Art. 21, art. 91 al. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala. Actiune in restituire a unor sume nedatorate incasate in baza unor hotarari judecatoresti. Termen de prescriptie in care actiunea poate fi exercitata. Calificarea naturii jurid

DREPTUL MUNCII

Art. 21, art. 91 al. 1 din OG nr. 92/2003  privind Codul de Procedura Fiscala.
Actiune in restituire a unor sume nedatorate incasate in baza unor hotarari judecatoresti. Termen de prescriptie in care actiunea poate fi exercitata. Calificarea naturii juridice a sumelor supuse restituirii. Sumele a caror restituire s-a solicitat de catre intimatul reclamant, reprezinta obligatii bugetare, creante fiscale, contributii la fondul de asigurari sociale, de somaj, de sanatate, potrivit art. 21 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, pentru care termenul de prescriptie e de 5 ani, potrivit art. 91 al. 1 din acelasi act normativ.

Decizia civila nr. 4215/11 septembrie 2013 (dosar nr. 2119/115/2012)

Prin sentinta civila nr.  82/LM/7 februarie 2013 pronuntata de T. B. s-a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantul T. C. S.in contradictoriu cu parata B.L. si in consecinta:
A obligat parata B. L.la plata sumei de 3466 lei in favoarea reclamantei reprezentand suma incasata necuvenit.
A respins restul pretentiilor.
A admis cererea reconventionala formulata de catre parata reclamanta reconventional B.L. in contradictoriu cu reclamantul paratul reconventional T. C. S. si in consecinta:
A constatat ca intre suma la care a fost obligata parata si creanta pe care aceasta o are de incasat de la T. C. S., a operat compensarea legala in sensul stingerii sumei pe care reclamanta i-o datoreaza acesteia pana la concurenta sumei pe care reclamanta i-a platit-o nedatorat.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Parata isi desfasoara activitatea in cadrul T.C. S., indeplinind functia de judecator. 
In luna octombrie a anului 2008 acesteia i s-a achitat in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile suma de 3.466 de lei reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, spor de confidentialitate, indexare salarii, stimulente si diferente salariale aferente perioadei 2004-2008.
In perioada 01.09.2009 -30.09.2009 s-a efectuat de catre reprezentantii Curtii de Conturi ai Romaniei -Camera de Conturi Caras Severin misiunea de audit financiar, in urma careia au fost constatate abateri de la legalitate si regularitate care au determinat prejudicii in urma estimarii de 394.492 lei, abateri constand in neretinerea si nevirarea contributiilor individuale datorate catre bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor pentru somaj si respectiv catre fondul unic de asigurari de sanatate cu privire la drepturile de natura salariala obtinute de angajatii T. C. S. in baza unor hotarari judecatoresti.
Reprezentantii Curti de Conturi  a Romaniei - Camera de Conturi Caras Severin au intocmit procesul verbal de constatare din data de 28.09.2009, prin care s-au constatat deficientele cu privire la neretinerea si nevirarea contributiilor individuale datorate catre bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor pentru somaj si respectiv catre fondul unic de asigurari de sanatate cu privire la drepturile de natura salariala obtinute de angajatii T. C. S. in baza unor hotarari judecatoresti.
Instanta a retinut ca suma incasata de parata astfel cum rezulta din situatia plati titlu depus la fila 30 dosar este in cuantum de 3.466 lei, suma inscrisa in anexa nr. 1 la respectivul proces verbal, act care a fost semnat cu obiectiuni din partea reclamantului, si care au fost respinse de Camera de Conturi  prin decizia nr. 18/26.10.2009 stabilindu-se in sarcina acestuia calcularea si virarea acestor contributii individuale catre bugetele aferente cu termen de realizare pana la data de 26.11.2009.
 Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestatie care a fost respinsa de catre Curtea de Conturi a Romaniei prin Incheierea nr. XII/2 din 16.03.2010.
Reclamantul prin cererea inregistrata pe rolul T.D. sub dosar nr. 3022/2/2010 a solicitat anularea Incheierii nr. XII/2 din data de 16.03.2010 emisa de Curtea de Conturi, anularea Deciziei nr. 18/26.10.2009 a Camerei de Conturi Caras Severin, anularea procesului verbal de constatare incheiat la data de 28.09.2009 de catre reprezentantii Camerei de Conturi Caras Severin precum si suspendarea executari deciziei nr. 18/2009 pana la solutionarea irevocabila a litigiului.
T. D. prin sentinta civila nr. 1381/17.06.2011 a respins cererea de suspendare si actiunea formulata de T. C. S. impotriva paratei Curtea de Conturi a Romaniei retinand in considerentele acesteia faptul ca drepturile acordate retroactiv personalului T. C. S. in baza unor sentinte judecatoresti definitive si irevocabile sunt drepturi de natura salariala , urmand ca pentru acestea sa se retina si sa se vireze contributia la bugetul asigurarilor sociale, fondului unic de asigurari de sanatate si bugetul asigurarilor de somaj, sentinta care a ramas irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civila nr. 464 din 24.01.2012.
Potrivit art.256 alin.1 din Codul muncii republicat salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
In ce priveste apararea paratei ca ar fi intervenit prescriptia dreptului la actiune , instanta a apreciat-o ca nefondata, intrucat dreptul la actiune a reclamantei s-a nascut in momentul in care a luat cunostinta ca nu a calculat, retinut si virat contributiile individuale datorate de asigurati angajati. Procesul verbal de constatare a Camerei de Conturi Caras Severin a fost intocmit la data de 28.09.2012, iar contestatia impotriva acestuia a fost solutionata in mod definitiv si irevocabil prin decizia nr.464 a Curtii de Apel Craiova la data de 24.01.2012, astfel ca in conditiile in care actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 03.05.2012 , termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de decretul nr.167/1958 nu era implinit.
Fata de cele ce preced instanta a retinut ca parata a beneficiat de suma de 3.466 de lei in mod necuvenit si pe cale de consecinta instanta in temeiul art. 256 alin.1 din Codul muncii a obligat-o sa o restituie reclamantului angajator.
In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art.1143 c.civ. "Cand doua persoane sunt datoare una alteia , se opereaza intre dansele o compensatie care, stinge amandoua datoriile_"
Art.1144 c.civ. "Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cand ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor lor respective."
Art.1145 c.civ."Compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani,_si care sunt deopotriva lichide si exigibile.
Conform art.278 alin.1 din Legea nr.53/2003 "dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile"
Potrivit adresei T. C. S. din 11.01.2013, reclamanta reconventionala figureaza in evidentele sale cu drepturi salariale restante la data de 31.12.2012 si indexate la data de 30.06.2012, in suma de 232.835 lei datorate in baza unor hotarari judecatoresti irevocabile, astfel ca acestea erau mult mai mari decat sumele pe care aceasta are obligatia de restituire, suma deopotriva certa, lichida si exigibila, prin urmare instanta considera ca la data de 26.11.2009 a operat o compensare legala, in sensul stingerii sumelor pe care reclamanta le datoreaza paratilor pana la concurenta sumelor pe care aceasta le-a platit in mod nedatorat.
Compensarea intervenind de drept, la data de 26.11.2009, nefiind la latitudinea partilor sa accepte ori nu producerea efectelor pe care aceasta le presupune, datoria paratilor fiind stinsa la aceea data, acestia nu pot fi obligati la plata sumelor pretinse cu titlu de majorari de intarziere de 0,1% pe zi conform art. 119 din OUG nr. 92/2009 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, pe de alta parte acestea nu pot fi datorate si intrucat intre reclamanta si parata nu exista un raport juridic fiscal, ci un raport juridic de munca, supus reglementarilor prevazute de art.256 alin.1 din Codul muncii . Fata de cele aratate, in temeiul dispozitiilor legale mai sus amintite instanta va admite in parte actiunea principala si in totalitate cererea reconventionala.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de reclamanta instanta nu le-a acordat intrucat acestea nu au fost cuantificate si nici justificate.
Asistentii judiciari - participand la constituirea completului de judecata in conditiile art. 55 alin 1 din Legea nr.  304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeasi opinie.
Impotriva  acestei sentinte a declarat recurs, recurenta - reclamanta reconventionala B.L., solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii reconventionale si respingerii actiunii formulata de reclamant, ca prescrisa.
In dezvoltarea motivelor de recurs a fost criticata sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca, in mod gresit a retinut instanta de fond ca, in cauza nu opereaza prescriptia dreptului la actiune al reclamantului, deoarece dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut in momentul in care a luat cunostinta ca nu a calculat, retinut si virat contributiile individuale datorate de asiguratii angajati.
Procesul - verbal de constatare al Camerei de conturi Caras Severin  a fost intocmit la data de 28.09.2012, iar contestatia impotriva acestuia s-a solutionat irevocabil prin Decizia nr. 464/24.01.2012 a Curtii de Apel Craiova, astfel ca, in conditiile in care actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 3 mai 2012, termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul 167/1978 nu era implinit.
Actiunea putea fi formulata, conform art. 268 alin. 2 Codul Muncii, in toate situatiile, altele decat cele de la alineatul 1, in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului. Din procesul verbal de constatare incheiat la data de 28 septembrie 2009 de catre Curtea de Conturi Caras Severin reiese ca in luna octombrie 2008 au fost efectuate plati privind drepturi salariale, in baza unor sentinte judecatoresti, fara a se calcula, retine si vira contributiile individuale datorate de aceasta.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, in speta din luna octombrie 2008, data platii drepturilor salariale, data la care reclamantul avea obligatia de a calcula, retine si vira contributiile individuale datorate astfel ca actiunea s-a formulat cu depasirea termenului legal de prescriptie.
S-a solicitat a se face si aplicarea dispozitiilor art. 2 din Legea 84/2012 aratand ca a intervenit o cauza exoneratoare de la obligatia de restituire, in favoarea sa.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, art. 268 alin. 2 Codul Muncii si art. 2 din Legea 84/2012.
Intimatul nu a depus la dosar intampinare.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Recurenta are calitatea de judecator  in cadrul T.C.  S., iar in  luna octombrie  2008, i-au fost  achitate in baza unor  sentinte irevocabile, 3466 lei spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, spor de confidentialitate, indexare salarii, stimulente, diferente salariale aferente anilor 2004 - 2008.
Din cuprinsul procesului verbal  de constatare  din 28.09.2009, intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras Severin - filele 6 - 15 dosar fond -, s-a retinut ca s-a constatat plata drepturilor salariale fara a se calcula, retine, vira  contributiile individuale datorate la bugetul asigurarilor sociale in baza Legii nr. 19/2000, contributia datorata bugetului  asigurarilor pentru somaj in baza Legii nr. 76/2002, contributia datorata fondului unic de sanatate in baza Legii nr. 95/2006.
In baza acestuia s-a emis decizia nr. 18/26.10.2009 de catre Camera de conturi Caras Severin - filele 16 - 17 dosar fond -, potrivit careia s-a decis calcularea contributiilor  individuale asupra drepturilor de natura salariala acordate in baza hotararilor judecatoresti, datorate bugetului asigurarilor sociale, asigurarilor pentru somaj, fondului national unic de asigurari sociale  de sanatate, virarea acestora catre bugetele aferente, fiind stabilit ca termen in acest sens data de  26.11.2009. Atat procesul verbal cat si aceasta decizie au fost  contestate de T.C.S. insa, prin sentinta civila nr. 1381/17.06.2011 a T. D. mentinuta prin decizia civila nr. 464/24.01.2012 a C. de A. C., contestatia a fost respinsa.
Curtea a retinut in continuare ca, dreptul la actiune, avand caracter patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost  exercitat in termenul stabilit de lege - art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 - privitor la prescriptia extinctiva, termen ce intr-adevar la art. 3 a fost stabilit ca fiind de 3 ani. Acest termen, potrivit art. 7 alin. 1, incepe sa curga de la data  cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita, ori, in speta, intr-adevar dreptul de-a cere restituirea sumelor nedatorate s-a nascut din momentul platii drepturilor  salariale restante - luna  octombrie 2008 - nu de la data la care procesul verbal al Curtii de Conturi, decizia  emisa in executarea acestuia a ramas definitiva urmare a respingerii contestatiei, criticile in acest sens fiind fondate.
In speta insa, s-a retinut ca sumele a caror restituire s-a solicitat de intimatul reclamant, reprezinta obligatii bugetare, creante fiscale, contributii la fondul de asigurari sociale, de somaj, de sanatate, potrivit art. 21 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, astfel ca, termenul de prescriptie este in speta cel reglementat de art. 91 alin. 1 din acest act normativ, 5 ani de zile  ce incepe sa curga, conform alineatului 2, de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, termen special derogatoriu de la cel de 3 ani instituit de art. 3 din DL nr. 167/1958, respectiv de art. 268 alin. 2 Codul muncii, raportat si la derogarea instituita de art. 22 din DL nr. 167/1958.
Ca urmare, s-a apreciat ca, cata vreme termenul de prescriptie de 5 ani a inceput sa curga din 01.01.2009 iar actiunea s-a promovat la data de 27.04.2012, in interiorul termenului de prescriptie, in mod corect, potrivit  acestor considerente exceptia  de prescriptie  invocata a fost  respinsa ca neintemeiata.
Referitor la incidenta art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, din cuprinsul art. 1 alin. 1, instanta a retinut  ca acestea se aplica personalului din sectorul bugetar platite din bugetul general consolidat al  statului ale  carui venituri de natura salariala au fost stabilite  pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 284/2010 in baza  contractelor, acordurilor colective de munca, a hotararilor consiliilor locale si judetene, ale contractelor de munca, conventiilor civile incheiate in cadrul proiectelor finantate din fonduri europene, ceea ce nu este situatia recurentei, veniturile acesteia  fiind stabilite prin legi speciale.
De altfel, cata vreme intre parti au existat obligatii reciproce, recurenta mai avand de incasat dupa luna octombrie 2008 si alte diferente salariale iar la randul sau intimatul avea dreptul de-a obtine restituirea sumelor ce trebuiau a fi virate la bugetul de stat cu ocazia platii, potrivit art. 1143 - 1144 Cod civil, a operat de drept o compensare legala insa din luna octombrie 2008 cand s-au platit fara a fi virate obligatiile bugetare, astfel ca, si din aceasta perspectiva, termenul de prescriptie chiar daca era cel retinut  gresit de instanta de fond de 3 ani, nu era implinit. S-a impus a se retine  insa si faptul ca operand  compensarea de drept in octombrie 2008 nici nu mai avea pentru ce sa curga termenul de prescriptie, creanta in litigiu fiind stinsa.
Fata de toate cele expuse, nefiind incidente dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, instanta de  recurs in baza  art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul si a mentinut in intregime sentinta recurata, ca fiind legala si temeinica.