Admisibilitatea cererilor de emitere a somatiei de plata intemeiate pe dispozitiile OG 5/2001 in cazurile in care obligatia de plata a unei sume de bani rezulta dintr-un contract comercial

    Admisibilitatea cererilor de emitere a somatiei de plata intemeiate pe dispozitiile OG 5/2001 in cazurile in care obligatia de plata a unei sume de bani rezulta dintr-un contract comercial.
    
    
    Conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, procedura somatiei de plata presupune existenta „unor creante certe, lichide ?i exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insu?it de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege ?i care atesta drepturi ?i obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii”.
    Pe de alta parte, se retine ca potrivit art. 2 din OUG 119/2007, pentru a fi admisibila cererea de emitere a ordonantei de plata, pe calea prevazuta de OUG nr. 119/2007, este necesara indeplinirea conditiilor prevazute de art. 2 alin.1, respectiv sa existe o creanta certa, lichida ?i exigibila care reprezinta obligatii de plata a unor sume de  bani care rezulta din contracte comerciale.
    Din analiza comparata a celor doua acte normative, instanta constata ca domeniul de aplicare al OUG 119/2007 este unul special, aplicandu-se
doar contractelor comerciale, care in sensul ordonantei, sunt cele incheiate
intre comercianti sau intre comercianti si autoritati
contractante, notiunea de “contracte comerciale fiind definita in art.1 pct.1 din OUG nr.119/2007, iar OG 5/2001 are o aplicatie generala, pentru orice creante
lichide,certe si exigibile, avand ca obiect plata unor sume de bani, indiferent de calitatea partilor.
    In aceste conditii, se retine ca OUG nr.119/2007 apare ca fiind norma speciala in raport cu OG nr.5/2001 si, in consecinta, OUG nr.119/2007 se aplica intre comercianti, iar OG 5/2001 se aplica in restul situatiilor in care nu este vorba de “contracte comerciale” in acceptiunea OUG nr.119/2007.
    Pe de alta parte, se are in vedere ca OUG 119/2007 are in vedere existenta unui contract comercial, fie incheiat in forma scrisa, fie verbala urmat de executare, textul de lege mentionat neimpunand conditia incheierii acestuia in forma scrisa, iar potrivit principiului general de drept ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus-unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, a?a incat acest act normativ se aplica ori de cate ori exista un contract comercial.
     Pentru aceste considerente, ?i avand in vedere principiul general de drept civil specialia generalibus derogant-norma juridica speciala deroga de la norma juridica generala, instanta va respinge cererea de fata ca inadmisibila pe calea acestei proceduri.