Anulare act nulitate clauze abuzive

Prin cererea inregistrarea pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. ------------, reclamantii ------------- au chemat in judecata pe parata --------------., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca avand caracter abuziv urmatoarele clauze din conventia de credit nr. ………..: clauza mentionata la art. 3 lit. d din Conditiile speciale privind „data ajustarii dobanzii”, art. 5 lit. a din Conditiile speciale si art. 3 punctul 5 din Conditiile generale privind „comisionul de risc”, precum si art. 3 punctul 11 din Conditiile generale privind „comisionul de rezerva minima obligatorie”, art. 8 punctul 1 lit. c si lit. d din Conditiile generale privind „scadenta anticipata”, art. 10 punctul 1 si art. 10 punctul 2 din Conditiile generale ale conventiei de credit din data de 19.03.2008 privind „costurile suplimentare”, sa fie obligata parata la restituirea contravalorii comisionului de risc de la data incheierii contractului la zi, la cursul BNR din ziua efectuarii platii si la plata dobanzii legale calculate asupra fiecarei sume nedatorate de la data incasarii la data achitarii efective, precum si la restituirea contravalorii comisionului de rezerva minima obligatorie platit in baza conventiei de credit nr. ………………, precum si a dobanzii legale calculate de la data achitarii fiecarei sume nedatorate pana la data platii efective a debitului restant.
In motivare, reclamantii au aratat ca la data de ----------------, intre ei in calitate de imprumutati si parata in calitate de Banca-imprumutatoare s-a incheiat Conventia de credit nr. -----------------, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 37.700 CHF pentru o perioada de 300 luni, stabilindu-se o rata lunara in cuantum de 205,59 CHF scadente in data de 20 a fiecarei luni. Prevederile contractuale enumerate nu au fost negociate direct cu reclamantii in sensul dispozitiilor legale avand in vedere faptul ca aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferente intre ele nu se datoreaza negocierii cu clientii.
Prin conventia de credit nr. -------------- , la art. 3 lit. d din Conditiile speciale prevede ca „banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand Imprumutatului noua rata a dobanzii: Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii”. Aceasta clauza ofera paratei dreptul de revizui rata dobanzii curente, fara ca aceasta noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta trebuind doar a fi instiintat. O clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ca daca o anumita situatie intervine, o anumita consecinte se produce”. Motivul unei „schimbari semnificative pe piata monetara” nu indeplineste aceasta conditie, astfel ca nu se poate aprecia daca este intemeiat sau nu si nu exista criterii obiective prin care sa se poata stabili daca s-a produs.
Mai arata reclamantii ca si clauzele prevazute la art. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit privind „comisionul de risc”, art. 3 punctul 5 din Conditiile generale si art. 3 punctul 11 din Conditiile generale sunt abuzive, pentru ca prin acestea parata transfera toate riscurile de pierdere pe client, in conditiile in care riscul ar trebui sa fie al paratei, asumat de aceasta pentru a obtine un profit. Cu atat mai mult creditul este garantat cu o garantie ipotecara, iar prezenta garantilor acopera satisfacerea riscului de neplata a creditului.
Si clauza prevazuta de art. 8 lit. c si lit. d din Conditiile generale ale conventiei de credit privind „scadenta anticipata” este abuziva in conditiile in care nu descrie un motiv intemeiat care sa poata fi determinat. Aceasta clauza ofera paratei dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fara sa existe vreun control asupra legalitatii unei astfel de masuri.
Si clauza prevazuta de art. 10 punctul 1 si art. 10 punctul 2 din conditiile generale ale conventiei de credit privind „costurile suplimentare” creeaza in detrimentul reclamantilor si contrar bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel incat este abuziva din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Ar fi fost echitabil ca eventuala crestere a costurilor Bancii cu creditul acordat sa fie suportata de aceasta sau, in cel mai rau caz, riscul sa fie impartit intre Banca si client.
Art. 3 punctul 2 din Directiva 93/13/CEE prevede ca „se considera intotdeauna ca o clauza nu s-a negociat individual atunci cand a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei”, in special in cazul contractelor de adeziune, asa cum este si contractul de credit.
In conditiile in care se va constata nulitatea clauzelor referitoare la perceperea comisionului de risc si a comisionului de rezerva minima obligatorie se naste si obligatia de restituire a ceea ce s-a prestat in temeiul acesteia, nulitatea producand efecte retroactive de la data incheierii contractului, sumele achitate cu titlu de comision de risc si comision de rezerva minima obligatorie fiind considerate ca nedatorate in baza principiului „quod nullum producit effectum”.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/C.J.U.E., O.G. nr. 50/2010, art. 998 din Codul civil (1865).
In dovedire, reclamantii au depus inscrisuri.
Parata ………….. a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei, dat fiind ca nu ne regasim in cazul unei nulitati absolute, astfel incat aceasta actiune ar fi una prescriptibila in 3 ani de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca pretinsul prejudiciu si persoana care l-a cauzat, reclamantii avand posibilitatea sa cunoasca pretinsul prejudiciu inca de la momentul perceperii sumelor reprezentand comision de risc/administrare, exceptie care a fost respinsa prin incheierea din data de 28.11.2014.
Parata a invocat de asemenea exceptia lipsei de obiect, aratand ca dupa incheierea conventiei de credit in 2007 si dupa aparitia O.U.G. nr. 50/2010, in conformitate cu dispozitiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 a implementat tacit dispozitiile O.U.G. nr. 50/2010 la 20.08.2010, prin actul aditional nr. 1/20.08.2010, fara a se modifica pretul total al contractului, exceptie care a fost unita cu fondul cauzei prin incheierea din data de 28.11.2014.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii, aratand ca in principal, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate face obiectul analizei caracterului abuziv, intrucat comisionul de risc face parte din pretul contractului. Clauzele referitoare la dobanda, comisioane sau la costuri, fie ca acestea sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formeaza costul total al creditului. Acest cost impreuna cu marja de profit (reliefata de o fractie din rata dobanzii) a bancii formeaza pretul contractului de credit, acesta din urma reprezentand componenta esentiala a obiectului contractului de credit de consum.
In ceea ce priveste clauza privind comisionul de risc, parata a aratat ca reclamantii au semnat conventia si au stabilit conditiile generale si speciale impreuna cu reprezentantul bancii, reclamantii nu au fost racolati de banca prin practici de management agresive, ci au venit la sediul bancii si au optat pentru un anumit produs bancar semnand o cerere de credit si solicitand un anumit produs bancar. De asemenea, imobilul este asigurat la asigurator pentru anumite riscuri, nu pentru riscul de neplata. In plus valoarea imobilului nu mai asigura garantarea pretului intregului contract de credit in conditiile crizei economice actuale, intrucat valoarea imobilelor a scazut simtitor si astfel exista un risc evident in sarcina bancii.
In ceea ce priveste clauza privind comisionul de risc, aceasta nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si nu este contrara bunei-credinte. Reclamantii nu au facut dovada si nici nu au explicat modul in care se manifesta acel dezechilibru semnificativ si nici a modului in care ar fi contrar bunei-credinte. Banca a imprumutat o suma de bani pe care spera sa o recupereze integral intr-un interval indelungat de timp, din partea reclamantilor nu mai exista vreun risc de a nu obtine plata sumelor imprumutate dar din partea sa subzista riscul de a nu mai primi sumele acordate si costul sau profitul preconizat de aceasta prestatie. Art. 5  lit. a din conditiile speciale nu poate fi calificat ca fiind clauza abuziva intrucat articolul respectiv este clar, cuantumul comisionului este determinat si nu depinde de vointa unilaterala a bancii, deoarece a fost stabilit de ambele parti la data incheierii conventiei de credit si nu sunt prevazute in contract clauze de modificare unilaterala a acestui comision. Nu s-a dovedit ca articolul respectiv a fost inserat cu rea-credinta  de banca, cu atat mai putin ca determina caracterul neevaluabil al cauzei actului juridic si implicit ca ar compromite echilibrul acestuia.
Cu privire la clauza prevazuta de art. 3 lit. d din conditiile speciale ale conventiei de credit, se sustine de parata ca reclamantii nu au motivat acest capat de cerere decat la modul general, ca nu se arata cum au fost incalcate dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000. Reclamantii au aratat ca dobanda ar trebui sa fie determinata sau determinabila. Clauza privind rata dobanzii se asociaza cu obiectul principal al conventiei de credit, respectiva clauza a fost negociata si nu este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor intrucat ajustarea dobanzii poate avea loc doar in cazul intervenirii unor fluctuatii semnificative pe piata monetara, nu si in alte cazuri, iar noua rata i se comunica imprumutatului. Nedefinirea notiunii de schimbari semnificative din contract nu confera bancii o pozitie privilegiata deoarece in cazul producerii unei schimbari in cuantumul dobanzii instanta va interpreta de la caz la caz daca imprejurarea care a cauzat schimbarea dobanzii este determinata de o schimbare a pietei monetare care poate fi considerata semnificativa. Clauza nu indeplineste nici una din conditiile cumulativ prevazute de Legea nr. 193/2000, iar dispozitiile cuprinse in anexa Legii permit in mod expres modificarea unilaterala a ratei dobanzii pentru produsele financiare. Pretul contractului este principalul element pe care un consumator trebuie sa il ia in calcul cand incheie un contract, iar  modalitatea de determinare a dobanzii nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive. Clauza a fot negociata intrucat la incheierea conventiei clientilor li se comunica conditiile generale si se discuta si se negociaza conditiile speciale care contin cele mai importante ale clientilor.
Referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la art. 8 alin. d referitoare la scadenta anticipata motivat de faptul ca nu exista descris un motiv intemeiat, oferind bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat fara a exista un control al legalitatii unei asemenea masuri, parata a aratat ca ratiunea care justifica introducerea unei astfel de clauze este existenta unui risc ca pe parcursul derularii creditului, imprumutatul sa nu isi mai poata indeplini obligatia de plata, care este un element de care Banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa-l acopere. Clauza cuprinsa in art. 8.1 lit. d nu da dreptul comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale, ci se refera la aparitia unor situatii de fapt neprevazute care fac improbabila executarea obligatiilor contractuale, inclusiv cele cu privire la garantarea creditului.
Nici clauza referitoare la costurile suplimentare nu este abuziva, nici acest capat de cerere nefiind motivat prin prisma dispozitiilor Legii nr. 193/2000. Aceasta clauza nu se incadreaza in ipoteza descrisa in Anexa 1 lit. g din Legea nr. 193/2000, potrivit careia „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale”. Prevederile contractuale nu ingradesc in niciun mod posibilitatea reclamantilor de a solicita rezilierea contractului, conform dispozitiilor prevazute in art. 1020 si 1021 din Codul civil, cu toate consecintele ce decurg din exercitarea acestei optiuni. Legea 193 nu impune stipularea unui pact compromisoriu in contracte, ci cuprinde o cauza de reziliere legala, care opereaza in conditiile legii. Banca nu a interzis in vreun mod exercitarea libera a acestui drept de catre clientii sai, cu toate consecintele acestuia, inclusiv cea referitoare la intoarcerea prestatiilor anterioare.
Referitor la restituirea sumelor cu titlu de comision de risc si rezerva minima obligatorie, parata a aratat ca reclamantii nu au indicat temeiul de drept aferent acestui capat de cerere si raportat la temeiurile de drept indicate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, acest capat de cerere apare ca fiind inadmisibil. Comisionul de rezerva minima obligatorie a fost 0 intotdeauna, iar comisionul de risc nu a mai fost perceput dupa 20.08.2010. Conventia de credit incheiata intre parti este un contract cu executare succesiva si daca prin reducere la absurd ar fi admisa cererea reclamantilor, atunci ar trebui ca odata cu obligarea lor la restituirea sumelor incasate cu titlu de comision de risc sa fie obligati si reclamantii la restituirea folosintei sumei de bani. Singura solutie posibila este aceea de a dispune pentru viitor, in speta de a rezilia contractul, insa aceasta solutie nu poate fi dorita de catre reclamanti, deoarece ar fi insemnat achitarea in intregime a creditului contractat. Comisionul de risc, fiind parte a pretului creditului, plata lui s-a facut pentru folosirea sumei de bani ce a fost imprumutata. Prin plata comisionului de risc reclamantii au achitat o parte din costul creditului, situatie in care acest comision de risc nu este o plata nedatorata.
In aparare parata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a interogatoriului reclamantilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre parata S.C. Volksbank Romania S.A. in calitate de banca si reclamantii -------------------, in calitate de imprumutati s-a incheiat conventia de credit nr. ---------------, in temeiul careia parata a acordat reclamantilor un credit in valoare de 37.700 CHF pe o durata de 300 de luni, restituirea creditului fiind garantata cu instituirea unei ipoteci de prim rang asupra imobilului situat in -------------------------, CF 9399.
In prezenta speta, reclamantii au calitatea de consumator in sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, iar parata S.C. Volksbank Romania S.A. are calitatea de comerciant – imprumutator incheind contractele de credit in cadrul activitatii sale comerciale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din aceeasi lege, prin urmare conventia de credit nr. -------------- intra sub incidenta Legii nr. 193/2000. Instanta retine ca interesul protectiei consumatorului ocrotit de acest act normativ este unul de interes public, astfel ca incalcarea interdictiei de a stipula clauze abuzive atrage nulitatea absoluta.
Conform art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 republicata, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin 1 din aceeasi lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Asadar, pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesara indeplinirea cumulata a urmatoarelor conditii: clauza sa nu fi fost negociata direct si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte. Cu privire la negocierea clauzelor contractuale, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti, pe piata produsului sau serviciului respectiv. Instanta retine ca negocierea unei clauze implica posibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei contractuale.
Conform art. 10 lit. b) din O.G. nr. 21/1992, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, indicarea exacta a preturilor si tarifelor si, dupa caz, a conditiilor de garantie.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000 republicata, orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
Pentru a se putea trece insa la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus mentionate se impune o analiza a prevederilor care excepteaza anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere in dreptul national a cerintelor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. La art. 4 alin.6 din lege se prevede ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Acest text de lege transpune in legislatia nationala dispozitia comunitara, prevazuta la art. 4 alin. 2 conform careia: „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil”.
Clauzele referitoare la dobanzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept nationale si comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat, cu conditia ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate. Comisionul de risc intra in sfera notiunii de „pret a contractului de credit”, de vreme ce reprezinta contraprestatii lunare solicitate de banca in virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definitiilor cuprinse la art.3 lit. g si i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE: (g) „costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa Ie suporte consumatorul  in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale...”; (i) dobanda anuala efectiva inseamna costul total a! creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului...”.
Riscul de credit este in stransa legatura cu riscul de diminuare a valorii creantei, riscul contrapartidei, riscul de pozitie, riscul de decontare, riscul valutar, riscul de marfa, riscul reputational si riscul operational, cum sunt acestea reglementate de art.26 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.
Instanta apreciaza ca textul de lege indicat limiteaza interventia instantei in definirea notiunilor de obiect al contractului, de pret al contractului si de plata, insa nu interzice instantei sa evalueze modul cum se calculeaza o parte din pretul contractului.
Cu privire la clauza cuprinsa de art.5 lit.a) privind comisionul de risc/administrare, instanta retine ca in Conditii speciale ale conventiei de credit nr. ------------------- incheiate de parti, la pct. 5 lit. a), a fost stipulata clauza potrivit careia imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in ziua de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei (fila 10 dosar)
Creditul acordat urma a fi rambursat potrivit planurilor de rambursare anexa la contract, in care este prevazuta, pentru fiecare luna, alaturi de valoarea lunara a creditului rambursat si dobanda aferenta, si valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a) din conventie.
Cu privire la negocierea acestei clauze, desi parata a sustinut ca prevederile contractuale a caror nulitate absoluta se cere a fi constatata nu au caracter abuziv intrucat sunt clauze negociate, cuprinse in Conditiile Speciale ale contractului, prevederile din Conditiile Speciale prezentand toate caracteristicile unui contract cu forta obligatorie intre parti incheiat in urma exprimarii libere a vointei din partea ambilor cocontractanti, instanta nu poate retine aceasta sustinere, datele spetei conducand la o alta concluzie.
Astfel, analizand sectiunea Conditii Generale ale conventiilor de credit  intervenita intre parti, instanta constata ca art. 3.5 instituie obligatia reclamantilor de a achita un comision de risc. Astfel, se stipuleaza ca, pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul poate datora Bancii un comision de risc, aplicat soldului creditului, care se plateste pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale. Prin urmare, o eventuala negociere ce a avut loc intre parti s-a purtat exclusiv cu privire la modul de plata si termenele scadente, nu si asupra posibilitatii inserarii sau nu a obligatiei de plata a unei asemenea sume, reclamantii neputand astfel influenta nasterea unei asemenea obligatii in sarcina lor, conform art. 4 alin.2 din Legea nr. 193/2000.
Instanta apreciaza ca, in prezenta cauza, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerata ca fiind negociata direct cu reclamantii intrucat contractul incheiat cu acestia a fost tip, preformulat, cu clauze nenegociabile, aspect confirmat si de catre reclamanti prin raspunsurile la interogatorii.
Imprejurarea invocata de parata prin intampinare si anume ca reclamantii au avut cunostinta atat de existenta cat si de intinderea obligatiilor ce le reveneau, sub aspectul valorii si sub cel al perioadelor si au fost de acord, prin semnarea conventiilor, cu plata comisionului de risc, dispunand de posibilitatea de a refuza semnarea conventiei daca nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidenta a prevederilor Legii nr.193/2000.
A valida un astfel de rationament ar echivala cu lipsirea, in mare parte, de aplicabilitate a dispozitiilor acestui act normativ, in conditiile in care, prin edictarea sa, legiuitorul a urmarit sa protejeze tocmai consumatorii care deja au incheiat contracte ce ar putea contine clauze abuzive. Codul civil consacra principiul libertatii contractuale, dar art. 969 Codul civil confera putere de lege doar conventiilor legal facute, Legea nr.193/2000 reglementand tocmai situatii in care clauze contractuale consimtite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.
Instanta va inlatura apararile paratei conform carora Legea nr.193/2000 instituie doar pentru clauzele standardizate o prezumtie de nenegociere, retinand ca toate clauzele unui contract de credit, indiferent ca sunt situate in partea speciala sau generala si ca sunt preformulate sau scrise olograf pot face obiectul analizei instantei pentru a se stabili daca sunt abuzive sau nu, paratei revenindu-i obligatia de a face dovada faptului ca au fost negociate.
De asemenea, nu se poate sustine ca dispozitiile Conditiilor generale reprezinta doar o carta a efectelor contractului, contract in sensul de negotium iuris fiind Conditiile speciale impreuna cu Conditiile Generale.
Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 in privinta dispozitiei de la pct. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiilor de credit, se impune ca aceasta clauza sa fi creat, in detrimentul reclamantilor si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit paratei, comisionul de risc prevazut la pct. 5 lit.a) din Conditiile speciale ale conventiilor de credit reprezinta un element al pretului bancii, pentru acoperirea riscului bancar, intrucat pe parcursul derularii conventiei exista posibilitatea ca banca sa sufere o pierdere, prin nerecuperarea sumelor acordate si ca aceste credite si ca imobilele aduse in garantie au fost asigurate doar pentru anumite riscuri.
Instanta nu contesta faptul ca acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica anumite riscuri pentru imprumutator, dar apreciaza ca aceste riscuri trebuie analizate raportat la situatia fiecarui imprumutat in parte, urmand a fi avuti in vedere factori precum solvabilitatea probabila viitoare a clientului sau garantiile acordate pentru aprobarea imprumutului, insa desfasurarea oricarei activitati comerciale implica o serie de riscuri pentru comerciant, pe care acesta trebuie sa si le asume odata ce a ales sa se implice in respectiva activitate.
Analizand continutul contractului incheiat de catre parti, instanta constata ca nu sunt mentionate destinatia comisionului de risc si nici justificarea perceperii acestuia, astfel incat pentru acordarea creditului, parata a perceput dobanda si comision fara evidentierea distinctiei dintre acestea, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 ce impun exprimarea clauzelor intr-un limbaj usor inteligibil.
In plus, acest text afirma ca evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, insa in cazul de fata, dupa cum s-a aratat, Banca nu a oferit niciun produs sau serviciu in schimbul perceperii acestui comision, el reprezentand un beneficiu unilateral. Includerea sa expresa in „pretul contractului” ar fi dat posibilitatea consumatorului sa aprecieze in mod clar asupra naturii sale si ar fi dus la scoaterea sa din discutia cu privire la clauzele abuzive. Insa, desi el pare a fi destul de evident un element al pretului, problema este tocmai faptul ca Banca a incercat (si incearca in continuare) sa-i ofere o alta justificare decat dreptul sau de a face profit, ceea ce evidentiaza si mai mult caracterul deloc usor inteligibil al clauzei care il prevede. In consecinta, Banca nu poate beneficia de efectul exclusiv al art. 4 alin. 6, tocmai din cauza modalitatii sale de exprimare si explicare a comisionului de risc.
De asemenea, se retine ca parata nu a facut proba ca ar fi avut, la incheierea contractului, suspiciuni fondate cu privire la comportamentul viitor al reclamantilor in desfasurarea raportului contractual in discutie, comportament de natura sa genereze o probabilitate crescuta de a prejudicia banca, astfel ca punerea in sarcina reclamantilor, anticipat si nediferentiat, a tuturor riscurilor pe care le-ar putea intampina banca, contravine cerintelor bunei-credinte. Mai mult, nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutati a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finalul perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au produs.
Instanta retine si faptul ca  potrivit planului de rambursare al creditului, cuantumul comisionului de risc este destul de ridicat raportat la valoarea totala a ratelor de credit si a dobanzilor. Acest fapt, coroborat si cu cele aratate mai sus, conduce la concluzia ca prin stipularea clauzei care prevede acest comision s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante.
In ceea ce priveste comisionul de administrare, instanta retine ca, potrivit sustinerilor paratei, in contextul modificarilor impuse de noul cadru legislativ creat de O.U.G. nr. 50/2010, banca a adaptat structura de comisioane astfel incat sa se incadreze in enumerarea limitativ prevazuta de art. 36 din cuprinsul O.U.G. nr. 50/2010.
Comisionul denumit de parata „comision de administrare” reprezinta, in esenta, comisionul de risc indicat in cuprinsul conventiei de credit si vizeaza administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre parata prin punerea la dispozitie a imprumuturilor (fila 35).
 Desi in cuprinsul Actului aditional, este oferita o definitie a comisionului ce urmeaza a fi incasat cu titlu de comision de administrare, instanta apreciaza ca aceleasi ratiuni avute in vedere in analiza dezechilibrului contractual cu referire la comisionul de risc, sunt valabile si in analiza caracterului abuziv al clauzei ce prevede comisionul de administrare.
In fapt, parata a redenumit comisionul de risc drept comision de administrare, aceasta urmarind sa inlature deficientele  initiale pentru a conferi o aparenta legalitate comisionului initial. Astfel, in actul aditional nr. 1/20.08.2010, prin care s-a stabilit acest comision se prevede ca acest comision vizeaza administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea la dispozitia imprumutatului, in termenii si in conditiile prevazute in Conventie In acest context, instanta apreciaza ca redenumirea unei clauze nu poate inlatura caracterul abuziv al acesteia, adaugarea unei definitii noi acesteia pentru a  conferi o aparenta legalitate nefiind de natura a  suplini ceea ce initial a lipsit clauzei respective. Prin demersurile ulterioare ale bancii parate, aceea de inserare a pretinsei clauze noi in contract, aceasta a recunoscut, de fapt, caracterul abuziv al acesteia,  intrucat a procedat la o asa zisa definire in conditiile in care aceasta a lipsit initial.  Caracterul abuziv  al clauzei este mentinut in continuare si prin faptul ca banca nu a dovedit ca aceasta clauza ar fi fost negociata cu reclamantii. Prin urmare, caracterul abuziv se extinde si asupra comisionului de administrare, motiv pentru care instanta va respinge exceptia de obiect.
Mai mult decat atat, instanta retine ca, in sensul art. 40 alin. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, in cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. 1 este considerata acceptare tacita. In acest caz se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele impuse prin legislatie. Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele impuse prin legislatie sunt considerate nule de drept.
Conform art. II din Legea nr. 288/2010, actele aditionale nesemnate de catre consumatori, considerate acceptate tacit pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu exceptia cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealalta parte in sens contrar, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi (02.01.2011).
In speta, instanta constata ca la dosarul cauzei nu a fost depus de catre parata invitatia adresata reclamantilor de a se prezenta la sediul bancii pentru a semna actul aditional, la dosar existand doar notificarea adresata numitului -------------- (fila 41 dosar), astfel ca instanta nu poate stabili clar daca invitatia si actele aditionale au fost comunicate sau nu, parata avand obligatia de a-i convoca pe ambii reclamanti.
Avand in vedere ca nu s-a facut dovada comunicarii catre reclamanti a acestor acte aditionale, instanta apreciaza ca intre trebuiau sa se deruleaza contractele astfel cum au fost acestea agreate la data incheierii lor.
Astfel, pentru argumentele dezvoltate mai sus, instanta va constata caracterul abuziv al clauzei prevazute de art. 5 lit. a) privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare din Contractul de credit nr. ---------------------, consecinta fiind nulitatea absoluta acestei clauze.
In ceea ce priveste comisionul de rezerva minima obligatorie, instanta retine ca potrivit art. 3 pct. 11 din Conditiile generale ale conventiei, acest comision este „datorat ca urmare a obligatiei bancii de a constitui rezerva minima obligatorie la Banca Nationala a Romaniei. Valoarea comisionului de rezerva este stabilita in functie de valoarea obligatiei bancii. Banca isi rezerva dreptul de a modifica in mod corespunzator valoarea acestui comision, in conditiile in care obligatia bancii fata de Banca Nationala a Romaniei creste/se diminueaza. Comisionul de rezerva se acumuleaza zilnic si se calculeaza la soldul creditului pentru un numar de zile calendaristice (perioada de calcul), incepand cu data primei trageri”. Faptul ca in conditiile speciale ale conventiei se precizeaza ca acest comision este de 0% nu face ca inserarea lui in conditiile generale ale conventiei sa-si piarda caracterul abuziv, cata vreme prin conditiile generale, Banca si-a rezervat dreptul de a modifica valoarea acestui comision, comision care nu are alt caracter decat cel al unei dobanzi mascate, pentru satisfacerea unor obligatii pe care legea le-a pus exclusiv in sarcina bancii si nu reprezinta un pret pentru serviciile prestate de banca, intrucat clientul nu primeste nimic in schimb. Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca si clauza prevazuta de art. 3 pct. 11 din contract are caracter abuziv.
Cu privire la clauza prevazuta de art. 3 lit. d) privind dobanda, instanta retine ca, potrivit Sectiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal „Dobanda curenta”, pct. 2 lit.c) din Conditiile Generale ale conventiei, rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuale (ex. x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale .
Potrivit pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiilor (fila 22 verso), rata dobanzii curente este fixa, de 4,25% pe an. Potrivit literei d) al aceluiasi punct, cu privire la care reclamantii au solicitat sa se constate ca reprezinta o clauza abuziva lovita de nulitate, banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii.
Analizand raportul dintre clauzele generale si cele speciale, instanta apreciaza ca pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale are prevalenta asupra art. 3.2.1 din Conditiile Generale, acestea din urma trimitand ele insele, pentru lamurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale. Astfel, daca parata poate acorda, potrivit regulilor generale, imprumuturi fie cu rata fixa, fie cu rata variabila, in cazul reclamantilor,  partile au incheiat o conventie de credit cu rata dobanzii fixa, de 4,25% pe an.
Dupa concluzia logica de interpretare mentionata mai sus, art. 3 litera d) din Conditiile Speciale prevede ca banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara. Or, instanta retine ca banca nu a inserat si interpretat aceasta clauza in contextul schimbarilor intervenite pe piata monetara, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.
Astfel cum s-a aratat, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (ca o aplicatie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.).
Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Conditiile Speciale in sensul dreptului sau de a modifica unilateral rata dobanzii, fara informarea in mod transparent si complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea masura. Modificarea dobanzii nu a fost raportata la un indicator precis, individualizat, in conditiile in care piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care ne raportam, iar Banca va putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.
Clauzele contractuale („rezervarea dreptului”) si definirea termenilor („motivatiile intemeiate”) trebuie formulate intr-un astfel de mod incat sa ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) ii ofera Bancii dreptul exclusiv si discretionar de a modifica dobanda, iar clauza analizata este abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.
In ceea ce priveste dezechilibrul semnificativ dintre parti, instanta retine ca nu rezulta din niciun inscris de la dosar ca Banca si-ar fi asumat in egala masura un minim risc decurgand din evolutia pietei monetare. In masura in Banca interpreteaza clauzele contractuale in sensul ca orice schimbare a imprejurarilor care au stat la baza incheierii contractului se reflecta in nivelul dobanzii, ea il lipseste pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele teoriei impreviziunii si este contrara cerintelor bunei-credinte.
Instanta va inlatura apararile paratei privind includerea dobanzii in obiectul contractului, retinand ca art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE si art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu inlatura de la controlul caracterului abuziv orice clauza privind pretul contractului, ci fac trimitere la adecvarea dintre pret si valoarea prestatiei, respectiv serviciile ori produsele oferite in schimb, precum si la conditia ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la pret sa fie exprimata in mod clar si inteligibil.
De asemenea, se va inlatura si apararea privind posibilitatea de interpretare de la caz la caz de catre instanta de judecata a faptului daca imprejurarea ce a cauzat modificarea dobanzii este determinata de o schimbare a pietei monetare ce poate fi considerata semnificativa, retinand ca prevederile contractuale trebuie sa fie clare, nu sa impuna reclamantilor sa se adreseze instantei de judecata pentru clarificarea acestui aspect, ori de cate ori intervin modificari ale dobanzii
Insa, astfel cum a fost inserata in conventia de credit clauza referitoare la posibilitatea unilaterala a bancii de a revizui rata dobanzii este doar o parte a costului contractului. Posibilitatea rezervata de parata ca in cazul unor schimbari semnificative pe piata monetara sa poata modifica unilateral rata dobanzii nu poate fi acceptata, deoarece scindarea costului contractului induce ideea unor ratiuni diferite de percepere a componentelor pretului, ce ar fi trebuit aduse la cunostinta reclamantilor la momentul incheierii conventiei de credit, printr-o informare corecta, completa si precisa a  acestora cu privire la data si modul de ajustare a dobanzii cunoscute .
Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea paratei - banca, servind intereselor acesteia, fara a da  posibilitatea reclamantilor de a verifica daca modificarea invocata de banca este judicios dispusa si daca este necesara si proportionala prin raportare la obligatiile reciproce.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand practic la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa ii prejudicieze pe reclamanti.
  In consecinta, instanta retine ca art. 3 lit. d) din Conditiile speciale ale Conventiilor de credit nr. ---------------- reprezinta o clauza ce incalca drepturile consumatorului care a intrat in raporturi contractuale cu parata Volksbank Romania S.A. in cadrul unor contracte de imprumut cu dobanda fixa, ca modalitate raspandita de acordare a creditelor, astfel ca instanta o va declara abuziva, consecinta fiind nulitatea absoluta acesteia.
Cu privire la clauza prevazuta de art. 8.1 lit. d, instanta retine ca in Conditiile generale ale conventiei s-a stipulat ca in cazul in care se iveste vreuna dintre situatiile urmatoare, atunci, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise imprumutatului, codebitorului si garantului sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate bancii conform conventiei: lit. d in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator.
In conformitate cu dispozitiile cuprinse in punctul 1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000, sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale. Aceste dispozitii sunt incidente si in cazul clauzelor contractuale cuprinse de art. 8.1 lit. d din Conditiile Generale ale Conventiilor intrucat dau dreptul paratei de a interpreta in mod exclusiv notiunea de situatie neprevazuta si nu precizeaza elementele sau criteriile de natura obiectiva pe care Banca le va avea in vedere la interpretare. Astfel, aceste clauze ofera bancii dreptul exclusiv si discretionar de a declara soldul creditului scadent anticipat, fara ca instanta investita eventual cu verificarea legalitatii acestei masuri sa poata face verificari in raport de clauzele contractuale.
Prin urmare instanta va constata caracterul abuziv  al clauzelor  prev. la art. art. 8.1 lit. d din „Conditiile Generale” ale conventiei de credit nr. ---------------.
 Cu privire la clauza prevazuta de art. 10.1 si 10.2 din Conditiile Generale ale Conventiei, instanta retine ca potrivit acestui articol „referitor la Conventie pot aparea, la data semnarii sau ulterior modificarii (inclusiv de interpretare, ale oricaror  acte normative:  lit. a) supune Banca la  orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligatiile sale de a acorda credite sau la obligatiile sale de a acorda credita sau care schimba baza de impozitare pentru suma principala si dobanzi la creditele acordate sau care se refera la orice alte sume datorate, rezultand din Conventie cu privire la indicele acordate sau la obligatia sa de a acorda credite in conformitate cu prevederile legale in baza carora functioneaza si este organizata banca; lit. b) impun, modifica sau considera aplicabile orice rezerva, depozit special sau orice cerinta similara afecteaza activele Bancii, depozitele constituite cu sau pentru costurile  Bancii sau care impun Bancii o alta conditie care afecteaza conditiile acordate sau obligatia de a acorda credite; lit. c) al caror rezultat este: I. cresterea costurilor Bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit; II. Reducerea cuantumului oricarei sume primite sau a oricarei creante a Bancii in baza Conventiei  si art. 10.2 din Conditii Speciale al Conventiei „In oricare din cazurile de mai sus-mentionate, in termen de 15 zile de la data la care a fost notificat in scris de catre banca, Imprumutatul va plati acestuia sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru cresterile costurilor sau altor rambursari”.
In aceasta situatie, instanta constata ca se impune suportarea exclusiva de catre client a costurilor Bancii, riscul nefiind impartit cu ceea ce cauzeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor astfel incat este abuziv, conform art.  4 alin 1 din Legea nr.193/2000.
Referitor la capatul de cerere privind restituirea sumelor incasate de parata cu titlu de comision de risc, ulterior redenumit comision de administrare, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil ce consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.
Principiul restabilirii situatiei anterioare este unul dintre principiile care guverneaza efectele nulitatii actului juridic civil si presupune ca tot ceea ce s-a executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care acel act juridic nu s-ar fi incheiat.
Intrucat s-a stabilit caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc, aceasta fiind nula absolut, platile efectuate de reclamanti catre parata, cu titlu de comision de risc, potrivit graficului de rambursare anexa celor doua contracte de credit, capata caracter de plati nedatorate, instanta va obliga parata la restituirea catre reclamanti a sumei de 3.025,54 franci elvetieni incasata cu titlu de „comision de risc”, redenumit „comision de administrare”, precum si a dobanzii legale aferente acestei sume, calculata de la data introducerii actiunii – ---------- si pana la data platii efective.
In ceea ce priveste restituirea contravalorii comisionului de rezerva minima obligatorie, instanta constata ca prin conditiile speciale ale conventiei s-a prevazut la art. 5 lit. f ca valoarea comisionului de rezerva minima obligatorie este de 0%, valoare care nu a fost modificata pe tot parcursul contractului, motiv pentru care instanta va respinge cererea de restituire a acestui comision ca neintemeiata, reclamantii neexecutand vreo prestatie in baza acestei clauze.
Avand in vedere dispozitiile art. 453 NCPC, instanta va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat, in masura admiterii cererii.