Plangere contraventionala

Prin cererea inregistrata pe rolul judecatoriei Bacau sub nr. ----------------, petenta ------ a formulat plangere impotriva procesului-verbal de contraventie seria ---------------, incheiat la data de ---------------- de catre I.P.J. ------------------------, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului-verbal sus-mentionat, anularea amenzilor si a punctelor amenda si restituirea permisului de conducere..
In motivare, petentul a aratat ca la data de ---------------- circula cu autoturismul --------------, pe ruta --------------- si dupa ce a trecut calea ferata uzinala si-a continuat deplasarea pe str. -------------------, depasind autoturismul de politie cu nr. de inmatriculare MAI 25603 in momentul in care a avut marcaj cu linie discontinua, care incepe inainte de hotelul „------------------” si tine aproximativ pana la benzinaria PETROM, spatiu suficient pentru a depasi regulamentar o masina care circula cu 20-25 km/h.
Dupa ce a depasit regulamentar masina politiei, a observat ca cei doi politisti aflati in masina au aprins girofarul, dupa care au oprit in spatele sau, iar agentul de politie, fara sa se legitimeze, i-a spus ca a depasit pe linie continua, solicitandu-i documentele. Desi l-a rugat pe politist sa se prezinte, acesta a ridicat vocea si a amenintat-o cu amenda pentru incalcarea liniei continue si neprezentarea documentelor. Pentru ca politistul crease o atmosfera tensionata, iar cei doi copii din aflati pe bancheta din spate a masinii incepusera sa planga, a sunat la serviciul de urgenta 112 sa solicite ajutor fata de purtarea abuziva a politistului, unde i s-a solicitat sa mearga la Politia municipiului ------pentru a reclama situatia.
La politia rutiera a dat declaratie si a relatat purtarea abuziva a celor doi politisti, precum si atitudinea sicanatorie a lor. Mai arata petenta ca s-a legitimat atat catre cei doi politisti, cat si la sediul politiei rutiere. Desi a verificat la politia rutiera a doua zi, pe ----------------- daca este incheiat si inregistrat vreun proces-verbal pe numele sau, a constata ca nu era nimic si abia in -------------- i s-a prezentat procesul-verbal ca ar fi depasit linia continua si ar fi refuzat sa se legitimeze.
Pentru faptul ca a facut plangere impotriva celor doi politisti, i s-a sugerat de catre sefii lor directi sa renunte la plangere, iar amenda sa fie platita de catre cei doi agenti, specificandu-se verbal ca permisul de conducere nu este retinut, Mai mult, in data de -------------------, dupa ce i s-a comunicat prin posta procesul-verbal de contraventie, s-a prezentat in data de --------------- la politia rutiera sa predea permisul si a constatat ca nu figura cu permisul suspendat si ca Sectia 1 Politie nu anuntase serviciul rutier de procesul-verbal incheiat in data de ----------------.
In dovedire, petenta a depus inscrisuri.
Intimatul I.P.J. ------------- a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii, aratand ca la data de ----------, in jurul orelor 1750 agentul principal ------------------ se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, conducand autospeciala de politie Dacia Logan cu nr. de inmatriculare -------------, insotit fiind de agentul sef adjunct --------------. In timp ce se deplasau pe str. --------------- au observat cum un autoturism marca Volkswagen Polo care circula in spatele autospecialei de politie a efectuat manevra de depasire prin partea stanga, desi in locul respectiv, in dreptul societatii ----------------. exista marcaj simplu continuu, iar din sens opus circulau autoturisme. In acel moment, ag. pr. ………………….. a procedat la pornirea semnalelor luminoase si acustice ale autospecialei de politie in vederea opririi autoturismului in cauza, acesta din urma oprind in dreptul sediului Registrului Auto Roman. Agentul a solicitat documentele conducatoarei auto si ale autoturismului condus de aceasta si desi a insistat, declinandu-si de doua ori identitatea si calitatea, conducatoarea auto a refuzat sa-i inmaneze pentru efectuarea verificarilor vreun document personal, motivand ca agentul nu face parte din Serviciul Politiei Rutiere si astfel nu are calitatea de a sanctiona contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice.
Agentul constatator a incheiat procesul-verbal de contraventie seria …………; nr. ………………… pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, precum si pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 si sanctionata  de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodata, s-a retinut in procesul-verbal intocmit si masura complementara de retinere a permisului de conducere al petentei, asa cum este prevazut in cazul savarsirii contraventiei prevazute de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 si sanctionata de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Fapta pentru care petenta a fost sanctionata contraventional a fost constata personal de catre agentul constatator, astfel incat procesul-verbal, care a fost legal intocmit, se bucura de prezumtia de temeinicie. Din analiza procesului-verbal atacat rezulta ca acesta indeplineste conditiile de fond prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cat si cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 17 din acelasi act normativ.
Fapta a fost constata in mod direct de catre agentul de politie aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, competent sa constate si sa sanctioneze contraventii la regimul circulatiei rutiere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie seria CP, nr. …………….., incheiat la data de ………….. de catre I.P.J……………. s-a aplicat petentei o amenda contraventionala totala in cuantum de 540 de lei pentru savarsirea contraventiilor prevazute de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 si art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, dispunandu-se totodata retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce.
S-a retinut in sarcina petentei ca in data de ………….. in timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Polo cu nr. de inmatriculare ………….. a efectuat manevra de depasire a autoturismului MAI 25603, incalcand linia simpla continua in dreptul …………. si totodata a refuzat sa prezinte documentele personale cat si ale autoturismului.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se de asemenea si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin procesul verbal de contraventie.
Examinand in acest context cu prioritate legalitatea intocmirii procesului-verbal de contraventie, instanta apreciaza ca acesta a fost intocmit cu respectarea prevederilor art. 15-20 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in ceea ce priveste modalitatea de intocmire si mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda un astfel de inscris, nefiind incidenta niciuna din cauzele de nulitate prevazute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu. Instanta nu poate retine apararea petentei ca agentii care i-au incheiat proces-verbal de contraventie nu au calitatea de politisti rutieri, dat fiind ca din adresa nr. …………….. a I.P.J. ………………. reiese ca atat agentul principal de politie Iscu Constantin, cat si agentul sef adjunct de politie ……………. sunt desemnati ca politisti ruieri conform dispozitiei I.G.P.R. nr. 50/28.08.2008.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta retine in conformitate cu jurisprudenta CEDO ca procedura de judecata privind contraventiile se supune regulilor prev. de art. 6 din Conventie, inclusiv cele referitoare la sarcina probei, statul trebuind sa asigure o protectie procedurala adecvata. Masurile pozitive pe care statul este obligat a le lua in acest sens constau mai ales in a-l informa pe acuzat, in cel mai scurt termen posibil, despre natura si cauza acuzatiei ce i se aduce, de a-i acorda timpul si inlesnirile cerute pentru pregatirea apararii, de a-i asigura dreptul de a se apara el insusi sau beneficiind de asistenta unui aparator, de a i se permite audierea martorilor acuzarii si de a se obtine citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii. Totusi, Curtea in cauza Jussila impotriva Finlandei, dupa ce opereaza o distinctie intre „infractiuni” ca nucleu dur al dreptului penal si restul „faptelor penale”, altele decat infractiunile, stabileste ca „garantiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Conventie nu se vor aplica in cazul „faptelor penale”, altele decat infractiunile, cu toata strictetea.
Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, hotararea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozitiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
Instanta mai retine ca procesul verbal analizat reprezinta un act administrativ care, in anumite conditii, se bucura de prezumtia de temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti, astfel ca poate fi calificata drept o prezumtie prevazuta de lege, in sensul pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului il da acestui concept (a se vedea Hotararea Anghel impotriva Romaniei din 4 octombrie 2007). Prezumtia de temeinicie mentionata este insa una relativa, legea permitand, deci, rasturnarea ei prin proba contrara.
In prezenta cauza, instanta apreciaza ca sanctiunea principala a amenzii contraventionale in cuantum de 540 lei aplicata unei persoane fizice pentru o contraventie la regimul circulatiei pe drumurile publice, este suficient de grava pentru a determina instanta sa concluzioneze in sensul ca fata de petenta a fost formulata o „acuzatie in materie penala” in sensul dat acestei sintagme de jurisprudenta CEDO. Pe cale de consecinta, prezumtia de nevinovatie de care se bucura petenta se impune cu forta superioara.
Suspendarea dreptului de a conduce este luata de drept si reprezinta o masura care nu are la baza o prezumtie de vinovatie a conducatorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contraventiei ce face obiectul procesului in fata instantei. Prin urmare aceasta sanctiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, intrucat priveste protectia interesului public fata de riscul potential pe care il prezinta un conducator auto suspectat de incalcarea grava a regulilor de circulatie rutiera si indeosebi fata de pericolul pe care il prezinta ignorarea dispozitiilor legale pentru participantii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franta, 7 decembrie 1999).
De asemenea, instanta aminteste ca procesul-verbal de contraventie, in masura in care cuprinde constatarile personale ale agentului constatator, are forta probanta prin el insusi si constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului, cat timp acesta din urma nu este in masura sa prezinte o proba contrara.
Prin urmare, instanta constata ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria ------------- din data de ---------------- reprezinta un mijloc de proba si contine constatarile personale ale agentului de politie aflat in indeplinirea atributiilor de serviciu. Dat fiind ca este vorba despre o contraventie constatata pe loc de agentul constatator, care nu a lasat urme materiale ce pot fi prezentate in mod nemijlocit, instanta apreciaza ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
In ceea ce priveste prezumtia de legalitate si temeinicie recunoscuta proceselor-verbale intocmite de agentii statului, CEDO a aratat ca in principiu astfel de prezumtii pot sa aiba o valoare probatorie in procedura interna, insa acestea nu trebuie sa aiba o valoare absoluta si exclusiva. O hotarare prin care se stabileste vinovatia unei persoane, nu poate sa se intemeieze exclusiv pe prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal. Astfel, desi, prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare a contraventiei este recunoscuta in principiu de catre instanta, aceasta nu poate infrange singura prezumtia de nevinovatie, astfel cum este instituita de art. 6 paragraf 2 CEDO.
 Pentru a forma convingerea instantei, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca petenta ar fi savarsit fapta retinuta in sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, prezumtia de legalitate si temeinicie a acestuia ar trebui sustinuta si cu alte elemente probatorii, in vederea coroborarii acestora, cu atat mai mult cu cat linia discontinua incepe din dreptul imobilului apartinand S.C---------------, astfel ca nu se poate stabili cu certitudine daca manevra de depasire efectuata de petenta a inceput pe linie continua sau pe linie discontinua, cata vreme spre capatul imobilului respectiv retinut in procesul-verbal, linia incepe sa devina discontinua, astfel cum reiese din fotografiile depuse de petenta pe suport digital. Mai mult decat atat, martora --------------- care era in masina cu petenta a invederat instantei ca aceasta s-a deplasat vreme indelungata in spatele masinii de politie si ca la intrebarea sa, petenta i-a spus ca nu vrea sa ramana fara permis de conducere pentru depasire pe linia continua, ceea ce dovedeste ca petenta era constienta de faptul ca nerespectarea dispozitiilor referitoare la depasire i-ar fi adus atat sanctiunea unei amenzi, cat si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce.
Instanta are in vedere si faptul ca masina pe care petenta se presupune ca ar fi depasit-o era o masina de politie, inscriptionata corespunzator si cu privire la care nu exista nicio indoiala ca este condusa de agenti constatatori, astfel incat este improbabil pentru orice conducator auto diligent sa se angajeze intr-o depasire care sa ii atraga sanctiuni atat de drastice, motiv pentru care prezumtiile aplicabile in cauza sunt mai mult in favoarea petentei, ridicand un dubiu suficient de puternic cu privire la cele retinute in sarcina sa.
Pe cale de consecinta, cata vreme intimatul nu a produs probe (ca de exemplu inregistrarea video a abaterii constatate, depozitia unui martor ocular),  care, prin coroborarea cu prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal, sa fie de natura a forma convingerea instantei cu privire la savarsirea faptei de catre petenta, mai presus de orice indoiala rezonabila si sa fie apte astfel de a inlatura prezumtia de nevinovatie garantata de art. 6 CEDO, instanta va admite plangerea in ceea ce priveste contraventia prevazuta de art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 si va anula procesul-verbal referitor la aceasta contraventie, facand aplicarea principiului general „in dubio pro reo”.
In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie, instanta retine ca potrivit art. 182 din H.G. nr. 1391/2006 oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizeaza prin executarea semnalelor regulamentare de catre politistul rutier sau, dupa caz, de catre politistul de frontiera, atunci cand constata incalcari ale normelor rutiere ori in situatia in care exista indicii temeinice despre savarsirea unei contraventii ori a unei fapte de natura penala, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte si a bunurilor care fac obiectul urmaririi, precum si pentru verificarea detinerii de catre conducatorii vehiculelor a documentelor prevazute de lege, iar potrivit art. 31 alin. 1 lit. a din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane in realizarea atributiilor ce ii revin, potrivit legii, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice si are dreptul sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor care incalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala;
 Cata vreme petenta a inteles sa nu efectueze manevra de depasire, desi se considera sicanata prin deplasarea cu o viteza redusa, tocmai pentru a nu fi sanctionata de agentii constatatori, nu poate sustine ca a refuzat sa se legitimeze din cauza atitudinii abuzive a agentului de politie care nu s-a recomandat sau pentru faptul ca echipajul nu era de la politia rutiera. Eventuala atitudine nepotrivita a agentului de politie poate constitui un temei pentru a formula plangere impotriva acestuia, iar retinerea in sarcina petentei a unei fapte nereale deschide posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, dar nu justifica refuzul acesteia de a prezenta documentele solicitate, cata vreme nu exista niciun dubiu cu privire la calitatea de agent de politie a persoanei care a oprit autovehiculul; martora insasi a declarat ca politistul i-a cerut petentei documentele, dar ca aceasta deja sunase la 112, fiind invitata la sediul Politiei municipale, astfel ca nu-si aminteste ca petenta sa fi inmanat documentele.
Potrivit art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa inmaneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege, obligatie pe care petenta trebuia sa si-o indeplineasca independent de atitudinea agentului de politie, fiind o obligatie generala care se justifica prin respectul datorat autoritatii cu care este investit agentul.
Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca refuzul petentei de a inmana documentele nu are nici macar caracter scuzabil, comportamentul agentilor de politie neputand constitui o justificare pentru nerespectarea obligatiilor legale, motiv pentru care instanta apreciaza ca procesul-verbal este corect intocmit in ceea ce priveste contraventia prevazuta de art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel ca va mentine procesul-verbal in ceea ce priveste aceasta contraventie
Avand in vedere ca plangerea formulata a fost admisa doar in ceea ce priveste prima contraventie, instanta va obliga intimatul sa plateasca jumatate din cheltuielile de judecata efectuate de petenta, conform art. 453 alin. 2 NCPC