedura civila, modificarea hotararii atacate, in sensul desfiintarii hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013 prin care s-a votat planul de reorganizare, cu consecinta deschiderii procedurii falimentului fata de debitoare.
In motivarea recursului sau, creditoarea a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
 A. Referitor la primul motiv invocat in contestatie: "hotararea adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare din 16.01.2013 este nelegala, intrucat creditorul dl. A. L.  - unic asociat, administrator statutar si special al S. C. M. P.  S.R.L., nu putea vota cu privire la Planul de reorganizare, avand in vedere prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006", in mod neintemeiat, judecatorul sindic a retinut ca "pentru incidenta dispozitiilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 debitoarea trebuie sa se afle sub incidenta dispozitiilor legii 297/2004 privind piata de capital".
Asa cum a aratat si in contestatie, art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 nu se refera la societatile carora li se aplica legislatia pietei de capital, ci la orice fel de societati comerciale; doar definitia controlului exercitat de creditori asupra debitoarei, stabilita de legislatia pietei de capital, trebuie verificata daca se aplica in speta.
Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, creditorul care direct sau indirect, controleaza debitorul in sensul legislatiei pietei de capital, poate participa la sedinta, dar nu poate vota asupra planului de reorganizare decat in situatia in care prin plan primeste mai putin decat in cazul falimentului.
In continutul art. 100 alin. 5 nu se face referire ca acesta se aplica societatilor ce functioneaza in baza legislatiei pietei de capital, ci se face referire la "controlul" intre creditor si debitor, reglementat de legislatia pietei de capital, acesta definitie aplicandu-se oricaror tipuri societati comerciale.
Din prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, rezulta ca creditorii nu pot vota planul de reorganizare, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii:
1) creditorii controleaza debitorul in sensul legislatiei pietei de capital si
2) creditorii primesc prin plan mai mult decat in cazul falimentului.
Or , asa cum a demonstrat si in fata judecatorului sindic, ambele conditii sunt indeplinite pentru ca creditorul A. L. sa nu voteze planul de reorganizare, atat in categoria creditorilor salariati, cat si in categoria creditorilor chirografari.
Creditorul A. L. controleaza debitorul SC M. P. SRL, in sensul definitiei date "controlului" de catre legislatia pietei de capital social. Astfel,  dl. A. L. are calitate de unic asociat si administrator al debitoarei SC M. P. SRL, asa cum rezulta din extrasul de la ONRC Bihor atasat, la data depunerii planului de reorganizare.
Referitor la a doua conditie stabilita de art. 100 alin. 5 pentru ca un creditor sa nu aiba dreptul de a vota planul de reorganizare: "creditorii primesc prin plan mai mult decat in cazul falimentului", si aceasta este indeplinita, intrucat creditorul A. L. primeste, potrivit Planului de reorganizare, in categoria creditorilor salariati in care a votat, mai mult decat in cazul falimentului. Astfel, potrivit Planului de reorganizare, referitor la creantele izvorate din raporturile de munca, creantele dlui. A. L. se vor achita integral, pe cand in cazul falimentului "cuantumul sumelor obtinute prin valorificarea bunurilor patrimoniale ale societatii si destinate acoperirii masei credale, ar fi inferioara sumei totale a platilor prevazute prin plan".
In acest sens s-a exprimat si Curtea de Apel Oradea, la solutionarea recursurilor formulate de creditorii SC A. B.  S.A. si S.C. G C. SRL, prin Decizia nr. 538/C/2012 - R din 13.09.2012 pronuntata in dosarul nr. 6845/111/C/2009/a2. Prin urmare, Curtea de Apel Oradea a stabilit printr-o decizie irevocabila faptul ca A. L.  nu poate vota planul de reorganizare, astfel ca votul acestuia in cadrul adunarii creditorilor s-a facut cu incalcarea dispozitiilor instantei.
In consecinta, apreciaza ca se impune anularea hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013 de aprobare a Planului de reorganizare propus de debitoare, intrucat a fost adoptata prin incalcarea prevederilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, intrucat creditorul A. L. nu putea sa voteze in cadrul categoriei de creditori salariati/chirografari deoarece controla debitorul, in calitatea sa de administrator special si asociat, iar planul i-a acordat mai mult decat ar primi in cazul falimentului.
 Acest motiv de nelegalitate duce la anularea hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013, deoarece planul a fost votat cu o majoritate de 3 categorii de creante la 2, iar daca nu se ia in considerare votul categoriei creditorilor salariati (unde singurul votant a fost A. L.), am avea situatia in care 2 categorii creante au votat pentru si doua categorii de creante au votat impotriva planului, ceea ce incalca cvorumul stabilit de art. 101 alin.(l) lit. a din Legea nr. 85/2006, de "cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati".
Prevederile art. 101 alin. (1) lit. B din Legea nr. 85/2006 sunt de stricta interpretare, aplicandu-se numai in situatia in care doua categorii de creditori voteaza planul. De altfel, chiar daca s-ar aplica prin analogie dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. B, planul nu ar fi acceptat intrucat ambele categorii care au respins planul au valoarea totala valoarea totala a creantelor mai mare decat valoarea totala a crentelor din categoriile care au acceptat planul.
B. Referitor la al doilea motiv invocat in contestatie: "hotararea adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare din 16.01.2013 este nelegala, intrucat categoria creditorilor avand calitatea de furnizori indispensabili a fost stabilita cu incalcarea prevederilor art.96 alin. (1), coroborate cu art. 49  alin. (1), art. 38 si art.3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006" , in mod neintemeiat, judecatorul sindic, a retinut ca "acest creditor SC E.  N.  SA este furnizor de energie electrica si nu poate fi inlocuit si este indispensabil  pentru continuarea activitatii debitoarei in perioada de reorganizare".
In aceasta categorie a furnizorilor indispensabili au fost trecuti, conform Planului de reorganizare, doi creditori: S.C. C. A. O.  cu o creanta de 417,72 lei si S.C. E.  N.  SA, cu o creanta de 4.156,98 lei, din care numai S.C. E.  N.  SA si-a exprimat votul.
Considera ca S.C. E.  N. SA nu poate vota planul in categoria furnizorilor indispensabili la care face referire art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 din urmatoarele considerente:
1) Art. 96 alin. 1 stabileste, in vederea administrarii eficiente a procedurii reorganizarii, o categorie separata de creante, compusa din acele creante chirografare care, in sensul art. 49 alin. 1, apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti.
Astfel, art. 96 impune doua conditii pentru desemnarea unei categorii separate de creante: acestea sa apartina furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si acesti furnizori sa nu poata fi inlocuiti. Scopul desemnarii unei categorii separate formate din furnizorii indispensabili, dupa cum rezulta din art. 96, este administrarea eficienta a procedurii reorganizarii.
Considera ca in aceasta categorie intra acei furnizori care, in primul rand au legatura cu activitatea curenta a debitorului (in cazul de fata aceasta activitate este editarea unor publicatii, realizarea de evenimente si targuri) si care, cu toate ca societatea a intrat in insolventa, sunt de acord sa continue colaborarea sau chiar sa inceapa o colaborare noua cu debitorul, astfel incat acesta sa isi poata continua activitatea curenta.
Or , debitorul a ales mentionarea ca si creditor strategic, tocmai a companiei de furnizare a curentului electric, in conditiile in care acest curent electric se utilizeaza doar pentru birourile de la sediul societatii, iar acest creditor are de recuperat nici mai mult nici mai putin decat suma de 4156,98 lei. Apreciaza ca S.C. E.  N. SA nu poate fi considerat creditor indispensabil.
Un alt motiv de nelegalitate in constituirea acestei categorii de creante este faptul ca la dosarul cauzei nu exista o confirmare a listei creditorilor indispensabili de catre administratorul judiciar, astfel cum prevede art. 96. Pe de alta parte, potrivit art. 38 din Legea nr. 85/2006, in perioada de reorganizare, nici un furnizor de servicii - electricitate, apa, telefonie, etc. - nu are dreptul de a intrerupe un astfel de serviciu catre debitor, in cazul in care are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Intrucat furnizorul de energie electrica si de apa sunt tinuti prin lege de obligatia de furnizare a utilitatilor, consideram ca nu sunt creditori strategici si astfel S. C. E. N.  SA nu poate fi considerat nici din acest punct de vedere furnizor indispensabil.
Totodata, sustinerea judecatorului sindic in sensul respingerii contestatiei intrucat creditorul SC E. N. SA este cuprins in tabelul definitiv de creante, care nu a fost contestat si, prin urmare, acest creditor beneficiaza de drepturile prevazute de art. 8 din Legea insolventei, nu poate fi retinuta. In tabelul definitiv de creante SC E.  N.  SA este trecuta la categoria creditorilor chirografari. Nu a contestat dreptul acestui creditor de a vota in categoria creditorilor chirografari la care face referire art. 100 alin. 3 lit. e), ci a contestat votul acestui creditor in cadrul categoriei de creante chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1), la care face referire art. 100 alin. 3 lit. d), categorie care nu este prevazuta in tabelul definitiv de creante si care nu a fost constituita cu respectarea prevederilor legale , asa cum a aratat anterior.
Considera ca acest motiv de nelegalitate a hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013, respectiv de stabilire a categoriei creditorilor avand calitatea de furnizori indispensabili cu incalcarea legii, este suficient pentru anularea hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013, deoarece planul a fost votat cu o majoritate de 3 categorii de creante la 2, iar daca nu se ia in considerare votul categoriei creditorilor indispensabili (unde singurul votant a fost S.C. E. N. S.A.) am avea situatia in care 2 categorii creante au votat pentru si doua categorii de creante au votat impotriva planului, ceea ce incalca cvorumul stabilit de art. 101 alin.(l) lit. A din Legea nr. 85/2006, de "cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati".
Totodata, ambele motive A si B de nelegalitate mentionate anterior, precum si in contestatie, ar duce ca votul asupra planului de reorganizare sa fie de 2 categorii impotriva, fata de o categorie (bugetarii) pentru, astfel ca planul de reorganizare nu trebuie aprobat. In drept,  recurenta a invocat dispozitiile art. 100 alin. 5, art. 96, 38 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul G. M. R. SPRL, in calitate de administrator judiciar al societatii M. P.  SRL, a depus intampinare prin care solicita respingerea recursului ca neintemeiat si nelegal. Astfel, in mod legal judecatorul sindic a constatat faptul ca nu poate fi ignorat dreptul de vot al creditorului salarial care este si asociat unic si administrator special si are si calitatea de creditor chirografar, conform tabelului definitiv al creantelor, ar avea ca efect incalcarea accesului la actul de justitie. Administratorul special, fiind de buna-credinta si incercand din rasputeri redresarea economico-financiara a societatii, a achitat salariatii din fonduri personale , precum si creanta de 57.000 Euro catre C. E.  B. Debitoarea respecta planul de reorganizare, sens in care a achitat primele rate. In plus, in cauza nu este indeplinita una din conditiile prevazute de art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 intrucat administratorul special nu este avantajat prin plan, incasarea creantei sale salariale producandu-se abia in luna a 36-a de executie a planului, iar pentru creanta sa chirografara nefiind prevazute plati.
In ceea ce priveste nemultumirea creditorului privind categoria furnizorilor indispensabili formata din SC C. A. O. SA si SC E. N. SA , astfel cum corect retine judecatorul sindic, " in conformitate cu art. 96 din Legea nr.85/2006, in vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care apartin furnizorilor indispensabili, fara de care activitatea debitorilor nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuite", sens in care este evident faptul ca societatea de furnizare a energiei electrice, respectiv cea de alimentare cu apa este indispensabila pentru continuarea activitatii debitoarei in perioada de reorganizare. Totodata, legiuitorul , prin art. 96 din Legea nr.85/2006 , a lasat la latitudinea debitorului sa-si aleaga creditorii pe care-i considera indispensabili impunand doar unica conditie ca acestia sa faca parte din categoria creantelor chirografare. Obiectiunile recurentului-contestator privind creditorii indispensabili sunt neavenite dat fiind faptul ca numirea creditorilor indispensabili este un drept oferit exclusiv debitorului.
In drept, a invocat prevederile la care s-a referit in cuprinsul intampinarii, iar in probatiune depune copii plan de reorganizare , tabele de creanta.
Intimata debitoare SC M. P. SRL , reprezentata prin administrator judiciar GMR IPURL si administrator special A. L. a formulat , la randul sau intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si pastrarea ca temeinica si legala a incheierii atacate .  
In motivare, intimata a aratat ca prin planul de reorganizare votat in Adunarea Creditorilor din data de 16.01.2013 s-au mentinut toate masurile adoptate anterior prin planul de reorganizare , pe care instanta le-a cenzurat in mod irevocabil cu ocazia judecarii primei contestatii la hotararea adunarii creditorilor privind votarea planului din data de 14.11.2011 , masuri cu care contestatoarea a fost de acord, pe care le-a votat anterior in mod favorabil si mai mult decat atat, contestatoarea a sustinut intotdeauna pozitia procesuala a debitoarei S.C M. P. S.R.L cu privire la respingerea celorlalte contestatii, dupa caz.
Referitor la primul motiv de nelegalitate  invocat de contestatoare, art. 100 alin 5 din Legea nr.85/2006 face referire la legislatia pietei de capital, respectiv la Legea nr. 297/2004. Art. 1 din Legea nr.297/2004 reglementeaza domeniul de aplicare, astfel: Art. 1 alin 1. "Prezenta lege reglementeaza infiintarea si functionarea pietelor de instrumente financiare, cu institutiile si operatiunile specifice acestora, precum si a organismelor de plasament colectiv, in scopul mobilizarii disponibilitatilor financiare prin intermediul investitiilor in instrumente financiare." Alin. 2 al aceluiasi articol evoca aplicabilitatea acestei legi: "Prezenta lege se aplica activitatilor si operatiunilor prevazute la alineatul 1 desfasurate pe teritoriul Romaniei‘‘.
Avand in vedere ca debitoarea este o societate comerciala cu raspundere limitata, infiintata in baza Legii nr.31/1990 si avand ca obiect de activitate editarea de reviste si compendii de specialitate, iar creditorul este o persoana fizica , legislatia pietii de capital nu este incidenta in prezenta cauza, astfel ca nici articolul invocat nu este aplicabil.
Creditorul L. A. si-a exprimat acordul ca creantele sale sa fie achitate numai dupa achitarea celorlalte creante in conditiile prevazute in plan, in ultima luna de executie a planului. Sumele achitate de creditor in contul creditorului garantat C. E. B.  R.  SA nu vor deveni scadente catre cel dintai decat dupa achitarea ultimei rate a planului de reorganizare. In atare situatie, creditorului L. A., conform planului, i se acorda mai putin decat in situatia falimentului, caz in care creanta sa salariala ar fi indestulata cu prioritate conform art. 123. Mai mult decat atat, A.  L.  a achitat creantele salariale, astfel ca acesta s-a subrogat in toate drepturile salariatilor. Mentiunea ca dupa operarea acestei subrogatii tot domnul A. L.  a fost ales tot de catre Adunarea Creditorilor (inclusiv de catre C. E.  B.) ca administrator special al debitoarei, nu-i ingradeste acestuia dreptul de a vota.
In prezent , chiar la data cand se judeca acest recurs , debitoarea prin grija administratorului sau special, dar nu numai, este la zi cu respectarea planului si achitarea ratelor, ceea ce nu poate sa fie decat un argument contrar aspectelor invocate pe fondul cauzei si unul care confirma reaua credinta a recurentei, desi, cu riscul de a se repeta, aceasta recurenta nu are nici un interes personal in cauza .
In ceea ce priveste al doilea  motiv de nelegalitate invocat, respectiv votul categoriei creditorilor avand calitatea de furnizori indispensabili , atat creditorii cat si categoriile de creante au trecut atat prin filtrul administratorului judiciar, cat si prin cel al judecatorului sindic, acest fapt concretizandu-se cu tabelul definitiv de creante. Acest tabel nu a fost contestat de catre C.  P.  si nici de catre predecesoarea sa in drepturi, respectiv C.  E. B. R. SA, in termenele legale prevazute de lege. Curtea de apel dispune modificarea tabelului si in consecinta si a planului doar in ceea ce priveste creanta C.  E.  B. R. SA si creanta apartinand creditorului L. A., astfel ca orice contestatie formulata in acest moment cu privire la creditori sau la categoriile de creante, trebuie respinsa ca inadmisibila.
Fata de cel de al treilea motiv de nelegalitate invocat, fata de aspectul comentariilor pe marginea creditorilor indispensabili, este de notorietate ca de exemplu SC E. N. SA ori C. A. , dat fiind obiectul de activitate al societatii debitoare, acestia sunt creditori indispensabili, iar printre altele , sintagma avansata de recurenta ca acesta categorie a fost creata abuziv este pe cat de neintemeiata pe atat de hilara. Contestatoarea sustine faptul ca lista furnizorilor indispensabili trebuie depusa la dosar odata cu actele prevazute de art. 2b, conform art. 96 alin 2. Particularitatea in speta este data de faptul ca la data deschiderii procedurii de insolventa nu erau in vigoare dispozitiile art. 96 alin.2 din lege. Obligatia comunicarii listei creditorilor indispensabili odata cu documentele prevazute de art. 28 din lege revine debitorilor numai dupa adoptarea modificarilor aduse procedurii de insolventa prin Legea nr. 169/14.07.2010. In virtutea principiului neretroactivitatii legii, principiu care guverneaza aplicarea legii civile in timp, nici aceasta dispozitie nu se poate aplica unei situatii juridice nascute anterior intrarii in vigoare a legii.
Cum nu se poate retine culpa debitoarei in indeplinirea indatoririlor pe care legea le prevede, contestatia creditoarei s-a dovedit a fi neintemeiata, motiv pentru care a si fost respinsa, impunandu-se mentinerea acestei solutii.
Verificand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate si din oficiu, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca aceasta este netemeinica si nelegala, recursul formulat fiind admis, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
In primul rand, s-a constatata ca solutia instantei de fond asupra exceptiilor invocate de debitoare nu a fost recurata de catre aceasta , astfel ca dispozitiile instantei de fond privind solutionarea lor se vor mentine.
In privinta insa a solutiei judecatorului - sindic asupra fondului contestatiei, aceasta este nelegala si netemeinica , fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Astfel , un prim motiv al contestatiei este acela ca, la votarea planului de reorganizare , a participat si a votat si administratorul special al debitoarei care detine , in acelasi timp , si calitatea de creditor salariat al debitoare , fiind unicul creditor din categoria creantelor salariale. S-a invocat de catre contestatoarea creditoare incalcarea , sub acest aspect, a prevederilor art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 conform carora creditorii care , direct sau indirect , controleaza , sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul , in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta , dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.
Judecatorul - sindic a apreciat ca administratorul special al debitoarei , creditor in acelasi timp , nu controleaza debitorul in sensul legislatiei pietei de capital , intrucat , pe de o parte , debitorul este organizat sub forma unei societati cu raspundere limitata , iar pe de alta parte , Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 prin care s-a stabilit in mod irevocabil faptul ca administratorul special , in cazul de fata , nu poate vota planul de reorganizare , fiind incidenta interdictia prevazuta de art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 , nu este obligatorie pentru instanta de fond, intrucat aceasta decizie nu este una de casare cu trimitere si care sa creeze efecte obligatorii instantei de fond.
Solutia judecatorului - sindic asupra acestui aspect este nelegala , fiind data cu aplicarea gresita a legii. Chiar daca Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 nu este o Decizie de casare cu trimitere in sensul strict al cuvantului , ea este o decizie prin care s-a anulat o hotarare anterioara a creditorilor privind votarea planului de reorganizare si s-a dispus reconvocarea adunarii creditorilor in vederea votarii planului , tinand seama de considerentele deciziei. Ea este irevocabila , obligatorie si se bucura de autoritate de lucru judecat , or , judecatorul este tinut sa respecte nu numai deciziile de casare cu trimitere , ci si legea , precum si hotararile judecatoresti irevocabile , obligatorii , si care se bucura de autoritate de lucru judecat. Curtea de Apel Oradea , fiind sesizata cu o contestatie similara prin care s-a solicitat , in cadrul aceluiasi dosar , anularea altei hotarari a adunarii creditorilor , pentru motivul invocat si prin prezenta contestatie , respectiv cel al interdictiei de votare din partea administratorului special , in acelasi timp creditor al debitoarei , a decis in mod irevocabil si cu autoritate de lucru judecat , ca administratorul debitoarei nu poate sa-si exprime votul in privinta planului de reorganizare al debitoarei. S-a retinut astfel de catre Curtea de Apel ca sunt incidente dispozitiile 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 intrucat administratorul special - creditor controleaza debitorul , iar planul de reorganizare i-a acordat mai mult decat ar primi in caz de faliment. Chiar daca hotararea adunarii creditorilor ce a facut obiectul acestei decizii nu a fost anulata pentru acest motiv , intrucat votul administratorului special nu a fost determinant decat pentru categoria de creante din care face parte , ramane obligatorie dispozitia instantei in senul ca administratorul special nu poate participa la votarea planului de reorganizare atata timp cat acesta ii acorda mai mult decat in caz de faliment. Si , daca cu acea ocazie , planul de reorganizare era votat de un numar suficient de categorii de creante astfel incat votul administratorului special nu era determinant , in cazul de fata situatia este alta.
Asa cum se va arata in cele ce urmeaza , fara votul categoriei de creante salariale , numarul necesar de voturi pentru confirmarea planului de reorganizare nu era intrunit. Astfel , in speta , sunt cinci categorii de creante , iar procesul - verbal al adunarii creditorilor , insotit de dovezi in acest sens , constata votul favorabil a trei categorii de creante din cele 5. Or, asa cum s-a aratat mai sus , creditorul salarial nu avea dreptul sa voteze , imprejurare fata de care planul ramane votat doar de catre 2 din cele 5 categorii de creante , nefiind indeplinita conditia prevazuta de art. 101 alineatul 1 litera A din Legea nr. 85/2006 , respectiv aceea ca planul sa fie votat de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati.
Chiar daca nu ar exista Decizia Curtii de Apel Oradea nr. 538/C/2012-R din 13.09.2012 , instanta de recurs apreciaza la randul sau ca in cauza sunt incidente dispozitiile 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 , iar motivarea judecatorului sindic in sensul ca societatea debitoare este o societate cu raspundere limitata care nu are actiuni listate la bursa este nefondata. Textul art. 100 alineatul 5 din Legea nr. 85/2006 nu se refera la societatile carora li se aplica legislatia pietei de capital , ci la orice fel de societate comerciala , iar trimiterea la legislatia pietei de capital se face doar in privinta definitiei controlului asupra debitoarei. Or , in acest sens , art. 2 alineatul 1 pct. 16 litera b din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital defineste controlul ca fiind relatia dintre societatea - mama si o filiala sau o relatie intre orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala ,aratand totodata ca se considera legatura stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control. In plus , prin planul de reorganizare astfel votat , administratorul special primeste integral creanta , evident mai mult decat ar primi in caz de faliment , fata de ordinea prevazuta de lege pentru plata creantelor si activele societatii ce pot fi valorificate.
Asa cum sustine recurenta , chiar daca , in lipsa votului categoriei creantelor salariale , s-ar considera ca se aplica dispozitiile art. 101 alineatul 1 litera B din Legea nr. 85/2006 , planul de reorganizare tot nu ar fi acceptat intrucat cele doua categorii de creante care au respins planul au valoarea totala a creantelor mai mare decat valoarea totala a creantelor din categoriile care au acceptat planul.
In consecinta , asa cum corect a aratat recurenta , acest motiv de nelegalitate este suficient pentru anularea hotararii adunarii creditorilor din 16.01.2013.
Instanta a retinut in plus ca este intemeiat si cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de contestatoare, categoria creditorilor indispensabili fiind stabilita cu incalcarea prevederilor Legii nr. 85/2006. Astfel , in primul rand , se constata ca aceasta categorie nu a fost mentionata in cuprinsul planului de reorganizare , creditorii SC C.  A. O.  SA si SC E.  N.  SA fiind trecuti in tabelele de creanta si in planul de reorganizare in categoria creditorilor chirografari. Aceasta categorie a creditorilor indispensabili a fost stabilita ad-hoc de catre administratorul judiciar , doar cu ocazia votarii planului de reorganizare in cadrul adunarii convocate pentru data de 16.01.2013. Acesta este un prim aspect de nelegalitate a desemnarii acestei categorii de creante , ea trebuind sa fie mentionata in planul de reorganizare , in conformitate cu prevederile art. 96 alineatul 1 din Legea nr. 85/2006. De asemenea , lista acestor creditori , precum si creantele curente ale acestora va fi depusa de debitor impreuna cu celelalte documente prevazute la art. 28 din lege, astfel cum prevad dispozitiile art. 96 alineatul 1 indice 1. Potrivit aceluiasi text de lege , lista trebuie confirmata de administratorul judiciar. Nici una din acest dispozitii legale nu a fost respectata. Chiar daca dispozitia legala care prevede obligatia depunerii listei creditorilor indispensabili odata cu actele prevazute la art. 28 din lege nu ar fi fost in vigoare la data deschiderii procedurii debitoarei , asa cum sustine intimata debitoare , celelalte dispozitii mentionate si care prevad obligatia stabilirii acestei categorii de creante in cuprinsul planului de reorganizare si aprobarii ei de catre administratorul judiciar erau in vigoare la data intocmirii si supunerii spre vot a planului , insa nu au fost respectate.
In al doilea rand , acelasi text de lege ( art. 96 ) stabileste ca au calitatea de creditori indispensabili acei furnizori fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti. Or , nu pot fi inclusi in aceasta categorie furnizorii de curent sau apa , astfel cum s-a procedat , in conditiile in care , pe de o parte , toti subiectii prevazuti de legea insolventei au nevoie de aceste servicii , iar pe de alta parte , potrivit art. 38 din Legea nr. 85/2006 , orice furnizor de servicii - electricitate , gaze naturale , apa , servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul , in perioada de observatie si in perioada de reorganizare , sa schimbe , sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului , in cazul in care acesta are calitatea de consumator captiv , potrivit legii. Asadar , si sub acest aspect , stabilirea acestei categorii de creditori este nelegala , astfel ca nici votul acestei categorii nu poate fi luat in considerare , ajungandu-se astfel la situatia in care planul de reorganizare sa poata fi socotit acceptat de catre o singura categorie de creante.
Pentru toate aceste motive , constatand ca este intemeiata contestatia creditoarei , instanta , admitand recursul , in conformitate cu prevederile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila , a modificat in parte Incheierea atacata in sensul admiterii contestatiei formulate si anularii hotararii adunarii creditorilor debitoarei SC M. P.  SRL din 16.01.2013 privind votarea planului de reorganizare. A mentinut celelalte dispozitii ale hotararii atacate. 
 Fara cheltuieli de judecata, acestea nefiind solicitate de catre recurenta contestatoare.