Clasare cauza

JUDECATORUL DE CAMERA PRELIMINARA ,

 Asupra cauzei penale de fata constata urmatoarele :
Prin ordonanta procurorului din data de X, s-a dispus clasarea cauzei in dosarul nr.Y  a Parchetului de pe langa Judecatoria Z intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala.
Cu prilejul emiterii ordonantei sus-mentionate, procurorul si-a insusit argumentele cuprinse in referatul cu propunere de clasare intocmit la data de B de organul de cercetare penala.
Solutia adoptata in dosarul nr.Y a Parchetului de pe langa Judecatoria Z a fost comunicata petentului C care a formulat plangere la prim- procurorul Parchetului de pe langa  Judecatoria  Z. Prin ordonanta nr. E a prim- procurorului Parchetului de pe langa   Judecatoria Z,  in temeiul art. 339 C.p.p. plangerea a fost respinsa.
Pentru a dispune astfel primul procuror a apreciat ca plangerea petentului este nefondata intrucat din actele efectuate in cauza rezulta ca solutia procurorului este temeinica si legala.
            Impotriva ordonantei procurorului si a prim- procurorului, petentul C a formulat plangere la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, anume la Judecatoria Z.
 Plangerea a fost inregistrata la Judecatoria Bacau la nr. 33/180/2016.
Petentul a depus la dosar note scrise.
Potrivit art.340 C.P.P., persoana a carei plangere impotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art. 339 poate face plangere, in termen de 20 de zile de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
Acest text legal instituie controlul judecatoresc asupra solutiilor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, initiat la plangerea persoanei interesate, de natura sa asigure accesul liber la justitie, principiu fundamental al statului de drept.
Judecatorul, analizand ordonanta atacata prin prisma motivelor invocate si pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, apreciaza ca actul de dispozitie al procurorului nu este temeinic.
          Judecatorul  isi va intemeia convingerea pe considerentele care le va dezvolta in continuare.
 Situatia de fapt retinuta si apreciata de organele de urmarire penala nu  este confirmata de continutul actelor de urmarire penala efectuate intrucat mijloacele de proba administrate sunt insuficiente, nefiind administrate toate probele necesare pentru fundamentarea unei solutii de netrimitere in judecata. Judecatorul retine ca nu au fost administrate probele necesare, conform art.314 alin.1 C.p.p. cu referire la art. 285 C.p.p., dispozitii legale potrivit carora organele de urmarire penala strang probele necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savarsit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa dispuna trimiterea in judecata.
Judecatorul observa ca a fost inceputa urmarea penala in rem prin ordonanta din data de Z sub aspectul savarsirii infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art.180 alin.2 C.p. din 1969 cu aplicarea art.5 C.p., retinandu-se ca, din cuprinsul actului de sesizare, rezulta ca in seara zilei de 1, in urma unui conflict spontan, persoana vatamata C a fost lovita de FF, necesitand 6-7 zile ingrijiri medicale.
Conform dispozitiilor art.306 C.p.p., art.100 C.p.p., art.101 C.p.p. organele de cercetare penala au obligatia cautarii datelor si informatiilor cu privire la existenta infractiunilor si identificarii persoanelor care ar fi savarsit faptele reclamate, precum si a strangerii si administrarii probelor.
Se constata ca au fost administrate doar o parte din mijloacele de proba necesare pentru stabilirea situatiei de fapt in prezenta cauza, fiind audiati martorii MM si LL, persoana vatamata, intocmindu-se certificat medico-legal si atasandu-se, in copii, inscrisuri din dosarul nr. U a Parchetului de pe langa Tribunalul Z.
Judecatorul de camera preliminara observa ca in prezenta cauza nu a fost efectuata o expertiza medico-legala asupra petentului, in conditiile in care prin certificatul medico-legal existent la dosar nu se lamureste mecanismul de producere a leziunilor, anume daca leziunile s-au produs prin lovire activa sau pasiva cu corp intepator. Administrarea acestui mijloc de proba, apreciaza judecatorul, ar fi fost esentiala pentru lamurirea cauzei, in conditiile in care prin referatul organelor de cercetare penala s-a retinut ca leziunile petentului s-au produs prin autoaccidentare cu un cutit ce il avea asupra sa, iar petentul, din contra, a sustinut ca a suferit leziuni ca urmare a unei loviri active. Se observa ca organele de cercetare penala, prin ordonanta din data de X, au respins administrarea acestei probe, fara a o motiva potrivit art. 100 C.p.p. Prin aceeasi ordonanta a fost respinsa si  administrarea altor mijloace de proba-audiere martori, efectuarea unei confruntari intre petent si numitul FF. Or, se constata ca ar fi fost utila, cel putin, si audierea numitului FF, precum si a martorilor oculari, neavand relevanta faptul ca acestia au fost audiati in dosarul nr. X al Parchetului de pe langa Tribunalul Z. Judecatorul constata ca nu s-a indicat motivul pentru care a fost respins procedeul probator al confruntarii, prevazut de art.131 C.p.p., in conditiile in care nu au fost audiate persoane din declaratiile carora sa rezulte contradictii.
Faptul ca petentul din prezenta cauza  a fost condamnat definitiv prin Sentinta penala nr. 3 a Tribunalului Z, pentru comiterea infractiunii de tentativa la omor asupra persoanei vatamate FF, astfel cum a aratat avocatul intimatului, depunand un extras din portalul instantei la fila S dosar instanta,  nu poate inlatura obligatia organelor de urmarire penala in a administra probe intr-un dosar in care s-a formulat plangere penala.
Date fiind toate cele expuse anterior, se retine ca este necesara completarea urmaririi penale in vederea  lamuririi imprejurarilor cu privire la fapta de lovire reclamata de petent.
Pentru aceste motive,  in baza art. 341, alin. 6, lit. b C. proc. Pen. se va admite plangerea impotriva ordonantei de clasare dispusa in data de K de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Z, in dosarul nr. E, plangere formulata de petentul CD.
Se va desfiinta ordonanta de clasare dispusa in data de N de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Bacau, in dosarul nr. P.
Se va dispune trimiterea dosarului nr. P catre  Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau in vederea completarii urmaririi penale cu privire la infractiunea prevazuta de art. 180 alin.2  C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen.
In baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare raman in sarcina  statului.